Pentagonul. Capabilități militare. Baze militare.

Nadolu Robert Ionuț

I. Pentagonul.

Pentagonul, sediul central al Departamentului (ministerului) Apărării, este una

dintre cele mai mari clădiri de birouri din lume, fiind construită în Airlington (Virginia),
langa Washington D.C.. El poate fi considerat un oraș în sine. Are aproximativ 23.000
de angajați, cadre militare și civili, care contribuie la planificarea și execuția planurilor de
apărare a Statelor Unite ale Americii.

Înainte de construcție, actuala locație a Pentagonului era acoperită de mlaștini și

gropi de gunoi. A fost construit în primii ani ai celui de-al doilea război mondial, fiind
considerat în continuare drept una dintre cele mai eficiente clădiri cu birouri din lume.
La fundația clădirii s-au folosit 5,5 milioane de metri cubi de pământ și 41.492
prefabricate de beton. În plus, 680.000 de tone de nisip și pietriș au fost transformate în
435.000 de metri cubi de beton și folosite la crearea formei actuale a Pentagonului.
Edificiul a fost ridicat cu costuri de circa 83 de milioane de dolari, construcția
realizându-se în timp record, în mai puțin de 16 luni, fiind terminată pe 15 ianuarie
1943. Pentagonul a fost proiectat de arhitectul George Bergstrom, și construit de
generalul John McShain al Filadelfiei.
Strategiile Pentagonului au împărţit lumea în care Statele Unite ale Americii au
interese de apărat în şapte regiuni geografice, responsabilitatea pentru fiecare dintre
acestea fiind acoperită din punct de vedere militar de către un comandament: America
de Nord, America de Sud, Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Est, Asia de Sud-Est şi
Pacific şi Africa.
Pentagonul simbolizează cea mai puternică maşină de război contemporană,
singura capabilă să intervină la nivel strategic, oriunde şi oricând în lume.
 La 11 septembrie 2001, Pentagonul a fost supus unui atac terorist, provocând
daune în aripa care adăposteşte Comandamentul forţelor militare navale. În aripa
restaurată a fost amenajat un memorial pentru personalul căzut. Versiunea oficială a
Guvernului este că un grup de atentatori sinucigaşi arabi a capturat o aeronavă civilă
(zborul American Airlines 77) şi a prăbuşit-o în clădire. Refacerea clădirii s-a încheiat în
2011.
Refacerea clădirii este considerată un succes, iar tehnologiile folosite au
influenţat alte proiecte federale. „Am dezmembrat întreaga clădire şi am reîmbinat-o cu
20.000 de oameni înăuntru”, afirma Lea Evey, cel care a supervizat lucrarea. Clădirea a
trebuit să fie „dezbrăcată” până la coloanele de beton şi reconstruită în timp ce a
continuat să funcţioneze.
„Într-o lume a televiziunii online, a internetului, a comunicaţiilor globale
instantanee, imaginea, percepţia au devenit o armă la fel de importantă precum cea
nucleară. Cu alte cuvinte, poate mai important decât ceea ce este în stare să facă
Pentagonul în mod real (dislocări rapide de trupe pe glob, arme inteligente, tehnici
performante de luptă, putere de foc zdrobitoare, sisteme de supraveghere şi control,
portavioane, bombardiere invizibile, etc.) este ceea ce cred sau bănuiesc ceilalţi (rivalii
sau chiar şi aliaţii) că armata americană ar putea face. Aceasta se numeşte descurajare
şi poate avea o eficacitate infinit mai mare decât un bombardament strategic, fie acesta
şi nuclear. Mitul atotputerniciei şi omniprezenţei decisive este de fapt marele secret al
Pentagonului, care de altfel a fost împărtăşit şi de NATO. O demonstraţie de forţă (spre
exemplu, dislocarea unui portavion american, un bombardament chirurgical sau
acţiunea punctuală a forţelor speciale) devine astfel mai credibilă şi permite obţinerea
unor rezultate politice mult mai benefice.” - Călin Hentea.

