CURS Remediere Ecologic

07.01.
2014
REED
Reconstrucţia ecologică a ecosistemelor degradate
dr. Ciprian Palaghianu
2013-2014
Introducere
REED – ce este?
REED – scop, obiective, istoric, concepte, necesitate
Conservare Vs Reconstrucţie.
Recostrucţie. Reabilitare. Restaurare.
Metode folosite în reconstrucţie.
Reconstrucţie ecologică - etape
Considerente etice
1
07.01.2014
REED – Ce este?
Procesul de asistare a procesului de refacere şi de management al
integrităţii ecologice a unui ecosistem (SER 2002)
Arta şi ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel mai bun nivel

de autenticitate istorică (Mills, 1995)
Acţiunea umană de refacere într-o perioadă restrânsă de timp a

ecosistemelor care au suferit în urma unor perturbări majore
degradări şi vătămări ale structurii şi funcţiilor.
REED urmăreşte refacerea sănătăţii, integrităţii şi sustenabilităţii

ecosistemelor.
REED – Scop şi obiective

Scopul reconstrucţiei ecologice este de a reface complet
componentele şi procesele unui sit sau ecosistem distrus faţă de
starea acestuia la un moment dat, la un standard contemporan sau
către o condiţie dorită (Gayton 2001).
Se acţionează atât asupra componentei fizice a ecosistemului

(habitatul) cât şi asupra celei biotice (populaţiile).
Obiectivul - ecosistemul să arate şi să funcţioneze la fel ca înainte de

perturbare (deşi este practic imposibil să se revină la starea iniţială),
de la care istoric s-a plecat
Limitări- există o dinamică continuă a ecosistemelor – pot fi însă
considerate aşa zise ecosisteme de referinţă
2
07.01.2014
Acţiuni frecvente în cadrul REED

• Controlul eroziunii
• Reîmpădurirea
• Reintroducerea vegetaţiei
• Reintroducerea speciilor native
• Controlul speciilor invazive
• Bioremedierea
REED – Chiar este necesară?

Toate ecosistemele naturale (chiar şi cele degradate) dispun de
o capacitate generală de autoreglare / autoreparare /
regenerare.
Succesiunea ecologică – asigură o permanentă dinamică a unui

ecosistem – el poate să evolueze, să se modifice din punct de
vedere al structurii, compoziţiei, funcţiilor, să se „reinventeze”.
Putem confunda dinamica cu degradarea?
Este necesară
atunci reconstrucţia sau
reabilitarea ecologică?
3
07.01.2014
REED – Necesitate?
Dezavantaje REED
• costisitoare
•dificilă
• implică mulţi factori biotici şi abiotici
• succesul operaţiei nu poate fi garantat – riscuri potenţiale mari
Este necesară atunci reconstrucţia sau reabilitarea ecologică?
Nu întotdeauna – se face anterior intervenţiei o EVALUARE!

Sau se pot implementa măsuri de reconstrucţie parţiale (suportul
pentru auto-regenerarea naturală).
Dar, acţiunea naturii e foarte lentă şi greu de controlat – ceea ce
implică riscuri mari de neintervenţie.
Legătura cu alte discipline

ramură nouă a ecologiei, în strânsă legătură cu:
• Ecologia conservării - metode şi tehnici de prezervare
• Conservarea biodiversităţii - sţiinţă interdisciplinară ce
studiază starea biodiversităţii în ecosistemele naturale, fiind
preocupată de protecţia speciilor, habitatelor şi populaţiilor.
• Ecologia restaurării - oferă concepte, modele, metode
şi unelte pentru acţiunile de reconstrucţie ecologică
4
07.01.2014
Conservare VS Reconstrucţie
CONSERVĂM ceea ce a mai rămas

sau
RECONSTRUIM ceea ce a fost cândva
CONSERVAREA şi RECONSTRUCŢIA - complementare
Reconstrucţie ecologică - ISTORIC

• principiile generale formulate încă de acum sute de
ani, dar dezvoltarea ca ştiinţă de sine stătătoarea abia
în ultimele două decenii
• anii 80 - John Aber şi William Jordan au introdus

termenul de Reconstrucţie ecologică
5
07.01.2014
Reconstrucţie ecologică - concepte

• peisaj – ecologia peisajului
• perturbări – impactul asupra ecosistemului
• succesiuni – evoluţia ecosist. de la simplu la complex
• fragmentarea habitatelor
• funcţiile ecosistemelor
• ecologia comunităţilor – asamblarea comunităţilor
Reconstrucţie VS Reabilitare / Restaurare

1. Starea iniţială
2. Perturbare
3. Acţiune
Reconstrucţie
Reabilitare
6
07.01.2014
Reconstrucţie VS Reabilitare
• Reconstrucţia - presupune refacerea tuturor proceselor,
subsistemelor, structurilor funcţionale ale unui ecosistem
afectat de o perturbare majoră, înlocuind sau construind
dacă este nevoie (noi) structuri/subsisteme distruse pentru
ca ecosistemul să poată sa-şi îndeplinească funcţiile
anterioare.
• Reabilitare (Remediere) - se referă la acţiunile care

urmăresc restabilirea principalelor funcţii şi procese ale
unui sistem. Se oferă suport pentru ca ecosistemul afectat
să-şi reia cea mai mare parte a funcţiilor de care era
capabil anterior confruntării cu o perturbare majoră.
Reconstrucţie VS Restaurare
• Restaurare (Refacere) - presupune readucerea unui
ecosistem într-o stare cât mai apropiată de cea originală –
o stare specifică ecosistemului dinainte de o perturbare (se
pot reface subsistemele originale, nu se introduc elemente
noi).
•Reconstrucţia
•Reabilitare (Remediere)
•Restaurare (Refacere)
7
07.01.2014
Reconstrucţie / Restaurare / Reabilitare

Restaurare ca Mustang original
Mustang degradat
Reabilitare – Mustang funcţional
Reconstrucţie / Restaurare / Reabilitare

Restaurare ca Mustang original
Mustang degradat
Reconstrucţie – Mustang tunat
8
07.01.2014
Metode folosite în reconstrucţie

• Bioremediere – tehnologii bazate pe folosirea microorganismelor
pentru a înlătura poluanţii
• Fitoremediere - se bazează pe capacitatea anumitor plante de a

bioacumula sau degrada poluanţi din sol, apă sau aer - fitoextracţie,
fitostabilizare, fitotransformare, fitostimulare (rizoremediere),
fitovolatilizare, rizofiltrare
• Micoremediere / micofiltrare - folosirea miceliilor ciupercilor

pentru decontaminare sau filtrarea reziduurilor toxice
• Bioextragere – extragerea metalelor cu ajutorul organismelor vii
Bioextragere - Bioleaching
•Kazem Kashefi şi Adam Brown - Universitatea de Stat din Michigan,

"alchimie microbiană"
•bacteria Cupriavidus metallidurans extrage aurul din clorură de
aur (un reziduu toxic)
9
07.01.2014
Reconstrucţie ecologică - analiza
• Analiza gradului de degradare şi a soluţiilor în funcţie de:
• natura perturbării
• amplitudinea perturbării
• localizarea acesteia
• subsitemele afectate
• modificările produse / pierderile directe şi indirecte
• resurse disponibile materiale şi imateriale
•TEST Care credeţi că sunt etapele unui proiect REED?
Reconstrucţie ecologică - ETAPE

•identificarea zonei degradate şi a necesităţii reconstrucţiei
•caracterizarea ecologică a ariei ce urmează a fi refăcută
•formularea obiectivelor urmărite de reconstrucţie
•desemnarea unui sistem de referinţă (un ecosistem model)
sau a unor indici de monitorizare
•verificarea viabilităţii planului de reconstrucţie
•planificarea şi proiectarea propriu-zisă (inclsiv estimarea
resurselor ce vor fi necesare)
•stabilirea protocoalelor de evaluare a soluţiei implementate şi
a celor de monitorizare
•stabilirea obiectivelor şi măsurilor de protecţie pe termen lung
10
07.01.2014
Considerente etice
•Alterarea ecosistemelor e o problemă controversată
•Reconstrucţia nu poate crea ecosisteme naturale (doar replici )
•De fapt scopul reconstrucţiei nu e de a crea un ecosistem nou ci de
a "repara" şi ajuta să repornească unul natural.
•Ecosistemele naturale sunt prea complexe pentru a putea fi total şi
sigur "reconstruite" - exemple negative
• Este adevărat, echilibrul natural e greu de realizat (se atinge în timp).
•Dacă ne propunem să obţinem un ecosistem similar unuia model
(de referinţă), ce referinţă să ne alegem?
•E posibil ca ecosistemul model să fie potrivit doar din perspectiva
umană. De unde ştim că ecosistemul model nu este de asemenea
unul alterat?
Implicare la nivel internaţional
SER - Society for Ecological Restoration
11
07.01.2014
Reviste cunoscute
Restoration Ecological Ecological

Ecology Restoration Management &
Restoration
2 FACTORII CARE CONDUC LA DEGRADAREA ECOSISTEMELOR
Supraexploatarea resurselor
Poluarea şi contaminarea ecosistemelor
Specii invazive
12
07.01.2014
Ecosistem – ce este?
• Arthur Tansley (1935) – ecosistem
• biocenoză + biotop
Abordare
• biologică – centrată pe organisme
• funcţională – centrată pe funcţii/procese
• geografică – centrată pe ecotop
Degradarea afectează direct sau

indirect toate componentele
ecosistemului!
Degradarea ecosistemelor
• Degradarea – procesul prin care ecosistemele sunt în mod
progresiv contaminate, supra-exploatate şi uneori chiar
distruse (în urma intervenţiei antropice)
• Deteriorarea principalelor componente ale ecosistemului -

este implicată atât degradarea biotopului /habitatelor cât şi
a componentei biotice - biocenoza (populaţii, specii)
• Are loc o degradare şi o epuizare a resurselor de o bună

calitate (resursele de aer, apă şi sol) cu un impact nefavorabil
asupra populaţiilor ecosistemului (ce poate implica extincţia
unor specii)
13
07.01.2014
Pericolul degradării
• Degradarea mediului - este una din
cele Zece Pericole (Ten Threats)
recunoscute de Naţiunile Unite (ONU)
în 2004 în Panelul Ameninţărilor
Globale cu Grad Ridicat de Risc (High
Level Threat Panel)
• Cauze complexe
Situația globală a terenurilor degradate
14
07.01.2014
Exemplu -Degradarea terenurilor - cauze

40 % din terenurile agricole sunt puternic degadate la nivel mondial
(Ian Sample, 2007)
• înlăturarea vegetației naturale

• practici agricole deficitare ce sărăcesc solul sau îl destructurează
• tehnici deficitare de irigare
• expunerea terenurilor la lucrări de mecanizare cu utilaje grele
• contaminarea solului cu substanțe chimice periculoase
• creșterea animalelor și pășunat
• dezvoltarea urbană
• exploatarea unor resurse - piatră, nisip, argilă sau minerale
• destabilizarea ecosistemelor prin introducerea monoculturilor
• slab management al deșeurilor
Degradarea antropică
Supra-
exploatarea
Contaminarea
/ Poluarea
15
07.01.2014
Supra-exploatarea şi supra-consumul
• Exploatarea resurselor naturale - totalitatea operaţiilor care
urmăresc extragerea din mediu a unor resurse utile societăţii
•Resurse naturale fizice (neregenerabile / greu regenerabile)
•Resurse naturale biologice (regenerabile - păduri, populaţii din
ecosisteme terestre sau acvatice)
•Exploatarea iraţională – exploatarea unei populaţii cu o intensitate
care depăşeşte rata naturală de creştere (bilanţul mortalitate-
capacitate de reproducere) (e afectată capacitatea de regenerare a
unei specii – poate conduce la extincţie)
• 80% din consumul global de energie este susţinut de resurse
naturale fosile (petrol, cărbune, gaz).
• AGRICULTURA – degradarea solurilor şi a terenului
Agricultura
• În fiecare an, aproximativ 12 hectare de teren agricol sunt
transformate în deşert din cauza acţiunilor oamenilor (Luc Gnacadja,
secretarul executiv al Convenţiei ONU de Luptă împotriva
Deşertificării -UNCCD)
•40 % din terenurile

agricole sunt puternic
degadate la nivel
mondial
(Ian Sample, 2007)
16
07.01.2014
Cauzele supraexploatării resurselor naturale

