Cel ce vede pe Dumnezeu, acesta poate să se teamă de El, iar cel

ce se teme de Dumnezeu poate să se vadă şi pe sine, şi lumea aceasta,

care-i este la dispoziţie, şi lucrurile lumii. Şi cel ce vede astfel întru frica
lui Dumnezeu nu poate nici să nedreptăţească, nici să se apere când este
nedreptăţit, ci, înţelegând şi minunându-se de răsplătirea care vine de la
Dumnezeu asupra lui pentru că a fost nedreptăţit, slăveşte pe Dumnezeu.
(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Gura care nu știe să se jure va include degrabă pe Dumnezeu în

rugă- ciuni și pe diavol îl va lovi cu rană nimerită. Gura care nu știe să se
jure nu va ști nici să batjocorească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Inima nu poate să primească în sine dulceaţa cuvântului

dumnezeiesc sau binecuvântarea Duhului Sfânt, când este agitată de
necazuri lumeşti, izbită de împungerile grijilor lumeşti. (Sfântul Leandru,
Arhiepiscopul Sevillei)

Înnoiţi în voi, fecioarelor, acel vas al castităţii pe care primii

oameni l-au pierdut în Grădina Raiului. Fiindcă voi aţi păstrat starea
primilor oameni născuţi, voi care aţi stăruit în starea în care aceia au fost
plămădiţi. (Sfântul Leandru, Arhiepiscopul Sevillei)

Aşa cum fecioria va putea fi socotită ca ceva ieftin, dacă o

împodobesc lucrurile trecătoare ale lumii, cu atât este distinsă şi vestită
acea feciorie care calcă şi respinge plăcerile lumeşti. (Sfântul Leandru,
Arhiepiscopul Sevillei)

Deci să fim uniți, nimeni dintre noi să nu fie războinic! Pentru că,
dacă vom fi despărțiți unii de alții, toți ne vor sta împotrivă. (Sfântul Ioan
Gură de Aur)

Dacă nu l-ai fi lăsat pe diavol să intre în inima ta, nu ai fi căzut

prizonier voii lui. (Sfântul Amfilohie de Iconium)
1
 Ce se poate asemăna cu dragostea? Nimic! Ea este rădăcina,
izvorul şi mama bunătăţilor, virtute care nu produce suferinţă, virtute
plină de plăcere şi aducând multă bucurie acelora care o exercită. (Sfântul
Ioan Gură de Aur)

Chiar de ai spune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de

preţ ca un prieten adevărat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Neamul omenesc a fost învăţat să se închine unui singur

Dumnezeu, însă diavolul a făcut mulţi dumnezei falşi; dar ce spun mulţi,
toată creaţia a făcut-o dumnezeu, ca să-l îndepărteze pe bietul om de
adevăratul Dumnezeu. (Sfântul Amfilohie de Iconium)

Dragostea de aproapele întemeiată pe dragostea de Hristos este

trainică, nestricată, nebiruită, nesfărâmată. N-o pot sfărâma nici
calomniile, nici primejdiile, nici moartea, nici altceva asemănător.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce a privit la o femeie spre a o pofti va fi muncit ca un

preadesfrânat. Cel lacom va fi chinuit ca un închinător la idoli. Şi, ceea ce
este cel mai înfricoşător, cel ce se pocăieşte pentru acestea şi unele ca
acestea nu se va folosi deloc dacă va fi aflat nemilostiv sau
necompătimitor sau că răsplăteşte cu rău pentru răul făcut lui şi că se
răzbună pe vrăjmaş. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Stăpânul nostru Cel Iubitor de oameni a îngăduit să se amestece

cei buni cu cei răi, ca să câştige cei răi ceva din această întovărăşire şi să
nu rămână mereu în răutatea lor, ci, având mereu sub ochi pilda acelora,
să culeagă ceva din această întovărăşire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Împărăţia cerurilor este întru tine (Luca 17,21), iar tu o cauţi în alte
parte; desfătarea cea veşnică este întru tine, iar tu nu o cunoşti. Dar,
caută-L pe Domnul întru tine zi şi noapte – ca să-L dobândeşti şi odată
dobândit, să primeşti pace veşnică. (Sfântul Dimitre al Rostovului)

