3.1.

Rezistența, comportarea și stabilitatea la foс

Pentru o înaltă calitate a construcţiilor, sunt obligatorii realizarea şi menţinerea pe

întreaga durată de exploatare a acestora a principalelor cerinţe de calitate stabilite prin lege cum:
– rezistenţă şi stabilitate;
 siguranţă în exploatare;
 siguranţă la foc;
 igiena, sănătatea oamenilor, protecţia mediului;
 izolaţia termică, hidrofugă şi protecţia mediului;
 protecţia împotriva zgomotului.
Prin activitatea de proiectare şi execuţie a construcţiilor şi instalaţiilor, la realizarea
siguranţei la foc a construcţiilor se urmăreşte asigurarea următoarelor condiţii:
 protecţia şi evacuarea oamenilor;
 preîntâmpinarea propagării incendiilor;
 intervenţia în condiţii de siguranţă a forţelor specializate în cazul producerii unui
incendiu.
Pentru realizarea cerinţelor de siguranţă la foc a oamenilor, se impune o respectare
sistematică a condiţiilor generale şi specifice de performanţă a fiecărei construcţii, ţinând cont de
tipul acesteia, destinaţiile şi funcţiile respective cât şi modul de realizare diferenţiat pentru clădiri
civile, industriale, depozitare, precum şi cu funcţiuni mixte.
Cerinţa de calitate „siguranţă la foc” se realizează pe baza unor anumite criterii, cum sunt:
 riscul de incendiu;
 rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc;
 preîntâmpinarea propagării incendiilor (degajări nocive, propagarea flăcărilor şi fumului,
etanşeitatea la fum şi flăcări, rezistenţă la propagarea focului);
 căile de acces, evacuare şi intervenţie.
Riscul de incendiu prezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, corelată cu
urmările producerii acestora. În funcţie de densitatea sarcinii termice, nivelele riscului de
incendiu pentru clădirile publice sunt:
 risc mic, q < 420 MJ/m2;
 risc mijlociu, q = 420 ... 840 MJ/m2 ;
 risc mare, q > 840 MJ/m2 .
Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează obligatoriu pe zone, spaţii, încăperi,
compartimente de incendiu, clădiri. La clădirile civile riscul este determinat în principal de
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

34
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 densitatea sarcinii termice (qs). La construcţiile de depozitare şi/sau producţie, riscul are în
vedere natura activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor
utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de
incendiu este definit prin categoria de pericol de incendiu:
 categoriile A şi Б – pericol de incendiu şi explozie (risc foarte mare de incendiu);
 categoria В – pericol de incendiu (risc mare de incendiu);
 categoria Г – pericol de incendiu (risc mediu de incendiu);
 categoria Д – fără pericol de incendiu (risc nul de incendiu).
În funcţie de riscul de incendiu se stabilesc măsurile constructive de protecţie la foc
pentru utilizatori şi pentru clădire. Astfel pentru un risc mare de incendiu, normele impun
utilizarea numai a elementelor de construcţie din materiale necombustibile cu un anumit grad de
densitate a sarcinii termice. De asemenea, golurile din aceste elemente de construcţie se vor
proteja cu uşi, obloane rezistente la foc, încăperi-tampon sau tamburi deschişi antifoc.
Rezistenţa la foc (RF) este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri
de a-şi păstra pe o durată determinată stabilitatea, etanşeitatea la foc şi / sau izolarea termică
cerută într-o încercare la foc standardizată.
Limitele de RF a elementelor de construcţie se stabilesc în unitate de timp (ore, minute),
precizându-se, după caz, dacă sunt rezistente, stabile sau etanşe la foc.
Toate elementele principale ale construcţiilor, funcţie de rolul acestora, trebuie să
îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru
încadrarea într-un grad sau altul de RF. Funcţie de condiţiile minime de combustibilitate şi RF
sunt stabilite 5 grade de RF (GRF I, II, III, IV, V). Astfel, se va analiza şi se va specifica dacă
gradul de RF a construcţiei sau compartimentului de incendiu corespunde cu condiţiile impuse
pentru aria construită, distanţele de siguranţă, numărul de niveluri, numărul de persoane, tipul
construcţiei şi altele. Sarcinile şi solicitările la care sunt expuse clădirile în condiţii normale de
exploatare sunt luate în consideraţie la calcularea rezistenţei elementelor de construcţie şi a
structurilor de rezistenţă a acestora. În cazul incendiilor, însă, apar sarcini şi solicitări
suplimentare, care în majoritatea cazurilor provoacă distrugerea unor elemente de construcţii şi
chiar a clădirilor în ansamblu. La grupa factorilor nefavorabili ce acţionează asupra construcţiilor
în caz de incendiu se referă: temperatură înaltă, presiunea gazelor şi a produselor, solicitările
dinamice provocate de elementele prăbuşite, apa vărsată şi fluctuaţiile bruşte ale temperaturilor.
Stabilitatea la foc reprezintă durata de timp (ore şi minute) între momentul izbucnirii
incendiului şi momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă
şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi efectelor incendiului.Stabilitatea este determinată de
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

35
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 rezistenţa şi comportarea la foc a construcţiei, care este cu atât mai mare, cu cât se iau mai multe
măsuri de protecţie. Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor se face pe baza calificativelor:
foarte bună, bună, corespunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare, după producerea
incendiului.

3.2. Elemente antifoc

Pereţii antifoc reprezintă elementele de construcţie verticale realizate din materiale

incombustibile Co, având RF cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea mai
mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă. Pereţii antifoc se
execută din materiale incombustibile, au funcţia de compartimentare, se sprijină pe fundaţii
proprii sau grinzi de fundament, se construiesc pe toată înălţimea clădirii, întretaie toate
construcţiile şi nivelele şi îşi păstrează funcţiile sale la prăbuşirea unilaterală a construcţiilor
adiacente (alăturate), (funcţiile de stabilitate, rezistenţă mecanică şi capacitatea de izolare
termică). În clădirile parter şi în cazuri stabilite de normative, compartimentarea antifoc se poate
realiza prin pereţi din materiale necombustibile care asigură numai rezistenţa la foc.
Pereţii antifoc, care separă pe anumite porţiuni ale lor spaţii cu pericol de explozie,
trebuie să îndeplinească pe aceste porţiuni şi condiţiile prevăzute pentru pereţii rezistenţi la
explozie. Nu se admite încastrarea în pereţii antifoc a planşeelor sau a elementelor de construcţie
care au rezistenţă la foc mai mică de 2 ore, permiţându-se numai rezemarea acestora (liberă sau
articulată). Rezemarea grinzilor metalice pe pereţii antifoc se realizează astfel încât grinda
dilatată să nu dea sarcini (împingeri) laterale în peretele antifoc. Rosturile dintre pereţii antifoc şi
planşee, stâlpi, acoperişuri şi pereţii exteriori ai construcţiei se etanşează cu materiale care să
asigure o rezistenţă la foc de cel puţin 1,5 ore.
Traversarea PAF de către conducte, canale de ventilare, conductoare şi cabluri electrice
este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
– spaţiile libere din jurul conductelor, cablurilor şi conductoarelor electrice se închid cu
materiale C0, asigurându-se RF egală cu cea a peretelui;
 canalele de ventilare care trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintre perete şi
canal se etanşează cu materiale C0, rezistente la foc cel puţin 1,5 ore;
 trecerea conductelor şi a canalelor de ventilaţie se realizează astfel, încât să nu producă
dislocări ale unor porţiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul creşterilor de
temperatură;