• Perspectiva funcţională – cauza este necunoaşterea sau
neconştientizarea consecinţelor supraexploatării (nu se
percepe modul de funcţionare sau efectul final)
• Perspectiva conflictuală – cauza este dominaţia anumitor

entităţi sau grupuri ale societăţii asupra resurselor, ceea ce
poate duce la o distribuţie şi o alocare inechitabilă a
resurselor (apar conflicte de interese cu privire la resurse).
• Perspectiva simbolistică – cauza este interacţiunea resurse –

dezvoltare socială şi dependenţa excesivă a societăţii umane
de resursele naturale.
Tragedia bunurilor comune

Tragedy of the Commons
• economistul englez William Forster Lloyd a scris în 1833 un
pamflet preluat apoi în 1968 de către un ecologist american,
Garrett James Hardin, sub numele Tragedy of the Commons
Profit individual
superior în cazul
deţinerii unui
număr mai mare de
animale
17
07.01.2014
Epuizarea resursei – în acest caz a păşunii, prin

introducerea mai multor animale
Luis de Molina (1535-1600) observă o caracteristică general umană -

proprietarii au mai multă griă de bunurile individuale decât de cele
comune
Exploatarea - capcana socială

• Supraexploatarea este percepută ca o
capcană socială - obţinerea de către un grup a
unor câştiguri imediate, care însă pe termen
lung vor conduce la pierderi pentru
respectivul grup.
• Supra-consumul - consumul resurselor
depăşeşte capacitatea de susţinere a unui
ecosistem. Prelungirea situaţiei de supra-
consum conduce la epuizarea resurselor şi
degradarea mediului – influenţat şi de
suprapopulare
18
07.01.2014
Exploatarea – scenariul pesimist

•Scenariul pesimist - Capcana Malthusiană - revenirea forţată la
un nivel de dezvoltare mult inferior (de subzistenţă) ca urmare a
faptului că dezvoltarea demografică poate depăşi nivelul
resurselor (şi a producţiei agricole).
Explozia demografică
Dinamica populatiei
2013
19
07.01.2014
Presiunea societăţii asupra resurselor

naturale
• Expansiunea terenurilor agricole
• Nevoia de terenuri de păşunat
• Dezvoltarea navigaţiei, oraşelor, reţelelor de drumuri
• Industrializarea
• Explozia demografică (7 mld oameni în prezent)
• Creşterea economică şi explozia consumului
• Politici şi strategii de dezvoltare nesustenabile
Probleme conexe supraexploatării

• reducerea suprafeţei acoperite de păduri
• deşertificarea
• extincţia speciilor
• migraţia forţată a unor specii/populaţii
• eroziunea solului şi degradarea terenurilor
• epuizarea unor resurse (petrol, gaz, cărbune, metale)
• creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră
• poluarea ecosistemelor terestre şi acvatice
• creşterea riscului de apariţie a unor dezastre naturale
20
07.01.2014
Exploatarea resurselor biologice prin pescuit
400 tone de macrou prinse de un vas de pescuit cilian
Exploatarea resurselor biologice prin pescuit
Pescuitul excesiv
21
07.01.2014
Situația flotelor de
pescuit și efectele
1950 VS 2006
Pescuitul excesiv face peștii mai mici
http://www.theguardian.com/news/datablog/interactive/2013/may/
21/ocean-before-and-after-overfishing
22
07.01.2014
Pescuitul excesiv
modifică lanțul trofic
Efect - înmulțirea efectivelor de
meduze
Pescuitul – specii pe cale de dispariție

Tonul din Atlanticul de nord
Marele alb
23
07.01.2014
Exploatarea resurselor biologice - vânătoare
Numeroase specii în pragul extincţiei
Braconajul
Efectivul elefanţilor din
Africa Centrală a scăzut în
ultimii 10 ani cu 62%
(Jerome Mokoko, Wildlife
Conservation Society,
conferinţă Brazzaville 2013)
5000 de elefanţi braconaţi în Congo între 2009-2011

(Jules Caron – purtător de cuvânt WWF Africa)
24
07.01.2014
Specii periclitate încă vânate
Ghepardul și leul african

Hipopotamul, rinocerul negru și elefantul african
25
07.01.2014

Ursul grizzly și ursul polar
1155$ autorizația de vânătoare 35.000$
Cazul fericit - lecția bizonului și zimbrului
26
07.01.2014
Specii mai puțin norocoase - dispărute
Mamutul Pasărea Dodo (Mauritius, 1681)
Tigrul javaian 1970 Tigrul caspic, 1970
27
07.01.2014

Tigrul (lupul) tasmanian 1933 Leopardul de Zanzibar, 1990
Benjamin

Porumbelul voiajor american - Martha, ultimul porumbel voiajor 1914
28
07.01.2014

Capra Ibex de Pirinei, 2000 Rinocerul negru Vest-african, 2011
(reînviată 7 min în 2009)
Exploatarea resurselor biologice -

despăduriri
Exploatarea pădurii în bazinul Amazonului
29
07.01.2014
Despăduriri
Exploatarea pădurii în Bolivia
Distributia padurilor pe glob
30
07.01.2014
Suprafaţa ocupată de pădure acum 8000 de ani
aprox. 8 miliarde ha
pădure
Suprafaţa ocupată de pădure în prezent
3,952 miliarde ha
pădure
31
07.01.2014
Harta despăduririlor în Romania - GreenPeace
Defrișările de peste 1 ha între 2000 și 2011
Exploatarea resurselor naturale fizice
Minerit – de suprafaţă sau în adâncime
32
07.01.2014
Efectul mineritului asupra peisajului și terenului
Efectul poluator al mineritului
33
07.01.2014
Câmp petrolier - California
Platforma petrolieră Nowruz – Golful Persic 1983
34
07.01.2014
Exploatarea sustenabilă
• Sustenabilitatea este capacitatea de a perpetua existenţa unui
sistem şi a funcţiilor sale prin procese de reînnoire, menţinere,
susţinere.
• În accepţiune largă – este responsabilitatea pe termen lung (cu
toate aspectele ecologice, economice, sociale)
• În ecologie – sustenabilitatea se referă la

capacitatea ecosistemelor de a-şi menţine
în timp diversitatea, integralitatea şi
capacitatea de producţie.
Exploatarea sustenabilă
•ONU, 1987 - Dezvoltarea sustenabilă este aceea ce satisface nevoile
prezentului fără a compromite abilitatea viitoarelor generaţii de a-
şi satisface propriile nevoi.
•Cei trei piloni ai sustenabilităţii - componenta de mediu, socială şi
economică (suportabil, echitabil, viabil)
35
07.01.2014
FACTORII CARE CONDUC LA DEGRADAREA ECOSISTEMELOR
Supraexploatarea resurselor
Poluarea şi contaminarea ecosistemelor
Specii invazive
Degradarea antropică
Supra-
exploatarea
Contaminarea
/ Poluarea
36
07.01.2014
Poluarea
•Poluarea - contaminarea mediului natural cu materiale
care altereză calitatea, proprietăţile, funcţiile şi procesele
acestuia.
•Poluarea poate avea şi cauze naturale (erupţii vulcanice)
dar în general este rezultatul activităţilor umane.
Principalele tipuri de poluare –

• a aerului
• apei
• solului
• Adesea poluare MIXTĂ datorită circuitului
unor elemente în ecosisteme
Migrarea poluanţilor
37
07.01.2014
Poluarea – generalităţi
• 500 tone de poluanți chimici anual
(Kvesitadze et al, 2006)
Principalele categorii de poluanţi
• biodegradabili - substanţe ce se descompun rapid în

mediu
• nedegradabili - substanţe care nu se descompun sau
se descompun foarte lent (compuşi bifenili policloruraţi
PCB, dioxine, pesticide - fungicide, insecticide – DDT,
compuşi radioactivi)
Poluarea aerului – situatie NASA 2013

•Mortalitatea cauzată de poluarea aerului – model NASA 2013 calculat
pe baza datelor din perioada 1850-2000 (decedați/an/1000km2)
• Model conceput de Jason West (http://iopscience.iop.org/1748-9326/8/3/034005/)
• Anual mor 2,1 milioane de oameni din cauza poluării (cauză directă)
38
07.01.2014
Poluarea aerului
•Poluarea aerului – devine o problemă odată cu industrializarea
• principalii poluanţi:
•oxizii de sulf (SO2) - produs şi de erupţiile vulcanice şi de industrie,

provoacă ploi acide
•oxizii de azot (NO2) - produs în procese de ardere (emisiile

autovehiculelor) şi de fulgere, e un gaz brun toxic
•SO2 şi NOx – responsabili de formarea ploilor acide
Formarea ploilor acide
•oxizii de sulf (SO2) şi oxizii de azot (NO2) formează acidul sulfuric

(H2SO4) şi acidul azotic (HNO3)
39
07.01.2014
Formarea ploilor acide
Efectul ploilor acide
Efectul ploilor acide asupra pădurilor (Cehia şi Germania)
40
07.01.2014
Alţi poluanţi ai aerului

• monoxidul de carbon (CO) - inodor, incolor dar foarte toxic, produs
de arderile incomplete
• dioxidul de carbon (CO2) - inodor, incolor, ne-toxic, produs de
arderi, prod. de ciment, respiraţie (provoacă efectul de seră)
• ozonul (O3) - gaz urât mirositor, toxic (dar cu un rol benefic în
stratosferă UV)
• amoniacul (NH3) - produs în procesele agricole
• clorofluorocarbonati (CFC / freon) - atacă stratul de ozon
• dioxinele – subst. toxice, cancerigene, generate de ind. chimică
producătoare de pesticide, ind. de celuloză şi hârtie, automobile
• metale grele – 11 controlate de UE - arsenic, plumb, cadmiu,
cobalt, crom, cupru, mercur, mangan, nichel, aluminiu şi taliu
Amprenta ecologică
41
07.01.2014
Pădurile conţin 60% din vegetaţia

Dinamica CO2
fixatoare de carbon
Creşterea de cca. 1,5 ppm/an
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

• Protocolul de la Kyoto (1997) – intrat în vigoare în 2005
• reducerea emisiilor de CO2 cu 5,2% faţă de nivelul 1990
• perioada activă: 2008-2012

• pînă în prezent 174 de ţări au ratificat protocolul (mai puţin SUA,
India, China)
• mecanisme flexibile – tranzacţionarea creditelor de emisie conform

Schemei Investiţiilor Verzi (GIS)
• România – emisiile de gaze în 2005 au fost cu 45,6% sub nivelul celor

din 1989 (colapsul industriei grele) conform Agenţiei Europene pentru
Protecţia Mediului (EEA)
42
07.01.2014
Emisiile anuale de CO2 (2008) – tone carbon
Amprenta ecologică – emisii CO2
43
07.01.2014
Poluarea solului
• Acumularea de substanţe chimice
toxice (săruri, metale grele, materiale
radioactive) cu un impact negativ
asupra proceselor biotice
•Poluarea solului – în general cauzată

de activitatea agricolă (mai rar
industrială) (îngrăşăminte, pesticide,
deversări accidentale, depozitarea de
deşeuri – solvenţi, metale grele)
• Irigația necorespunzătoare – poate

determina acumularea de săruri
Poluarea solului – pesticide în agricultură

• Agricultura intensivă şi pesticidele
• Certificarea este necesară
• Pesticidele – denumirea generică a

substanțelor destinate protecţiei
plantelor cultivate împotriva bolilor şi
dăunătorilor
• Fungicide, insecticide, bactericide, acaricide, erbicide, rodenticide,
feromoni, atractanţi, repelenţi, regulatori de creştere.
•DDT – insecticid organoclorurat, sintetizat încă din 1874,

• folosit ca insecticid din 1939 și împotriva răspândirii malariei.
44
07.01.2014
DDT – Silent Spring (Rachel Carson)
•1962 – apare cartea

Silent Spring
care determină
interzicerea DDT în
SUA din 1972
•1970-1980 – începe interzicerea DDT-ului

(ciclu de înjumătăţire 10-15 ani)
• în anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis DDT pe tot
globul pentru agricultură
Poluare determinată de depozitarea

deşeurilor toxice
• deșeuri toxice nebiodegradabile (chiar radioactive) sau cu
ciclu mare de înjumătățire
45
07.01.2014
Depozitarea deşeurilor
• cimitirul din Sulaibiya (Kuweit) -
peste 7 mil. de cauciucuri uzate
•Cimitirul de anvelope uzate –

vizibil din spaţiu
Poluarea apei
• Contaminarea prin deversarea în
apă a unor substanţe chimice toxice
sau acumularea de materiale cu un
impact negativ asupra speciilor din
ecosistemele acvatice.
• Sursele de poluare acvatică pot fi

