Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

Povestea oamenilor fara adapost

Andreea, Boma

An 2, serie1, grupă1

1 Rezumat
Comunitatea cea mai defavorizată din zona urbană, cea a oamenilor fără adăpost este
prezentă în fiecare cartier al fiecărui oraș. Neșansă, lipsă banilor sau pierderea tuturor bunurilor
prin anumite conjucturi, sunt unele din multele cauze pentru care oamenii ajung să doarmă sub
cerul liber. Această comunitate împarte societatea în două tabere, cu două opinii diferite. Una
dintre ele este formată din cei ce înțeleg și încearcă să ajute oamenii fără adăpost, iar cealaltă din
cei ce îi blamează și îi învinuiesc pentru delicvență existența în oraș sau pur și simplu pentru
faptul că se află în această stare. Astfel, întrebările la care vreau să răspund prin această
cercetare este „Care sunt motivele pentru care oamenii ajung fără adăpost?” și ”Ce îi oprește pe
oamenii fără adăpost să își depășească condiția?”

2 Introducere
Oamenii străzii sunt considerați în societate o categorie inferioară, caracterizată de
sărăcie, insalubritate și incultură, de cele mai multe ori. Imaginea acestor oameni este definită de
îmbrăcămintea,ingrjirea corporală, locurile frecventate de aceștia și obiceurile ce îi ajută să
supraviețuiască pe stradă precum cerșitul sau tâlhăria. Prin această cercetare doresc să aflu ce
anume face diferență între un om al străzii și un om ce se află într-o pătură socială superioară
acestuia.

Datele sistematice referitoare la dimensiunea fenomenului persoanelor fără adăpost în tările ex-
socialiste sunt o raritate, fiind realizate doar o serie de estimări grosiere, puține studii încercând
să ofere și detalii de profil asupra acestui grup. Pe bază unor rapoarte și studii naționale realizate

1
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

în ţările est-europene, FEANTSA5 a furnizat o serie de date, în 2003, cu privire la numărul

persoanelor fără adăpost în aceste ţări.1

„Cuprinderea comunității nu se referă doar la număr, la spațiu și la ale elemente

morfologice,ci la gradul de includere a aspectelor ce reprezintă viață indivizilor.Cât, ce parte și
ce anume din viață cuiva trebuie să între în comunitate pentru a o putea numi astfel?”
(Vlasceanu, 2011)2. Astfel fiecare comunitate este definita de caracteristicile comune pe care le
au oamenii ce fac parte din acea entitate sociala. Putem observa observa cu ochiul liber zeci de
comunitati in jurul nostru, distincte prin insasi cei ce le compun.

Paula Tufiș (2011) spune că în sociologie, ’’stratificarea socială se referă la modul în

care membrii unei societăți sunt poziționați în ierarhia socială conform unor resurse , precum
averea, prestigiul sau puterea, și inegalitățile sociale rezultate că urmare a distribuției inegale a
acestor resurse”. Putem astfel încadra comunitatea pe care o cercetez pe una dintre cele mai joase
scări ale stratificării sociale. Resursele oamenilor străzi fiind foarte limitate, aceștia practic se
rezumă la ce câștigă din cerșit,ce găsesc pe străzi sau ce primesc de la organizațiile ce încearcă să
îi ajute. Aspectul lor ajunge să arate diferit față de persoanele ce se află câteva trepte mai sus pe
scară stratificării sociale, îmbrăcând haine mult mai mari, vechi și ponosite, fiind singurul lucru
la care au acces.3

