 Ce este dioda ?

 Cum funcţionează o diodă ?

 Notarea diodelor
 Parametrii diodei
 Principalele tipuri de diode:
 Dioda redresoare
 Dioda Zenner
 Dioda varicap
 Dioda Shottky
 Dioda Tunnel
 Fotodioda
 LED-ul
Ce este dioda ?
Este o componentă electronică a cărei rezistenţă electrică depinde de valoarea şi de
sensul tensiunii aplicate între cele două borne ale acesteia. Mai concret, principala
proprietate a unei diode este aceea că lasă curentul electric să treacă doar într-un singur
sens. Echivalentul ei mecanic este supapa (de sens).

Din punct de vedere fizic, dioda este compusă dintr-o joncţiune PN, despre care am
vorbit pe larg aici. Detalii suplimentare despre principiul de funcţionare al diodei mai poţi
găsi aici sau aici.
Spre deosebire de rezistenţe, bobine şi condensatorii nepolarizaţi, bornele unei diode au
semnificaţii diferite şi de aceea fiecare a primit un nume special – anod şi catod. Simbolul
general al unei diode este prezentat în figura 1, unde este arătat care bornă este anodul
şi care catodul.

Figura 1. Dioda – simbolizare generală

Dacă te uiţi atent la simbolul diodei, pare că este compus dintr-o săgeată care străpunge
o barieră (bara aia verticală din dreapta triunghiului). Este important să ţii minte că sensul
săgeţii din simbolul diodei arată sensul în care dioda permite trecerea curentului electric.
Cu alte cuvinte, dioda poate fi conectată într-un circuit în două moduri:

 polarizare directă (în care dacă legăm plusul la anod şi minusul la catod, dioda
conduce curentul electric);
 polarizare inversă (în care dacă legăm plusul la catod şi minusul la anod, dioda nu
conduce curentul electric).
 Figura 2. Dioda în polarizare directă şi în polarizare indirectă
În figura 2 sunt schematizate cele două moduri posibile de conectare a unei diode într-un
circuit. Până acum am considerat dioda într-o situaţie idealizată: dacă este polarizată
direct va conduce curentul electric (adică va avea rezistenţa electrică egală cu zero) iar
dacă este polarizată invers nu va conduce curentul electric (adică va avea o rezistenţă
electrică infinit de mare).
În realitate nimic nu e perfect, nici măcar dioda. Când este polarizată direct, rezistenţa ei
electrică nu este chiar zero, iar când este polarizată invers dioda lasă să treacă un mic
curent, chiar dacă acesta este extraordinar de mic.
Cum funcţionează o diodă ?
Aşa cum se vede în figura 2, dioda lasă să treacă un curent direct (Id) atunci când este
polarizată direct şi un curent invers minuscul (Ii) atunci când este polarizată invers. Am
spus la începutul articolului că funcţionarea diodei este similară cu cea a unei supape de
sens. Hai să detaliem acest fapt aruncând o privire pe graficul din figura 3.
 Figura 3. Diagrama tensiune-curent a unei diode
Linia roşie arată ce curent (Idiodă) apare în diodă atunci când la borne îi punem o anumită
tensiune (Udiodă). Observăm că linia asta nu este chiar simplă, aşa că pentru a o înţelege
mai uşor am împărţit graficul în patru zone. Fiecare din aceste zone este delimitată de
valorile de pe axa Udiodă la care se întâmplă ceva important cu linia roşie. După cum poate
ai intuit deja, în zonele A şi B dioda este polarizată invers iar în zonele C şi D este
polarizată direct.
Zona C. Această zonă arată că dacă la bornele diodei băgăm orice tensiune între 0 V şi
Vp (în polarizare directă), aceasta nu va lăsa să treacă nici un curent. Vp este ceea ce se
numeşte “tensiune de prag” sau “tensiune de deschidere (a diodei)”. Vp ţi-l poti imagina
ca fiind un arc care ţine o supapă presată în locaşul ei: dacă presiunea fluidului blocat de
supapă este mai mică decât forţa arcului, supapa nu se va deschide iar dacă presiunea
fluidului depăşeşte forţa arcului, supapa se va deschide.
Zona D. Cuprinde zona în care diodei îi este aplicată o tensiune mai mare decât V p (tot în
polarizare directă). Se observă că cu cât încercăm să-i dăm o tensiune mai mare decât Vp,
cu atât curentul prin ea creşte mai mult. Trebuie să subliniez că după ce depăşim Vp,
curentul prin diodă creşte extraordinar de repede. Asta înseamnă că dacă unei diode
încercăm să îi aplicăm o tensiune cu doar foarte puţin peste V p, rezistenţa electrică a
acesteia va scădea până foarte aproape de 0 ohmi (adică dintr-un dispozitiv izolator
devine brusc unul foarte bun cu o foarte bună conductivitate electrică).
Ca să fiu şi mai sigur că ai înţeles, imaginează-ţi că dioda este un pahar gol şi că Vp este
înălţimea buzei paharului. Pentru orice nivel de umplere între zero şi Vp, din pahar nu va
curge nimic. Dacă însă ridici nivelul lichidului din pahar până la Vp, o să vezi că lichidul va
începe să curgă din pahar. Ghici ce se întâmplă dacă încerci să ridici nivelul lichidului din
pahar peste Vp ? Va creşte nivelul lichidului ? Bineînţeles că nu ! Nivelul lichidului va
rămâne doar puţin peste Vp însă viteza cu care lichidul va curge din pahar va creşte. Asta
înseamnă că practic oricât te-ai strădui să creşti nivelul lichidului peste Vp, nu vei reuşi
decât să îţi inunzi rapid casa.
Tradusă în cazul diodei, această analogie arată că în polarizare directă dioda nu te va lăsa
niciodată să îi bagi o tensiune cu mult mai mare decât Vp. Cu alte cuvinte, atâta timp cât o
diodă este deschisă, tensiunea de la bornele ei va fi ÎNTOTDEAUNA doar cu foarte foarte
puţin mai mare decât Vp.
Zona B. Este zona în care dioda este polarizată invers cu tensiuni între 0 şi V s, unde
Vs este tensiunea de străpungere, adică tensiunea la care izolaţia diodei polarizare invers
cedează. Nu cred că este nevoie să detaliez mai mult decât că în această zonă dioda nu
lasă practic să treacă nici un curent.
Zona A. Este zona în care diodei polarizate invers i se aplică tensiuni mai mari decât
poate ea suporta (Vs). Ce se întâmplă în această situaţie ? Cu cât încercăm să băgăm
tensiuni mai mari decât Vs, cu atât curentul prin diodă va fi mai mare. Curentul provocat
de depăşirea Vs creşte la fel ca şi în cazul lui Vp, adică extraordinar de repede. Asta
înseamnă că în polarizare înversă, nu putem depăşi decât cu foarte puţin tensiunea Vs.
Notarea generală a diodelor
Prin notarea generală vreau să înţelegi cum anume recunoşti o diodă într-un cablaj
imprimat sau într-o cutie cu piese electronice culese de cine ştie unde.