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

36
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
  canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidere automată în caz de
incendiu (clapete antifoc);
 se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătatea canalelor de
ventilare şi a conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate (trasee
corespunzătoare, termoizolare etc.).
PAF, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unor goluri în PAF se admite
numai atunci, când activitatea sau funcţionalitatea impun prevederea lor (pentru circulaţie,
transport, supraveghere etc.) şi sunt protejate. Suprafaţa totală de goluri nu va depăşi 25% din
suprafaţa PAF în care sunt prevăzute. Golurile de circulaţie, transport, supraveghere din PAF şi,
după caz, planşee antifoc se protejează obligatoriu cu elemente corespunzătoare, care pot fi uşi,
obloane, cortine, încăperi-tampon sau tamburi deschişi antifoc, realizate conform normativului
(la planşee se utilizează numai obloane sau chepenguri). Golurile funcţionale din PAF trebuie
protejate cu uşi antifoc având rezistenţa la foc de 1,5 ore şi dotate cu dispozitive de autoînchidere
sau închidere automată în caz de incendiu, funcţie de cerinţele funcţionale. Uşile antifoc şi
sistemele lor de închidere trebuie să îndeplinească condiţiile din reglementările tehnice specifice.
Obloanele antifoc şi cortinele de siguranţă antifoc se alcătuiesc şi se realizează, în
general, similar cu uşile antifoc. În situaţia când datorită unor condiţii funcţionale, protecţia
golurilor din PAF nu se poate realiza prin uşi, obloane antifoc, golurile se pot proteja prin
încăperi-tampon antifoc. Pereţii şi planşeele încăperilor tampon trebuie să fie din materiale C0 şi
să reziste la foc cel puţin o oră. Se recomandă amplasarea încăperilor să se facă alipit peretelui
antifoc şi să fie dispuse spre spaţiile cu densitatea sarcinii termice mai mică. În încăperile-
tampon se admite practicarea numai a golurilor strict necesare pentru circulaţie. Pentru realizarea
ventilării sau evacuării fumului din încăperile-tampon se pot realiza goluri în pereţi sau planşee.
Golurile pentru circulaţie, practicate în pereţii încăperilor-tampon antifoc, se protejează cu uşi
rezistente la foc (U.R.F.) cel puţin 45 min, prevăzute, după caz, cu dispozitive de autoînchidere
sau cu închidere automată în caz de incendiu.
Planşeele antifoc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate care delimitează
compartimentele de incendiu sau separă funcţiuni cu riscuri mari de incendiu, pentru a întârzia
propagarea focului pe verticală un timp bine determinat. În clădirile înalte şi foarte înalte
compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, construit din unul până la trei niveluri
consecutive, delimitate de elemente RF şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului
de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc. Planşeele
antifoc se realizează din materiale C0 cu RF de minimum 2 ore şi fără goluri sau cu goluri strict
funcţionale. Barierele antifoc sînt destinate pentru prevenirea propagării incendiului şi a
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

37
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 produselor de ardere din încăperea sau din compartimentul cu focarul incendiului, în alte
încăperi. Barierele antifoc sînt: pereţii antifoc, pereţii despărţitori antifoc, planşeele rezistente la
foc. Barierele antifoc se caracterizează prin rezistenţă la foc şi pericol de incendiu.

3.3. Căile de evacuare

În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi şi alte spaţii construite vor fi

asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la
nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină
siguranţă.Circulaţiile funcţionale aferente locurilor unde prezenţa oamenilor apare întâmplător,
sunt vizitate de cel mult opt ori pe schimb pentru verificări. Condiţiile prevăzute pentru căile de
evacuare nu sunt obligatorii precum şi al încăperilor pentru fumat sau al grupurilor sanitare.
Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a construcţiilor trebuie să
asigure şi evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căile special destinate evacuării se prevăd
numai atunci când cele funcţionale nu sunt suficiente sau nu pot satisface condiţiile de siguranţă
la foc. Căile de evacuare în caz de incendiu sunt circulaţii libere care, îndeplinind condiţiile
stabilite prin normativul de siguranţă la foc a construcţiilor, asigură evacuarea prin uşi,
coridoare, degajamente, holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe
carosabile, astfel: prin case de scări de evacuare, prin terase, balcoane, logii, pasaje de evacuare.
Căi de evacuare pot fi considerate şi cele care trec prin încăperi sau spaţii din clădiri
civile (publice) sau de producţie în conformitate cu respectarea condiţiilor din normativ. Nu sunt
considerate căi de evacuare în caz de incendiu ascensoarele, trecerile prin uşi antifoc care se pot
bloca în poziţie închisă sau prin uşi încuiate în timpul funcţionării normale a clădirii, trecerile
destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase, galerii, tuneluri prin care se
transportă sau se vehiculează substanţe cu pericol de incendiu, explozie, intoxicare, asfixiere, sau
abur cu o presiune mai mare de 1 atm.
Uşile încuiate în timpul funcţionării normale pot constitui a doua cale de evacuare a
unei porţiuni din construcţie sau a întregii construcţii, cu excepţia sălilor aglomerate dacă:
 alcătuirea şi dimensionarea lor corespund prevederilor normativului de siguranţă la foc;
 sunt dotate cu sisteme de închidere-deschidere uşor manevrabile fără cheie, ce pot fi
acţionate din zona ce se evacuează sau prevăzute cu panouri de sticlă securizată cu
dimensiuni care să permită trecerea fluxurilor de evacuare şi cu parapete de maximum
0,40 m.