O altă cercetare ce dezbate această temă, ce mi-a atras interesul și m-a ajutat să îmi
formez un plan metodologic este „Oamenii străzii în lumina reflectoarelor Clujului” , scrisă de
studenți în cadrul cursului Sociologiei Urbane din cadrul Facultății de Sociologie a Universității
Babeș-Bolyai din Cluj. În această lucrare este ilustrat și prezentat fenomenul „copiilor strazii” în
orașul Cluj-Napoca, care sunt motivele tinerilor și adolescenților pentru care aleg să își petreacă
viață pe stradă. ”Factorul determinant în decizia de a părăsi familia/instituția și de a se alătura
1
PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA – O ESTIMARE A NUMĂRULUI ACESTORA ADRIAN-
NICOLAE DAN, MARIANA DAN , pag 105 , disponibil la http://www.revistacalitateavietii.ro/2005/CV-1-2-
05/6.pdf [accesat la 10.12.2017]
2
Sociologie, Lazar Vlasceanu , Editura Polirom, 2011, Societatea in schimbare, pag 121

3
Sociologie, Lazar Vlasceanu , Editura Polirom, 2011, Structura , stratificare si stabilitate sociala,Paula Tufis, pag
299

2
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

altor copii ai străzii este conflictul.Există două categorii de de conflicte:conflicte determinate de

problemă individualității(..) un alt tip de conflict este este conflictul determinat de lipsă de
încredere din partea adulților.”(Bob, 2008)4

3 Operationalizarea
Acest concept este definit legal , ,,persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială
formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social,
medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă,
locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim
de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca,
în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă" 5 . Aceste
persoane sunt considerate deinstitutionalizate, în urmă incapacității de a-și declară mediul de
rezidență nu pot obține un act care să le ateste identitatea.
Dimensiuni Indicatori
Dimensiunea Sociala  Prietenii
 Institutia/familia de provenienta
 Legatura cu institutiile statului
 Momentul in care au ajuns oameni ai
strazii

Dimensiunea economica  Modul in care isi castiga existenta

 Statutul economic inainte de a ajunge
pe strada
 Obstacolele intampinate in dorinta de
angajare

4
Oamenii strazii in lumina reflectoarelor Clujului, Sociologie Urbana, Facultatea de Sociologie, Universitatea
Babes-Bolyai, Cluj, 2008, pag 5 [Online] . Disponibil pe
http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/Lucrari%202007/c14.%20Oamenii%20straziii.pdf , accesat la data
de 15.11.2017.
5
Parlamentul României. (2011). LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011. [Online] Disponibil pe:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf [Accesat la data de:
12.06.2017]

3
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

Dimensiunea psihologica  Imaginea asupra societatii

 Impactul momentului in care au ajuns
pe strada

4 Metodologie
Pentru a raspunde la intrebarile expuse am sa folosesc ca metoda de cercetare interviul
semi-structurat . Persoanele pe care le-am intervievat au fost oameni ai strazii din cartierele
Bucurestiului. Am cautat zone calme, ce nu au titulatura de cartiere ”rau famate” , precum
Titan,Tineretului, Vitan, Obor . Persoanele intervievate au fost atat barbati cat si femei cu varste
intre 16-65 de ani. Acestea au fost selectate aleatoriu, nu am avut un criteriu specific de selectie a
acestora, cu exceptia varstei.Dorind sa aflu daca varsta este un factor important al motivului
pentru care oamenii se afla in aceasta situatie.

In ceea ce priveste abordarea mea, am cumparat un pachet cu mancare si l-am oferit. M-

am prezentat si am discutat probleme cotidiene inainte sa ii intreb daca imi pot acorda un
interviu. Am considerat ca acesta este un mod de a le da incredere .

5 Ghidul de interviu
1. Imi puteti povesti o zi din viata dumneavoastra?
2. Cum va procurati hainele si hrana?
3. Ce relatii de prietenie ati legat pe strada?
4. Imi puteti povesti cum ati ajuns sa locuiti aici?
5. Imi puteti povesti unde ati crescut si ce educatie aveti?
6. Care era situatia dumneavoastra inainte de a ajunge in aceasta situatie?
7. Imi puteti spune care ar fi viata pe care doriti sa o aveti?
8. Ce obstacole intampinati cand doriti sa va angajati?
9. Ce ati simtit in momentul in care ati ajuns pe strada?
10. Ce parere aveti despre cetatenii orasului Bucuresti?