Recunoscător este cel smerit. Nemulțumirea ascunde egoism…

Cât de recunoscători trebuie să fim lui Dumnezeu, că ne-a vorbit odată,

2
ne-a binecuvântat și ne-a scos din lumea nestatornică! (Părintele Eusebiu
Giannakakis)

Dumnezeu cere mai întâi de la creştin mărturisirea păcatelor lui,

ca să aibă prin mărturisirea păcatelor de mai înainte un cuget reţinut şi
să nu se înalţe asupra celor deopotrivă robi cu el. (Sfântul Simeon Noul
Teolog)

Întru aceasta se cunoaşte mai ales puterea lui Hristos în cei

credincioşi, că nu pot să facă ceea ce urăsc. Atunci ştiu că au comuniune
cu Hristos. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Din toată inima să ne lăsăm lucraţi prin necazuri, împlinind cu

mare grijă poruncile Evangheliei: aceasta este voia lui Dumnezeu cu noi.
(Sfântul Ignatie Briancianinov)

Umilinta dezradacineaza din suflet si din trup toate patimile

pacatoase si atrage in suflet harul lui Dumnezeu. In aceasta sta
mantuirea. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Dacă am fi fost smeriți, Domnul ne-ar fi dat să vedem raiul în

fiecare zi. Dar cum nu suntem smeriți, trebuie să luptăm și să ne războim
cu noi înșine: dacă te birui pe tine însuți, Domnul îţi va da sfântul Său
ajutor drept răsplată pentru smerenia și osteneala ta. (Sfântul Siluan
Athonitul)

Şi chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în

Biserică. Aici se dă iertare, nu ţi se cere a răspunde pentru păcate. (Sfântul
Ioan Gură de Aur)

Hristos a intrat în apă nu ca să Se curăţească pe Sine, ci ca să înece

simbolic pe omul cel vechi. Prin supunerea Sa, El a reîntregit în chip
simbolic potopul care a înecat lumea de pe vremea lui Noe, şi de
asemenea, înecarea lui Faraon şi a armatei sale, în Marea Roşie. (Sfântul
Nicolae Velimirovici)

3
 Şi numai aceasta înseamnă a fi creştin, a te încredinţa numai lui
Hristos pentru că prin Hristos se îndreaptă sufletul şi trupul. (Sfântul
Simeon Noul Teolog)

Când primim Botezul, sufletul, curăţat de Duhul, străluceşte mai

luminos decât soarele, şi nu numai că vedem slava lui Dumnezeu, ci şi
luăm din ea o anumită strălucire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Domnul iubeşte pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-

şi cunoască neputinţa şi să se smerească şi, pentru smerenia lor, să
primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt
pline de bucurie, toate sunt frumoase. (Sfântul Siluan Athonitul)

Mare bine este a merge des în biserica lui Dumnezeu ca să înalţi

slavă lui Dumnezeu: acest lucru mântuieşte de păcate şi de ispitele
diavolului şi ale lumii, hrăneşte, desfată, se luminează şi întăreşte sufletul
în credinţă şi în evlavie. Şi ce frumoasă este slujba în Biserica Ortodoxă!
(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Cel ce nu trăieşte după legea lui Dumnezeu nu se teme de

Dumnezeu; cel ce nu se teme de Dumnezeu nu L-a văzut; cel ce nu L-a
văzut nu are lumină; cel ce nu are lumină nu a crezut în Hristos; cel ce nu
a crezut în Hristos nu are viaţă. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Nu e nevoie de vorbărie, ci întindeţi-vă mânile şi ziceţi „Doamne,

cum vrei şi cum ştii, miluieşte“ şi dacă vă vine vreo luptă, „Ajută-mă,
Doamne“. Şi El ştie ce e bine şi ne miluieşte. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dacă ne gândim la relele pe care ni le fac oamenii, îndepărtăm

puterea gândului de la Dumnezeu; dacă ne gândim la relele pe care ni le
fac demonii, atunci vom fi teferi. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dacă te înfurii mustrând pe cineva, doar îţi astâmperi patima. Că

nu trebuie să mântui pe altul pierzându-te pe tine. (Sfântul Macarie
Egipteanul)