II. Capabilități militare.

Conceptul de capabilități și-a găsit un loc distinct și semnificativ în teoria și pracitca

militară, și nu numai. Termenul de capabilitate este des folosit în multe domenii ale vieții
sociale, cum ar fi cel economic, informațional, politic sau militar.
„Prin capabilități Sen înțelege capacitățile de bază care permit oamenilor să
existe/funcționeze. Acestea se manifestă prin nevoia de instrumente ale căror
caracteristici să furnizeze capabilitățile în cauză. De exemplu, o bicicletă reprezintă un
instrument, având caracteristici de transport. Caracteristica de transport a bicicletei
poate oferi unei persoane capabilitatea de a se deplasa într-un loc sau altul. Sen a
sesizat faptul că obiectele servesc indivizilor ca instrumente, satisfăcând, prin funcțiile și
caracteristicile lor puse în valoare de capacitățile individului, nevoi specifice. Un obiect
poate satisface o anumită nevoie doar în măsura în care individul este capabil să îl
utilizeze în acest sens. Altfel, el devine lipsit de valoare prin prisma nevoii respective.
Capabilitatea apare astfel ca fiind un ansamblu format din instrumente, caracteristicile
acestora și capacitatea indivizilor de a pune în valoare instrumentele și caracteristicile
lor pentru a-și satisface nevoile.” - Bogdan Voicu.
Prof. univ. dr. Constantin Brătianu de la Academia de Studii Economice din
București, a menționat următoarele criterii în legătură cu obținerea satisfacerii
avantajelor competitive a capabilităților:
 - unicitatea, adică o capabilitate ce nu poate fi substituită;
- raritate prin aria relativ restrânsă a resurselor materiale sau a talentelor umane;
- valoare intrinsecă a resurselor implicate;
- costul imitării, care cu cât este mai ridicat, cu atât va dura mai mult până când se va
produce imitarea cu alte sisteme similare.
În cadrul NATO, capabilitatea reprezintă abilitatea de a executa o anumită acţiune
sau de a obţine un efect anume. În cadrul UE reprezintă abilitatea de a furniza un efect
operaţional cerut de standarde specifice într-un mediu nominalizat, într-un timp
specificat şi de a susţine acel efect pentru o perioadă indicată de timp.
În prezent se vehiculează mai multe noțiuni pentru definirea termenului „capabilități
militare” folosit în documentele de planificare NATO şi UE, în special capabilităţi şi
capacităţi militare.
Capacitatea este, în general, caracterizată de o dimensiune cantitativă de forţe,
mijloace şi resurse.
Capabilitatea constă, în general, în aptitudinea sau priceperea de a face un lucru,
dar şi existenţa mijloacelor necesare pentru a pune în operă un plan.
Termenul „capabilități militare” a început să intre în limbajul uzual odată cu Summitul
de la Praga, desfășurat în perioada 21-22 noiembrie 2002, care a reprezentat un
moment definitoriu pentru NATO și Europa.
„În acest moment a apărut pentru domeniul militar posibilitatea analizei capabilităților
din punct de vedere al structurii forțelor și al stării de pregătire pentru luptă a
elementelor sau grupărilor din cadrul structurii de forțe. Rezultă, deci, necesitatea
definirii și analizei dimensiunii capabilității referitoare la formele de organizare a
organizației/structurii militare. Cealaltă componentă, starea de pregătire, poate fi
analizată în termeni legați de gradul de pregătire și sustenabilitate.” - Mircea Virgil Popa.
În context militar există patru componente principale ale capabilității, menționate de
John J. Garstka, în „Revista NATO”: procesele (strategii, doctrină), forme de organizare
(schema organizației), oamenii (personalul, conducerea, educația și instruirea) și
tehnologiile (armament, materiale).
Prin prisma altor abordări „capabilitatea militară include structura forțelor,
echipamentele, nivelul de răspuns, respectiv instruirea și sustenabilitatea. Dacă primele
două componente, structura forțelor, echipamentele, și ultimul, sustenabilitatea, sunt
elemente <<fixe>>, de natură <<organizațională>>, respectiv <<materială>>, instruirea
rămâne singurul element de natură acțională, capabil să se dezvolte și să se
perfecționeze <<din mers>>. Aceasta este posibilă deoarece este reprezentată cu
precădere prin capacitățile factorului uman - intelectuale și fizice - angrenat el însuși în
procesul de perfecționare indispensabil realizării vectorului acțional în măsură să
producă și să susțină performanța prin formarea mentalității de învingător. Instruirea-
instrucția realizează mutații de esență în cea mai importantă dimensiune a transformării
- cea a mentalității. În plus, sunt influențate în mod benefic elemente definitorii pentru
aria spirituală, respectiv cultura, spiritul civic, patriotismul.” - Niculae Tabarcea.
În America, capabilitățile militare se axează preponderent pe beneficiile revoluției
tehnologice și a celei informaționale, respectiv a impactului acestora asupra domeniului
militar.
Conceptul de capabilitate este definit în Dicționarul Militar și de Termeni Asociați
ai Departamentului de apărare al SUA ca fiind: „abilitatea de a îndeplini obiective militare
specifice (câștigarea unui război sau a unei bătălii, distrugerea unei ținte). Aceasta
include patru componente majore: structura de forțe, modernizarea, nivelul de
operativitate și sustenabilitate. a) structura de forțe - numărul, tipul și compunerea
unităților ce constituie forțele SUA, de exemplu: divizii, nave maritime, unități aeriene; b)
modernizarea - caracteristicile tehnice ale forțelor, unităților, sistemelor de arme și
echipamentelor; c) nivelul de operativitate - abilitatea de a asigura necesitățile
comandanților pentru executarea misiunilor încredințate. Aceasta rezultă din abilitatea
fiecărei unități de a furniza efectele pentru care este proiectată; d) sustenabilitatea -
abilitatea de a menține nivelul și durata necesară activității operaționale pentru
realizarea obiectivelor militare.”.
Pentagonul are aproximativ 23.000 de angajați militari și civili, și un personal de
aproximativ 3.000 de angajați non-defensivi. Cheltuiește aproximativ 12 - 15 bilioane de
dolari pentru a susține jocurile de război, experimentele și demonstrațiile de noi
tehnologii, ajungând la cheltuieli (în 2016-2017) de aproximativ 71.4 bilioane de dolari
pentru cercetarea și dezvoltarea militară.
Exemple din tehnologia Pentagonului:
- Global Hawk - o dronă; un avion de spionaj a cărui mare avantaj stă în lipsa
echipasului.
- Multirol F-35 - un avion în care s-a investit 3.5 miliarde de dolari.
- Arme revoluționare în curs de cercetare: tunul din care proiectilele sunt
propulsate cu energie electromagnetică, laserul capabil să doboare drone (cu un cost de
aproximativ 40 de milioane de dolari, de 10.000 de ori mai ieftin decât programul F-35).

