1. Credimus firmiter quod Deus Pater existens de aeterno..

de suo
essentia Fillum generat et Spiritum Sanctum emittit de quo
Athanasius latius in suo „Symbolo” dicento asserit. Sic autem
credentes non scrutamur, quia scrutator maistatis divinae
Prohibitur, iuxta Scripturam: „altiara ne quesieris et fortiara ne
scrutatus fueris.”

(Noi) credem cu tărie că Dumnezeu Tatăl Care există din veci a

făcut pe Fiul de o ființă și purcede pe Duhul Sfânt despre care
Athanasie a afirmat, spunând mai multe în „Simbolul” său.
Astfel însă crezând nu cercetăm, deoarece nu este permis a
cerceta măreția divină, cum zice Scriptura: „să nu cercetezi cele
mai înalte și să nu cauți să afli cele mai puternice”.

2. Sed non ope humana, non largitionibus principis aut deorum

placamentis decedebat infamia...
Ergo abolendo rumosi Nero subdidit reos et quaestissimis poemis
adfecit, quos per flagitia invisos vulgus Chrestianos, appelabat.
Auctor nominis eius Christus, Tiberio imperitante, per
procuratorem Pontium Pilatum supplicio adfectus erat.
Dar rușinea (defăimarea) nu dispărea prin lucrarea oamenilor,
prin generozitatea împăratului sau prin sacrificiile aduse zeilor.
Așadar pentru a opri zvonul Nero i-a acuzat și i-a pedepsit prin
pedepsele cele mai crude pe cei pe care poporul îi numea
creștini, urâți pentru nelegiuirile lor.
Autor al numelui lor (de Creștini) era Hristos, pe când domnea
Tiberius, care a fost condamnat (pedepsit) de guvernatorul
Ponțiu Pilat.
 Represaque in praesens exitiabilis superstitio sursum erumpebat,
non modo per Iudaeam, originem eius mali, sed per Urbem
etiam, quo cuncta undique atrocia aut pudenda confluent
celebranturque. Igitur primum coerecti qui fatebantur, deinde
indicia eorum multitudo ingens, haud proinde in crimine incendii
quam odio humani.
Și alungată în prezent superstiția (această superstiție) izbucnea
din nou nu numai în Iudeea, originea al acestui rău, ci și la Roma
unde toate atrocitățile rușinoase s-au adunat de pretutindeni și
sunt sărbătorite. Așadar, mai întâi sunt arestați(?) cei ce
mărturisesc apoi după mărturia lor au fost arestați o mulțime de
creștini, nu atât de vina incendiilor cât de ura de nemul omenesc.
***Îmi pare că traducerea nu este chiar corectă, dacă aveți altfel
vă rog să corectați!
3. Principes autem sacerdotum et seniores persuaserunt populis ut
peterent Barabam, Iesum vero perderent. Respondens praeses,
at illisi: „quem vuttis vobit de duobus dimitti?” At illi dixerunt:
„Barabam!” Dicit illis Pilatus „quid igitur faciam de Iesu, qui
dicitur Christus?” Dierunt omnes: „crucifigatur”. Ait illis
praeses:„ enim mali facit? At illi magis clamabant dicentes:
„crucifigatur”.

Însă conducătorii preoților și bătrânii eu îndemnat poporul să-l

ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l piardă. Răspunzând
guvernatorul, spuse acelora: pe cine vreți să vă fie eliberat dintre
cei doi? Dar aceea au spus „pe Baraba!” Spuse lor Pilat: dar ce
coi face cu Iisus, Care se mai cheamă Hristos? Toți spun: să fie
răstignit! Guvernatorul spuse acelora: dar ce rău a făcut? Dar ei
strigau mai tare zicând: să fie răstignit!

Pontifices autem concitaverunt turbam ut magis Barabbam

dimittet eis. Pilatus autem iterum respondens ait illis: „Qiud
ergo vultis faciam regi iudaeorum:” At illi iterum clamaverunt:
 „crucifige eum”. Pilatus vero dicebant illis: „Quid enim mali
fecit?” At illi magis clamabant: „Crucifige eum!”

