De ce scade încrederea în mass-media?

Deși rămâne unul dintre pilonii cei mai influenți în societatea moldovenească,
încrederea în mass-media este în scădere. Acest fapt este generat de concentrarea
mijloacelor de informare în masă în mâinile unor proprietari care sunt și politicieni.

Peste 80% din posturile de televiziune sunt deținute de politicieni sau de persoane
apropiate de partidele politice din Moldova. Concluziile se regăsesc în Raportul
Freedom House „Națiunile în tranziție”, pentru anul 2017, care a fost dat
publicității miercuri, 5 aprilie, scrie portalul media-azi.md, citat de IPN.

Scara de apreciere este de la 1 la 7, unde 1 înseamnă cea mai bună situație, iar 7 –
cea mai proastă.

Indicatorul mass-media independentă în cazul Republicii Moldova este sub

indicele pe țară, constituind 5 puncte. Ucraina și Georgia au și la acest
compartiment rezultate mai bune – câte 4 puncte.

Printre alte probleme din domeniul media, raportul atrage atenția asupra faptului că
actualul Cod al Audiovizualului este depășit. A fost modificat de 64 de ori în cei
zece ani de când legea este în vigoare. În iulie 2016, Parlamentul a votat în cele din
urmă, în prima lectură, un nou proiect de cod, care necesită însă să fie actualizat,
deoarece a fost elaborat încă în anul 2011 și nu include prevederi care s-ar referi la
digitalizare, publicitate, combaterea propagandei etc.

Raportul Freedom House se referă și la comportamentul mass-media în campania

electorală pentru alegerile prezidențiale, când o bună parte a presei nu a reușit să
ofere cetățenilor informații corecte. Manipularea și dezinformarea opiniei publice
prin intermediul canalelor de televiziune deținute sau controlate de politicieni au
influențat de asemenea scorul de 5 puncte acordat mass-mediei din Republica
Moldova.

Cîtă încredere putem avea în Mass-media?

MULŢI oameni pun la îndoială veridicitatea informaţiilor citite sau auzite în mass-
media. În cadrul unui sondaj Gallup condus în Statele Unite în 2012, oamenii au
fost întrebaţi „cât de multă încredere“ au în exactitatea şi imparţialitatea
reportajelor prezentate în ziare, la televizor şi la radio. Şase din zece persoane au
declarat fie că „nu prea au încredere“ în acestea, fie că „nu au deloc“. Este
justificată o asemenea lipsă de încredere?

Deşi numeroşi jurnalişti şi instituţiile pentru care lucrează şi-au luat angajamentul
de a realiza reportaje exacte şi informative, există motive de îngrijorare în această
privinţă. Să analizăm următorii factori:

MOGULII MEDIA. Corporaţiile care deţin principalele instituţii de presă sunt

puţine, dar puternice. Aceste instituţii au un cuvânt greu de spus în ce priveşte
ştirile care vor fi difuzate, modul în care vor fi difuzate şi accentul care se va pune
pe ele. Întrucât majoritatea corporaţiilor urmăresc să obţină profituri, deciziile luate
de instituţiile media pot avea la bază interese economice. Un subiect care ar putea
reduce profiturile proprietarilor unei instituţii media ar putea fi trecut cu vederea.
GUVERNul. O mare parte din ceea ce se difuzează în media are legătură cu
politicieni şi chestiuni guvernamentale. În plus, guvernele vor să-i convingă pe
oameni să le susţină politica şi reprezentanţii. Iar, întrucât mass-media primeşte
multe informaţii de la guvern, jurnaliştii şi sursele guvernului deseori colaborează.

PUBLICITATEA. În majoritatea ţărilor, instituţiile de presă trebuie să aducă

profituri pentru a rămâne pe piaţa mediatică, iar majoritatea banilor vin din
publicitate. În Statele Unite, de pildă, revistele îşi obţin 50–60% din profituri din
publicitate, ziarele, 80%, iar posturile de televiziune şi de radio private, 100%.
Evident, companiile care plătesc pentru publicitate nu vor să sponsorizeze
programe care aruncă o lumină nefavorabilă asupra produselor lor sau a politicii
lor de management. Dacă nu le plac materialele difuzate de o anumită instituţie
media, îşi vor promova produsele în altă parte. Ştiind aceasta, editorii probabil că
nu vor aduce în atenţia publicului ştiri care să arunce o lumină negativă asupra
sponsorilor.

NECINSTEA. Nu toţi reporterii sunt cinstiţi. Unii jurnalişti inventează ştiri. În

urmă cu câţiva ani, de exemplu, un reporter din Japonia a vrut să realizeze un
material prin care să arate că scufundătorii distrugeau recifele de corali din
Okinawa. Întrucât nu a găsit dovezi în acest sens, reporterul a distrus chiar el unii
corali, iar apoi i-a fotografiat. Şi manipularea fotografică poate fi folosită pentru a
induce în eroare publicul. Tehnologia de prelucrare a fotografiilor a devenit atât de
sofisticată, încât anumite modificări aduse unei fotografii sunt practic imposibil de
detectat.

DENATURAREA. Chiar dacă faptele sunt clare ca lumina zilei, modul în care
sunt prezentate depinde de punctul de vedere al jurnalistului. Ce informaţii ar
trebui incluse în reportaj şi ce informaţii ar trebui omise? Să presupunem că o
echipă de fotbal a pierdut un meci, fiind învinsă cu o diferenţă de două goluri.
Acesta este un fapt. Însă motivele pentru care echipa a pierdut pot fi prezentate de
jurnalist în nenumărate feluri.
OMISIUNEA. Când pun la un loc informaţiile pentru a alcătui un reportaj
convingător, jurnaliştii lasă deseori la o parte detalii care ar putea genera
complicaţii sau confuzie. Prin urmare, unele informaţii ar putea fi exagerate, iar
altele, minimalizate. În plus, pentru că prezentatorii TV şi reporterii sunt nevoiţi
uneori să prezinte o ştire complexă în aproximativ un minut, este posibil ca unele
detalii importante să fie omise.

CONCURENŢA. Întrucât, în ultimele decenii, numărul posturilor TV a crescut

mult, timpul pe care telespectatorii îl petrec urmărind un singur post TV a scăzut
considerabil. Pentru a le capta telespectatorilor atenţia, posturile de ştiri se văd
obligate să prezinte programe ieşite din comun, cu priză la public. Referitor la
această tendinţă, cartea Media Bias spune: „Programele de ştiri au devenit un show
de imagini succesive, alese să şocheze sau să intrige, iar reportajele sunt scurtate
pentru a corespunde capacităţii de concentrare [tot mai scăzute] a
telespectatorilor“.

GREŞELILE. Jurnaliştii sunt şi ei oameni şi greşesc fără să vrea. Un cuvânt scris

greşit, o virgulă pusă greşit sau o greşeală de gramatică pot distorsiona sensul unei
fraze. E posibil ca un reportaj să nu fie verificat cu atenţie. Şi cifrele îi pot crea
probleme unui jurnalist, care, grăbit să dea la timp o ştire, ar putea scrie 10 000 în
loc de 100 000.

CONCEPŢIILE ERONATE. Realizarea unor reportaje exacte nu e un lucru atât de

uşor pe cât pare. Ceea ce astăzi este considerat un fapt mâine ar putea să se
dovedească a fi ceva total eronat. De pildă, în trecut se credea că pământul este
centrul sistemului nostru solar. În prezent ştim cu toţii că pământul gravitează în
jurul soarelui.
Solutii

Deşi nu este înţelept să credem tot ce citim sau vedem în mass-media, nu înseamnă
că nu putem avea încredere în nimic. Soluţia ar putea consta într-un scepticism
sănătos şi într-o minte mereu deschisă.

PROVENIENŢĂ: Provin informaţiile de la o persoană sau o organizaţie credibilă,

cu autoritate? Are programul sau publicaţia reputaţia de a difuza ştiri serioase sau
de senzaţie? Cine sponsorizează sursa de ştiri?

SURSE: Există dovezi că s-au făcut cercetări minuţioase? Se bazează ştirea pe o

singură sursă? Sunt sursele de încredere, corecte şi obiective? Sunt informaţiile
prezentate în mod echilibrat sau au fost selectate doar informaţii care transmit un
anumit punct de vedere?

SCOP: Este scopul principal al ştirii acela de a informa sau de a face senzaţie?
Încearcă ştirea să vândă sau să susţină ceva?

TON: Când tonul unei ştiri vădeşte furie, dispreţ sau este extrem de critic,
înseamnă că aceasta reprezintă un atac la adresa cuiva, nu o dezbatere argumentată.

CONSECVENŢĂ: Sunt faptele prezentate în armonie cu cele din alte articole sau
reportaje? Dacă poveştile se bat cap în cap, fiţi precauţi!

ACTUALITATE: Este informaţia de actualitate şi pertinentă? Ceva ce acum 20 de

ani era considerat corect s-ar putea ca în prezent să fie pus sub semnul întrebării.
Iar, dacă ştirea aduce în atenţie un eveniment aflat în curs de desfăşurare, s-ar
putea ca informaţiile să fie incomplete sau irelevante.