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

38
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 În cazul panourilor din sticlă se vor prevedea mijloace de spargere şi indicatoare
corespunzătoare. Cea de-a doua cale de evacuare poate fi constituită din una sau mai multe
ferestre (cu ochiuri mobile de minimum 0,75 m lăţime şi 1,0 m înălţime liberă), având parapetul
la cel mult 1,50 m deasupra nivelului terenului sau al unei terase prin care se poate face
evacuarea la nivelul terenului, pentru încăperi cu cel mult 50 persoane și încăperi situate la
subsol sau demisol, dacă pe întregul nivel există cel mult 30 de persoane şi se asigură în interior
scări de acces la parapetele mai înalte de 1,20 m. La aceste încăperi se admit şi trape de
minimum 0,8 x 0,8 m prevăzute în interior cu scări fixe de acces care asigură evacuarea direct în
exterior.
La clădiri înalte, foarte înalte şi săli aglomerate nu este admisă asigurarea prin ferestre a
celei de a doua căi de evacuare. Alcătuirea elementelor de construcţie şi a finisajelor utilizate pe
căile de evacuare se stabilesc în conformitate cu normativul. Traseele căilor de evacuare trebuie
să fie distincte şi independente, astfel stabilite încât să asigure prin distribuţia lor judicioasă
posibilitatea ca persoanele să recunoască cu uşurinţă traseul spre exterior, precum şi circulaţia
lesnicioasă. Căile de evacuare, nu trebuie să conducă spre exterior prin locuri în care circulaţia
poate fi blocată în caz de incendiu datorită flăcărilor, fumului, radiaţiei termice etc.
În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii independente din
punct de vedere al circulaţiei, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin două căi de
evacuare, care pe cât este posibil, să ducă în direcţii opuse. A doua cale de evacuare poate fi
constituită din ferestre sau trape exterioare dacă prin acestea se asigură evacuarea în condiţii de
siguranţă a persoanelor. Asigurarea unei căi de evacuare este admisă când, conform proiectului,
la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane – indiferent de timpul (lungimea)
de evacuare realizat, precum şi în cazul în care numărul persoanelor este mai mare, dar timpul
(lungimea traseului) de evacuare se înscrie în valoarea admisă pentru coridoare înfundate, în
funcţie de gradul de rezistenţă la foc, risc sau categorie de pericol de incendiu, tip de clădire sau
destinaţie.
La clădirile înalte, foarte înalte şi la sălile aglomerate, precum şi în situaţiile stabilite în
normativ sunt obligatorii minimum două căi de evacuare. Alcătuirea şi gabaritele căilor de
evacuare, timpul (lungimea) de evacuare, traseele, precum şi numărul fluxurilor de evacuare,
trebuie să asigure circulaţia lesnicioasă şi fără obstacole. Traseele căilor de evacuare trebuie
marcate cu indicatoare conform reglementărilor tehnice, iar documentaţiile tehnico-economice
vor cuprinde, după caz, planuri de evacuare cu marcarea căilor de urmat în caz de incendiu.
La clădirile cu peste două niveluri supraterane, în cazul coborârii scărilor de evacuare
sub nivelul terenului, se vor lua măsuri pentru îndrumarea circulaţiei şi evacuarea spre ieşirea în
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

39
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 exterior. Numărul căilor de evacuare, dimensiunile lor, condiţiile de iluminare şi asigurare
antifum, precum şi lungimea căilor de evacuare trebuie să corespundă normelor de protecţie
împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor. Toate uşile pe căile de evacuare trebuie să se
deschidă liber în direcţia ieşirii din încăperi. La aflarea persoanelor în încăperi uşile pot fi închise
doar cu zăvoare interioare care se deschid uşor.
La exploatarea căilor şi ieşirilor de evacuare se interzice:
a) blocarea trecerilor, coridoarelor, tamburelor, galeriilor, holurilor, ascensoarelor,
podestelor scărilor, rampelor scărilor şi trapelor cu mobilier, utilaje, diferite materiale şi
produse finite, precum şi baterea în cuie a uşilor căilor de evacuare;
b) organizarea în tamburele ieşirilor (cu excepţia apartamentelor şi caselor individuale de
locuit) a uscătoriilor de haine de orice construcţie, instalarea cuierelor pentru haine şi
şifonierelor, păstrarea (inclusiv de scurtă durată) a tot felul de inventar şi materiale;
c) amenajarea în căile de evacuare a pragurilor, turnichetelor, uşilor glisante, turnante şi a
altor instalaţii care împiedică evacuarea liberă a persoanelor;
d) utilizarea pe căile de evacuare (cu excepţia clădirilor de gradul V de rezistenţă la foc) a
materialelor combustibile pentru finisajul, placajul şi vopsirea pereţilor şi tavanelor, iar la
casele scării şi a treptelor şi podestelor;
e) fixarea uşilor cu autoînchiderea caselor scărilor, coridoarelor, holurilor şi tamburelor în
poziţie deschisă (dacă în aceste scopuri nu se utilizează dispozitive automate, care se
declanşează la izbucnirea incendiului), precum şi înlăturarea acestora;
f) montarea geamurilor sau închiderea jaluzelelor zonelor de aer în casele de scări antifum;
g) înlocuirea sticlei armate cu sticlă obişnuită la uşile cu geamuri şi supralumini
(ferestruici);
h) amenajarea în pasajele subterane a chioşcurilor de comercializare şi a altor obiecte, pe o
lăţime mai mare de 1/3 din lăţimea totală a trecerii. Toate construcţiile trebuie să fie
executate din materiale incombustibile.
La montarea utilajelor tehnologice, expoziţionale şi a altor tipuri de utilaje în încăperi
trebuie să se asigure trecerile de evacuare la casele scărilor şi la alte căi de evacuare, conform
normelor de proiectare. În clădirile cu aglomerări, în cazul deconectării energiei electrice,
personalul de deservire trebuie asigurat cu lanterne electrice.
Numărul de lanterne se stabileşte de către conducător, ţinînd cont de specificul
obiectivului, prezenţa personalului de serviciu, numărul total de persoane în clădire, dar nu mai
puţin de o lanternă pentru fiecare lucrător al personalului de serviciu. Covoarele şi alte tipuri de
învelişuri pentru pardoseli, în încăperile aglomerate, trebuie bine fixate pe pardoseală. Caile de
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

40
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu indicatoare de securitate si se prevad
cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice, astfel incat sa se asigure vizibilitatea si
sa fie usor recunoscute.

