Sunteți pe pagina 1din 12

Studiu antropologic asupra accederi

minoritatilor sociale in invatamantul superior


din Romania.
I.Întrebări de cercetare:
Întrebarea generală a cercetării: Care sunt oportunitatile de studiu in Romania oferite
minoritatilor?

În ceea ce privește învățământul superior, incluzând studiile militare, documentul aprobat de


Guvern stabilește următorul număr de locuri/granturi de studii:

62.000 – studii de licență (ca în 2016/2017);


35.600 - studii de master;
3000 – studii de doctorat;
4000 – rezidențiat.

Sunt prevăzute, în continuare, locuri în învățământul preuniversitar și superior, cu finanțare


totală sau parțială din bugetul Ministerului Educației, pentru tinerii de origine română din
Republica Moldova, pentru țări învecinate, Diaspora, pentru cetățeni străini, precum și pentru
cetățeni străini care au dobândit statutul de refugiat sau protecție subsidiară pe teritoriul
României.

De asemenea, vor fi facilități și locuri distincte pentru tinerii romi care doresc să urmeze
învățământul preuniversitar liceal, profesional sau postliceal, precum și instituții de
învățământ superior, incluzând masterate și doctorate.

Cifra de școlarizare pentru învățământul de stat se aprobă anual, prin Hotărâre de Guvern, cu
cel puțin 6 luni înainte de începerea anului școlar.
Cu începere din anul universitar 1992-1993, Ministerul Educaţiei a acordat, anual, locuri
distincte pentru admiterea în facultăţi a unor tineri de etnie romă, în ultimii şase ani
acordându-se între 420 - 493 locuri

1
Locurile repartizate candidaţilor romi le asigură acestora admiterea pe criterii minimale -
media 5 - şi scutirea de taxe de şcolarizare pe durata studiilor.

MECI recomandă rectoratelor universităţilor să distribuie locurile doar la facultăţile pentru


care vor exista cereri din partea candidaţilor romi. În acest scop, aceştia vor depune, în
perioada de înscriere stabilită de universităţi, o cerere de intenţie la rectoratul instituţiei de
învăţământ superior de stat şi, în aceeaşi zi, un dosar de concurs la facultatea vizată.

Întrebări specifice:
Care este procentajul locurilor de stiudiu in invatamantul superior destinat
minoritatilor sociale?
DENUMIREA UNIVERSITATII NR. NR. NR.
LOCURI LOCUR LOCURI
I
LICENȚĂ MASTE DOCTOR
R AT
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN 8 4 5
BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII 5 5 0
DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI 1 1 1
URBANISM "ION MINCU" DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE 5 5 2
ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI 61 28 0
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 8 0 0
"CAROL DAVILA" DIN BUCUREŞTI
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN 17 7 0
BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE MUZICĂ 4 1 0
DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTE DIN 2 2 1

2
BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTĂ 2 2 1
TEATRALĂ ŞI CINEMATOGRAFICĂ "I. L.
CARAGIALE" DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE 3 2 1
FIZICĂ ŞI SPORT DIN BUCUREŞTI
ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI 10 5 2
ADMINISTRATIVE DIN BUCUREŞTI
UNIVERSITATEA "1 DECEMBRIE 1918" DIN 10 5 2
ALBA IULIA
UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" DIN ARAD 25 5 0
UNIVERSITATEA "VASILE ALECSANDRI" DIN 15 5 0
BACĂU
UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" DIN 18 8 0
BRAŞOV
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ- 10 3 0
NAPOCA
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI 1 0 0
MEDICINĂ VETERINARĂ DIN CLUJ-NAPOCA
UNIVERSITATEA "BABEŞ-BOLYAI" DIN CLUJ- 60 25 9
NAPOCA
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 5 0 0
"IULIU HAŢIEGANU" DIN CLUJ-NAPOCA
ACADEMIA DE MUZICĂ "GHEORGHE DIMA" 1 1 0
DIN CLUJ-NAPOCA
UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN DIN 1 0 0
CLUJ-NAPOCA
UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANŢA 19 4 2
UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN 1 0 0
CONSTANŢA
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA 33 14 3
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 4 0 0
DIN CRAIOVA