• de tip punct (deversarea de
reziduuri printr-o conductă)
• surse difuze (surse greu
identificabile ce duc la acumularea în
timp a substanţelor toxice –
infiltrarea în pânza freatică a
compuşilor azotului folosiţi în
agricultură)
46
07.01.2014
Poluarea apei – Marea miasmă 1858

• 1858 – Londra – The Great Stink
• poluarea Tamisei cu reziduuri

menajere pe fondul unei veri
călduroase
• Londra va dezvolta în urma acestui

eveniment un sistem de canalizare
modern
Poluarea apei – deversarea de substanţe

în portul din Rio
47
07.01.2014
Poluarea apei – acumularea de deşeuri
Poluarea apei – efecte asupra biocenozei
48
07.01.2014
Poluarea apei – al 7-lea continent
Charles J. Moore descoperă în 1997 – în cursa Transpac, o zonă

imensă de deșeuri în Pacific (zona curentului Pacificului de nord –
un vortex ce ”culege” deșeurile)
Poluarea apei – al 7-lea continent

• Suprafața estimată – 1 -15 mil. km2 (aproape cât America de Sud)
• 2013 – Agenția spațială franceză (CNES) organizează o expediție
spre vârtejul din Pacificul de Nord (Patrick Deixonne).
• Estimează suprafața plăcii de deșeuri la circa 3,4 milioane de km2.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-14701453-expeditie-pleaca-
cautarea-continentului-plastic-din-pacific-sfarsitul-lunii-mai.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Pacific_Garbage_Patch
Captain Charles Moore on the seas of plastic -
http://www.youtube.com/watch?v=M7K-nq0xkWY
49
07.01.2014
Poluarea în spaţiu
Space – final frontier? ... valabil şi în cazul poluării
Deşeurile spaţiale – o viitoare mare problemă
50
07.01.2014
Deşeurile spaţiale
racheta balistică intercontinentala lansată
de Rusia din Kazahstan (Topol/SS-25) în 10
oct. 2013 (lansare tăcută – neanunțată),
descoperită și fotogafiată de astronautul
italian Luca Parmitano de pe statia Spatiala
internationala - ISS) - și norul lăsat în urma
dezintegrării sale.
51
07.01.2014
Supraexploatarea / Poluarea şi speciile

invazive
• SUPRAEXPLOATAREA resurselor (naturale, biotice) şi/sau
CONTAMINAREA mediului poate să conducă la dispariţia şi / sau
înlocuirea anumitor populaţii sau specii dintr-un habitat sau
ecosistem cu altele – datorită modificărilor apărute în
favorabilitatea habitatelor şi în lanţurile trofice.
• Speciile invazive – specii exotice care nu au o formă de control

natural în noile habitate (lipsa de prădători, dăunători, erbivore) şi
reuşesc să domine şi chiar să elimine populaţiile locale, prin
mecanisme de competiţie superioare şi alte adaptări specifice (sp.
generaliste cu cicluri rapide de reproducere şi dezvoltare, abilităţi
superioare de dispersie, toleranţă mare şi adaptabilitate crescută la
condiţiile de mediu – plasticitate fenotipică deosebită).
Speciile invazive
• Speciile invazive – domină noile habitate și populaţiile locale
52
07.01.2014
Specii invazive – introducere intenţionată

• Introducerea intenţionată – introducerea deliberată a animalelor
domestice (caini, pisici, porci, oi, capre) în habitate izolate (insule)
unde speciile introduse nu au pradători sau competitori naturali
• Exemple
• introducerea caprelor în insula Sf. Elena

(1513) a dus la dispariţia unui număr foarte
mare de sp. de plante

•introducerea iepurilor (1788) şi apoi a
vulpilor în Australia (1833-1845)
•Veveriţa gri canadiană – introdusă în

Marea Britanie, purtătoare a virusului
POX ce a decimat populaţiile native de
veveriţă (introducerea unor boli – o altă
problemă)
• introducerea salcâmului în Europa sau
a eucaliptului - Pen. Iberică, Africa de
Sud
•Crapul asiatic în America de Nord
53
07.01.2014

• broaștele râioase ale trestiei de zahăr (Bufo marinus) – introduse în
1935 în Australia pentru controlul gândacului trestiei (din Hawai)
• otrăvitoare dacă este mâncată – de șerpi, crocodili
Specii invazive – Bufo marinus

• a reușit să pericliteze populația de crocodili pitici – intoxicați
54
07.01.2014
Specii invazive – Bufo marinus

• extinderea previzionată
Specii invazive – introducere accidentală

• Introducerea accidentală - introducerea neprevăzută a unor
specii în habitate izolate (insule) unde speciile introduse nu au
pradători sau competitori naturali
• Şobolanii – odată cu dezvoltarea
navigaţiei
• Scoicile zebră în marile lacuri din
America de Nord (balastul navelor)
55
07.01.2014
Specii invazive – scoicile zebră

• răspândire rapidă în America de Nord – efecte economice și
ecologice majore
Specii invazive în mediul acvatic

• traseele de răspândire și principalele zone afectate
•http://www.international-marine.com/invasivespecies/what-are-invasive-species.aspx
56
07.01.2014
Specii invazive – albina africanizată

• Albina africanizată – hibrid între albina africană și specii
europene de albine obținută în 1956 în Brazilia
• introduse ”accidental” ?
• foarte agresivă cu celelalte specii de albine
Specii invazive – albina africanizate

•Extinderea roiurilor de albine africanizate din Brazilia spre America
Centrală și de Nord
57
07.01.2014
Specii invazive – introducere accidentală

• de la Crocodilul de Mureș (Lăpuș) la Pitonul de Florida :-)
•Introducerea accidentală în habitate nespecifice a unor “animale
de companie”
•Pitonii abandonați au
redus diversitatea
mamiferelor mici în Florida
Specii invazive – org. modificate genetic

• Introducerea OMG - introducerea unor organisme care au
inserate în genomul lor, prin tehnologii transgenice, gene de la alte
organisme (în general se urmăresc caracterele de augmentare a
producţiei sau de rezistenţă la factori de mediu sau factori
dăunători biotici).
58
07.01.2014
Organisme modificate genetic

• efect controversat – probleme ecologice şi etice
• impactul asupra biodiversităţii – încă monitorizat şi studiat
• Pierderi la nivelul biodiversităţii şi pierderea

unor importante soiuri / varietăţi locale
(soia, porumb, rapiţă)
Organisme modificate genetic

• 5 țări produc 95% din totalul producției de OMG
59
07.01.2014
3 - Tehnici de decontaminare
Necesitatea decontaminării
Tehnici de decontaminare in situ
Tehnici de decontaminare ex situ
Biotehnologii de decontaminare
Bioremedierea. Fitoremedierea. Micoremedierea
Tehnici de reconstrucţie ecologică

Factori de degradare Măsuri tehnice Măsuri biologice
aplicate habitatului aplicate biocenozei
degradat
Poluare
decontaminare
Reinstalarea
vegetaţiei şi faunei
Supra
exploatare alte lucrări tehnice
Controlul
populaţiilor
Specii
invazive
60
07.01.2014
• decontaminarea – prima etapă în reconstrucţia

ecosistemelor degradate
• necesitate – refacerea habitatelor / crearea condiţiilor
de aplicare a măsurilor biologice – suportul fizic al
populaţiilor ecosistemului
• Planul de decontaminare – acţiune planificată şi
coordonată, cu implicaţii ecologice, sociale, economice şi
etice.
Măsuri preventive şi alternative

• monitorizarea zonelor de risc potenţial
• stoparea procesului de contaminare
• măsuri de limitare a contaminării
•Alternativa – atenuarea naturală - capacitatea micro-

organismelor indigene din zonele contaminate de a reface în
timp arealul contaminat (metabolizarea contaminanţilor şi
transformarea acestora în compuşi netoxici).
• Avantaj – nu implică măsuri şi nici costuri
•Dezavantaj – chiar dacă este posibil, este un proces lent
61
07.01.2014
Informaţii necesare planului de

decontaminare
• tipul subtanţei contaminante (organică / anorganică,
biodegradabilitate, raportul carbon-azot, proprietăţi fizice
şi chimice, solubilitate, grad de toxicitate - absolut
necesar în stabilirea urgenţei de intervenţie)
•tipul substratului contaminat (sol - tipul de sol, apă -
stagnantă/ curgătoare, temperatură, alcalinitate-aciditate)
•magnitudinea contaminării (intensitatea, aria de
răspândire, grad de dispersie, momentul iniţial al
contaminării)
• timp necesar pentru decontaminare
Informaţii necesare planului de

decontaminare
Să nu uităm de:
COSTURI !!!
Poate cele mai importante
Costuri mari!
Nimeni nu vrea să plătească
62
07.01.2014
Tehnici tradiţionale de decontaminare

• tehnica sapă şi aruncă (pentru sol şi reziduuri solide)
Tehnici tradiţionale de decontaminare

• tehnica pompează şi tratează (pentru resurse de apă)
63
07.01.2014
Decontaminarea In SITU vs Ex SITU

•Remedierea in situ – tratarea / procesarea substratului
contaminat chiar la locul contaminării
• Remedierea ex situ - înlăturarea substratului contaminat şi
transportul acestuia în staţii de decontaminare
in situ ex situ
Tehnici de decontaminare IN SITU

• izolarea zonei poluate prin ecrane impermeabile; izolare
hidraulică;
•bariere permeabile reactive sau ecrane impermeabile cu
porţi de epurare;
•pomparea şi epurarea la suprafaţă a apei poluate;
•metode termice de epurare prin injectarea aburului,
încălzire electrică sau prin unde radio;
•sisteme de aspiraţie a vaporilor din subteran pentru
recuperarea compuşilor organici volatili şi semi-volatili;
64
07.01.2014
Tehnici de decontaminare IN SITU

•barbotarea cu aer, injectarea aerului pentru antrenarea
compuşilor poluanţi şi transportul lor la suprafaţă;
•metode chimice - oxidarea/reducerea produşilor petrolieri
reziduali din subteran prin injectarea unor oxidanţi sau
spălarea mediului subteran - reducerea tensiunilor apă-
poluant, mărirea solubilităţii poluanţilor şi reducerea
vâscozităţii acestora, fiind posibilă recuperarea poluanţilor;
•metode de bioremediere in-situ- sistem de pompare a apei
subterane şi introducerea în zona poluată împreună cu apa a
oxigenului şi nutrienţilor, bioventilarea.
•Alte tehnici bio – fitoremedierea / micoremedierea
Tehnici de decontaminare EX SITU

•Extragerea substratului contaminat (excavarea pământului,
dragarea bazinelor / lacurilor, pomparea apei contaminate) şi
transportul acestora într-o staţie de depozitare (depozitarea în
zone fără riscuri) sau de decontaminare (tratare/epurare sau
inactivare -incinerare)
Caracteristici
• se poate realiza decontaminarea totală
• costuri mari (extragere, transport, depozitare, decontaminare)
• tehnică dificilă cu multiple limitări
• aplicabilă obiectivelor importante, grav contaminate
65
07.01.2014
Tehnici de decontaminare
IN SITU
Avantaj –
tratamentul se face direct la locul contaminat
nu mai apare necesitatea transportului – se reduc riscurile
referitoare la extragerea substratului contaminat şi la
transportul şi depozitarea ulterioară a acesteia
IN SITU – izolarea zonei cu ecrane

• izolarea zonei poluate prin ecrane impermeabile;
(acoperirea, crearea unui perete sau strat izolator)
• nu au rol de decontaminare – doar de prevenire sau
limitare a poluării
66
07.01.2014
IN SITU – izolarea zonei cu ecrane

• bariere impermeabile verticale (stg)
•bariere impermeabile orizontale (drt)
IN SITU – izolarea hidraulică

•Izolează poluanţii din apa freatică sau limitează extinderea
•puţ de extracţie în faţa frontului poluant, din care se
pompează apa poluată (ce poate fi epurată sau transportată)
•Se poate construi şi un puţ de injecţie, amplasat în amonte
de zona poluată, cu scopul creşterii gradientului hidraulic.
•Folosită mai ales în cazul

minelor – pentru a nu polua
acviferele limitrofe
67
07.01.2014
IN SITU – ecrane de decontaminare

• izolarea zonei poluate prin ecrane impermeabile cu porţi
/ zone de epurare
IN SITU – Bariere permeabile reactive