III. Baze militare.

Conform DEX, o bază militară reprezintă un loc special pe teritoriul unui stat unde
staționează trupe dotate cu mijloace de luptă necesare acțiunilor de război.
 Statele Unite iși exercită influența politică, militară și economică asupra a 191 de
state, membre ale Organizației Națiunilor Unite. Influența americană este exercitată prin
tratate, amplasarea de baze sau instalații militare, precum și prezența unor consilieri pe
lângă guverne străine - explică profesorul Jules Dufour. Dufour este de părere că
Pentagonul oferă informații prețioase asupra planurilor strategice ale armatei americane,
dar si asupra obiectivelor mai largi ale Washingtonului. Amplasarea bazelor SUA
urmărește marile trasee energetice ale planetei, care permit controlul pe termen lung al
resurselor mondiale. O vastă rețea, capabilă sa protejeze interesele americane în orice
colț al globului. Statele Unite dispun de peste 700 de baze militare răspândite în
întreaga lume.
După evenimentele teroriste din 11 septembrie, Washingtonul a construit noi baze în
șapte țări. Totalul facilităților include 845.441 clădiri și echipamente militare.
În SUA există 6000 de baze militare, iar cele mai secrete sunt administrate de NSA
(National Security Agency). În total, suprafața din străinătate ocupată de Pentagon se
cifrează la (aproximativ) 22.020.735 hectare. Ceea ce face din Pentagon unul din cei
mai mari deținători de terenuri din lume (Gelman J., 2007).
În 2003, NATO și SUA dispuneau în Europa de 30 de baze militare, altele noi fiind în
construcție sau în curs de reabilitare și modernizare. Cele mai importante baze NATO
din Europa sunt considerate: Lakenheatt și Mildenhall (Marea Britanie); Eindhoven
(Olanda); Brugge, Gleihenkirchen, Landsberg, Ramstein, Spangdahlem, Rhein-Main
(Germania); Istres si Avord (Franța); Moron și Rota (Spania); Brescia, Vicenza,
Piacenza, Aviano, Istrana, Trapani, Ancona, Pratica di Mare, Amendola, Sigonella, Gioia
dell Colle, Grazzanise și Brindisi (Italia); Tirana (Albania); Incirlik (Turcia); Bondsteel
(Kosovo).

IV. Bibliografie.

1. https://ro.wikipedia.org/
2. http://www.gazetademaramures.ro/
3. https://andreivocila.wordpress.com/
4. http://www.armyacademy.ro/biblioteca/CARTI/stiinta_mil/ispas/index.html
5. https://searchnewsglobal.wordpress.com/