3.4. Protecția antifum a clădirii

Protecţia antifum a clădirii proiectate include un complex de soluţii tehnice, care asigură
protecţia de fum a căilor de evacuare, a unor încăperi separate şi a clădirilor în integritate.
Soluţiile tehnice recomandate de actele normative, vizând protecţia de fum a clădirilor, se
divizează în soluţii de compartimentare, constructive şi speciale.
Către soluţiile de compartimentare sunt atribuite acelea care prevăd împărţirea
volumelor clădirii în compartimente şi secţii incendiare, izolarea căilor de evacuare de încăperile
megieşe, izolarea încăperilor cu procese tehnologice periculoase la incendiu şi amplasarea lor în
plan şi pe nivelele clădirii.
Soluţiile constructive prevăd utilizarea construcţiilor îngrăditoare impermeabile la fum
cu o limită suficientă de RF şi protecţie corespunzătoare a golurilor de uşă sau tehnologice din
acestea, precum şi a găurilor pentru comunicaţii, folosirea construcţiilor speciale şi a elementelor
constructive pentru evacuarea fumului în direcţia dorită.
Soluţiile speciale de protecţie a clădirilor de fum prevăd crearea sistemelor de evacuare
a fumului cu acţiune mecanică sau naturală, precum şi a sistemelor ce asigură o presiune
excesivă în volumele protejate: casele de scări, puţurile ascensoarelor, tamburele-ecluze şi altele.
Datele iniţiale pentru proiectarea unor astfel de sisteme se determină prin calcul. Scopul
principal al protecţiei clădirilor de fum este crearea condiţiilor necesare pentru evacuarea
oamenilor în caz de incendiu. O atenţie deosebită se acordă acestei direcţii la proiectarea,
construcţia şi exploatarea clădirilor cu săli aglomerate, a instituţiilor preşcolare, spitalelor ş.a.
În cazul soluţionării nereuşite a problemei ce ţine de protecţia de fum a clădirii
produsele arderii se propagă prin puţurile ascensoarelor, coridoare, casele scărilor, sistemele de
ventilaţie, conductele de gunoi, găurile şi golurile din construcţiile îngrăditoare, fapt ce face
dificilă evacuarea oameniilor, iar în unele cazuri o pot bloca. Spre exemplu, umplerea cu fum a
coridoarelor de la etaje exclude posibilitatea folosirii pentru evacuare a caselor scărilor, protejate
de fum.Afară de aceasta, produsele arderii, încălzite până la temperaturi înalte, favorizează
propagarea incendiului şi în anumite condiţii pot provoca focare repetate de incendiu la distanţe
considerabile de primul focar. Acest fapt determină cea de a doua direcţie a protecţiei clădirilor

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

41
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 de fum, legată de limitarea dezvoltării incendiului şi crearea condiţiilor necesare pentru stingerea
acestuia.Soluţiile stabilite de norme, de regulă, condiţionează executarea concomitentă a
cerinţelor de securitate la incendii în două direcţii de protecţie antifum a clădirilor. Spre
exemplu, instalaţiile de evacuare a fumului în clădiri în combinare cu alte soluţii constructive şi
de compartimentare trebuie să asigure protecţia de fum a încăperilor megieşe şi a căilor de
evacuare. În același timp acest fapt determină limitarea incendiului în încăperea unde a izbucnit
pînă la sosirea echipelor de intervenție.

3.5. Evacuarea fumului și a gazelor fierbinți

Funcţiile instalaţiilor de evacuare a fumului în multe încăperi le exercită golurile de

ferestre sau felinarele pentru lumină şi aerare. Însă, în legătură cu faptul, că în practica
construcţiilor se realizează multe clădiri fără felinare, a apărut necesitatea de a proiecta în acestea
instalaţii speciale pentru evacuarea fumului: obloane, cuve (coşuri) pentru fum, cuve pentru fum
şi ventilare.
Aceste tipuri de instalaţii pentru evacuarea fumului se folosesc pentru organizarea
schimbului necesar de gaze la incendiu în încăperi cu sisteme naturale de evacuare a fumului. În
acele cazuri, când din considerente economice sau de altă natură sistemele naturale de evacuare a
fumului nu este raţional de folosit, sunt folosite sisteme de evacuare a fumului cu acţionare
mecanică. Golurile de fereastră, folosite pentru evacuarea fumului, nu garantează schimbul
necesar de gaze în caz de incendiu, în majoritatea cazurilor. Eficacitatea lucrului acestora
depinde de amplasare şi suprafaţă, precum şi de direcţia vântului. Vântul, care suflă direct asupra
ferestrelor, micşorează cantitatea gazelor evacuate, iar în unele cazuri provoacă inversarea
„efectului de coş” şi pătrunderea fumului în încăperile alăturate. Totuşi, ţinând cont de motivele
tehnico-economice şi probabilitatea mică a incendiului când vântul bate în ferestre normele şi
regulile de construcţie admit folosirea ferestrelor în calitate de instalaţii pentru evacuarea
fumului. În acelaşi timp, normele de proiectare iau în consideraţie doar golurile de fereastră care
sunt amplasate cu 0,2 m mai sus de înalţimea golurilor de uşă. Deschiderea cercevelelor
destinate aerării şi evacuării fumului trebuie să fie mecanizată şi dublată cu dirijare manuală.
Alte tipuri de instalaţii pentru evacuarea fumului în încăperile de producţie şi de
depozitare cu iluminare naturală (fără felinare) pot să nu fie prevăzute, dacă se respectă o
anumită relaţie între suprafaţa ferestrelor pentru evacuarea fumului ffr , raportată la un metru
lungime de perete exterior, şi adâncimea încăperii b, racordată (alipită) golurilor de fereastră.