•Izolarea zonei sau a substratului contaminat
•pereţi izolatori ce tratează/

inactivează poluanţii
(are un strat reactiv)
•Avantaj – nu necesită o
sursă de energie ca în cazul
sistemelor pompează şi
tratează
68
07.01.2014
IN SITU – Sisteme pompează şi tratează

• apa contaminată este pompată din subteran şi tratată la
suprafaţă utilizând procedee adecvate tipului de poluant.
• apa epurată poate fi reinjectată în acvifer pentru a creşte

eficacitatea metodei şi a reduce timpul de decontaminare.
• proiectarea sistemului de pompare trebuie să prevadă

debite mari de pompare şi eventual de reinjectare (pentru o
decontaminare rapidă).
•Metoda nu poate fi aplicată tuturor tipurilor de poluanţi.
Sisteme de tip pompează şi tratează

• e nevoie de timp îndelungat
• costisitoare (necesită mult timp şi energie)
69
07.01.2014
Sisteme de tip
pompează şi tratează
• puţurile de acces la apă şi
pompele cu instalaţiile de tratare
Pompează şi tratează şi volatilizarea

• o variantă a tipului de pompare şi tratare e volatilizarea
•Metodă folosită pentru a extrage din apă poluanţii volatili
(de ex. benzen, toluen, xylen, amoniac)
•Aerul evacuat adesea

trebuie filtrat anterior
evacuării (filtre de carbon
activ, filtre catalitice)
70
07.01.2014
IN SITU – sisteme de extragere a

vaporilor din subteran
• Soil vapor extraction – tehnici SVE
• se reduce concentraţia compuşilor volatili absorbiţi în
subteran. Se aplică o presiune negativă în subteran pentru a
avea o forţă de sucţiune care să colecteze vaporii prin aspirare.
Un sistem SVE tipic cuprinde:

puţuri de extracţie/aspiraţie,
pompă de vacuum
(pentru extragerea vaporilor)
sistem de conducte
staţie de tratare + filtru particule
IN SITU – sisteme SVE

•metodă foarte rapidă şi foarte eficientă
•poate elimina cantităţi mari de poluanţi din volume mari
• costuri relativ reduse (raport eficienţă-cost bun )
• Gamă largă de tehnici

• aspiraţie vacuumetrică
• aerarea solului
• ventilarea solului
71
07.01.2014
IN SITU –Barbotarea cu aer (Air sparging)

Tehnică ce urmăreşte reducerea concentraţiei substanţelor
contaminante volatile prin injectare aerului în substratul
contaminat.
- transformare a stării compuşilor contaminanţi dintr-o formă
dizolvată în substrat în vapori.
- adesea folosit în tandem cu tehnici SVE pentru aspirarea
vaporilor
- tehnică mai eficientă, mai rapidă şi mai ieftină decât tehnica
pompează şi tratează (pomparea apei)
Dezavantaj – uneori decontaminarea e incompletă (rămân
componentele mai puţin volatile cu temp. de fierbere mai mare)
IN SITU –Barbotarea cu aer (Air sparging)

Instalaţie de barbotare cu aer şi pompe de extracţie a
vaporilor (SVE)
72
07.01.2014
IN SITU – SVE – Injectarea aburului

Variantă a barbotării cu aer (se injectează aer cald sau vapori încălziţi)
IN SITU – SVE – Injectarea aerului cald
73
07.01.2014
IN SITU – SVE – Injectarea aburului

• In-situ thermal desorption – tehologie de remediere termică
din gama tehnicilor SVE (combinată cu acestea)
• decontaminarea este aproape completă (95-99%)

• eficienţa operaţiei de decontaminare creşte datorită faptului
că sunt mobilizaţi şi compuşii slab volatili, compuşi cu
temperatură de fierbere ridicată
• Există şi alte metode de remedierea termică - încălzirea
substratului contaminat pentru volatilizarea / evaporarea
substanţelor poluante
IN SITU – Remedierea termică

• Tehnici bazate pe încălzirea substratului contaminat în
vederea mobilizării şi extragerii compuşilor contaminanţi.
•în unele cazuri metodele termice pot conduce chiar la

inactivarea compuşilor (de către activitatea microorganismelor)
sau imobilizarea acestora într-o forma mai stabilă (cazul
vitrificării - topirea solului la temperaturi înalte şi
transformarea într-un material vitros (sticlos), stabil chimic).
•Eficienţă deosebită - decontaminarea cvasi-completă (95-99%)
74
07.01.2014
IN SITU – Remedierea termică

• Sistem Thermopile de remediere termică – pompare de aer
încălzit şi aspirarea gazului cu elementele contaminante
IN SITU - Metode chimice

• imobilizarea compuşilor poluanţi la locul de contaminare prin
oxidarea sau reducerea lor în forme mai stabile, netoxice.
• de obicei se foloseşte injectarea unor oxidanţi puternici
(peroxid de hidrogen, ozon, peroxon, permanganat de potasiu,
oxigen) sau a unor substanţe reducătoare (sulfiţi, dioxid de sulf)
• se pot folosi şi tehnici de spălare (de mobilizare şi extragere a
NAPL – lichide nemiscibile cu apa)
Spălarea NAPL – cu detergenţi sau

tehnica SEAR – stimularea cu agenţi
tensioactivi
75
07.01.2014
IN SITU - Stabilizarea şi Solidificarea

•Stabilizarea – adăugarea de materiale agregative poluanţilor
pentru a produce compuşi mai stabili
•Solidificarea – adăugarea de materiale agregative poluanţilor
pentru a le creşte stabilitatea şi a-i izola în produse solide (de ex.
pentru a nu fi mobilizaţi de apa din ploi)
•De obicei se foloseşte cimentul în diferite combinaţii
• metode costisitoare, aplicabilă doar anumitor produse
contaminatoare, necesită o tehnică complexă, durabilitatea
izolării e incertă iar produsele toxice nu sunt distruse sau extrase
ci sunt stabilizate/cimentate la locul contaminării (rămân in situ –
deşi tehnica se aplică şi Ex SITU – dar foarte rar).
IN SITU – Tehnici de bioremediere

•Biotehnologie ce constă în folosirea organismelor vii – a
particularităţilor lor metabolice – sau a unor procese naturale în
acţiunea de înlăturare a substanţelor contaminante din mediu.
De obicei se injectează oxigen şi
nutrienţi pentru a accelera
capacitatea metabolică a
microorganismelor, ciupercilor,
bacteriilor de a produce enzime
ce vor descompune enzimatic
materialele contaminante în
subcompuşi cu o toxicitate
redusă.
76
07.01.2014
IN SITU – Bioremedierea
Principii comune pentru o serie de metode
denumite în diverse moduri:
Bioremediere – Bioremediation
Biostimulare - Biostimulation
Bioventilare – Bioventing
Biodestructurare – Biosparging
Bioaugmentare - Bioaugmentation
Ciclul bioremedierii
1. Bacterii
2. Enzime
3. Degradare
4. Consum
5. Reziduuri – apă şi CO2
6. Reproducerea
bacteriilor
77
07.01.2014
Bioremedierea – instalaţie de bioremediere
Bioremedierea - Caracteristici
• gamă largă de metode cu impact redus asupra mediului.
• eficacitate mare – poluanţii sunt distruşi în cea mai mare parte
şi nu mai e necesară depozitarea lor.
•Eficacitatea bioremedierii in situ este bună în anumite condiţii:
• umiditatea solului 25 % - 85 %;
• pH –ul solului 6,5 - 8,5;
• temperatura de 15 - 45 °C.
78
07.01.2014
Biotehnologii folosite în decontaminare

Bioremedierea. Fitoremedierea. Micoremedierea
Decontaminarea In SITU vs Ex SITU

•Remedierea in situ – tratarea / procesarea substratului
contaminat chiar la locul contaminării
• Remedierea ex situ - înlăturarea substratului contaminat şi
transportul acestuia în staţii de decontaminare
in situ ex situ
79
07.01.2014
Tehnici de decontaminare - recapitulare

IN SITU
• izolarea zonei cu ecrane / izolarea hidraulică
• ecrane de decontaminare / bariere permeabile reactive
• sisteme pompează şi tratează / volatilizarea
• sisteme SVE - de extragere a vaporilor din subteran
• (barbotarea cu aer, injectarea aburului)
• remedierea termică
• metode chimice
• stabilizarea şi solidificarea
• tehnici de bioremediere
Tehnici de decontaminare
EX SITU
Dezavantaje – COSTURI MARI
• apare necesitatea transportului, extragerii substratului
contaminat (riscuri sporite)
• amenajări speciale pentru depozitare
• spaţiu mare de depozitare/decontaminare
Avantaje
- metode aplicabile unei game largi de contaminanţi
- flexibilitate mai mare în alegerea metodei de decontaminare
- se poate realiza decontaminarea / inactivarea totală
80
07.01.2014
Ex SITU - Metode
•Extragerea substratului contaminat (excavarea pământului,
dragarea bazinelor / lacurilor, pomparea apei contaminate) şi
transportul acestora într-o staţie de depozitare (depozitarea în
zone fără riscuri) sau de decontaminare (tratare/epurare sau
inactivare -incinerare)
Metode
• biologice – utilizarea unor biocelule (biodegradare)
• incinerare (distrugerea poluanţilor)
• desorbţie termică
• staţii de epurare/ filtrare
Ex SITU – Metode biologice

•Depozitarea materialului contaminat în biocelule în care se
realizează decontaminarea cu ajutorul microorganismelor (se
adaugă noi culturi de microorganisme, aer, eventual nutrienţi)
81
07.01.2014
Ex SITU – Metode biologice

Uneori e nevoie de suprafeţe mari ce trebuie amenajate
Ex SITU – Incinerarea
Distrugerea substratului contaminat prin expunerea la
temperaturi ridicate.
Este nevoie de instalaţii speciale – incineratoare (cuptoare) care
să fie dotate cu sisteme de epurare şi filtre adecvate pentru a
nu permite generarea de reziduuri toxice (altfel unii poluanţi pot
fi relocaţi din substratul contaminat în aer).
Precauţie în incinerarea anumitor materiale care prin tratament
termic pot conduce la formarea de substanţe foarte toxice!!!
Sistemele de epurare şi filtrare vor avea camere de
postcombustie a gazelor reziduale, microfiltre şi sisteme
catalitice de filtrare.
82
07.01.2014
Ex SITU – Incinerarea
Instalaţiile de incinerare de obicei conţin: un compartiment de
selectare a materialelor şi mărunţire, camera de deshidratare
(uscare), camera de incinerare (cuptorul de ardere).
Incineratoarele pot
produce energie pentru
mici comunităţi locale.
incinerator din
Insula Man
Ex SITU – Desorbţia termică

Proces termic de decontaminare ce presupune volatilizarea
poluanţilor prin încălzirea substratului şi epurarea şi filtrarea
gazelor reziduale.
Avantaje:
Costuri de instalare şi exploatare mai mici decât incinerarea
(substratul nu e ars ci doar încălzit pentru volatilizarea
poluanţilor).
Cea mai puţin costisitoare – desorbţia cu microunde.
Substratul tratat este decontaminat şi poate fi refolosit.
83
07.01.2014
Ex SITU – staţii de filtrare sau epurare

Materialul contaminat este condus în aceste staţii în care se
aplică tehnici variate (termice / chimice/ mecanice) de
decantare, filtrare şi inactivare a substanţelor contaminante.
Biotehnologii folosite în decontaminare

Bioremedierea. Micoremedierea. Fitoremedierea
84
07.01.2014
Biotehnologii de decontaminare
• Biotehnologii ce constă în folosirea organismelor vii – a
particularităţilor lor metabolice – în acţiunea de înlăturare a
poluanţilor (adesea acţiunea e numită bioremediere).
Cel mai frecvent termenul este

folosit pentru a desemna
utilizarea microorganismelor
sau enzimelor produse de
acestea - descompunerea
enzimatică a materialelor
contaminante în subcompuşi cu
o toxicitate redusă.
Clasificarea biotehnologiilor de decontaminare

