Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Municipiul Tg-Jiu, situat la poalele Muntilor Paring, in depresiunea cu aceeasi nume si la raspintia
drumurilor ce leaga Oltenia de Transilvania (DN66) si municipiul Dr. Tr. Severin si Rm. Vilcea (DN 67)
isi datoreaza schimbarea statutului sau economic, din oras cu inclinatii mai mult negustoresti din
perioada interbelica, in principalul centru industrial al judetului Gorj, atit reorganizarii administrative
din 1968, cind Tg-Jiu devine municipiu resedinta de judet, cit si politicii anilor ’60 - ’70 de dezvoltare
echilibrata a tuturor zonelor tarii, prin industrializare masiva. Regresul economiei nationale survenita
dupa 1989 a produs transformari importante si in evolutia municipiului Tg-Jiu.
Targu-Jiul a cunoscut dezvoltarea industriala incepind din sec. al XIX-lea. Din 1832 s-a infiintat
aici o fabrica de portelan, urmata de o alta de acelasi fel in 1846, care au durat pina in 1863, lasind in
cartierele orasului ateliere de olarie, binecunoscute pina de curind. La inceputul secolului s-a infiintat
o scoala de ceramica (1901) cu ateliere proprii. In anii 1940 s-au construit fabrici ca cea de produse
refractare, “Unirea”, de confectii, “Apaca”, de tigarete, “CAM” si de marmelada, fiecare avind un
numar mic de muncitori. S-au dezvoltat atelierele de artizanat ale “Ligii Femeilor Gorjene” profilate
pe covoare, cusaturi, tesaturi, tipografii si librarii incepind din 1880.
La 31 oct. 1948 a fost terminata linia ferata Bumbesti-Livezeni care facea legatura orasului
spre N tarii si care a deschis largi perspective de dezvoltare prin punerea in valoare economica a
resurselor intregii zone de N a Olteniei. In anii urmatori, orasul primeste un pronuntat caracter
industrial, prin exploatarea lemnului, pietrei de var, argilei, petrolului, carbunelui. In 1959 s-au pus
bazele primului complex industrial al orasului, Combinatul de Prelucrare a lemnului cu 5 fabrici
(placaj, cherestea, parchet, mobila, placi aglomerate), iar in 1960 Combinatul de lianti si azbociment
Barsesti (var, ciment, azbociment), fabrica piine.
Cea mai importanta reducere a numarului de salariati s-a inregistrat in industria extractiva si
prelucratoare.
ind.textila,confectii si
a) in industria alimentara se prelucreaza carne, lapte, sfecla, produse preparate din carne,
lapte de consum, brinzeturi, produse zaharoase, bere, produse de panificatie
c) industria de prelucrare a lemnului inscrie printre produsele specifice placaje din lemn, placi
aglomerate
e) industria sticlei este reprezentata prin produse de sticl cea fina (portelan, cristal)
Din analiza evolutiei productiei principalelor produse enumerate mai sus pe perioada 1989 -
1993 se deduc urmatoarele :
- exista produse a c productie s-a mentinut in timp, avind valori apropiate incei cinci ani supusi
analizei ;
- exista produse a caror productie a scazut la jumatate si chiar mai drastic : ciment, brinzeturi,
prefabricate din beton armat, placaje-lemn, lapte de consum ; aceste produse se caracterizeaza prin
tendinta permanenta de scadere de la un an la altul ;
Analiza asupra evolutiei productiei principalelor produse industriale pierde din consistenta din
lipsa datelor pentru doua din ramurile industriale ce au suferit cele mai mari modificari in perioada
analizata : industria constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor si industria chmica, aflate in
pozitie diametral opusa privind evolutia ponderii lor in valoarea productiei industriale a orasului Tg-
Jiu.
Reprofilarea in unele unitati ale industriei constructiilor de masini (URUM Tg-Jiu) este necesara
datorita diminuarii accentuate a cererilor pentru produse finite, pe de o parte si imposibilitatii
asigurarii cu materie prima pe de alta parte.