4
 Un frate i-a zis lui avva Sisoe: cum de nu mă părăsesc patimile? I-
a răspuns lui bătrânul: vasele lor înlăuntru tău sunt. Dă-le lor arvună şi
se duc. (Patericul egiptean)

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: oare aşa alunga satana
pe cei vechi? I-a răspuns lui bătrânul: acum şi mai mult, căci vremea lui
s-a apropiat şi se tulbură. (Patericul egiptean)

A întrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe: „Când citesc

Sfânta Scriptură, voieşte sufletul meu să alcătuiască cuvânt să am spre
întrebare”. I-a zis lui bătrânul: „nu este trebuinţă, ci mai vârtos din
curăţenia minţii câştigă-ţi ţie a fi fără de grijă şi a vorbi”. (Patericul
egiptean)

Ruşinea şi netemerea, de multe ori aduc păcatul. (Sfântul Sisoe cel

Mare)

Lumea aceasta este arena imensă pe care aleargă sufletele ca să

câştige cununa Împărăţiei Cereşti. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Intrând în Biserică, leapădă mintea ta şi vei deveni înţelept cu

adevărat; leapădă lucrarea voii tale şi vei începe să lucrezi cu adevărat;
leapădă-te de tine însuţi şi vei deveni cu adevărat propriul stăpân. Ah,
de-ar pricepe lumea înţelepciunea asta! (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Trebuie să ţinem piept văpăii patimilor cu văpaia focului

dumnezeiesc. Până când nu este arsă, cărămida este fărâmicioasă şi
moale, iar după ce petrece în foc şi se coace acolo, se face stavilă în calea
focului şi a apei. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Dacă iubeşti citirea, nu căuta cele meşteşugite şi care aţâţă

închipuirea, altminteri va lovi inima ta dracul părerii de sine, ci precum
albina înţeleaptă adună mierea din flori, aşa şi tu să dobândeşti doctorie
pentru sufletul tău din citirea cărţilor. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mândria se aseamănă unui arbore foarte înalt şi încovoiat, toate

ramurile căruia sunt firave, şi pe care, dacă se caţără cineva, îndată se va
prăbuşi de la înălţime. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

5
 Cel care nesocoteşte rugăciunea îşi nesocoteşte mântuirea; cel care
renunţă la rugăciune, renunţă la mântuire. (Sfântul Ignatie
Briancianinov)

Mirenii şi chiar călugării fără discernământ duhovnicesc sunt

aproape întotdeauna atraşi de şarlatani, impostori, ipocriţi sau înşelaţi,
pe care îi socotesc sfinţi şi slugi adevărate ale lui Dumnezeu. (Sfântul
Ignatie Briancianinov)

Cu mădularele lui Hristos - creştinii, trebuie să ne purtăm în chip

foarte prevăzător şi înţelept; trebuie să împreună pătimim cu ei în bolile
lor şi să le tăiem doar pe acelea care, nedând nici o nădejde de
însănătoşire, nu fac decât să le molipsească pe celelalte. (Sfântul Ignatie
Briancianinov)

Ca să păstrăm în noi pacea lui Hristos, ca să o gustăm din belşug,

ca să ne prefacem prin ea din om vechi în om nou avem neapărată nevoie
de însingurare. Comoara aruncată la răspântie va fi negreşit furată.
(Sfântul Ignatie Briancianinov)

Sfinţii Părinţi porunceau ca începătorii să nu se încreadă în nici

un fel de glasuri şi arătări, ci să le alunge şi să nu le primească, lăsând
lucrul la judecata şi la voia lui Dumnezeu, recunoscând smerenia a fi mai
trebuitoare pentru ei decât orice glas şi arătare. (Sfântul Ignatie
Briancianinov)

Dă-i trupului mâncare şi somn cu măsură, păzeşte-te prin tăcere,

prin luarea-aminte la tine însăţi, prin smerenie. (Sfântul Ignatie
Briancianinov)

Omul poate săvârşi cu propriile puteri virtuţile sufleteşti, însă

virtuţile duhovniceşti sunt în el dar al Milostivului Dumnezeu, Care dă
acest dar celor săraci cu duhul, care flămânzesc şi însetează de dreptatea
lui Hristos. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Preaînţeleapta Pronie a rânduit în aşa fel, încât nevoitorii lui