• Bioremediere – Bioremediation
Biostimulare, Bioventilare , Biodestructurare
Bioaugmentare, Lucrări ale solului
• Micoremediere - Mycoremediation
• Fitoremediere – Phytoremediation
Dendroremedierea, Fitoextragerea
(Fitoacumularea), Fitostabilizarea, Rizofiltrarea,
Fitovolatilizare, Fitodegradare, Rizodegradare
85
07.01.2014
Bioremedierea
• Principiile de bioremediere şi fitoremediere au fost folosite din
vechi timpuri (desalinizarea terenurilor prin fitoextracţie)
• George Robinson - inventator al bioremedierii - aplicaţii în
cazul decontaminării siturilor poluate de produsele petroliere
Bioremedierea
• folosește microorganismele şi particularităţile lor metabolice
în acţiunea de reducere a gradului de contaminare.
Tehnica – injectarea de oxigen şi

nutrienţi ce accelerează
metabolismul microorganismelor
(acestea vor descompune
enzimatic materialele
contaminante).
86
07.01.2014
Bioremedierea – Caracteristici
• gamă largă de metode cu impact redus asupra mediului.
• eficacitate mare – poluanţii sunt de regulă inactivaţi /
degradaţi într-o proporţie mare.
•Eficacitatea bioremedierii in situ este bună în anumite condiţii:
• umiditatea crescută a solului 25 % - 85 %;
• pH –ul relativ neutru al solului 6,5 - 8,5;
• temperatura relativ ridicată 15 - 45 °C.
Bioremediere - Avantaje
• mai puţin costisitoare comparativ cu tehnicile tradiţionale
• tehnică preponderent folosită IN SITU – riscuri reduse - se
reduc riscurile de extragere, transport, depozitare a materialelor
• impact redus asupra mediului – se folosesc procese naturale
• de regulă, ca urmare a bioremedierii nu rezultă reziduuri
suplimentare
• noile tehnici de inginerie genetică pot conduce la crearea unor
microorganisme mai performante
87
07.01.2014
Bioremediere - Dezavantaje
• timp îndelungat necesar remedierii
• control greoi asupra microorganismelor IN SITU
• volum mare de muncă pentru a avea omogenitate
• mediul poate conţine inhibatori ai activităţii microorganismelor
• monitorizare atentă pentru a detecta eventuale reziduuri
• nu toţi compuşii sunt biodegradabili
• aspecte legale şi etice legate de patentarea microorganismelor
modificate genetic
Micoremedierea
• Biotehnologie de remediere ce foloseşte
ciupercile în acţiunea de degradare, inactivare
sau izolare a elementelor contaminante.
• Unele specii de ciuperci au capacitatea de a absorbi şi acumula
compuşi ai metalelor grele în corpurile sporifere, iar alte specii
contribuie la degradarea unor substanţe contaminante.
• Ciupercile în general au rolul de descompunători ai ecosistemelor,
miceliul lor secretând enzime şi acizi ce sunt capabili să descompună
o gamă largă de substanţe.
• Micoremediere folosită în degradarea hidrocarburilor, pesticidelor
şi în acumularea de metale grele
88
07.01.2014
Micoremedierea - rezultate
Experimentele au dovedit capacitatea de bioremediere a cipercilor.
În general ciupercile descompunătoare ale lemnului au o capacitate
mare de descompunere a hidrocarburilor şi a unor pesticide
persistente.
Experimentele cu Pleurotus au
avut rezultate deosebit de
bune în cazul terenurilor
contaminate cu motorină (în 4
săptămâni 95% din
hidrocarburile toxice au fost
descompuse în compuşi
netoxici, ulterior eliminaţi).
Micoremedierea - concept
Conceptul folosit chiar de Mosie în exod – îndulcirea apei la Marah?
Introducerea unui trunchi de arbore în izvor
89
07.01.2014
Micoremedierea - concept
Conceptul de micoremediere folosit de
Studio Ghibli în Nausicaä of the Valley of the Wind
Micoremedierea - avantaje
• Cost redus, comparativ chiar cu alte tehnici de bioremediere

• Efort minim de instalare şi întreţinere a bioremedierii
• Metodă mai flexibilă (fungii au o plasticitate mai mare decât alte
microorganisme, micoremedierea fiind o opţiune chiar în condiţiile
în care alte tehnici nu sunt eficiente)
• Eficacitate deosebită (tehnică mai eficientă ca alte tehnici de
bioremediere – fungii pot degrada PAH – hidrocarburile policiclice
aromatice cu 6 inele aromatice – performanţă nemaiatinsă de altă
tehnică, Pleurotus poate degrada hidrocarburi în proporţie de 97%)
(Cerniglia, 1997)
90
07.01.2014
Fitoremedierea
•Metode de bioremediere IN SITU bazate pe
folosirea plantelor în acţiunea de decontami-
narea a solului sau apei.
•Biotehnologia se bazează pe capacitatea
plantelor de imobilizare/ izolare, degradare
şi îndepărtare (extragere şi acumulare) a
unor substanţe contaminante.
•Biotehnologie similară cu sistemul pompează şi tratează -
plantele sunt biosisteme alimentate de energia solară ce
pompează şi tratează.
Fitoremedierea
•De obicei se utilizează capacitatea
de bioacumulare a plantelor - în special
în cazul contaminării cu plumb, uraniu, arsenic.
Trebuie făcută şi o evaluare a risurilor asociate
• nu este complet cunoscut efectul ingestiei de către animale a
plantelor acumulatoare
•biomasa ce reintră în litieră ar putea readuce anumite elemente
toxice în mediu
•volatilizarea unor elemente este sigură?
•expunerea ecosistemului la contaminare este prelungită de durata
mare a fitoremedierii
91
07.01.2014
Metode de fitoremedierea
• Metode de bioremediere în cazul metalelor grele
• Fitoextragere şi fitoacumulare
• Rizofiltrare (pentru filtrarea apei poluate)
• Fitotransformarea – Fitostabilizare
• Metode de bioremediere în cazul poluanţilor organici
• Fitotransformare – Fitodegradare
• Fitostimulare (Rizoremediere)
• Fitovolatilizare
Avantaje ale fitoremedierii
• costul fitoremedierii e mai redus decât al altor tehnici
• plantele pot fi uşor monitorizate
• metalele extrase pot fi recuperate şi reutilizate

(fitoextragere a metalelor – asemănătoare bioextragerii)
• e o metodă prietenoasă cu mediul, fiind naturală
92
07.01.2014
Dezavantaje şi limitări ale fitoremedierii
• este limitată la suprafaţa şi adîncimea sistemului radicelar

•proces lent de bioremediere (plantele au bioacumulări lente)
•nu se poate preveni scurgerea contaminanţilor în pânza
freatică
•vitalitatea / supravieţuirea plantelor este afectată de poluanţi
•bioacumularea trebuie să fie completată de o culegere şi
depozitare a materialului contaminat pentru a nu intra in
lanţul trofic
Dendroremedierea
• Biotehnologie de decontaminare care utilizează arborii pentru
izolarea, extragerea, acumularea sau degradarea poluanţilor.
• Arborii sunt plante astfel că sunt valabile toate caracteristicile
fitoremedierii ;-) dar mai apar o serie de avantaje
• Foarte folosite sunt speciile genului
Salix şi Populus, sau Morus
• Dendroremedierea este frecvent
utilizată în cazul decontaminării
ariilor poluate cu metale grele.
93
07.01.2014
Dendroremedierea
Avantaje:
• Arborii acumulează cantităţi mari de biomasă
(au o capacitate mare de bioacumulare)
• Consum mare de apă (bio-pompe eficiente)
• Longevitate şi stabilitate mare (tehnica poate
fi folosită timp îndelungat fără intervenţii majore – arborii sunt mai
rezistenţi si au o mare capacitate de autosusţinere)
Dendroremedierea – Proiect în DETROIT

Proiect lansat
în 2010 pentru
situri poluate cu
arsenic și plumb
94
07.01.2014
Acţiuni de reconstrucţie ce implică

refacerea componentei biotice
Acţiunile de reconstrucţie adesea urmăresc nu doar decontaminarea
şi măsuri tehnice de refacere/reconstrucţie a mediului fizic ci şi
refacerea componentei biotice
Refacerea componentei biotice – acţiune foarte costisitoare şi
sensibilă (şanse mici de reuşită, acţiuni adesea repetate)
• Refacerea populaţiilor la nivelul florei şi faunei
• Programe de revegetare şi reîmpădurire – mai ales în cazul în care
mediul fizic a suferit degradări majore
Refacerea componentei biotice

• Repopularea – eliberarea unui nucleu populaţional al unei specii
într-un teritoriu de unde a dispărut;
• Introducerea – aducerea unui nucleu populaţional al unei specii
într-un teritoriu unde specia respectivă nu a trăit anterior;
• Reintroducerea – readucerea unui nucleu al unei specii într-un
teritoriu unde o acţiune anterioară de introducere a speciei a eşuat;
• Colonizarea – creşterea efectivelor unui nucleu populaţional
într-un teritoriu prin introducerea unor indivizi străini în populaţie;
• Translocarea – transferul unui nucleu populaţional al speciei dintr-o
zonă în alta a arealului de răspândire ale speciei respective.
95
07.01.2014
Repopularea zimbrului
La sfârşitul primului război
mondial, populaţia totală
de zimbru în Europa -
doar 56 de exemplare aflate
în captivitate (parcuri
zoologice şi colecţii private).
Ultimul zimbru sălbatic a
fost ucis în 1921, în Codrii Bialowieza.
Repopularea cu zimbrii din Codrii Bialowieza – 1956

Repopularea cu zimbrii din Parcul Vânători Neamţ – 2012
• 5 exemplare lăsate în libertate urmărite prin radio-telemetrie
• 19 exemplare în semi-libertate (ţarc de 180 de hectare) şi 6 zimbri
aflaţi la Grădina Zologică a rezervaţiei.
Repopularea caprei negre în Munţii Rodnei

• Perioada 1964-1970
• 1964 - iezi de capră neagră
aduşi din Bucegi, Piatra Craiului,
Făgăraş şi Retezat.
• 1968 - 16 capre negre mature
• efectivul total eliberat în
Pietrosu Rodnei a fost de 24 exemplare mature
(8 iezii crescuţi în ţarc şi 16 adulţi - 11 femele)
• în 1990 – peste efectivul era de peste 300 exemplare
96
07.01.2014
Vulturul cu cap alb

• efective reduse datorită utilizării DDT și
antropizării habitatelor
• 1967 – pus pe lista speciilor periclitate
• dinamica efectivelor în urma repopulării:
• 1963 – 416 indivizi
• 2007 – 11.052 indivizi
Programele de revegetare - reîmpădurire
•Programe de împăduriri – acţiune de refacerea habitatului şi de

suport a componentei biotice.
• Alegere de reconstrucţie naturală, foarte frecvent folosită
• Ecosistemul de referinţă în acest caz este ecosistemul forestier, un
ecosistem natural complex ce asigură suportul pentru existenţa a
numeroase specii
• Impact ecologic şi social - ample programe de împădurire
97
07.01.2014
Iniţiativa
1 milion
de arbori
Iniţiativa
1 miliard
de arbori
98
07.01.2014
Creşteri ale suprafeţei împădurite

Europa
•Danemarca 4% (1810) 10% (2005)
• Elveţia 18% (1810) 29% (2005)
• Franţa 14% (1830) 27% (2005)
• Scoţia 5% (1920) 15% (2005)
• Marea Britanie 6% (1850) 12% (2005)
99
07.01.2014
4 - Proiectarea lucrărilor de
reconstrucţie ecologică
Identificarea şi evaluarea ecosistemelor degradate
Etapele de dezvoltare ale proiectelor de reconstrucţie
Monitorizarea rezultatelor şi auditul post-reconstrucţie
Reconstrucţia ecologică
Procesul de asistare a procesului de refacere şi de management al
integrităţii ecologice a unui ecosistem (SER 2002)
Ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel mai bun nivel de

autenticitate istorică (Mills, 1995)
Acţiunea umană de refacere într-o perioadă restrânsă de timp a

ecosistemelor care au suferit în urma unor perturbări majore
degradări şi vătămări ale structurii şi funcţiilor.
REED urmăreşte refacerea sănătăţii, integrităţii şi sustenabilităţii

ecosistemelor.
100
07.01.2014
Opţiuni de reconstrucţie
Restaurarea - refacerea unui ecosistem la condiţiile originale
Reabilitarea sau remedierea unui ecosistem similar celui

anterior (restabilirea principalelor funcţii şi procese )
Reconstruirea unui sistem funcţional asemănător celui iniţial,

ce presupune refacerea tuturor proceselor, subsistemelor,
structurilor funcţionale (chiar adăugarea
unor structuri/funcții noi)
Reconstrucţia ecologică - Proiectare
Ce ştim până acum