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

42
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 ffr , m2/m ... ≥ 0,3 0,4 ≥ 0,5

b, m ... 15 20 30

Din datele prezentate mai sus se vede, că pentru încăperile cu adâncimea până la 15 m
nu este obligatorie prevederea golurilor de fereastră care se deschid, amplasate cu 0,2 m mai sus
de golurile pentru uşi. Aceasta însă nu însemnă că pentru astfel de încăperi nu se cer instalaţii
pentru evacuarea fumului. În conformitate cu SNiP 2.04.05 - 86 „Încălzirea, ventilarea şi
condiţionarea” evacuarea fumului se admite a nu fi prevăzută pentru încăperi fără ferestre de
categoria В cu suprafaţa până la 200 m2, dotate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor;
pentru încăperi fără ferestre de categoria В cu suprafaţa până la 50 m2 fără instalaţii automate de
stingere a incendiilor, dacă este prevăzută evacuarea fumului din coridoare sau holuri; pentru
încăperi cu suprafaţa până la 200 m2 cu goluri de fereastră.
În cazul folosirii felinarelor în calitate de instalaţii pentru evacuarea fumului, către
acestea sunt înaintate cerinţe care asigură protecţia lor de suflarea vântului. Deschiderea
cercevelelor felinarelor trebuie să fie mecanizată (cu conectarea mecanismelor de deschidere
amplasate lângă ieşirile din încăperi) cu dublare prin dirijare manuală. Pentru evacuarea fumului
se admite folosirea felinarelor de tip „şed”, executate din foi de sticlă, sticlopachete sau sticlă
profilată. Folosirea în aceste scopuri a elementelor fotopenetrante din materiale polimerice (sticlă
organică, stecloplactice din poliefir etc.) nu se admite. Sub geamurile felinarelor dreptunghiulare
şi de tipul „şed” trebuie prevăzută plasă metalică de protecţie.
În calitate de instalaţii de evacuare a fumului, în clădirile fără felinare, cel mai frecvent
sunt folosite coşurile (cuvele) pentru evacuarea fumului. În condiţii normale, acestea pot fi
folosite pentru ventilarea încăperilor. Coşurile pentru evacuarea fumului ca şi cele pentru aerare
şi evacuare a fumului trebuie să posede o RF suficientă, să fie simple după construcţie şi dirijare
şi impecabile în acţiune (funcţiune). Pentru reglarea schimbului de gaze în caz de incendiu sau a
schimbului de aer în condiţii normale, canalele coşurilor se închid cu supape (stăvile) care se
deschid manual sau automat. Dirijarea manuală cu supapele, de regulă, se efectuează cu ajutorul
troliilor şi a cablurilor de forţă. Cele mai sigure în lucru sunt supapele care se deschid la slăbirea
cablului. În aşa caz supapele sunt dotate cu pârghii de slăbire, contragreutăţi sau axa de rotaţie
este deplasată faţă de centrul de greutate al supapei închisă orizontal.
În practica de construcţii pentru evacuarea fumului în caz de incendiu din clădirile
industriale sunt folosite diverse tipuri de cuve (coşuri). Constructiv acestea se execută din
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

43
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 elemente prefabricate din beton armat şi cu carcasă metalică.În condiţii normale coşurile sunt
destinate pentru aerarea podurilor (mansardelor). În condiţii de incendiu conductele de aer pentru
ventilarea podului se închid automat cu stăvile. Construcţia din secţii prefabricate a coşurilor
permite a evacua fumul de la orice etaj sau cerdacul clădirilor de producţie. Afară de destinaţia
de bază, aceste coşuri pot fi folosite pentru aerarea încăperilor din contul tirajului natural (efectul
de coş) sau cu ajutorul ventilatoarelor acţionate mecanic şi unite la găurile coşului. La
expertizarea sistemelor de evacuare a fumului cu impuls natural controlului vor fi supuse
următoarele probleme (poziţii):
 necesitatea construcţiei acestora;
 tipul şi executarea constructivă;
 suprafaţa găurilor pentru evacuarea fumului;
 uniformitatea amplasării coşurilor de fum;
 procedeul de acţionare în caz de incendiu;
 rezistenţa la foc a coşurilor.

3.6. Dispozitive și sisteme de desfumare

Protecţia antifum a obiectivelor proiectate se realizează prin soluţii tehnice, orientate

spre limitarea propagării produselor arderii prin clădire şi izolarea posibilelor locuri de izbucnire
a incendiului. Procedeele de protecţie a etajelor şi încăperilor megieşe de pătrunderea fumului în
mare măsură sunt determinate de indicii tehnico-economici. Spre exemplu, orice operaţie
tehnologică cu pericol de incendiu poate fi condiţional izolată cu construcţii împrejmuitoare
impermeabile la fum, cu un grad corespunzător de rezistenţă la foc şi o protecţie corespunzătoare
a golurilor de uşă şi tehnologice din acestea. Aşa cum o ermetizare absolută a încăperilor, fără a
utiliza construcţii speciale, este imposibil de obţinut, suplimentar la aceste soluţii se prevede
evacuarea fumului.
Pentru evacuarea produselor arderii în acest caz este posibilă folosirea instalaţiilor
speciale de evacuare a fumului sau a golurilor de fereastră. Ultima soluţie este cea mai raţională,
cum din punct de vedere economic, aşa şi din punct de vedere a stingerii incendiului. Ţinând
cont de această împrejurare normele de proiectare în construcţii reglementează amplasarea
încăperilor cu pericol sporit de incendiu şi explozie lângă pereţii exteriori cu goluri de fereastră,
dacă acest lucru este admis de cerinţele procesului tehnologic. În încăperile fără ferestre, cu

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

44
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 excepţia unor cazuri separate, prevăzute de norme, este necesar de amenajat sisteme de evacuare
a fumului cu tiraj natural sau forţat a produselor arderii.
O atenţie deosebită necesită izolarea încăperilor amplasate în subsoluri şi etajele
demisol. De la etajele superioare acestea sunt separate cu planşee antifoc, executate din materiale
incombustibile. Ieşirile din încăperile amplasate în subsoluri sau în etajele demisol se admite a fi
prevăzute prin casele de scări comune, numai în acel caz, când în aceste încăperi lipsesc
materialele combustibile. În cazul folosirii încăperilor subsolului pentru depozite sau la
amplasarea în acestea a atelierelor şi diferitor industrii legate de folosirea materialelor
combustibile, este necesar de prevăzut ieşiri-intrări în subsol separate sau sine stătătoare.
În cazuri particulare normele şi regulile de construcţie admit comunicarea etajelor
subsol şi demisol cu primul etaj al clădirii. Astfel, în clădirile publice, la amplasarea în subsol
sau demisol a foaierelor, garderobelor, încăperilor pentru fumători, a veceurilor se admite pentru
legătură cu primul nivel de prevăzut scări separate deschise. În clădirile de producţie, din
subsolurile cu încăperi de categoriile Г şi Д, precum şi din încăperile de categoria В, care nu
sunt alaturate pereţilor exteriori se admite de amenajat ieşiri de evacuare prin încăperile
amplasate la primul etaj. În acest caz scările de acces la primul etaj trebuie împrejmuite cu
despărţituri antifoc. În faţa scării subsolului cu încăperi de categoria В suplimentar se prevede
tambur-ecluză cu suprapresiune a aerului în caz de incendiu. Tambure-ecluze cu suprapresiune
de 20 Pa trebuie prevăzute şi în faţa puţurilor ascensoarelor în subsolurile şi etajele demisol ale
clădirilor publice, de producţie şi de depozitare, dacă puţul ascensorului nu este prevăzut cu
suprapresiune.
Etajele subsol şi demisol se separă în compartimente, secţii şi încăperi separate. Pentru
evacuarea fumului şi reducerea intensităţii fumului în fiecare secţie sau încăpere se prevăd goluri
de fereastră. Suprafaţa secţiilor şi golurilor de fereastră este reglementă de normele de ramură şi
de cele specializate. O atenţie mare se acordă, de asemenea, problemelor de limitare a propagării
produselor arderii pe comunicaţiile orizontale ale clădirilor.
La intersectarea pereţilor, despărţiturilor şi planşeelor încăperilor de diverse
comunicaţii, golurile dintre comunicaţii şi construcţiile împrejmuitoare se înfundă cu mortar sau
mastică din materiale incombustibile. Intersectarea barierelor antifoc de către conductele de aer
nu se admite, cu excepţia cazurilor indicate de SNiP 2.04.05 - 86.
Din comunicaţiile verticale cele mai probabile pentru propagarea produselor arderii în
caz de incendiu sunt puţurile ascensoarelor, canalele şi nişele pentru comunicaţii, conductele de
gunoi şi casele scărilor. De regulă, construcţiile împrejmuitoare ale puţurilor ascensoarelor şi a
nişelor pentru amplasarea comunicaţiilor se execută din materiale incombustibile cu limita de RF
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