3
UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN 20 11 0
GALAŢI
UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE 14 12 5
ASACHI" DIN IAŞI
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI 5 5 0
MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE
LA BRAD" DIN IAŞI
UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" 25 5 8
DIN IAŞI
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 6 3 0
"GR. T. POPA" DIN IAŞI
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE 2 1 0
"GEORGE ENESCU" DIN IAŞI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA 30 20 2
UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI 0 0 1
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI 46 29 2
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN 15 7 1
PLOIEŞTI
UNIVERSITATEA "EFTIMIE MURGU" DIN 12 3 0
REŞIŢA
UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU 8 4 0
UNIVERSITATEA "ŞTEFAN CEL MARE" DIN 10 10 2
SUCEAVA
UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN 10 6 2
TÂRGOVIŞTE
UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BRÂNCUŞI" 20 8 0
DIN TÂRGU JIU
UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR" DIN TÂRGU 28 13 2
MUREŞ
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 10 5 2
DIN TÂRGU MUREŞ
UNIVERSITATEA DE ARTE DIN TÂRGU 2 1 0
MUREŞ

4
UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA 4 4 2
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI 1 1 1
MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI
"REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI" DIN
TIMIŞOARA
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA 30 12 3
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE 5 1 0
"VICTOR BABEŞ" DIN TIMIŞOARA
ACADEMIA DE POLIȚIE "ALEXANDRU IOAN 13 0 0
CUZA" DIN BUCUREŞTI

In ce conditii se face aceasta accedere?

Dosarul de concurs va cuprinde, pe lângă actele solicitate de facultate, o recomandare, emisă


de una din organizaţiile legal constituite ale romilor, indiferent de domeniul acesteia de
activitate, din care să reiasă că respectivul candidat face parte din etnia romă, şi nu faptul că
este membru al organizaţiei în cauză.

II.Ipoteze

Evoluția umanității presupune evoluția societății și deschiderea către cooperare între


toți oamenii, fără discriminare. Astfel trebuie asigurat accesul la educatia superioara tuturor
categoriilor sociale, fara exceptii.
Extras din document

INTRODUCERE.

În România traiesc alaturi de comunitatile de români diferite alte comunitati etnice, cu


traditii culturale, lingvistice si religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare diversitate
etnica din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina si Dobrogea. În zonele cu
diversitate etnica mai redusa, precum Oltenia si Moldova, se manifesta cea mai mica

5
deschidere atât fata de pluralismul etnic, cât si fata de cel politic. Atitudinile cele mai ostile
fata de maghiarii din România se manifesta în zonele unde acestia sunt cel mai putin prezenti
(Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova), iar perceptia cea mai pozitiva asupra lor se
înregistreaza în Transilvania. Totodata, atitudinile cele mai ostile ale ungurilor fata de
romanii din România se manifesta în zonele unde acestia sunt cel mai mult prezenti
(Harghita, Covasna), unde are loc un proces de asimilare fortata a romanilor.

Minoritatile etnice cele mai importante au fost - si sunt si acum - cele reprezentate de
maghiari, tigani, germani, ucraineni, rusi-lipoveni, evrei, turci, tatari, armeni, bulgari, sârbi,
croati, slovaci, cehi, polonezi, greci, albanezi, italieni. La ora actuala în România sunt
recunoscute oficial 18 minoritati etnice, fiecare dintre acestea (cu exceptia celei maghiare)
fiind reprezentate automat în Parlamentul României. Lor li se mai adauga organizatii deja
constituite ale slavilor macedoneni (de asemenea, cu un reprezentant în Camera Deputatilor),
ale rutenilor etc.

În general, cu unele exceptii tragice, minoritatile etnice s-au bucurat în România moderna de
drepturi si libertati care le-au permis sa-si conserve si promoveze specificul etnic sau cultural.
Nu trebuiesc trecute totusi cu vederea unele momente din istorie precum perioada de robie a
tiganilor, masacrarea a numerosi evrei si tigani în anii '40, politicile de deznationalizare a
maghiarilor sau cele de favorizare a plecarii din tara a germanilor si evreilor în timpul
regimului comunist.