Ce reprezintă Tehnicile de
Cauzele ei
degradarea intervenţie
PROIECTUL
101
07.01.2014
Dilemele proiectantului
Proiectarea – identificarea unor nevoi şi găsirea unor soluţii
Cât?
ce?
Când?
cum? Pentru
cât timp?
de ce?
Ciclul de proiectare
Identificare Stabilire
problemă Iniţiere obiective
Finalizare PROIECT Planificare
Identificare
Monitorizare, soluţii tehnice
evaluare şi Implementare
control
102
07.01.2014
Metoda de management PDCA

Sistem de
management adaptativ
plan – do – check - act/adjust
Identificarea problemei
• Identificarea ecosistemelor degradate – identificarea
componentelor degradate
• Degradare fizică - a habitatului, substratului, mediul fizic
(monitorizarea / evaluarea unor indicatori fizico-chimici)
• Degradare biotică – dereglări la nivelul populaţiilor, speciilor
(monitorizarea efectivelor/stării de sănătate a unor entităţi
biologice – foarte utile sunt speciile indicatoare)
• Folosirea unor metode specifice de identificare (folosirea unor
reţele de MONITORIZARE, senzori de monitorizare, observaţii în
teren, pe imagini aeriene / satelitare, analize multicriteriale)
103
07.01.2014
Identificarea problemei
• monitorizarea sistematică a unor parametrii indicatori e foarte
importantă în detectarea degradării
• Identificarea se face de regulă prin depistarea efectului
(degradarea) dar adesea presupune şi identificarea cauzei
Evaluarea situaţiei
•identificarea tuturor cauzelor / factorilor ce provoacă
degradarea şi a relaţiilor funcţionale la nivelul ecosistemului
• evaluarea magnitudinii şi extinderii degradării
• utilizarea unor metode specifice de cartare pentru a descrie
gama diferită de situaţii din teren – ce presupun şi soluţii diferite
Etapă utilă în justificarea / stabilirea

• necesităţii intervenţiei
• oportunităţii intervenţiei
• priorităţii de intervenţie (în arii/ perimetre diferite)
• (stabilirea) obiectivelor
104
07.01.2014
Elementele proiectării - elemente
Timp Necesitate
Limitări Obiective
Resurse Proiectare Cerinţe
Etape de proiectare
•identificarea zonei degradate şi a necesităţii reconstrucţiei
•caracterizarea ecologică a ariei ce urmează a fi refăcută
•formularea obiectivelor urmărite de reconstrucţie
•desemnarea unui sistem de referinţă (un ecosistem model) sau
a unor indici de monitorizare
•verificarea viabilităţii planului de reconstrucţie
•planificarea şi proiectarea propriu-zisă (inclusiv estimarea
resurselor ce vor fi necesare)
•stabilirea obiectivelor şi măsurilor de protecţie pe termen lung
•stabilirea protocoalelor de evaluare a soluţiei implementate şi
a celor de monitorizare
105
07.01.2014
Ghidul de dezvoltare şi management a

proiectelor de reconstrucţie
• SER - Society for Ecological Restoration – oferă un ghid util în dezvoltarea proiectelor
Ghidul SER
Planificarea conceptuală
Pregătiri preliminare
Planificarea implementării acţiunilor
Implementarea soluţiilor tehnice
Acţiunile de post-reconstrucţie
Evaluarea rezultatelor şi monitorizare
106
07.01.2014
Planificarea conceptuală 1
• identificarea factorilor perturbatori
• identificarea şi caracterizarea tipurilor
de ecosisteme din aria degradată
• stabilirea obiectivelor de reconstrucţie
• identificarea caracteristicilor fizice de mediu ale
perimetrului
•stabilirea măsurilor necesare pentru protecţia / instalarea
entităţilor biotice
• identificarea unor limitări / restricţii la nivelul peisajului
Planificarea conceptuală 2
•identificarea unor posibile surse de finanţare (interne / externe)
•stabilirea necesarului de resurse tehnice (echipamente) şi
umane (personal)
•stabilirea necesarului de resurse biologice
•identificarea constrângerilor birocratice (avize, documentaţii) şi
legislative
•stabilirea unui orizont de timp necesar (foarte important şi
pentru evaluarea costului)
•stabilirea strategiilor de protecţie şi management pe termen
lung
107
07.01.2014
Pregătiri preliminare 1
• stabilirea echipei tehnice ce va conduce proiectul (şi îşi va
asuma responsabilitatea) şi organizarea unor workshopuri
(eventual cursuri de specializare)
•stabilirea unui buget limită
•etapa de documentare - evaluarea situaţiei, caracterizarea
perimetrelor, istoricul intervenţiilor
•monitorizarea unor indicatori
•stabilirea unui ecosistem de referinţă
•stabilirea exigenţelor speciilor ce vor fi folosite
Pregătiri preliminare 2
• testarea (parţială a) unor tehnici sau soluţii pentru a evalua
eficacitatea
• ajustarea obiectivelor propuse iniţial (armonizarea cu
posibilităţile reale)
• conceperea listei de obiective finale urmărite
• securizarea perimetrelor
• stabilirea unor parteneriate cu entităţi interesate (agenţii
guvernamentale, ONG, comunităţi locale)
• Instalarea / evaluarea infrastructurii necesare implementării
proiectului
108
07.01.2014
Planificarea implementării acţiunilor

• Stabilirea soluţiilor tehnice pentru atingerea fiecărui obiectiv
• Evaluarea opţiunii de restaurare pasivă (fără intervenţii
antropice)
• Stabilirea standardelor de performanţă şi a protocoalelor de
evaluare şi monitorizare
• Planificarea tuturor acţiunilor proiectate pentru atingerea
obiectivelor
• Demararea achiziţiilor de echipamente şi resurse biotice
• Estimarea bugetului necesar măsurilor de implementare
Implementarea soluţiilor tehnice

• delimitarea şi pichetarea perimetrelor
• instalarea reţelei de monitorizare
• implementarea propriu-zisă a soluţiilor proiectate
109
07.01.2014
Acţiunile de post-reconstrucţie
• protejarea perimetrelor împotriva intruşilor
• acţiuni de întreţinere post-implementare
• urmărirea comportamentului soluţiilor implementate
• derularea acţiunilor de evaluare şi monitorizare prevăzute şi

includerea informaţiilor obţinute în vederea derulării
managementului adaptativ şi a stabilirii eficacităţii soluţiilor
proiectate
Evaluare şi control
• se urmăreşte să se aprecieze
eficacitatea măsurilor proiectate şi implementate
• evaluarea şi controlul se bazează pe cuantificarea unor

indicatori ce reprezintă de fapt rezultatele proiectului
• pot fi identificate atât greşeli de proiectare cât şi de execuţie
110
07.01.2014
Audit post reconstrucţie

• Auditul - activitate de evaluare sistematică, periodică, obiectivă
şi documentată a activităţilor proiectului de reconstrucţie.
• Studiu specific proiectelor cu impact asupra mediului, bazat pe un
set de proceduri care urmăresc verificarea şi evaluarea
pas cu pas a instrumentelor, metodelor şi
tehnicilor folosite în activitatea de
implementare a proiectului
de reconstrucţie.
Audit post reconstrucţie

• Auditul evaluează efectul asupra mediului, precizia predicţiilor
efectuate, eficacitatea măsurilor luate şi funcţionarea
mecanismelor de monitorizare.
• În acţiunea de audit este evaluat şi sistemul de control managerial
la nivelul proiectului şi compatibilitatea soluţiilor implementate cu
avizele, autorizaţiile, permisele obţinute pentru proiect.
• Scopul este de a asigura securitatea mediului,
de a reduce şi preveni acţiunile cu un impact
negativ asupra mediului.
111
07.01.2014
Obiectivele auditului
Principalele obiective urmăresc:
• analiza compatibilităţii soluţiilor implementate cu
reglementarile în vigoare legate de mediu
• stabilirea eficacităţii sistemului de management
• evaluarea riscurilor practicilor utilizate
În partea de post reconstrucţie pot fi identificate efecte

neprevăzute de proiectant sau noi probleme de mediu care au
apărut în urma implementării proiectului.
Monitorizare
• Audit VS monitorizare - auditul se realizează o singură dată sau
periodic, iar monitorizarea ar trebui să fie un proces continuu.
•Proces de colectare şi utilizare a datelor ce sprijină procesul de
management al proiectului de reconstrucţie ecologică.
•Odată restaurat un ecosistem are nevoie de un management
adecvat şi permanent
• Trebuie stabilite obiective nu doar de
reconstrucţie ci şi obiective de
monitorizare şi eventual
ajustare /intervenţie pe termen lung
112
07.01.2014
Monitorizare
• Obiectivele post-intervenţie trebuie stabilite încă din faza de
proiectare – protocoale clare de evaluare şi monitorizare a
soluţiei implementate.
•Monitorizarea nu trebuie făcută doar la finalizarea proiectului -

poate să fie inclusă într-un ciclu de management adaptativ.
•Monitorizarea în sine este un proiect.
Planificarea monitorizării
•Activitatea trebuie planificată în partea de proiectare
Se stabileşte:
• obiectul monitorizării - datele ce trebuie culese (entităţile sau
procesele ce trebuie monitorizate şi localizarea, extinderea)
• numărul minim de indicatori ce trebuie evaluaţi (indicatori
simpli, uşor de estimat sau măsurat, relevanţi)
•metodologia de culegere a datelor (inclusiv cine le culege, cum,
când, cât de des)
113
07.01.2014
5 – Ecosistemele terestre
Tipuri de ecosisteme
Cauze şi efecte ale degradării în ecosistemele terestre
Reconstrucţia diferitelor ecosisteme terestre
Ecosistemul
Prin ecosistem înţelegem unitatea organizatorică elementară a
ecosferei, alcătuită din biotop, ocupat de o biocenoză şi capabilă de
realizarea productivităţii biologice (Botnariuc, Vădineanu, 1982)
Biotop – totalitatea factorilor abiotici, de mediu
Biocenoza – totalitatea elementelor biotice (indivizi, populaţii,
specii)
Puzzle de elemente diferite
vii, abiotice şi relaţiile dintre ele
114
07.01.2014
Biomul - complex de ecosisteme cu un teritoriu mare bine delimitat

geografic şi climatic, factori abiotici specifici și o floră și faună specifică
(exemplu: sistemul Walter - ecuatorial, tropical, subtropical,
mediteranean, temperat, nemoral, continental, boreal, polar)
Ecozonă, bioregiune, ecoregiune

Clasificarea bio-geografică
Ecozona reprezintă cea mai mare diviziune biogeografică a suprafeţei
terestre, ce delimitează zone în care organismele au un istoric
biogeografic comun (organismele dintr-o ecozonă au evoluat o lungă
perioadă de timp izolate de organismele din ecozonele limitrofe).
Bioregiune – grupe învecinate de ecoregiuni ce pot să conţină tipuri
de habitate similare dar au afinităţi biogeografice puternice mai ales
la niveluri superioare speciei (familie sau gen).
Ecoregiune – ansambluri distincte geografic de comunităţi naturale de
specii - suprafeţe delimitate geografic şi ecologic (limite tranzitorii,
graduale - ecoton) ce pot compune bioregiuni.
115
07.01.2014
Harta ecozonelor WWF
Tipuri de ecosisteme
Ecosisteme acvatice – 71 % din suprafaţa Pământului
• 97% din apă cuprinsă în ecosisteme marine
• 3% din apă cuprinsă în ecosisteme de apă dulce
Ecosisteme terestre – 29% din suprafaţă
116
07.01.2014
Tipuri de ecosisteme terestre

Tundra (arctică, antarctică, alpină)
Păduri (din zona boreală - taiga, din zona temperată, tropicale)
Deşert
Pajişti (stepă, savană, preerie)
Ecosisteme montane (în general ec. forestiere şi pajişti alpine)
Ecosisteme puternic antropizate

Ecosisteme agricole
Ecosisteme urbane
Cauze antropice ale ale degradării în ET

• Exploatarea resurselor
• Exploatarea pădurilor
• Minerit
• Exploatarea hidrocarburilor
• Exploatarea resurselor biotice (mai puţin)
• Agricultura şi zootehnia
117
07.01.2014
Efecte ale degradării în ET

Acţiuni de modificare a habitatului
- contaminarea habitatelor
- modificarea calităţii - degradarea habitatelor
- Fragmentarea şi restrângerea habitatelor
Reducerea biodiveristăţii
- Reducerea numărului de specii din habitate
- Extincţia unor specii
- Înlocuirea unor populaţii native cu altele exotice/
invazive
Despăduriri
Exploatarea pădurii în Bolivia
118
07.01.2014
Minerit – de suprafaţă sau în adâncime
Câmp petrolier - California
119
07.01.2014
Caracteristici şi probleme în principalele

tipuri de ecosisteme terestre
Detalii pentru
• Tundra (arctică, antarctică, alpină)

• Păduri (din zona boreală - taiga, din zona temperată, tropicale)
• Deşert
• Pajişti (stepă, savană, preerie)
Tundra
Tundra – biom situat dincolo de zona pădurilor, în regiuni cu climă
subarctică (extremitatea nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord
și unele regiuni din sudul Oceanului Înghețat sau Arctic).
Temperatură şi luminozitate scăzută.