45
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 de cel puţin 0,75 ore. Propagarea fumului în încăperi prin conducta de gunoi este limitată prin
izolare sigură a camerelor de acumulare a gunoului, căptuşirea corespunzătoare a îmbinărilor
secţiilor de conductă şi a supapelor de aruncare a gunoiului, precum şi scoaterea capătului de sus
al conductei mai sus de nivelul acoperişului şi dotarea acestuia cu deflector. Conductele de gunoi
se vor confecţiona din materiale incombustibile. Camerele de acumulare a gunoiului se execută
de asemenea din materiale incombustibile cu limita de RF de cel puţin 1 h. Intrarea în camera de
acumulare a gunoiului trebuie să fie izolată de intrarea în clădire şi în alte încăperi.
Înainte de a fi dată în exploatare conducta de gunoi este probată la prezenţa tirajului în
conductă prin înfumarea camerei de acumulare la poziţia închisă a tuturor supapelor de recepţie a
gunoiului. Cu lumânarea se va proba etanşeitatea supapelor de recepţie. Rezultatele probării se
întocmesc cu proces-verbal. În procesul verbal de primire a conductei în exploatare se vor indica
rezultatele probării, funcţionalitatea utilajului şi datele referitoare la calitatea lucrărilor. Soluţiile
tehnice privind protecţia antifum a scărilor trebuie să excludă nimerirea fumului în acestea în
perioda de timp necesară pentru evacuarea totală a oamenilor, precum şi să asigure acţiunile
reuşite ale subdiviziunilor de pompieri. Ultima împrejurare lămureşte cerinţele faţă de pereţii
caselor de scări şi faţă de elementele portante ale scărilor de evacuare, limita de rezistenţă la foc
a cărora trebuie să depăşească timpul necesar pentru evacuarea oamenilor din clădiri. Protecţia
de fum a scărilor se realizează prin soluţii constructive, spaţial - planificatoare (compartimentare)
şi speciale, în funcţie de destinaţia clădirilor şi numărul de nivele. Esenţa acestor soluţii se
reduce la izolarea scărilor de încăperile cu diversă destinaţie la etajele clădirii, izolarea scărilor
de subsoluri şi poduri (mansarde), utilizarea dispozitivelor care eliberează scările de fum.
Izolarea scărilor de încăperile situate la etajele clădirii se realizează prin amplasarea
acestora în casele de scări. Rezistenţa la foc a caselor de scări se stabileşte în funcţie de gradul
necesar de RF a clădirii. În pereţii interiori ai caselor de scări nu se admite amenajarea altor
goluri, decât cele pentru uşă. Golurile de uşă trebuie să fie protejate cu autoînchizătoare
înfundate cu închidere cât mai ermetică. În cazuri particulare se admit uşi cu geamuri din sticlă
armată. Uşile şi obloanele ce duc din casa scării în pod vor fi rezistente la foc cu limita de RF de
cel puţin 0,6 h.
În clădirile industriale cu industrii de pericol exploziv golurile de uşă ale caselor de
scări, care unesc încăperile de pericol exploziv cu volumul casei scării, vor fi protejate cu
tambure-ecluze cu suprapresiune permanentă. În casele de scări este interziză amenajarea
încăperilor de lucru, de depozitare sau de altă destinaţie; trasarea (instalarea) conductelor cu
lichide inflamabile şi uşor inflamabile, instalarea deschisă a cablurilor electrice şi a conductelor
de aer, făţuirea suprafeţelor construcţiilor cu materiale combustibile. În scopul protecţiei scărilor
P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

46
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 de o posibilă umplere cu fum, nu se admite, de asemenea, amenajarea ieşirilor în casele de scări
din puţurile ascensoarelor pentru încărcături.
Soluţiile de compartimentare şi constructive enumerate nu pot garanta în măsură
completă protecţia de fum a caselor de scări, de aceea se prevede posibilitatea de evacuare a
fumului din casele de scări. Scările, de regulă, se amplasează lângă pereţii exteriori cu
amenajarea obligatorie a golurilor de fereastră, care joacă rolul de obloane pentru evacuarea
fumului şi asigură o orientare mai bună a persoanelor în timpul evacuării. La montarea golurilor
de fereastră cu blocuri de sticlă, la fiecare etaj se vor prevedea obloane care se deschid cu
suprafaţa de cel puţin 1,2 m2. În casele de scări fără iluminare naturală, protecţia antifum,
indiferent de destinaţia şi numărul de nivele ale clădirii, se asigură prin crearea suprapresiunii
aerului. La expertizarea protecţiei antifum a scărilor de evacuare în clădirile înalte se vor
controla următoarele poziţii:
 procedeul de asigurare a protecţiei antifum a scărilor;
 izolarea scărilor de subsoluri, încăperile etajelor, poduri;
 prezenţa dispozitivelor pentru evacuarea fumului (obloane, oberlihturi, iluminare
naturală);
 făţuirea construcţiilor împrejmuitoare a caselor de scări;
 corectitudinea amenajării conductelor de gunoi, amplasate în casele de scări.
Folosirea scărilor deschise, proiectate în clădirile industriale şi civile, se lămureşte în
principal, de raţionamente estetice, iar în unele cazuri şi de cerinţe economice. La amenajarea
scărilor interioare deschise în planşeele dintre etaje se formează goluri deschise, care favorizează
umplerea cu fum a întregii clădiri. De aceea, scările interioare deschise se admit, ca excepţie, la
respectarea anumitor cerinţe de securitate. Normele de securitate la incendii se admit a prevedea
astfel de scări numai ăn clădirile de gradul I și II de RF și doar din vestibule pînă la etahul doi.