Pentru cele de mare putere este cel mai simplu: indiferet de capsula sub care le întâlneşti,
indiferent de tipul ei, mereu vei găsi pictat pe ea simbolul general al diodei (cel din figura
1).
În cazul celor de mică putere, nu prea este spaţiu pentru pictarea simbolului diodei. De
aceea, în cazul lor singurul indiciu că avem de a face cu o diodă este un inel plasat la unul
din capetele piesei, inel care are evident altă culoare decât restul suprafeţei. În plus, acest
inel îţi arată că borna din imediata lui apropiere este catodul diodei (vezi figura 4).

Figura 4. Indicarea catodului pe diodele de mică putere

La LED-uri şi fotodiode nu mai este valabilă regula cu inelul. Nu mă îndoiesc că ştii deja
cum arată capsula unui led, aşa că dacă ai unul nou şi vrei să-i afli care-i sunt anodul şi
catodul, află că piciorul mai lung este de regulă anodul. Dacă este vorba de un led mai
vechi, cel mai bine îl controlezi cu un ohmetru (presupunând că acesta poate da tensiuni
cel puţin egale cu Vp-ul LED-ului).
Parametrii diodei
O foaie de catalog a unei diode poate conţine chiar şi zeci de parametri, însă doar puţini
dintre ei au o importanţă critică în practică. Dintre aceştia amintesc:
  tensiunea de prag (pe care eu am notat-o cu Vp). Este tensiunea de deschidere a
diodei. În cazul celor fabricate din oxid de siliciu (adică cele mai întâlnite la ora
actuală) Vp=~0,6 – 0,7V;
 tensiunea de străpungere (pe care eu am notat-o cu Vs). Pentru o diodă polarizată
invers, este tensiunea la care izolaţia acesteia cedează;
 curentul diodei. Este intensitatea maximă a curentului pe care dioda îl poate
suporta în mod continuu (fără să se distrugă). Uneori foile de catalog arată şi
valorile maxime ale curentului instantaneu, adică valoarea curentului maxim pe
care dioda îl poate suporta pentru un timp foarte scurt;
 timpul de revenire. Reducerea tensiunii unei diode polarizate direct sub Vp nu
opreşte instantaneu curentul electric prin diodă. Timpul de revenire arată tocmai
timpul necesar unei diode să treacă din starea de conducţie în starea blocată. Este
un parametru important doar în aplicaţii de înaltă frecvenţă;
 capacitatea electrică.
Principalele tipuri de diode
Parametrii diodelor pot fi dictaţi într-o anumită măsură prin procesul de fabricaţie şi
astfel de-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe categorii de diode. În figura
5 este prezentată simbolizarea principalelor tipuri de diode iar mai jos ai o scurtă
descriere a fiecăreia din acestea.