Dumnezeu să nu se afle totdeauna în starea de bucurie, de triumf şi de
biruinţă. O asemenea stare neîncetată ar putea naşte în ei o trufie cruntă:
6
nevăzându-şi niciodată din experienţă înfrângerile şi neputinţele, li s-ar
părea că starea de necontenit triumf asupra păcatului nu e un dar al lui
Dumnezeu, ci meritul lor. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Mai bine să fii socotit neştiutor din pricina neputinţei minţii tale
de a se sfădi decât înţelept din pricina neruşinării şi obrăzniciei tale.
Sărăceşte pentru smerenie, nu fi bogat pentru obrăznicie. (Sfântul Isaac
Sirul)

Pocăinţa este uşa milostivirii dumnezeieşti pentru cei ce se

îndeletnicesc osârdnic cu ea. Pe această uşă intrăm în mila lui Dumnezeu,
şi nu putem intra în ea altfel decât pe această uşă. (Sfântul Isaac Sirul)

Trufia pune in miscare nervii, aprinde sangele, star-neste

inchipuirea, trezeste viata caderii; smerenia linisteste nervii, potoleste
miscarea sangelui, nimiceste visarea, omoara viata caderii, desteapta
viata in Hristos Iisus. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

De vrei să deprinzi iubirea Dumnezeiasca, îndepărteaza-te de

orice faptă, cuvânt, gândire, simţire care sunt oprite de Evanghelie. Prin
vrăjmaşia ta faţă de păcat, care este atât de urât Atotsfântului Dumnezeu,
arată-ţi şi dovedeşte-ţi dragostea către El. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Fii persecutat, mai degrabă decât persecutor. Răstignește-te pe

tine mai degrabă decât pe alții. Lasă-te nedreptățit mai degrabă decât să
nedreptățești pe cineva. Lasă-te asuprit mai degrabă decât să fii zelos.
Preferă bunătatea în locul dreptății. (Sfântul Isaac Sirul)

O mică, dar statornică nevoință (disciplină) are mare putere; că și

picătura cea mică și moale picând mereu, găurește piatra cea tare.
(Sfântul Isaac Sirul)

Ziua Domnului este o taină a cunoașterii adevărului care nu este

primit prin sânge și trup și care transcende orice speculații. În vremurile
acestea, nu există ziua a opta și nici sabatul adevărat. Pentru că cel care
zice „Domnul s-a odihnit în ziua a șaptea”, s-a referit la scăparea [firii
noastre] din blestemul acestei vieți, deoarece mormântul are și o fire
trupească și aparține acestei lumi. Şase zile sunt împlinite în economia
7
vieții prin intermediul ascultării poruncilor; a șaptea este petrecută în
întregime în mormânt; iar a opta este plecarea din acesta. (Sfântul Isaac
Sirul)

De ce te tulburi pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca vederea unui

mort să-ți fie drept învățătură pentru plecarea ta de aici. (Sfântul Isaac
Sirul)

Cunoștința Crucii se ascunde în suferința pe Cruce. (Sfântul Isaac

Sirul)

Omul care îl urmează pe Hristos în plângere însingurată este mai

mare decât cel ce Îl laudă pe Hristos în mijlocul adunării. (Sfântul Isaac
Sirul)

De ce îți întărești legăturile? Ia-ți viața în propriile mâini mai

înainte ca lumina ta să înceapă să pălească și să cauți un ajutor pe care nu
o să-l găsești. Viața aceasta ți-a fost dată pentru pocăință; nu o irosi
căutând lucruri deșarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Îndrăzneala dragostei noastre îți place, Doamne, la fel de mult

cum îți place că trebuie să-ți furăm din cele ce ne dăruieşti. (Sfântul Efrem
Sirul)

Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în neobrăzarea sa

nerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa
Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-
o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată. (Sfântul
Efrem Sirul)

Binecuvântată este acea persoană care a consimțit să devină cel

mai bun prieten al credinței și rugăciunii: el are mintea liniștită iar
credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care
vine din inima omului deschide porțile raiului: acea persoană stă de
vorbă cu Dumnezeu și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea
potolește mânia și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor
deschid porțile compasiunii. (Sfântul Efrem Sirul)

8
 Serafimul nu-și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus
aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ține, Isaia nu-l putea
înghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă. (Sfântul Efrem
Sirul)