4
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

6 Aplicarea interviurilor
În urmă interviurilor și discutilor cu persoanele defavorizate din București am aflat
foarte multe lucruri despre viața de zi cu zi a acestora, drama prin care au trecut până au ajuns pe
străzi și visele pe care aceștia le au, ce din păcate pot fi îndeplinite foarte greu, din cauza
statutului pe care îl au.

Motivele pentru care oamenii ajung fără adăpost sunt nenumărate, de cele mai multe
ori aceștia ajung în stradă din cauza datoriilor. Am întâlnit asta destul de des, mai ales la
persoanele de gen masculin , ce au în jur de 30-40 de ani. ” Păi, am rămas fără casă.M-am
împrumutat la bancă și am girat cu casa.După 2 ani mi-am pierdut locul de muncă și am căzut în
patima băuturii. Într-un an am adunat atât de multe datorii încât bancă m-a dat afară din
casă.”(Gelu,43). Instabilitatea locului de muncă este un factor decisiv în statutul economic al
unei persoane, de cele mai multe ori pierderea locului de muncă fiind primul pas spre degradarea
socială. Un alt motiv legat de bani ce aduce oamenii în stradă este viciul, mai exact jocurile de
noroc, ce fac sute de persoane să piardă foarte mulți bani pentru câștiguri mai mari, ajungând să
se îndatoreze pentru acest obicei, sau chiar să își amaneteze bunurile și să își vândă imobilele,
„Aparatele m-au adus pe stradă. De abia m-a însurasem când am prins gustul cazinoului. Un
prieten m-a dus acolo dintr-o glumă, am câștigat și am continuat să joc. Apoi am ajuns să joc atât
de mulți bani, că soția mea a divorțat de mine, și aparatamentul care mi-a rămas l-am vândut că
să mă joc.”( Andrei, 35 ani).

Abuzul , hărțuirea sau violența domestică sunt factorii care duc la decizii disperate
făcute de femeii ce sunt abuzate de bărbații lângă care trăiesc.Astfel acestea preferă să doarmă
sub cerul liber, decât alături de persoane ce le abuzează. ”La început totul a fost bine, după o
perioadă m-am trezit într-un coșmar. Soțul meu a devenit alcoolic și nu mai suportam certurile și
bătăile.De multe ori am ajuns la spital. M-am gândit că mai bine dorm pe bancă în parc decât să
mai suport așa ceva.” ( Ileana, 27 de ani) . De cele mai multe ori acestea sunt cauzele pentru care
care femeile, dar și cei tineri, ajung în stradă, din cauza abuzului și al violenței. Am cunoscut
într-un ghetou din cartierul Titan, un tânăr de 18 ani, ce plecase de acasă de frică părinților ce îl
băteau din cauza notelor de la scoala”Am dat simularea pentru Bac, dar am luat note mici, mi-a
fost frică să îi spun tatei asta, sigur mă bătea că de obicei,așa că am zis să plec, sigur mă descurc
eu.”

5
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

O mare parte din persoanele ce ajung să locuiască sub cerul liber sunt cei ce au crescut
în orfelinate, rupți din mediul ce le oferea stabilitate și le dădea sentimentul că fac parte dintr-o
familie. La vârstă de 18 ani aceștia sunt nevoiți să părăsească singurul loc ce le servea drept casă,
singură soluție pentru ei fiind stradă. Am întâlnit astfel 3 prieteni, 2 băieți și o față ce de abia
ieșiseră din orfelinat, locuiau pe stradă de 2 ani. I-am întrebat pe aceștia „Ce anume au simțit în
momentul în care au ajuns pe stradă? ” , Monica mi-a răspuns „Ne-am simțit abandonați,nu știam
ce să facem,unde să ne ducem.Drept dovadă suntem în primul loc unde puteam ajunge.Ne
descurcăm cum putem, de multe ori dormim în centrele sociale, dar am dormit și în canale,pe
bancă.De fiecare mă gândesc că e patul meu de acasă.” Pe lângă aspectul economic și social pe
care îl implică acest fenomen, este inclus cel pshologic, ce are cel mai mare impact asupra
individului.