Figura 5. Simbolizarea principalelor categorii de diode

Dioda redresoare
Este cel mai întâlnit tip de diodă. Este folosită în principal la redresarea curentului
alternativ, adică la obţinerea curentului continuu din curent alternativ.

Dioda Zenner
Singura diferenţă funcţională a diodei Zenner faţă de o diodă obişnuită este faptul că
diodele Zenner sunt construite în aşa fel încât tensiunea de străpungere să aibă valori
foarte precise. Astfel putem găsi diode Zenner de 1,2V, 2,7V, 3,3V, 5V, 10V, 12V, 15V şi tot
aşa mai departe. În rest, funcţionează la fel ca o diodă redresoare, adică în polarizare
directă tot la tensiunea Vp se deschide. Principala lor aplicaţie este ca “etalon de tensiune”
în construcţia stabilizatoarelor de tensiune.
Dioda varicap
Varicap vine de la Variable Capacitor (condensator variabil). Atunci când sunt polarizate
invers, capacitatea electrică a diodelor variază odată cu tensiunea. Asta înseamnă că, în
polarizare inversă, diodele pot fi folosite ca şi condensatoare variabile controlate nu de
vreun buton mecanic ci de o tensiune electrică (ce poate veni de exemplu de la un
microprocesor). Diodele varicap sunt optimizate acestui scop. Acum nu-ţi închipui că este
vorba de cine ştie ce capacitate – este vorba de valori mici, însă iscusit folosite pot de
exemplu să înlocuiască funcţia condensatorului variabil cu care acum 20 de ani căutai
frecvenţa postului radio dorit.

Dioda Shottky
Ca şi dioda redresoare, dioda Shottky este o diodă frecvent folosită la redresarea
curentului alternativ. Cu ce e mai bună dioda Shottky decât cea redresoare ? Cu faptul că
are tensiunea de deschidere (Vp) şi timpul de revenire de valori mult mai mici. Asta
înseamnă că pe ele se pierde mai puţină putere electrică şi că pot fi folosite la redresarea
curenţilor de frecvenţe ridicate. Ah, şi evident că sunt şi ceva mai scumpe :D.
Dioda Tunnel
Este o diodă cu care nu am avut de-a face practic până acum însă pentru că este şi ea
destul de celebră am făcut o mică documentare pentru amândoi. Pe scurt, am aflat că nu
are tensiune de prag (Vp), adică dacă o polarizezi direct, începe să conducă curent imediat
după de ai depăşit 0V. Principale ei aplicaţii sunt în domeniul curenţilor cu frecvenţe de
ordinul miliardelor de herţi.
Fotodioda
Este o diodă a cărei capsulă are o mică fereastră prin care poate intra lumină.
Particularitatea ei este aceea că dacă primeşte suficientă lumină, permite trecerea
curentului electric chiar şi în polarizare inversă. Are o destinaţie clară: senzor optic.

LED-ul
Sunt sigur că ştii deja cum arată. Ce poate ştii mai puţin este faptul că este de fapt o
diodă, că graficul tensiune-curent prezentat mai sus i se aplică şi lui şi că o parte din
energia electrică pe care o consumă o transformă în lumină. Un lucru interesant la el este
faptul că tensiunea de deschidere (Vp) depinde de culoarea led-ului (roşu are undeva
între 1 şi 2 V, verdele vreo 3V, albastrul 4V şi ceva etc.). Pe lângă aplicabilitatea sa ca
sursă de lumină, am observat că este des folosit în locul diodelor Zenner ca şi “etalon de
tensiune”. De ce ? Sincer să fiu, încă nu ştiu :P.

http://www.hobbytronica.ro/dioda/