Dupa 1990, chestiunea ocrotirii minoritatilor s-a pus cu mai multa pregnanta. Crearea si
mentinerea conditiilor pentru pastrarea, dezvoltarea si afirmarea identitatii minoritatilor
nationale au devenit - din pacate, uneori doar la nivel retoric - politici de stat. Principala idee
care ramine este ca minoritatile nationale, prin contributia lor la viata culturala, stiintifica si
economica a tarii, prin spiritul de convietuire si acceptare reciproca pe care-l genereaza,
reprezinta un atu si o bogatie pentru Romania. In acest context, protectia si valorizarea lor
poate insemna o indatorire.

Conform recensământului din anul 2011, populaţia minoritară reprezintă un procent de circa
11 % din totalul de 20,1 milioane locuitori.

6
Cele mai importante minorităţi din România sunt cea maghiară – 1,23 milioane locuitori
(circa 58,9 % din total minorităţi), fiind urmaţi de romi – 0,62 milioane (29,8 din minoritari),
ucraineni – 50,9 mii locuitori (2,44 % din minoritari), germani – 36 mii (1,73 %), turci – 27,7
mii (1,33 %), ruşi – lipoveni – 23,49 mii (1,13 %) şi cu sub 1 % pondere (fiecare) din
minoritari (20 de mii de locuitori, sau mai puţin) – tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croaţi, greci,
evrei, italieni, polonezi, cehi, şi alte miniorităţi.

Populaţia de origine maghiară

Prezenţa maghiarilor în Bazinul Carpatic datează din anul 895. Prezenţa secuilor este
atestată începând cu secolele XI – XII, în zona actuală a judeţului Bihor, apoi în Cluj, Alba,
Târnava, Hunedoara sau Turda, iar în secolul XII în Miercurea Ciuc, Odorhei, Târgu Mureş
sau Gheorghieni. Trebuie spus că numărul maghiarilor din România a variat în jurul a 1,4 –
1,7 milioane locuitori, în perioada 1930 – 2001, astfel că cifra de 1,23 milioane înregistrată în
2011 la recensământ reprezintă o scădere semnificativă.

Organizarea internă a comunităţilor maghiare a evoluat cu timpul, pe timpul migraţiilor,


maghiarii erau organizaţi în triburi, neamuri şi familii mari, organizare care s-a menţinut de-a
lungul timpului în Evul Mediu, iar azi se reflectă şi prin coeziunea familiilor, mai ales la ţară,
prin relaţii foarte strânse cu rudele mai îndepărtate.

Populaţia de etnie maghiară este majoritară în judeţele Harghita (84,6%) şi Covasna (73,8%),
iar proporţii semnificative ale populaţiei de etnie maghiară (peste 20%) există şi în judeţele
Mureş (39,3%), Satu Mare (35,2%), Bihor (25,9%) şi Sălaj (23,1%).

Ocupaţia clasică (istorică) a maghiarilor diferă în funcţie de aria geografică locuită, ei


ocupându-se de agricultură, creşterea animalelor, pescuit, meşteşugărit, minerit şi comerţ.

Comunitatea maghiară beneficiază de numeroase instituţii de învăţământ preuniversitar şi


universitar în limba maternă, precum şi de numeroase emisiuni dedicate minorităţii maghiare,
la posturile publice de radio şi televiziune.

7
Există numeroase instituţii de cultură ale comunităţii maghiare, între care Opera Maghiară
din Cluj, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul
Maghiar de Stat Csiki Gergely (Timișoara), Teatrul Tamási Áron (Sfântu Gheorghe), sau
Teatrul Tomcsa Sándor (Odorheiu Secuiesc), Muzeul Național Secuiesc din Sfântu
Gheorghe, Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc sau Biblioteca Teleki-Bolyai
din Târgu Mureș. Amintim aici şi Casa memorială Ady Endre, Ady Endre, Satu Mare, Casa
memorială Tamási Áron, Lupeni, Harghita, Casa memorială Áprily Lajos, Praid, Harghita şi
Casa memorială Petöfi Sándor din Turda.

