Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole - Facultatea de Geografie

Noțiuni generale

Cutremurele sunt fenomene naturale cauzate de eliberarea de energie in interiorul

Pamantului in urma fracturarii rocilor supuse tensiunilor acumulate. Suprafata de-a lungul
careia rocile “se rup” si se deplaseaza se numeste plan de falie. Cutremurele din Romania de
origine tectonica se produc de-a lungul unor falii crustale (situate la adancimi < 60km) sau la
adancimi intermediare (aproximativ intre 60 si 200 km adancime).
Magnitudinea (M) unui cutremur este o marime adimensionala ce caracterizeaza
energia eliberata in focarul unui cutremur sub forma de unde seismice Se determina, in mod
uzual, pe scara Richter folosind inregistrarile diferitelor statii seismice. O alta practica este
calculul magnitudinii din moment seismic, marime proportionala cu produsul dintre aria
suprafetei de rupere si deplasarea medie pe falie. Scara de magnitudine este exponentiala: o
crestere cu o unitate a magnitudinii corespunde cu o crestere de 30 de ori a energiei eliberate.
De exemplu, pentru un cutremur de magnitudine 6.0 energia eliberata este de aproximativ 30
de ori mai mare decat la un cutremur de magnitudine 5.0, in timp ce la un cutremur de
magnitudine 7.0 energia eliberata este de aproximativ 900 de ori mai mare decat la un
cutremur de magnitudine 5.0

Figura 1 Elementele caracteristice ale cutremurului

Locul din interiorul pământului unde se generează cutremurul se numeşte hipocentru

sau focar, iar proiectia acestuia la suprafata Pamantului se numeşte epicentru. Distanţa de la

2
epicentru la un alt punct de pe suprafaţa Pământului se numeşte distanţă epicentrală, iar
distanţa de la focar la un punct de pe suprafaţa Pământului se numeşte distanţă hipocentrală.
Amplitudinea mișcării solului datorată unui cutremur depinde de o serie de factori
precum magnitudinea, distanța epicentrală, distanța hipocentrală, topografia și condițiile
geologice locale.
Intensitatea (I) cutremurului este mărimea care exprima modul in care a fost simțit un
cutremur într-o zona. Scara MSK (Medvedev, Sponhauer, Karnik) modificata, este o scara de
12 grade (I-XII) cu ajutorul căreia se poate aprecia intensitatea cutremurelor în diferite zone în
funcție de efectele produse de aceste cutremure asupra oamenilor, animalelor, construcțiilor,
solului, etc.

Seismicitatea Romaniei

Zonele seismogene se definesc ca arii cu seismicitate grupată, în interiorul cărora

activitatea seismică şi câmpul de tensiuni sunt considerate a fi relativ uniforme. Identificarea
caracteristicilor pe termen lung ale procesului de generare a cutremurelor în fiecare zonă
seismogenă este de importanţă majoră pentru estimarea hazardului seismic.

Teritoriul României este amplasat pe trei falii tectonice: PLACA EST EUROPEANĂ,
SUBPLACA MOESICĂ şi SUBPLACA INTRALPINĂ, plăci care se intersectează în zona
Vrancea, zonă recunoscută în domeniul seismologiei ca o zonă activă, cu manifestări dintre
cele mai puternice de-a lungul anilor. Zona III - o parte din nordul Moldovei, Transilvania şi
Oltenia, sudul Munteniei şi Dobrogea cuprinzând de asemenea 14 judeţe - acestea deţin o
populaţie de 6 milioane de locuitori cu un grad de urbanizare de 48%, în care cutremurele
ating o magnitudine maximă de 7 grade Richter şi o ciclitate de 40 – 50 ani.

Generalităţi privind caracterizarea seismică a terenului

Principalele zone cu seismicitate crustală din România sunt:

1. depresiunea Bârlad;
2. depresiunea Predobrogeană şi Orogenul Nord Dobrogean;
3. zona crustală Vrancea şi bazinul Focşani;
4. zona Şabla;

3
5. aria Intramoesică;
6. zona Făgăraş-Câmpulung-Sinaia;
7. zona danubiană şi vest Oltenia;
8. zona Banat, zonele Crişana şi Maramureş, şi zona Târnavelor.

Pe teritoriul României, zona seismogenă cu cel mai ridicat potenţial distructiv este
situată în litosfera subcrustală, la curbura Carpaţilor Orientali – regiunea Vrancea. (3)

Pe lângă aceasta, există câteva zone de surse seismice superficiale, de importanţă

locală pentru hazardul seismic: zonele Est – vrânceană, Făgăraş – Câmpulung, Danubiană,
Banat, Crişana – Maramureş, depresiunea Bârlad, depresiunea Predobrogeană, falia
Intramoesică, depresiunea Transilvaniei (Radulian et al., 2000).

Seismicitatea de fond – evenimente crustale cu magnitudine Mw1 < 5.0 – se observă

sporadic, cu precădere în nordul Olteniei, Depresiunea Haţeg, partea estică a Câmpiei
Române, Platforma Moldovenească, Orogenul Carpaţilor Orientali.