3.7. Soluții tehnice și materialele utilizate pentru asigurarea rezistenței la foc a elementelor
de construcții

La pereții antifoc și rezistenți la fic:

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

47
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
  realizarea pereșilor din materiale termoizolatoare sau cu uncoeficient de conductivitate
termică redusă ( beton armat, beton precomprimat, zidărie de cărămidă cu goluri);
 tencuirea cu mortar obișnuit ori termoizolant sau aplicarea pe șape de mortar pe plasă de
rabiți;
 etanșarea rosturilor și golurilor la îmbinările dintre elemente cu vată minerală;
 folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avînd în interior un strat
termoizolant ( vată minerală, beton perlit etc.);
 de executet montarea perdelelor de drencer în dreptul golurilor pereților care nu
corespund nivelului de rezistență la foc;
 placarea peretelui ori a scheletului acestuia cu plăci de etanșare realizate din ipsos armat
cu umplutură de fibre de sticlă;
La uși rezistente la foc:
 aplicarea cu vopsele termospumante;
 placarea structurii din schelet metalic cu plăci din marinit;
 realizarea ușii cu structură integrală din elemente ermetice;
 lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale ușii;
 etanșarea rosturilor dintre plăci cu mortar de ipsos.

3.8. Calculul de rezistență la foc a unor elemente din beton armat

Planșeu din beton armat

De calculat rezistența la foc a unui planșeu din beton armat prefabricat la încălzirea
T=120 oC;
Date inițiale:
a) materialul planșeului : beton armat pe bază de nisip și ciment cu:
- сoeficientul de rezistență ρi = 2000 kg/m3;
- umeditatea In = 5%;
- goimea planșeului δ = 0.16 m;
b) caracteristicele fizice ale clădirii:
λT = 1,2 - 0.00035T = 1,2 - 0.00035 ∙ 450 = 1,045 Vt (moC);
CT = 0,71 + 0,0083T = 0,71 + 0,0083 ∙ 450 = 1,083 kJ/ (kg∙oC);
c) temperatura inițială: Ti = 20 oC;

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

48
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 d) temperatura de încălzire a suprafeței planșeului se efecuează după expresia:
Tp = 1250 – (1250 - TN) erf (k/2√2).
Rezolvare:
1. Determinăm densitatea betonului în stare uscată după următoarea formulă:
ρ0 = 100 ρi / (100 + In) = 100 ∙ 2000 / (100 + 5) = 1904,76 kg / m3;
2. Daterminăm caracteristicele fizice a clădirii:
λT, med. = 1,2 - 0.00035 ∙ 500 = 1,025 Vt (moC);
CT, med. = 0,71 + 0,0083 ∙ 500 = 1,125 kJ/ (kg∙oC);
αpr = 3,6 ∙ 1,025 / [ (1,125 + 0,05 ∙ 5) ∙ 1904,76 ] = 0.0014 m2;
3. Determinăm valoarea coeficientului k conform tabelului 4.1.Значения k, cu
ρ0=1904,76kg/m3; k=0.6;
4. Determinăm valoarea coeficienților de schimbare a temperaturii suprafeței planșeului;
α0 = 1,51∙ 5,77 ∙ S = 1,51∙ 5,77 ∙ 0,59 = 4,91 Vt (moC);
ατ,l = 11,44 ∙ S = 11,44 ∙ 0.59 = 6,75 Vt (moC);
ατ = 8,14 + ατ,l = 8,14 + 6,75 = 14,89 Vt (moC);
α,= (4,91 + 14,89) / 2 = 9,9 Vt (moC);
4. Determinăm valoarea coeficientului Bi;
Bi = α, (δ + (   p r / T ,med . )  9,9 ∙ (0.16 + 0,62√ 0,0014 ) = 0,20;

5. Determinăm valoarea coeficienților μ1 și A1 după tabelul 5: μ1 = 1,688; A1 = -1,103.

6. Determinăm limita de RF a plașeului după indicele de încălzire a suprafeței nearsă la
temperatura de 120 oC după următoarea formulă:

(    pr  x)2 A1 (0,16  0, 6 0.0014 ) 2 1,103

 0  2,3 lg  2,3 lg  11 lg1,53  11 0.18  1.98h
 pr   2
140

1 0.0014 1, 682 140

1
1250  Ti 1  Bi 1250  20 1  0, 20

Concluzie: Conform calculelor de mai sus abservăm că planșeul din beton armat
prefabricat rezistă la foc 1,98 h. De aici reziltă că planșeele au fost alese corect conform
normelor în vigoare.

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

49
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 Bară verticală din beton armat

De calculat rezistența la foc a unei bare verticale din beton armat avînd grosimea
stratului de protecție 40 mm;
Date inițiale:
a) materialul barei verticale : beton armat pe bază de nisip și ciment cu:
 сoeficientul de rezistență ρi = 2400 kg/m3;
 umeditatea In = 3%;
 valoarea zonei comprimate a betonului mai mică de 0,55h0;
 temperatura critică a armăturii Tcr = 500oC;
Rezolvare:
1. Determinăm coeficientul de transmitere a temperaturii:
λT = λ0 + βTmed = 1,2 - 0.00035 ∙ 450 = 1,045 Vt (moC);
cT = c + DTmed = 0,71 + 0,0083 ∙ 450 = 1,083 kJ/ (kg∙oC);
3, 6T 3, 6 1, 045
    0, 00126m2 / h
cT (1  0, 05 )  1, 083(1  0.05  3)  2400

2. Determinăm valoarea coeficientului, luînd în considerare densitatea betonului;

conform tabelului 4.1. avem k = 0,64;
k  x / aT
erf ( )
3. Determinăm valoarea 2 t ;

k  x / aT 1250  Tcr 1250  500

Conform formulei de mai sus avem: erf ( )   0.61 ;
2 t 1250  Ti 1250  20

4. Detetminăm valoarea coeficientului A,după calculele obținite: A = 0,61;

5. Determinăm limita RF a berei verticale avînd grosimea stratului de protecție a armăturii
de 400mm ;

( T  x)2 (0, 64 0, 00126  0, 04) 2

   3h
4 A2T 4  0, 612  0, 00126
Concluzie: Conform calculelor de mai sus abservăm că bara vertical din beton armat
rezistă la foc 3 h. De aici reziltă că bara vetricală a fost aleasă corect conform normelor în
vigoare.