Principala organizație care îi grupează pe maghiarii din România sub aspect politic este
Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, reprezentată ca partid politic în Parlament.
Există de asemenea organizații politice de mai mică anvergură ale maghiarilor din România,
precum Partidul Civic Maghiar sau Partidul Popular Maghiar din Transilvania.

Populaţia de origine rromă

Cu toate că iniţial s-a presupus că existenţa rromilor în Europa ar fi fost înregistrată încă din
jurul anilor 1000, în documentele de cancelarie domnească autohtonă, se atestă că abia în
anul 1385 se pomeneşte despre rromi într-un act de danie către Mănăstirea Vodiţa din Ţara
Românească. În Moldova sunt menţionaţi în anul 1414, în dania lui Alexandru cel Bun, iar în
Transilvania în 1422, în privilegiul regelui Sigismund.

Originea rromilor se poate pune în legătură cu două teorii, conform cercetătorilor: originea
egipteană, lansată de englezi şi însuşită de mulţi cercetători, însă dovedită de lingvişti,
antropologi, istorici, sociologi ca fiind falsă şi originea indiană, care, în prezent, cumulează
cele mai convingătoare argumente.

Dacă în anul 1930 se înregistrau în România 262.501 romi, cifrele recensământului din 2011
arată că în ţara noastră există circa 620.000, ceea ce înseamnă că această minoritate cunoaşte
o creştere continuă pe teritoriul ţării noastre.

În familia tradiţională rromă, fiecare persoană ocupă un loc aparte, îşi cunoaşte şi îşi respectă
statutul şi rolul, ştie ceea ce îi este permis şi ceea ce nu îi este permis.

8
Rolurile masculin-feminin nu se definesc ierarhic superior-inferior, ci sunt complementare,
iar un rol important în familia tradiţională îl joacă „amare phure” – bătrânii, termen care
defineşte atât rudele de sânge – bunicii, dar şi toţi bărânii din comunitate.

Cea mai importantă ocupaţie tradiţională a rromilor este prelucrarea metalelor, în fapt
ocupaţiile dând şi denumirea categoriilor de rromi: căldărarii prelucrează arama, spoitorii se
ocupă cu cositorirea, argintarii şi aurarii se ocupă cu prelucrarea metalelor preţioase, rudarii
prelucrează lemnul. De asemnea, etnia rromilor a dat unii dintre cei mai mari lăutari ai ţării:
Barbu Lăutaru, Fănică Luca, Grigoraş Dinicu, Fărămiţă Lambru.

După 1989 a avut loc în România o adevărată explozie a mişcării romilor şi a limbii romani.
Dacă la început puţini romi vorbeau limba romani, în prezent aceasta este standardizată, se
studiază în şcoli şi la universităţi, este utilizată în cultură şi în mass media, ca şi celelalte
limbi ale minorităţilor naţionale.

Limba romani se studiază în 41 din cele 42 de judeţe ale României, existând un număr de 420
– 460 de cadre didactice rome care asigură predarea limbii romani în şcoli.

Populaţia de origine ucraineană

Mărturiile arheologice şi lingvistice arată că o populaţie slavă de răsărit s-a aşezat în nordul
României actuale încă din secolul al VI-lea, dar ce cea mai mare parte a satelor locuite astăzi
de ucraineni sunt menţionate în documente istorice din secolele al XIV-lea şi al XV-lea.
Aşezarea ucrainenilor în Dobrogea şi Delta Dunării datează de la sfârşitul secolului al XVIII-
lea şi începutul sec. al XIX-lea, când o parte din cazacii zaporojeni prigoniţi de ţarina
Ecaterina a II-a a Rusiei s-au refugiat aici, cu acordul turcilor. Pentru a-i deosebi de vecinii
lor ruşi lipoveni, localnicii îi numesc haholi. În alte regiuni, ucrainenii dețin, la fel, denumiri
alternative: „ruteni” – în Maramureș, Banat și Crișana), sau „huțuli” – în zona muntoasă a
Bucovinei.