Figura 2. Seismicitatea subcrustală (adâncime > 60 km) (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999, actualizat)

Zona subcrustală Vrancea (VR)

Regiunea Vrancea este o zonă seismică complexă de convergenţă continentală, situată

la contactul a 3 unităţi tectonice: placa Est – Europeana, subplăcile Intra – Alpină şi Moesică
(Constantinescu et al., 1976).

1
Mw-Magnitudine-moment

4
 Cea mai puternică activitate seismică pe teritoriul României se concentrează la
adâncimi intermediare (60 – 200 km), într-un corp litosferic mai rece, în coborâre
gravitaţională, orientat aproape vertical. Activitate ridicată a fost observată în două domenii de
adâncime – între 80 şi100 km, şi respectiv între 120 şi 160 km . Cutremurele puternice din
secolul XX s-au produs în ambele segmente: seismele din 1977 (Mw 7.4) şi 1990 (Mw 6.9) în
segmentul superior, iar evenimentele din 1940 (Mw 7.7) şi 1986 (Mw 7.1) în cel inferior.

Rata de producere a cutremurelor puternice – între unu şi şase evenimente cu magnitudine Mw

> 7.0 pe secol – într-un volum focal extrem de restrâns implică un nivel înalt al ratei
deformării relative/specifice). Procesul tectonic la adâncime apare ca decuplat, în mare
măsură, de tectonica în crustă.

Figura 3. Harta zonelor unde se produc cutremure crustale si intermediare

5
 Zona Est-Vrancea (EV)

Seismicitatea superficială în regiunea Vrancea se distribuie difuz spre est faţă de Arcul
Carpatic, într-o bandă delimitată de falia Peceneaga – Camena la nord, şi de falia Intra-
Moesică la sud (aşa-numita subplacă a Marii Negre). Seismicitatea constă din cutremure de
mărime moderată, care nu depăşesc magnitudinea 6. Manifestări explozive ale activităţii
seismice – sub forma secvenţelor seismice sau a roiurilor de cutremure – sunt frecvente în
această zonă (de ex. în regiunea Râmnicu Sărat – Focşani, în aria Vrâncioaia).

Diversitatea mecanismelor focale – falierea inversă, alunecarea laterală şi falierea

normală sunt observate în egală măsură – indică un câmp de tensiune complex, caracteristic
tranziţiei de la regimul compresiv predominant la adâncime, la regimul extensional
predominant în crustă.

Cutremurul din 4 martie 1977

În urma cu 40 de ani, în seara zilei de 4 martie 1977 in Romania s-a produs cel mai
grav cutremur din perioada postbelica. Evenimentul, avand epicentrul in regiunea seismogena
Vrancea, a provocat distrugeri mari in sudul si estul tarii, cu deosebire in Bucuresti, precum si
un numar mare de victime.
Seismul a avut loc la ora locala 21:22min, iar epicentrul sau a fost localizat in Muntii
Vrancei, zona Andreiasu de Jos (45,77 grade lat. Nordica, 26,76 grade long. Estica),
adancimea focarului fiind de 93 km. Cutremurul a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara
Richter (7,4 grade pe scara bazata pe moment seismic).

Figura 4. Cutremure cu magnitudine-moment (Mw) mai mare de 4, în perioada mai 1976 - mai 1977

6
 Miscarea seismica a fost resimtita puternic in Romania, mai violent in Oltenia si
Muntenia, dar si in sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimtit si in tarile vecine
(Serbia, Bulgaria, Ungaria) dar si in alte tari din centrul si sudul Europei, precum si in Rusia
pana la nord de St. Petersburg; in Bulgaria s-au inregistrat pagube materiale si peste 100 de
victime. Intensitatea maxima de IX grade pe scara Mercalli2 a fost consemnata in zone din
sudul si estul Munteniei, in timp ce in zona epicentrala intensitatea a fost mai mica (VII, cel
mult VII-VIII grade pe scara Mercalli); seismul a mai atins intensitati de VII-VIII pana
la VIII grade pe scara Mercalli pe o arie destul de larga in special in Muntenia si Oltenia.