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

50
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 Scara de evacuare din beton armat

De calculat rezistența la foc a unei scări de evacuare din beton armat ;

Date inițiale:
a) materialul scării de evacuare : beton armat pe bază de nisip și ciment cu:
 сoeficientul de rezistență ρi = 2300 kg/m3;
 coeficientul de transmitere a temperaturii : αT =0.0015 m2/h;
 densitatea betonului: ρ 2300 kg / m3 ;
 coeficientul densității materialului: k = 0.62;
 clasa armăturii: A – III;
 temperatura critică a armăturii Tcr = 550oC;
Rezolvare:
1. Determinăm valoarea medie a stratului de armătură;
Conform datelor avem valoarea medie a stratului de armătură în direcția yα y = 0,02m,
iar în direcția xαx = 0,03m;
2. Determinăm temperatura în armătura din scara de evacuare luînd în considerare
condițiile de încălzire a acesteia,
Determinăm valoarea criteriului F0 în următoarele timpuri:
aT t1 0, 0015  0,5
F0    0,194
k   0, 62 
2 2
t1 = 0,5 h: aT  R 0, 0015  0, 02 ;

aT t1 0, 0015 1
t2 = 1 h: F0    0, 289 ;
   
2 2
k aT  R 0, 62 0, 0015  0, 02

aT t1 0, 0015 1,5
t2 = 1,5 h: F0    0, 457 ;
k   0, 62 
2 2
aT  R 0, 0015  0, 02

Determinăm parametrul ξ;

  
  1  x / R  k aT  0, 02 / 0, 02  0, 62 0, 0015  0,32 
Determinăm temperatuta reletivă  ;
Conform datelor din graficul 4.10 „График для определения относительной
температуры’’avem:
t1 = 0,5 h; F0 = 0,194; ξ = 0,45;   0,51 ;
t2 = 1 h; F0 = 0,289; ξ = 0,45;   0, 42 ;

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

51
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 t3 = 1,5 h; F0 = 0,457; ξ = 0,45;   0, 25 ;
Determinăm temperatura în tija armăturii la încălzirea din ambele părți avînd x=0,05;
xαx = 0,03m;

t1 = 0,5 h: Tx0,02  1250  1250  20  0,51  622,7 ;

t2 = 1 h: Tx0,02  1250  1250  20  0,42  733,4 ;

t2 = 1,5 h: Tx0,02  1250  1250  20  0,25  942,5 ;

3. Determinăm temperaura în tija armăturii în cazul cînd scara este încălzită din partea de jos
avînd următoarele caracteristici:
 0, 62 0, 0015  0, 03 
t1 = 0,5 h, y = 0,03;: T1 y  1250  1250  20  erf 
 2 0, 0015  0,5   90, 4
;
 

 0, 62 0, 0015  0, 03 
t2 = 1 h: , y = 0,03;: T2 y  1250  1250  20  erf    143, 7 ;
 2 0, 0015 1
 

 0, 62 0, 0015  0, 03 
t2 = 1,5 h: y = 0,03;: T2 y  1250  1250  20  erf    82,1 ;
 2 0, 0015 1,5
 
4. Determinăm temperatura în cazul cind simultan asupra scării de evacuare va acționa atît
temperatura de jos cît și dintro parte;

t1 = 0,5 h; Txyt  841 

841  622, 7 841  90, 4   315 ;
841  20

t2 = 1 h: Txyt  945 
 945  733, 4  945  143, 7   484,5 ;
945  20

t3 = 1,5 h: Txyt  1035 

1035  942,51035  82,1  623 ;
1035  20
Problema nr.1: Să se calculeze suprafața necesară evacuării fumului și gazelor de
ardere și de aerisire Atot la un bloc de locuit de menire socială cu dimensiunile 150x170,
înălțimea interioară a blocului locativ este de 30m în condițiile unui incendiu potențial 10x20m.

Rezolvare
1. Se determină suprafața blocului locativ, m2
S = 150 x 170 = 25500 m2
2. Se imparte latura cea mai lunga a blocului în 17, obținînd 10 compartimente de
aerisire.
3. Se deterină suprafața unui compartiment, m2

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

52
Mod Coala Nr. document Semnăt Data
 Sc = 150 x 20 = 3000 m2
4. Se determină distanța măsurată de la nivelul pardoselei pînă la marginea inferioară
a păturei de fum,
hf = 30 -4 = 26 m
Notă: se admite ca păture de fum pînă la linia mediană a deschiderilor de aerisire să fie
primită 4 m.
5. Se determină perimetrul clădirii în condițiile unui incendiu potențial, m
P = 2 ( 10 + 20 )= 60 m.
6. Se determină suprafața unui compartiment de evacuare a fumului și a gazelor de
ardere, m2
Ac = 0,14 * P * hf3/2 * d1/2, m2
În urma înlocuirii obținem următoarele:
Ac = 0,14 * 60 * 263/2 * 41/2 = 0,14 * 60 * 132,5 * 0,5= 556,5, m2
7. Se determină suprafața totală necesară evacuării fumului și gazelor de ardere și de
aerisire, m2
Atot = 10 * 556,5 = 5565 m2
Suprafața totală de aerisire (evacuare a fumului) raportată la suprafața de bază a
blocului va fi:
Atot = (5565 / 25500) * 100 = 21,82%

Problema nr.3 : Să se determine numărul de fluxuri în care urmează să se evacueze

240 persoane dintr-un bloc locativ.
Rezolvare
1. Numărul de fluxuri de evacuare se determină conform relației;
F = N/C, flux;
unde: F – numărul de fluxuri, flux;
N – numărul de persoane, care trebuie să treacă prin calea de evacuare, pers;
C – capacitatea de evacuare a unui flux, definită ca numărul total de persoane care
se evacuează prin fluxul respectiv pe toată durata operației de evacuare (conform normelor);
În urma înlocuirii în relația de mai sus, obținem:
F = 240 / 50 = 4,8 fluxuri

P pag.

UTM 582.5 IAPC-003. 011.ME

53
Mod Coala Nr. document Semnăt Data