Soluri cu fertilitate scăzută, adesea îngheţate (permafrostul)
Vegetaţie ierboasă, muşchi, licheni şi mai rar subarbuşti.
Întindere 11-14% din suprafaţa terestră – cel mai adesea tundra se

referă la tundra arctică.
Alte încadrări - Tundra arctică, antarctică, alpină.
Ameninţări – modificările climatice, exploatarea de resurse
120
07.01.2014
Tundra arctică
Ecosisteme forestiere
Complexitate deosebită structurală şi funcţională dublată de o
deosebită stabilitate ecologică.
Elementul definitoriu structural – arborele – micro-ecosistem
Lanţ trofic complex

Pădurea – casa a unui număr mare de organisme (plante, animale,
insecte, fungi, licheni, .......)
Principala ameninţare – exploatarea lemnului / defrişarea –

consecinţe numeroase mai ales în cazul exploatării pădurilor
naturale (distrugerea habitatelor naturale)
121
07.01.2014
Suprafaţa ocupată de pădure acum 8000 de ani
aprox. 8 miliarde ha
pădure
122
07.01.2014
Suprafaţa ocupată de pădure în prezent
3,952 miliarde ha
pădure
Procente padure - Continente
246
123
07.01.2014
Situaţia actuală
Media anuala a modificarii sup cu padure continente

Deficitul în 2005 – America de Sud 4,48 mil. ha
Africa 4,04 mil. ha
Rata despăduririlor:
1995 – 16 mil. ha/an
2005 – 13 mil. ha/an
Taigaua (Pădurea boreală)

Situată la sud de tundră şi caracterizată de prezenţa coniferelor
Aproape jumătate din an temperaturile sunt sub 0 °C.
Cel mai întins biom - 16% din suprafaţa terestră (21 mil. ha)
Aproape o treime din pădurile lumii (27%)
124
07.01.2014
Taigaua (Pădurea boreală) - ameninţări

Activitatea antropică – defrişările (tăieri rase – cu impact major şi
asupra florei şi faunei), exploatarea hidrocarburilor
Modificările climatice – zonă foarte sensibilă (extincţia unor specii,
apariţia unor atacuri masive de insecte)
Pădurile tropicale
Zona tropicală – între cele două tropice
Precipitaţii abundente – chiar peste 1000 cm!!!
125
07.01.2014
Pădurile tropicale
Intindere - America de Sud, America Centrală, Africa, Asia de Sud
Aproximativ jumătate din pădurile lumii sunt păduri tropicale (44%)
Ocupă 6 % din suprafaţa terestră.
Pădurile tropicale şi biodiversitatea

Biodiveristate fantastică – găzduiesc peste 50% din toate sp. de
plante şi animale ale globului.
126
07.01.2014
Pădurile tropicale - ameninţări
Exploatarea pădurii în bazinul Amazonului
Biomuri cu vegetaţie ierboasă

• 31% din suprafaţa terestră
• Stepă
• Silvostepă
• Savană
• Preerie (stepă nord-americană)
• Pampas (stepă sud-americană)
127
07.01.2014
Peisaj de stepă
Stepă şi Silvostepă
• Stepă - zonă de vegetație caracterizată de plante ierboase, având
condiții de climă semiaridă.
• Stepele - caracteristice regiunilor euroasiatice. În România,
regiuni de stepă sunt cele din estul Câmpiei Române, o parte din
Dobrogea și un sector din sud-estul Podișului Moldovei.
• Silvostepa - zonă de vegetație intermediară între stepă și zona de

pădure de foioase. Silvostepele se găsesc mai mult în Europa de
Est, la granița dintre pădurile de foioase și stepa europeană.
128
07.01.2014
Savana
Savana este un tip de stepă africană, semiaridă (mai aridă decât
stepa europeană), situată în regiunea tropicală din partea centrală a
Africii.
Biodiveristate mare –
foarte multe specii
de carnivore, primate
şi cornute protejate
Ameninţări
- braconajul
- turismul
- sărăcia
- modificări climatice
Preeria
Preeria – tip de stepă nord-americană, având condiții climatice
similare celei europene. Situată preponderent în centrul
continentului nord-american.
Preeriile sunt mai umede ca stepele, cu soluri fertile.
Ameninţări
- vânătoarea
- agricultura
- zootehnia
129
07.01.2014
Pampas
Pampas – tip de stepă sud-americană, similară celei europene.
Situată preponderent în centrul şi spre sudul continentului sud-
american. Preeriile sunt mai umede şi mai fertile ca stepele.
Ameninţări
- agricultura
- zootehnia
Deşertul
Regiuni aride în care trăiesc organisme adaptate la carența de apă
Deșerturi nisipoase
Deșerturi pietroase sau stâncoase
Deșerturi cu pietriș
Deșerturi de sare
Deşerturi – pp < 250 mm/an

Semideşerturi < 400 mm/an
Ameninţări:
EXTINDEREA
130
07.01.2014
Deşertul
Zonele deşertice – 33% din suprafaţa terestră
Cele mai întinse zone deşertice
131
07.01.2014
6 – Ecosistemele acvatice
Generalități ecosisteme acvatice
Ecosisteme marine
Ecosisteme de apă dulce
Ecosistemele acvatice
Ecosisteme acvatice – 71 % din suprafaţa Pământului
• 97% din apă cuprinsă în ecosisteme marine
• 3% din apă cuprinsă în ecosisteme de apă dulce
132
07.01.2014
Tipuri de ecosisteme acvatice
Ecosisteme
marine / oceanice OCEANOGRAFIE
/ de apă sărată
LIMNOLOGIE
Ecosisteme de (lacuri şi bălţi)
apă dulce POTAMOLOGIE
(ape curgătoare)
Literatura de specialitate internaţională foloseşte doar LIMNOLOGIE
Ecosisteme marine - zonarea oceanică

Principalele zone în funcţie de adâncimea apei şi distanţa
faţă de ţărm
• Zona litorală / zona de coastă (include zona tidală)

• Zona neritică (de șelf)
• Zona pelagică/ zona oceanică
133
07.01.2014
Zonarea oceanică
Zona litorală şi neritică sunt cele mai expuse degradării

(presiune antropică mare)
Deversările marine – atenţie la localizare
134
07.01.2014
Deversările marine
Deversările marine – majoritatea în zona

de coastă
135
07.01.2014
Zonarea pelagică pe adâncime

• Zona epipelagică 0-200 m
• Zona mezopelagică 200-1000 m
• Zona batipelagică 1000-4000 m
• Zona abisopelagică 4000-6000 m
• Zona hadopelagică > 6000 m
Diversitatea scade odată cu creşterea

adâncimii.
Zona bentală
zona bentală – de la fundul oceanului
Bentos – totalitatea organismelor ce trăiesc la fundul
apelor.
136
07.01.2014
Cauze degradării ecosistemelor oceanice

• Pescuitul (supra-exploatarea resurselor)
• Modificările climatice
• Poluarea (traficul navelor, deversări în zona de coastă,
poluări accidentale)
• doar 4% din oceanele lumii sunt in prezent neafectate
de activitățile antropice (Benjamin Halpern)
• 40% din oceane sunt puternic afectate
• 50% din recifurile de coral sunt puternic afectate
Impactul antropic asupra oceanelor

studiu Benjamin Halpern
137
07.01.2014
Cele mai afectate zone

• Marea Nordului
• Marea Mediterană
• Zona Caraibelor
• Zona asiatică (țărmul Chinei, Japoniei)
• Marea Roșie
• Golful Mexic
• Marea Bering și coasta estică a Americii de Nord
Zonele marine protejate

Situaţie WWF – cu ecoregiunile prioritare
138
07.01.2014
Navigația
Rutele navale din 2004 – creştere constantă a rutelor an de an
Speciile invazive
Majoritatea speciilor invazive deplasate de către nave în balast
139
07.01.2014
Poluarea
1972 - preocupări la conferinţa ONU de la Stockholm
1972 - Conventia de Prevenire a Poluării Marine – Londra
Cauze
• deversări directe (industriale, din minerit)
• scurgeri de suprafaţă (agricultură, reziduuri urbane)
• poluare produsă de nave (problema balastului, produse
petroliere, alte reziduuri)
• poluarea atmosferică (acidifierea oceanelor)
• activitatea de extragere a resurselor de la adâncime (minerit,
forări)
Poluarea - Tipuri de poluare

• Acidificarea apelor
• Eutrofizare (mai ales în golfuri, lagune)
• Aglomerarea de deşeuri şi reziduuri solide (plastice
consumate)
• Poluare cu substanţe toxice (cu metale grele -
mercur,plumb, arsenic; pesticide)
• Poluare fonică (este afectată ecolocaţia)
140
07.01.2014
Pescuitul
Cantitatea de peşte pescuit a crescut de 5-6 ori în ultimele 5 decenii
Pescuitul – cantitatea pescuită

1950 – 20 tone .................................... 1998 – 120 tone
Cantităţi reduse provenite din acvacultură
141
07.01.2014
Pescuitul - Efecte
Peste 70% din speciile de peste sunt fie exploatate la maxim,
fie epuizate si exista riscul ca stocurile sa nu se mai poată reface pe
cale naturala.
Este afectat întreg lanţul trofic al oceanelor – sunt multe specii
cheie în pragul dispariţiei (cazul rechinilor – efecte resimţite de
întreg ecosistemul oceanic)
Dimensiunea indivizilor scade (la unele sp.)
Pestele prins pentru hrana 90 mil. tone.
Peşti prinşi accidental - 30 mil. tone
Pescuitul ilegal - 30 mil. tone
(raport ONU)
Pescuitul – dinamica 1990-2000

Biomasa (tone/km2) populaţiilor de peşte frecvent consumat
142
07.01.2014
Pescuitul – soluţii
• Acvacultura
• Interzicerea pescuitului în anumite zone protejate
• Certificarea operaţiilor de pescuit şi acvacultură (The
Marine Stewardship Council, Friend of the Sea)
• Planuri de refacere a populaţiilor de peşte
Exemplu – finanţare UE pentru refacerea rezervelor de cod

în Marea Nordului şi Marea Celtică.
Acvacultura
Cultura în condiţii controlate de organisme acvatice (peşte,
crustacee, moluşte, alge) în scopuri comerciale.
Maricultura (acvacultura practicată în mediul marin)
Reduce presiunea
asupra resurselor
naturale de peşte
Ferme de somon
Insulele Feroe
143
07.01.2014
Acvacultura
2010 – 79 mil tone produse de fermele acvatice
Cel mai mare producător - 61% China
Acvacultura
Pondere tot mai mare a produselor obţinute în fermele acvatice
144
07.01.2014
Pescuitul sustenabil
• Pescuitul ce implică responsabilitatea pe termen lung (cu
toate aspectele ecologice, economice, sociale)
• Satisfacerea nevoilor actuale fără a compromite abilitatea
viitoarelor generaţii de a-şi satisface propriile nevoi.
• Importanţa socială – peste 500 milioane de oameni
depind de pescuit şi acvacultură
145
07.01.2014
Planctonul
Planctonul – comunitatea de organisme din apă incapabile să
înoate, ce stau la baza lanţului trofic în ecosistemele acvatice
Fitoplanctonul – org. (alge) procariote sau eucariote capabile de
fotosinteză – produc 50-85% din oxigenul din atmosferă!!
Zooplanctonul – în general org. protozoare sau mici metazoare
Fitoplanctonul
Organismele microscopice ce formează fitoplanctonul
Principalele ameninţări:
- Fitoplanctonul e sensibil la radiaţia solară (găurile de ozon
reprezintă o problemă)
- Modificările climatice globale
146
07.01.2014
Fitoplanctonul
Fitoplanctonul în
Marea Baltică
(imagini NASA)
Modificările climatice – 1990-2010

Anomalii legate de temperatura oceanului – creșteri ale
temperaturii în perioada 1990-2010
147
07.01.2014
Modificările climatice – efecte

Sunt afectate numeroase specii de peşti, corali, crustacee
Exemplu - Marea Nordului şi Marea Baltică se incalzesc extrem
Pești tipici Mediteranei sunt prinși acum frecvent în plasele

pescarilor din Marea Baltică
Institutul Leibniz pentru Prevenirea deversărilor în Marea Baltică şi
Univ. Tehnică din Copenhaga, au comparat temperaturile actuale cu
cele de acum 140 de ani.
Concluzia - creştere de 1,4 °C la suprafata apelor.
Creșterea - de 3 ori mai mare decât a prognozat departamentul
pentru clima din cadrul ONU (o rata de încălzire de 0,03 °C pe an).
Modificările climatice – curenţii oceanici

Curenţii oceanici – motoare termosaline naturale, reglatoare ale
climei.
Teoria încetinirii sau opririi Curentului Golfului şi circulaţiei nord-
atlantice – cercetările arată că scade viteza şi debitul curentului ce
încălzeşte Europa.
Posibile explicaţii – modificări climatice ce afectează temperatura
apelor oceanice şi salinitatea acestora.
Efecte în cascadă atât asupra ecosistemelor oceanice cât şi asupra

celor terestre.
148
07.01.2014
Modificările climatice – curenţii oceanici
Circulaţia termosalină oceanică
149
07.01.2014
Modificările climatice și fitoplactonul

Australia 2012 - Bondi Beach (Sydney) – fenomen de înflorire a
algelor

fenomen de
înflorire a algelor
150
07.01.2014

fenomen de
înflorire a algelor
Coasta Marii
Britanii
Fitoplanctonul şi poluarea
înflorirea algelor poate fi potenţată de introducerea unor nutrienţi
în ecosistemul marin – eutrofizarea acestora
Activitate torenţială
ce produce poluarea
ecosistemului marin
151
07.01.2014
Acidifierea oceanelor
Cauza - Oceanele absorb cca. 30-40% din CO2-ul din atmosfera
(reduc gazele cu efect de sera in aer, dar are loc acidifierea apei.
Rata zilnică de absorbție a CO2 - peste 25 milioane de tone
Între 1751 și 1994 ph-ul a scăzut de la 8,25 la 8,14 (rată foarte

rapidă de creștere a ionilor de hidrogen - cca. 30%)
Impactul asupra ecosistemelor oceanice

• Este afectată dezvoltarea organismelor marine
cu schelet calcaros (corali, crustacee, moluște, etc)
• Acidifierea fluidelor corpului ce pot induce dereglări ale
metabolismului
• Modificarea proprietăților acustice ale apei (dereglări în cazul
organismelor ce folosesc ecolocația )
Acidifierea oceanelor
Nivelul CO2-ului la suprafața oceanelor în 1990
152
07.01.2014
Acidifierea oceanelor – nivelul PH

Nivelul PH-ului în 1990
Acidifierea oceanelor – dinamica PH-ului

Dinamica PH-ului în perioada 1700-1990
153
07.01.2014
Recifurile de corali
Sisteme bioecologice formate din colonii de animale marine ce
oconstruiesc structuri din carbonat de calciu
Recifurile de corali sunt specifice apelor calde, puţin adânci, cu un
conţinut redus de nutrienţi.
Sisteme foarte fragile –
sensibile la calitatea apei
şi temperatura ei –
majoritatea recifurilor
situate în interiorul zonei
delimitate de
izoterma de 20° C.
Biodiversitate excepţională - adevărate "păduri tropicale" ale
mărilor.
Procent de sub 0,1% din suprafaţa oceanului, dar găzduiesc 25% din
totalitatea speciilor marine
154
07.01.2014
Localizarea în interiorul zonei delimitate de izoterma de 20° C.
Localizarea principalelor recifuri de corali
155
07.01.2014
Recifurile de corali – Ameninţări

Peste 50% din recifuri sunt puternic afectate
• Modificările climatice (El Nino/La nina)
• Poluarea
• Acidifierea oceanelor
• Recoltarea de corali
• Pescuitul
• Turismul
• Soluţii de reconstrucţie – acvacultura de corali (producerea de

corali în ferme si replantarea lor), terapia genetică (pentru
introducerea unor gene care să le ofere o mai mare rezistenţă)
Recifurile de corali – Ameninţări

Distrugerea recifurilor prin tehnici de pescuit neprietenoase cu
mediul
156
07.01.2014
Ecosisteme de apă dulce

Ecosistemele de apă dulce ocupă doar 0,80% din suprafaţa
Pământului şi conţine doar 0,009% din rezerva de apă.
Ecosistemele lentice – LIMNOLOGIE (lacuri şi bălţi)
Ecosistemele lotice – POTAMOLOGIE (ape curgătoare - râuri)
Ecosistemele zonelor umede – mlaştini, delte, estuare, lunci
Ecosisteme de apă dulce - Ameninţări

Cauze
• poluarea - presiune mai mare din partea societăţii umane
• exploatarea resurselor biotice mai accentuată
• amenajari tehnice pentru folosirea resurselor de apă - amenajarea
atât a lacurilor căt şi a apelor curgătoare (necesităţi energetice,
irigaţii)
Efecte - foarte multe specii acvatice au dispărut sau sunt
ameninţate (distrugerea-diminuarea habitatelor, poluarea,
exploatarea)
157
07.01.2014
Delta Dunării – problema nerezolvată

• Distrugerea habitatelor naturale
• Cauze - poluarea, turismul, amenajări hidrotehnice (îndiguiri şi
baraje, captări de apă pentru irigaţii), presiunea din partea
navigaţiei, din partea agriculturii – cazul Insulei Mari a Brăilei)
• Exploatarea resurselor biotice (pescuit, vânat)
• Legislaţie deficitară şi implicare redusă (pe teritoriul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării există un sigur depozit de deşeuri autorizat
– la Sulina)
Delta Dunării
proiect de
reconstrucţie
ecologică
acţiune
demarată în 1994
158
07.01.2014
Delta Dunării – obiective reconstrucţie

• creşterea potenţialului natural şi a biodiversităţii
• renaturarea ecosistemelor degradate antropic
• renaturarea zonelor îndiguite
• redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice
Delta Dunării – obiective şi funcţii

Se urmăreşte reconstrucţia unor funcţii ecologice specifice
• habitat pentru plante şi animale tipice zonelor aluviale;
• habitat şi zonă de reproducere pentru peşti;
• habitate şi zone de reproducere pentru păsări;
• rezervor pentru biodiversitate şi asigurarea resurselor
genetice;
• biocoridor şi schimb genetic;
• reţinerea de sedimente şi fixare de substanţe toxice;
• biofiltru pentru Marea Neagră.
159
07.01.2014
Irigaţiile şi Marea Aral

Irigatiile – în unele cazuri se fac amenajări defectuoase
Marea Aral - al 4-lea mare lac in lume (68 mii km2)
S-a micsorat din 1960 datorită proiectelor de irigaţie sovietice
(două râuri au fost redirecţionate pentru irigaţii într-o zonă deşertică
– pentru a alimenta fermele de bumbac uzbece)
Marea Aral - unul din cele mai mari dezastre ecologice ale planetei
EFECTE:
• Impact economic şi social deosebit
• Poluare intensă
• Modificări climatice locale
Marea Aral
Dinamica 1960-2010 - >
160
07.01.2014
Marea Aral
Dinamica 1989-2009
Marea Aral - reconstrucţie

Kazahstan a finalizat în 2005 un dig de protecţie a zonei de nord
Alte soluţii luate în calcul

• îmbunătăţirea eficienţei canalelor de irigaţie (aproape 90% din
canalele uzbece prezintă scurgeri)
• desalinizarea cu ajutorul plantelor/arborilor
• folosirea unei agriculturi mai eficiente şi mai puţin consumatoare
de apă şi pesticide
• redirectarea apei din alte fluvii (Volga, Obi)
• pomparea de apă din Marea Caspică
161
07.01.2014
Marea Moartă – un dezastru similar

Reducerea suprafeţei
datorită exploatării
de potasă
Partea de sud a fost

mai intens afectată
de exploatare
Iazurile de evaporare
sunt vizibile în imagine.
Marea Moartă
reducerea suprafeţei
1960-2007
162
07.01.2014
Ecosisteme urbane
Ecosistemele umane sunt ecosisteme puternic antropizate în care
îşi desfăşoară activitatea comunităţile umane.
Ecosistemele urbane - sisteme foarte dense şi complexe ce
integrează o gamă largă de factori - factorul social, economic, politic
şi factori fizici specifici aşezărilor urbane – infrastructura urbană.
Ecosistem urban - Hong Kong
Ecosisteme urbane – jungla urbană

Chicago
163
07.01.2014
Ecosisteme urbane – Ecologia urbană

Ramură nouă a ecologiei ce studiază relaţiile dintre organisme şi
comunităţile ce sunt localizate în habitatele urbane, puternic
influenţate de activităţile antropice.
Studiul ecosistemelor urbane se concentrează asupra
• înţelegerii modului de funcţionare a aglomerărilor urbane ca
ecosisteme
• dezvoltării susteneabile a comunităţilor urbane în vederea
reducerii impactului negativ asupra ariilor limitrofe
• dezvoltării de noi strategii de proiectare urbană
164

CURS Remediere Ecologic

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS Remediere Ecologic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

07.01.

dr. Ciprian Palaghianu

REED – scop, obiective, istoric, concepte, necesitate

Recostrucţie. Reabilitare. Restaurare.

Metode folosite în reconstrucţie.

Reconstrucţie ecologică - etape

Arta şi ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel mai bun nivel

Acţiunea umană de refacere într-o perioadă restrânsă de timp a

REED urmăreşte refacerea sănătăţii, integrităţii şi sustenabilităţii

REED – Scop şi obiective

Se acţionează atât asupra componentei fizice a ecosistemului

Obiectivul - ecosistemul să arate şi să funcţioneze la fel ca înainte de

Acţiuni frecvente în cadrul REED

REED – Chiar este necesară?

Succesiunea ecologică – asigură o permanentă dinamică a unui

Este necesară atunci reconstrucţia sau reabilitarea ecologică?

Nu întotdeauna – se face anterior intervenţiei o EVALUARE!

Legătura cu alte discipline

CONSERVĂM ceea ce a mai rămas

CONSERVAREA şi RECONSTRUCŢIA - complementare

Reconstrucţie ecologică - ISTORIC

• anii 80 - John Aber şi William Jordan au introdus

Reconstrucţie ecologică - concepte

• perturbări – impactul asupra ecosistemului

• succesiuni – evoluţia ecosist. de la simplu la complex

• ecologia comunităţilor – asamblarea comunităţilor

Reconstrucţie VS Reabilitare / Restaurare

• Reabilitare (Remediere) - se referă la acţiunile care

Reconstrucţie / Restaurare / Reabilitare

Reabilitare – Mustang funcţional

Reconstrucţie / Restaurare / Reabilitare

Reconstrucţie – Mustang tunat

Metode folosite în reconstrucţie

• Fitoremediere - se bazează pe capacitatea anumitor plante de a

• Micoremediere / micofiltrare - folosirea miceliilor ciupercilor

• Bioextragere – extragerea metalelor cu ajutorul organismelor vii

•Kazem Kashefi şi Adam Brown - Universitatea de Stat din Michigan,

Reconstrucţie ecologică - analiza

• Analiza gradului de degradare şi a soluţiilor în funcţie de:

•TEST Care credeţi că sunt etapele unui proiect REED?

Reconstrucţie ecologică - ETAPE

Implicare la nivel internaţional

SER - Society for Ecological Restoration

Restoration Ecological Ecological

2 FACTORII CARE CONDUC LA DEGRADAREA ECOSISTEMELOR

Poluarea şi contaminarea ecosistemelor

Degradarea afectează direct sau

• Deteriorarea principalelor componente ale ecosistemului -

• Are loc o degradare şi o epuizare a resurselor de o bună

Situația globală a terenurilor degradate

Exemplu -Degradarea terenurilor - cauze

• înlăturarea vegetației naturale

• AGRICULTURA – degradarea solurilor şi a terenului

•40 % din terenurile

Cauzele supraexploatării resurselor naturale

• Perspectiva conflictuală – cauza este dominaţia anumitor

• Perspectiva simbolistică – cauza este interacţiunea resurse –

Tragedia bunurilor comune

Epuizarea resursei – în acest caz a păşunii, prin

Luis de Molina (1535-1600) observă o caracteristică general umană -

Exploatarea - capcana socială

Exploatarea – scenariul pesimist

Presiunea societăţii asupra resurselor

Probleme conexe supraexploatării