Însă preoții au întărâtat mulțimea ca să-l elibereze lor mai

degrabă pe Baraba. Însă Pilat răspunzând din nou le-a zis lor:
„Așadar ce vreți să-I fac regelui iudeilor?” Iar aceștia au strigat
din nou: „Răstignește-L!” Pilat însă le-a răspuns lor: „Dar ce rău
a făcut?” Dar ei mai tare strigau: „Răstignește-L!”

4. Indiebus autem illis venit Ioannis Baptista praedicams in deserto

Iudaeae et dicens: penitentiam agite.. appropinquavit enim
regnum caelorum. Hic est enim, qui dictus est per Isaiam
prophetam dicentem: vox clamantis in deserto: parate viam
Domini; rectas facite semitas eius.

În acele zile a venit Ioan Botezătorul predicând în deșertul Iudeii

și zăcând: faceți pocăință căci s-a apropiat împărăția cerurilor.
Căci, Acesta este despre care s-a spus de către Profetul Isaia
zicând: vocea celui care strigă în pustie, pregătiți calea
Domnului, drepte faceți cărările Sale.

Qiu crucem portat, debet mundo mori. Nam ferre crucem,

mortificare seipsum est; ferre et non meri, simulațio
hypocritarum est... Christianus malus, dum secundum Evangeli
doctrinam non vivit, etiam ipsam fidem quam verbo cobit,
oborta temptatione, facite perdit.

Cel care poartă crucea, trebuie să moară pentru lume. Căci a

duce crucea este a muri el însuși (este lepădare de sine) a duce
crucea și a nu muri înseamnă ipocrizie. Creștinul rău, cât timp
nu trăiește după învățătura Evangheliei, pierde cu ușurință chiar
și însăși credința pe care o cultivă prin cuvânt odată ivită ispita
(tentația).
5. Angelus dixit mulienibus: notite tinure vos scia enim quad Jesum
qui crucifix est qaeritis; non est hic; surrexit enim, sicut dixit.
Venite et vidite locum, ubi pasitus erat Dominus et cito euntes
dicite discipulis eius quia surrexit
Îngerul a spus femeilor: nu vă temeți; Căci știu că pe Iisus care a
fost răstignit î-L căutați. Nu este aici căci a înviat precum a spus.
Veniți și vedeți locul, unde era pus Domnul și mergând repede,
spuneți ucenicilor Lui că a înviat.

...ad Serasthierium accedens, facto Crucis signo, „in nomino

Patris, et Filli, et Spiritus Sancti” dicens, medicamentum
porrigit. Iurca: „tu, inquit, incantaționibus vis me salvium
facire”. Tum respondet ille:„ non, sed in nomine Domini Iessu
Christi, qui illuminat omnem hominem venientem in hunc
mundum et qui est vita et resurrectia omnis hominis in illum
credetium”.

Și Serastier (?) apropiindu-se, făcând semnul Crucii, zicând: „în

numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, i-a întins
medicamentul. Iudeul (?) spuse: „tu vrei să mă faci sănătos prin
incantații”. Atunci acela i-a răspuns: „nu , ci în numele
Domnului Iisus Hristos care luminează pe tot omul care vine în
această lume și care este viața și învierea tuturor oamenilor care
cred în El.

Serarthieris:„ o, fatue, inquit, tu vis ne Christianum et giaur

facire, cum tu delures ad fidem Musulmanam et viritatis lumen
venire. Monachus: „in fide vestra et in ipso vestro prophita
neque lumen est, neque veritos sed Arabica fascinatia et mentis
captio, quibus ille vos miseros seduxit et secum ad gehennam(?)
traxit”.

Serastieris spune:„ o smintitule tu vrei să mă faci creștin și

ghiaur, deși tu ar trebui să vii la credința musulmană și la lumea
adevărului. Monahul răspunde: în credința voastră și însuși
profetul vostru nu este lumină, nici adevăr ci fascinația
Arabeancă și captare a minții, cu care va atras pe voi
nenorociților (nefericiților) și va atras dimpreună cu el în
gheenă”.