ÎNTREBAREA IV.

Cum trebuie să cugetăm despre icoane?

RĂSPUNS.
Precum suntem instruiţi de dumnezeiasca şi Sfânta Scriptură, care spune răspicat: Nu-ţi vei face chip
cioplit şi nici asemănare din toate cele ce sunt sus in cer şi pe pământ, nu te vei închina lor, nici nu le vei
adora, fiindcă nu suntem datori să adorăm creatura, ci numai pe creatorul şi făcătorul cerului şi al
pământului, şi numai aceluia să ne închinăm. [cf. Ieş. 20, 4]
De aici se învederează că nu respingem pictura, care este o artă nobilă, ci încuviinţăm aceluia care voieşte
să aibă icoanele lui Hristos şi ale sfinţilor; însă adoraţia şi cultul acelora, ca fiind oprite de Duhul Sfânt în
Sfânta Scriptură, le respingem, ca să nu ne pomenim că adorăm culori şi artă şi plăsmuiri, în locul
creatorului şi făcătorului. Şi pe acela care cugetă altfel îl socotim nenorocit, ca având grozav întuneric în
suflet şi inima împietrită. Şi mult mai bine ar fi a urma porunca lui Dumnezeu, decât a se lua după
născocirile oamenilor. Aceasta mărturisim cu frica lui Dumnezeu şi cu conştiinţă bună, dacă şi mărturisim
că trece peste puterile noastre să facem faţă năvalei. Şi astfel am terminat cu răspunsurile în scris pentru
cei cari ne-au întrebat, şi am adăugat răspunsurile la mărturisirea noastră. Dea deci Domnul ca toţi să
cugete bine în toate, şi conştiinţă sinceră.
Dat la Constantinopol în luna ianuarie 1631.
Chiril, Patriarhul Constantinopolului