Oamenii străzii sunt catalogați de către societate drept persoane delicvente și fără
simțul legii.Este adevărat există o pondere de persoane ce practică furtul și cerșetoria pentru a
avea cu ce să se întrețină, acest lucru fiind în deosebi dictat de grupul de care ajung să aparțină
pe stradă. Mădălin,în vârstă de 22 de ani când i-am adresat întrebarea în legătură modalitatea de
a-și procură bunurile acesta mi-a marturisit’’Pai hainele le iau de la oameni din cartier de
aici,care e mai bun la inimă îmi da de pomană. Că să am ce să mănânc cerșesc, la metrou,la
piață, unde e mai multă lume, nu am ce să fac.’’. Când l-am întrebat , cum arată viață pe care
acesta ar dori să o aibă mi-a răspuns foarte modest, că își dorește doar o casă a lui și un loc de
muncă. Acesta mi-a mărturisit că a mai încercat, dar nu îl angajează nimeni pentru faptul că
locuiește pe stradă și nu arată în tocmai precum un angajat .Tipologile formate asupra unor tipuri
de oameni sunt foarte greu de schimbat în „ochii societatii” și astfel, deși doresc să aibă o viață
normală, persoanele defavorizate se lovesc de prejudecăți și imagini eronate atribuite lor.

Domnul Dumitru în vârstă de 65 de ani , o persoană cu un zâmbet cald m-a

impresionat foarte tare, prin modul în care își povestete dramă cu zâmbetul pe buze. Când l-am
rugat să îmi povestească despre cum a crescut acesta mi-a răspuns în felul urmator”Pai am
crescut de bine, părinții mei m-au crescut cum trebuie și au avut grijă de educația mea. Am
crescut în București, am făcut și facultate, am muncit atâția ani și tot degeaba, viață te duce unde
vrea ea.” Bătrânelul cărunt ce doarme pe băncile de la Câmpia Libertății a fost dat afară din casă
de către fiul sau, căruia i-a înmânat legal apartamentul in care locuiau.

6
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

Concluzii

In concluzie, povestea oamenilor fara adapost este mult mai complicata decat ne
imaginam. Exista probabilitatea ca acestia sa fi trait lucruri greu de imaginat, iar vorbele dure
ale societatii sunt traduse ca o alta lovitura primita de acestia.

Modalitatile in care oamenii raman fara locuita sunt multiple, fiecare om ce doarme
sub paturile vechi si ponosite pe betonul rece are o poveste sincera si induiosatoare.Sunt oameni
calzi si onesti ce sunt recunoscatori pentru orice lucru marunt pe care i-l oferi.

Pe de alta parte, dorinta acestor oameni de a se detasa de acest trai este vizibil dorit de
acestia, problemele de care se invesc sunt de cele mai multe ori administrative sau de ordin
ideologic. Consider ca programe bine consolidate de integrare a oamenilor pe piata muncii ar fi
un imbold pentru cei fara adapost.

7
Raport de cercetare – MTCS, Sociologie, Universitatea din București, 2017-2018

7 Bibliografie
1. Oamenii strazii in lumina reflectoarelor Clujului, Sociologie Urbana, Facultatea de
Sociologie,Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 2008
[http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/Lucrari%202007/c14.%20Oamenii%20str
aziii.pdf, accesat la data de 15.11.2017]
2. PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA – O ESTIMARE A NUMĂRULUI
ACESTORA ADRIAN-NICOLAE DAN, MARIANA DAN , pag 105 , disponibil
lhttp://www.revistacalitateavietii.ro/2005/CV-1-2-05/6.pdf [accesat la 10.12.2017]
3. Parlamentul României. (2011). LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011. [Online] Disponibil pe:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf [Accesat la data de:
12.06.2017]
4. Sociologie, Lazar Vlasceanu , Editura Polirom, 2011