Industria prelucrarii materialelor de constructii si-ar putea largi activitatile si prin prelucrarea
marmorei existente in vecinatatea Lainicilor.
Avand in vedere ca activitatea extractiva este restrinsa in raza municipiului, scaderea in raza
municipiului, cu 100 persoane, a numarului de salariati in 1993 fata de 1989 nu reprezinta obligatoriu
o consecinta a unor disfunctionalitati economice, asa cum se intimpla in cazul scaderii numarului
salariatilor in industria prelucratoare (cu cca. 7000 persoane in acelasi interval de timp).
Din coroborarea informatiilor despre numarul populatiei active (recensamintul din 1992) cu
cele despre somaj si cu numarul salariatilor, se constata ca scaderea numarului de salariati nu este
direct proportionala cu cresterea numarului somerilor, una din cauzele importante fiind numarul
relativ mare al persoanelor angrenate in diferite activitati, fara a fi salariati si nici inscrisi la oficiile
fortei de munca ca someri.
Din datele recensamintului privind populatia activa rezulta ca sectorul privat (individual si
asociativ) este inca slab dezvoltat, reprezentind 1,9% din populatia activa totala din industria
prelucratoare. Informatii mai recente indica o extindere a privatizarii si in sectorul industrial, mai ales
pentru intreprinderi mai mici sau activele celor de talie mare.
O alta caracetrsitica reiesita din cele doua situatii o reprezinta existenta pe ambele liste a
meseriilor pretabile pe activitati de servicii, atit pentru populatie cit si pentru unitati economice, ceea
ce ofera premise dezvoltarii acestui sector. Organizarea activitatilor de servicii pe cont propriu in
sistem privat individual sau asociativ necesita conditii de initiere si desfasurare (capital, sediu,
angajati competenti) care sunt mai greu de realizat, populatia neasumindu-si in cele mai multe cazuri
riscurile ce decurg din declansarea unei astfel de activitati.
In judetul Gorj, cea mai mare parte a cifrei de afaceri este realizata de firmele din
domeniul comertului. Astfel, cifra de afaceri a frimelor a avut un parcurs fluctuat, dar
ascendent de la sfarsitul perioadei comuniste pana in 2011. Din 2011 aceasta inregistreaza a
scadere constanta pana in prezent raportandu-ne la cifra totala, dar in crestere pentru unele
firme din domeniul productiei si furnizarii de energie elextrica si termica, gaze, apa si aer
conditionat. Un rol important l-a avut si domeniul industriei extractive, care a inregistrat o
cifra de afaceri crescanda incepand cu anul 2010.
Din punct de vedere al tipologiei functionale a oraselor, Targu Jiu facea parte in 2002
din categoria oraselor de servicii si industriale, ca urmare a declinului industriei si accentuarii
procesului de tertializare. Este de fapt o revenire a functionalitatii urbane, ca tipologie, la
coordonatele anului 1930, cand orasul era dominat de activitatile tertiare. La acel momentu
orasul avea activitati comerciale importante, asa cum sugereaza si numele. Activitatile
industriale erau putin prezente in economia orasului. Acest lucru se schimba radical in
perioada urmatoare prin reducerea activitatii gricole si de servicii si cresterea celei industriale.
Din punct de vedere al functionalitatii urbane, Targu Jiu a fost un oras industrial pana
in 1992, in timpul dezvoltarii socialiste. Dupa 1992, restructurarea economica a fost
caracterizata de coordonatele normale ale perioadei de tranzitie, de reducere a activitatii
industriale si de expansiune a celor de servicii si comert.
Structura activitatilor economice prestate de agentii economici din Tragu Jiu a suferit
schimbari in perioada 2002-2016, respectiv sectorul secundar a inregistrat o crestere mare in
defavoarea sectorului primar. Evolutia a fost determinata de masurile de reorganizare a
producatorilor de energie electrica de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si
Mediului de Afaceri.