In Romania, cele mai grave urmari s-au inregistrat in partea de sud a tarii, cu deosebire
in municipiul Bucuresti, unde 32 de cladiri au fost distruse: mai multe cladiri vechi construite
in perioada ante-belica dar si 3 cladiri noi (blocul OD16 din cartierul Militari, blocul de pe
Stefan cel Mare-Lizeanu si Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor.
In urma cutremurului au murit 1570 de oameni, iar alte peste 11000 de persoane au
fost accidentate. De asemenea, numeroase obiective industriale au fost afectate sever. S-au
inregistrat incendii provocate de explozii de gaze si alte surse de foc deschis.
Cutremurul a indus fenomene geomorfologice in sudul, estul si nordul Munteniei,
precum si in sudul Moldovei. Acestea au constat in alunecari de teren, lichefieri, tasari, tasniri
de apa; in Munzii Vrancei, cursul raului Zabala a fost partial blocat, formandu-se un mic lac de
baraj natural.
Cutremurul vrancean din seara zilei de 4 martie 1977 a fost urmat de mai multe
replici, dintre care cea mai importanta a avut loc la ora locala 2h00min in dimineata zilei de 5
martie, avand magnitudinea 4,9 pe scara Richter si intensitatea maxima de V grade pe scara
Mercalli; aceasta replica s-a produs la adancimea de 104 km. Cutremurul principal major de la
ora 21:22min a avut un caracter multisoc, generat de natura complexa a procesului de rupere,
cu directivitate predominanta de la Nord-Est catre Sud-Vest. Seismul a indus cutremure
secundare pe mai multe falii din Muntenia, in special pe falia IntraMoesica.
Cutremurul s-a produs la 37 de ani de la precedentul seism vrancean catastrofal, care a

2
Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care
stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul cutremurului.

7
avut loc la 10 noiembrie 1940 (magnitudine 7,4 pe scara Richter si 7,7 pe scara bazata pe
moment seismic).

Figura 5. Harta distributiei victimelor cutremurului din 4 Martie 1977, conform datelor din Georgescu si
Pomonis, 2012

Desi mai slab decat evenimentul din 1940, cutremurul din 1977 a avut urmari mai
grave in Muntenia, comparativ cu cel din 1940, care a fost mai sever in Moldova. Din acest
punct de vedere, cutremurul din 1977a avut caracteristici similare cu ale celui din 23 ianuarie
1838 (magnitudine estimata 7,3).

Cutremurul a indus fenomene geomorfologice in sudul, estul si nordul Munteniei,

precum si in sudul Moldovei. Acestea au constat in alunecari de teren, lichefieri, tasari, tasniri
de apa.

8
 Aceasta harta interactiva permite vizualizarea unor puncte care definesc cladirile ce au
avut (sau nu) de suferit in timpul cutremurului din 4 Martie 1977.

Figura 6. Harta interactiva a cladirilor avariate

Reactia oficiala de dupa cutremur a fost instituirea, prin decret prezidential, a starii de
necesitate pe intreg teritoriul Romaniei. Printre victimele cutremurului s-au numarat si cateva
personalitati marcante, precum Toma Caragiu, Doina Badea sau Anatol Baconsky.

9
Concluzii:
Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbuşirea sau avarierea gravă a sute de
imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum şi avarierea a mii de alte
clădiri de locuinţe, unităţi spitaliceşti, şcoli şi instituţii de învăţământ superior, grădiniţe, creşe
de copii, cămine internat, aşezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au
fost Bucureştii, regiunea de sud şi cea de est a ţării. În urma cutremurului, şi-au pierdut viaţa
1.578 de persoane.
În ţară, cele mai afectate judeţe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iaşi, Vaslui,
Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploieşti, Craiova, Zimnicea, Alexandria,
Focşani, Iaşi, Bârlad, Vaslui şi alte localităţi au suferit avarii grave.

10
BIBLIOGRAFIE

1. Ardeleanu L., Leydecker G., Bonjer K. P., Busche H., Kaiser D., Schmitt T., 2005.
Probabilistic seismic hazard map for Romania as a basis for a new building code, Nat.
Haz. Earth Syst. Sci., 5, 679–684.
2. Constantinescu L., Constantinescu P., Cornea I. and Lăzărescu V., 1976. Recent
seismic information on the Lithosphere in Romania, Rev. Roum. Geol., Geophys.,
Geogr., Ser Geophys., 20, 33–40.
3. Enescu D., 1980. Contributions to the knowledge of the focal mechanism of the
Vrancea strong earthquake of March 4, 1977, Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr.,
Ser Geophys., 24, 3–18.
4. Enescu D. and Zugrăvescu D., 1990. Geodynamic considerations regarding the Eastern
Carpathians Arc Bend, based on studies on Vrancea earthquakes, Rev. Roum.
Geophysique, 34, 17–34.
5. Mutihac V. and Ionesi L., Geology of Romania (in Romanian) (Technical Press,
Bucharest 1974).
6. Oncescu M. C. and Trifu C.-I., 1987. Depth variation of the moment tensor principal
axes in Vrancea (Romania) seismic region, Ann. Geophysicae, 5B, 149–154.
7. Oncescu M. C., Ardeleanu L. and Popescu E., 1988. The state of stress under the
Meridional Carpathians, Proc. of XXIst Gen. Ass. of ESC, Sofia, 1988, 149–154.
8. Radulian M., Mândrescu M.N., Panza G.F., Popescu E. and Utale A., 2000.
Characterization of seismogenic zones of Romania, Pure Appl. Geophys., 157, 57–77.
9. Săndulescu M., Geotectonics of Romania (in Romanian) (Technical Press, Bucharest
1984).

11