9
Comunitatea ucraineană din Banat s-a constituit între anii 1908-1918 prin colonizarea unor
domenii scoase la vânzare de proprietarii lor germani şi unguri, de către locuitori din zonele
muntoase şi sărace ale Transcarpatiei şi din Bucovina.

Al treilea grup etnic ca mărime din România, ucrainenii trăiesc mai ales în nordul țării, în
zonele din apropierea graniței cu Ucraina, mai ales în judeţele Maramureș, Suceava și Timiș.
De asemenea, în județul Tulcea au fost înregistraţi circa 1000 de ucraineni.

Ca și minoritate etnică recunoscută oficial, ucrainenii au un mandat asigurat în Camera


Deputaților, fiind reprezentată de Uniunea Ucrainenilor din România, care numără peste 100
filiale.

Populaţia de origine turcă

Prima atestare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al
României este în anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul anatolian
selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi conduşi de imparătul Izeyddin Keykavuz s-a aşezat în
Dobrogea. Aceştia erau trimişi de imparătul bizantin Mihail Paleologul pentru a apăra
Imperiul Bizantin de invaziile străine. Aşezarea dobrogeană a fost numită de turcii
preotomani Babadag – „Tatăl munţilor”.

Majoritatea turcilor din România trăiesc în zona istorică Dobrogea, în special în judeţul
Constanţa, unde trăiesc 24.602 de turci, 3,4% din populaţia judeţului, dar şi în judeţul Tulcea.

Dacă în anul 1900 în Dobrogea se aflau 238 de geamii, astăzi în toată România se găsesc doar
72.

Sunt reprezentaţi la nivel parlamentar de Uniunea Democrată Turcă din România, care are în
prezent aproximativ 40 filiale, majoritatea în judeţele Constanţa şi Tulcea dar şi în Bucureşti,
Călăraşi, Brăila, Galaţi ş.a.

Învăţământul preuniversitar cu predare parţială în limba turcă se încadrează în sistemul de


învăţământ naţional românesc, cuprinzând unităţi de învăţământ cu predare parţială în limba

10
turcă la nivel preşcolar şi liceal. La cererea comunităţilor turcă şi tătară, începând cu anul
1990, în şcolile româneşti din judeţele Constanţa, Tulcea şi municipiul Bucureşti au fost
înfiinţate grupe şi clase de studiu al limbii turce.

Învăţământul universitar în limba turcă este asigurat în două universităţi: Universitatea


Ovidius din Constanţa şi Universitatea Bucureşti (ca limbă modernă), secţiile de limba turcă
– limba română şi limba turcă – limba engleză.

Concluzie
Societatea educaţională din România presupune noi demersuri de politică
educaţională. Vechile paradigme ale învăţământului pentru toţi şi ale selecţiei prin excludere
sunt înlocuite printr-o politică de conciliere a două priorităţi: „Educaţia pentru toţi şi educaţia
pentru fiecare”.
Această nevoie de schimbare este determinată de două direcţii, cea internă, care
implică o reevaluare a sistemului de învăţământ şi a conţinutului educaţiei şi cea externă, care
implică racordarea la cerinţele procesului de integrare europeană.
În acest context, şi învăţământul destinat minorităţilor naţionale din România tinde să
devină un factor de promovare a cooperării, contribuind la dezvoltarea schimbului de
informaţii şi valori spirituale, prin comunicare.

11
BIBLIOGRAFIE
1. DEX, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic,
ediția a II-a, Bucurețti, 1998;
2. HATOS, A., & BERNATH, K. (2007), Accesul la educaţie al maghiarilor din
România.
3. http://www.partidaromilor.ro/locuri-pentru-candidatii-romi-in-anul-universitar-
2017-2018/
4. JIGAU, M., & SURDU, M. (2002), Participarea şcolară a copiilor rromi:
probleme, soluţii,actori, Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei,
5. Populația după etnie și limba maternă, pe județe”. Institutul Național de Statistică.

12