Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna

De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

M-as jelui in fel si fel de jalbe

In care nici n-as spune cum te cheama
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa m-ajute

Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Prin gari descreierate – accidente

Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu su nt plin de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Abia apuc sa-ti simt imbratisarea

Abia vei stii c-am fost barbatul tau
Si vei pleca din nu stiu care noapte
Din secolul parerilor de rau

Rochita strangeti-o pe trup, frumoaso

Se-aude-n clai un mecanism stingher
Se pregateste rasaritul lunii
Si o fereastra palpaie in cer

De dragul tau eu m-am oprit din fuga

De dragul tau va trebui sa fug
Macar sa-ti dau adresa mea din moarte
Si poate chiar si numarul de rug

Jur imprejur privelisti aberante

Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud din batalii din vreme-n vreme

Ostenii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece

Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu de la etajul treisprezece
Vroiai sa te arunci sa scapi de toate

Am treburi importante, nentinato

Nu pot intregul balci modern sa-l stric
Adio, deci te-mbratisez in graba
Sunt condamnat la moarte prin nimic

Lasand ambitiile de-o parte

Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati ca filele-ntr-o carte
Ne facem din sudoare sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga

Si ochii tai ma cauta intr-una
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tampla soarele si luna

Dar tu-ntelegi de fapt ca nu se cade

Sa-ti pui in cumpana intreaga viata
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida

Asa ai fost si apareai senina
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta

De te faceam din carnea mea, iubito
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta
Pe care la caldura am trezit-o
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie