22 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT

Unitatea de studiu nr. 2.

LOGISTICA GENERALĂ - ISTORIC, DEFINIŢII,
MODALITĂŢI DE ABORDARE, PROCESUL
LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ

2.1. ISTORICUL APARIŢIEI ŞI IMPORTANŢA LOGISTICII

De fiecare dată când cumpărăm, închiriem, achiziţionăm în leasing sau împrumutăm
un produs, la toate acestea, cineva trebuie să se asigure că toate componentele sunt aduse
împreună şi livrate la uşa ta, conform specificaţiilor cerute. Logistica este funcţia care pune
acestea în mişcare ca toate să se întâmple. Acesta este responsabilă pentru transportul şi
depozitarea de materiale în drumul lor de la furnizori până la clienţi. La o scală naţională,
logistică implică utilizarea unei cantităţi mari de efort.
Lumea celor mai mari economii – G7 (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie,
Franţa, Italia şi Canada) utilizează pentru activitatea de logistică aproximativ 2000 miliarde de
dolari pe an. Cu toate acestea – nu contează dacă petrolul este produs în Canada sau Siria,
electronice de consum în Japonia, maşini în Regatul Unit sau Germania, produse lactate în
Franţa – toate acestea se bazează pe logistică pentru a colecta materiale de la furnizori şi livra
produsele către clienţi.
La nivel mondial milioane de persoane sunt implicate în acest efort, şi costă miliarde
de dolari, pentru a păstra şi menţine totul în mişcare. De obicei, clienţii observă doar o mică
parte din activitatea de logistică, precum camioanele conduse pe autostradă, vizitatorii unui
mall, o unitate de tranzacţionare imobiliară atunci când vizităm o parcelă de teren pentru
construirea unei case. Acestea sunt semnele vizibile ale unor uriaşe industrii, a unei funcţii
complexe, cu problemele şi evoluţiile acesteia pentru a înţelege modul în care managerii pot
obţine cele mai bune rezultate pentru activitatea logistică a organizaţiei pe care o conduc.
Fiecare organizaţie livrează produse pentru clienţii săi şi în mod tradiţional, am
descris aceste produse ca fiind realizate sub formă de bunuri sau servicii. În realitate, acest
punct de vedere este destul de înşelător, fiecare produs este de fapt un pachet complex care
conţine atât bunurile propriu-zise cât şi servicii. Ford, de exemplu, fabrică autoturisme, dar ei
acordă, de asemenea, servicii prin garanţii, servicii post-vânzare, reparaţii şi pachete de

finanţare. McDonald's oferă o combinaţie de mărfuri (burgeri, tacâmuri, ambalarea,

ambientul aşteptat) şi servicii (atunci când aceştia vând alimente şi dvs. sunteţi în căutarea
unui restaurant).
Este destul de uşor de imaginat din punct de vedere al activităţii de logistică abordarea
generală a formei a unui lanţ de aprovizionare şi a activităţii de logistică aferente acestuia. Vei
fi surprins de complexitatea călătoriei unui produs de zi cu zi ca un banal tricou la care lunga
călătorie începe de la ferma de cultivare a bumbacului până la clientul final, adică dvs.
Firmele de confecţii utilizează de obicei mai multe lanţuri ce furzionează produse ca accesorii,
poliester, vopsele şi alte materiale ce formează activitatea procesului principal de realizare a
acestuia.
 Lect. dr. Nelu FLOREA - Unitatea de studiu nr. 2. Logistica generală 23

Realitatea este chiar mai complexă, deoarece fiecare organizaţie lucrează cu

mai multe produse - de multe ori mii de produse diferite, fiecare dintre acestea având propriul
lanţ de aprovizionare.
Opinia generală asupra activităţii de logistică din perspectiva managerilor de logistică
se referă la faptul că trebuiesc îndeplinite foarte bine două obiective principale. Primul este de
a deplasa materialele în/prin firmă, cu organizarea lor cât mai eficient posibilă. Al doilea
obiectiv este de a contribui la întreţinerea (menţinerea) unui flux eficient prin întregul lanţ de
aprovizionare. În mod tradiţional, managerii se concentrau asupra primului obiectiv, punând
accent pe acele părţi ale lanţului de aprovizionare pe care îl pot controla direct, sperând că, în
cazul în care fiecare organizaţie are grijă de logistica proprie în mod corespunzător,
materialele se vor deplasa eficient prin întregul lanţ, realizând (asigurând) astfel şi al doilea
obiectiv. Într-o anumită măsură, această opinie asupra activităţii logistice este adevărată, dar
inevitabil organizaţiile au nevoie de o interacţiune mai activă, pozitivă pentru cooperare.
De obicei managerii s-au concentrat asupra scopului de deplasare a materialelor pentru
o mişcare eficientă în cadrul unei organizaţii. Dar ce anume înţelegem prin "eficient"? Există
mai multe variante de răspunsuri la această întrebarea: livrări rapide, costuri reduse, pierderile
mici, răspuns rapid, productivitate ridicată, stocuri mici, pierderi foarte reduse, greşeli reduse,
etică ridicată, motivarea personalului, şi aşa mai departe. Deşi toate acestea sunt scopuri
nobile, ele sunt într-adevăr destul de greu de realizat prin indicatori utilizaţi pentru descrierea
scopurilor reale amintite anterior.
Logistica trebuie să organizeze mişcarea materialelor în cel mai eficient mod pentru
identificarea şi satisfacerea nevoilor clienţilor. Orice organizaţie poate oferi servicii de
calitate pentru clienţi dacă aceasta este pregătită să aloce si sa utilizeze suficiente resurse.
Problema, desigur, este că utilizând şi implicând mai multe resurse pentru satisfacerea
clienţilor, rezultă costuri mai mari. Există o limită valorică pe care clienţii sunt dispuşi să o
plătească pentru un produs şi, prin urmare, pentru serviciul pe care îl administraţi.
Termenul de logistică este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii,
însă în alte domenii logistica există de multă vreme. Sensurile logisticii în Roma Antică:
logiste - se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce era
nevoie pentru a duce un război,
logisteo = administrare - gestionarea fluxurilor necesare reuşitei militare,
logista – ofiţer însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru legiunile
romane.
Principiile logisticii sunt de origine militară. Conducătorii militari au fost primii care
au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei
războiului, fiind considerată drept aplicaţia practică a artei de a mişca trupele. Pentru
militari logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea planurilor strategice
şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele în acel loc.
Dacă avem în vedere perioada de timp de 3500 ani de la apariţia omului, din care
numărul anilor de război au fost de 3165 ani, numărul de războaie purtate fiind de peste 8000,
putem să ne formăm o imagine de ansamblu asupra importanţei logisticii şi a evoluţiei
nevoilor pentru un combatant. Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult în secolul al XVIII-
lea, ca ştiinţă a raţionamentului. În timpul celui de-al doilea război mondial americanii
utilizau cuvântul logistics pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de
schimb, reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi în timpul dorit.
24 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT

Logistica este funcţia responsabilă pentru fluxul de materiale de la furnizori

într-o organizaţie, prin intermediul operaţiunilor din cadrul organizaţiei, şi
transmiterea acestora către clienţi finali.
Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este prezentă
în anumite lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de circulaţia actuală decât
cu ocazia celui de-al doilea război mondial şi mai ales sub impulsul generalului Marshall, în
acea vreme consilier militar al preşedintelui Roosevelt.
Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de
fluxuri necesare pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv
punerea la dispoziţia Europei de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie”
pentru a atinge cât mai repede posibil obiectivul principal al reconstrucţiei după război,
urmărind să se introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse în cadrul
planului.
Aplicată la activitatea întreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă, ce
urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de informaţii, a
fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii militare au fost
preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi distribuţia mărfurilor.
Deplasarea materialelor în cadrul organizaţiei de la furnizori este numită inbound sau
logistică internă; mutarea materialelor către clienţi este considerată ca logistică externă sau
pasivă; deplasarea materiale în cadrul organizaţiei este denumită gestionarea materialelor.
Materialele sunt toate lucrurile pe care o organizaţie le deplasează pentru a realiza
produsele sale. Aceste materiale pot fi atât tangibile (cum ar fi materiile prime) şi netangibile -
necorporale (cum ar fi informaţiile). Bunurile corporale în mod clar trebuie să fie deplasate şi
pot fi observate cu uşurinţă în rolul actvităţii logisticii. Pentru organizaţiile care furnizează
servicii sau bunuri necorporale ce determină mişcări în jurul unor bunuri - probabil
documente sau consumabile, activitatea de logistică este mai puţin vizibilă, având o
perspectivă mai largă asupra mişcărilor activităţii de logistică şi cu lucruri mai puţin tangibile,
cum ar fi informaţiile şi mesajele.
Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii în SUA au fost următorii:
a) Evoluţia pieţelor – schimbându-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au
devenit pieţe ale cumpătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă
furnizorii să livreze prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienţilor şi a rămâne astfel
competitivi. În prezent, pieţele s-au extins foarte mult devenind internaţionale. Distanţele

geografice şi de timp între furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează exportatorii în

perfecţionarea livrării de produse. Ei sunt nevoiţi să-şi asume tot mai multe riscuri datorită
numărului mare de frontiere, zone juridice, lingvistice, culturale, de climă, pe care trebuie să
le parcurgă.
b) Perfecţionarea metodelor de producţie – datorită progresului tehnic, producţia a
devenit enormă, de o înaltă tehnicitate şi în ceea mai mare parte automatizată.
c) Perfecţionarea produselor – a necesitat mult timp destinat cercetării şi
îmbunătăţirii produsului, determinând cheltuieli financiare ridicate, ceea ce obligă
producătorii şi furnizorii să nu-şi permită nici un risc pe piaţă.
 Lect. dr. Nelu FLOREA - Unitatea de studiu nr. 2. Logistica generală 25

d) Noile tehnologii - conjunctura economică superioară a favorizat

realizarea unor progrese tehnice, tehnologice, electronice şi metodice deosebite (cercetări
operaţionale, teoria sistemelor, simularea, teoria deciziilor) care şi-au găsit aplicaţii fructuoase
în domeniul logisticii.
e) Îmbunătăţirea managementului în gestionarea întreprinderilor – factorii
menţionaţi mai sus au determinat ca managementul şi gestiunea întreprinderii să fie mai
eficace la toate nivelurile, cerând să fie mai rapizi, mai agresivi, pentru a satisface nevoile
clienţilor printr-o deservire perfectă a cererii existente pe piaţă.
Cu siguranţă există o legătură puternică între managementul lanţului de
aprovizionare şi logistică, aşa cum rezultă din principiile generale ale gândirii logistice:
 gândirea în valori şi beneficii,
 gândirea sistemică,
 gândirea costurilor totale,
 serviciul de orientare,
 lupta pentru eficienţă.
Gândirea în valori şi beneficii implică faptul că, cel care dă valoare unui produs este
clientul. Valoarea şi beneficiul unui produs pot fi îmbunătăţite cu disponibilitatea atunci când
şi unde este necesar.
Gândirea sistemică cere examinarea tuturor entităţilor implicate în procesul de
generare a unui produs sau serviciu. Soluţiile optime ţintesc procesul în întregimea lui, în
timp ce conştientizăm că soluţiile optime pentru entităţile individulale pot deveni
suboptime. Toate activităţile sunt orientate spre un anumit nivel al serviciului. Orientarea
pentru serviciu nu este limitată către ultimul client, ci se aplică şi fiecărei entităţi care
contribuie la realizarea produsului sau serviciului de la un furnizor. Eficienţa comprimă
doar câteva dimensiuni. Dimensiunea tehnologică presupune alegerea proceselor care rezultă
într-un terminal, fără implicări epuizante. Mai mult, luarea unei decizii va fi ghidată de
scopurile economice, legate de profiturile curente şi potenţialul viitor. Aceste două
dimensiuni vor fi dublate de o dimensiune socială şi ecologică.
Cercetarea operaţională a contribuit la construirea modelului de soluţionare a lor în
funcţie de condiţiile cerute pentru coordonarea fluxurilor din cadrul unui lanţ de
aprovizionare. Bazele modelului de constituire au fost deja dezvoltate în anii `60 şi `70.
Oricum, doar odată cu apariţia ridicarea puternicelor calculatoare, cu capacităţ de stocare mare
şi capacitatea de a avea metode de soluţionări adecvate – cum ar fi programarea matematică
şi puternica meta-euristică (algoritmii genetici şi cercetarea tabu) - aceste modele pot fi
rezolvate acum rezonabil cu eforturi computerizate.

2.2. DEFINIŢII ŞI MODALITĂŢI DE ABORDARE A LOGISTICII

Logistica trebuie să organizeze mişcarea de materiale în cel mai eficient mod pentru
identificarea şi satisfacerea clienţilor. Orice organizaţie poate oferi servicii de calitate pentru
clienţi dacă aceasta este pregătită să aloce suficiente resurse. Consecinţa care apare se referă la
faptul că utilizând şi implicând mai multe resurse pentru satisfacerea clienţilor, rezultă costuri
mai mari pentru organizaţie. Există o limită valorică pe care clienţii sunt dispuşi să o plătească
pentru un produs şi, prin urmare, pentru serviciul pe care îl administraţi. Obiectivul general al
logisticii este de a realiza satisfacţie clienţilor, oferind produse şi servicii de înaltă calitate, la
26 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT

un nivel scăzut al costurilor - sau acceptabile pentru clienţi, ca un echilibru între ceea ce
plăteşte şi primeşte ca valoare percepută.
Oamenii rezumă adesea obiectivele logisticii, ca obţinerea, "de materiale, la locul şi
momentul potrivit, de la surse multiple, la calitatea cerută şi la un preţ corect”. Acest lucru
este bine determinat în linii mari, dar depinde şi de modul în care definim termenul "corect".
În circumstanţe diferite, logistica este judecată prin măsurile complete ce determină
performanţă. Când cumpăraţi, doriţi ca produsele să fie livrate rapid, uneori cel mai ieftin cu
putinţă, cu un grad ridicat de securitate, la un moment dat, şi aşa mai departe; de aceea,
managerii trebuie să creeze activităţi logistice care să fie flexibile.
Logistica adaugă valoare prin: realizarea produsului, disponibilitate, poziţionarea
la locul potrivit şi la timpul potrivit. În cazul în care un produs este disponibil la locul unde se
manifestă nevoia, vom spune că logistica a adăugat utilitatea de spaţiu, iar în cazul în care
este livrat la timp, logistica a adăugat utilitatea de timp.
Martin Christopher - Logistica este procesul prin care se gestionează într-o
manieră strategică transferul şi stocarea materialelor, componentelor şi produselor finite
începând de la furnizori, traversând societatea, până când produsele ajung la consumatori.
Concil of Logistics Management - Logistica este procesul de elaborare,
implementare şi control al unui plan care serveşte la maximizarea, de la producţie la
consum, susţinând o serie de costuri, eficienţa şi eficacitatea fluxului de gestiune a
materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite şi informaţiilor. Toate aceste activităţi
trebuiesc realizate în conformitate cu exigenţele clientului.
SOLE, Society of Logistic Engeineers - Logistica este o tehnică şi în acelaşi timp o
ştiinţă care suţine realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora, şi
care este necesară pentru management, engineering şi activităţi tehnice pe teme cerute,
proiectarea, aprovizionarea şi conservarea resurselor.
European Logistics Association - organizarea, planificarea, controlul şi
desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie, aprovizionare, până la producţia şi
distribuţia către clientul final, cu satisfacerea exigenţelor pieţei cu un cost minim.
Asociaţia Americană de Marketing – transportul şi manipularea mărfurilor de la
punctul de producţie la punctul de consum sau de utilizare.
Asociaţia Logisticienilor din Franţa - ansamblul activităţilor având ca scop
punerea în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul
şi la momentul când există o cerere.

Ca o conluzie asupra unei definitii comune vom afirma că - logistica este ştiinţa sau
arta de a coordona aceste activităţi în aşa fel încât clientul să primească produsul potrivit,
în cantitatea potrivită, la momentul potrivit.
Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a
antrepozitelor, aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocajul şi
gestiunea stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea.
Alte accepţiuni ale activităţii de logistică:
 ansamblul activităţilor care au ca scop punerea la dispoziţie cu cost minim a
unei cantităţi de produse în locul şi la momentul în care există cerere,
 Lect. dr. Nelu FLOREA - Unitatea de studiu nr. 2. Logistica generală 27

 gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la furnizori până la

clienţi.
Logistica este: un nume, un adjectiv, logistciianul fiind o persoană implicată în
activitatea logistică ca un întreg.
Logistica este esenţială, dar şi scumpă ca activitate pentru fiecare organizaţie. Fără
aceasta nici o deplasare a materialelor, nici o operaţiune nu se poate efectua, produsele nu pot
fi livrate, şi prin urmare clienţii nu pot fi deserviţi. Organizaţiile pot reduce cheltuielile lor cât
mai mult posibil, dar de obicei, acestea sunt de multe ori determinate de costurile logistice
surprinzător de ridicate. Din păcate, este dificil de a indica o cifră în acest sens, şi există o
zonă de incertitudine în orice afacere. De regulă, normele şi convenţiile contabile nu
evidenţiază separat cheltuielile privind logistica de alte costuri de operare, şi există unele
dezacorduri cu privire la activităţile incluse. Prin urmare rezultă, că foarte puţine organizaţii
pot indica o cifra exactă privind cheltuielile logistice, şi mulţi nu au aproape nici o idee asupra
costurilor.
Costul de logistică variază foarte mult în cazul diferitelor industrii: materiale de
constructii, cum ar fi nisip şi pietriş, au costuri logistice foarte mari, comparativ cu bijuteriile,
produsele farmaceutice şi cosmetice. Cu toate acestea, o regulă generală sugerează în SUA
nivelul costurilor de logistică ar trebui să fie cuprinsă între 15-20% din cifra de afaceri. Cifrele
diferă şi trebuiesc interpretate cu atenţie, deoarece alte studii determină puncte de vedere
diferite. Guvernul britanic, de exemplu, afirmă că 12% din PIB provine de la tranzacţiile cu
ridicata şi amănuntul, 6% provenind de la activitatea de transport şi stocaj. Aceste cifre
sugerează faptul că nivelul total al costurilor cu logistica sunt considerabil mai mari – 32,5%
în Marea Britanie.
MODALITĂŢI DE ABORDARE ALE LOGISTICII
Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea
activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să
considere şi să trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de
schimb şi produselor finite ca un sistem. Din această perspectivă există două posibilităţi de
abordare a sistemului logistic:
 abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem;
 abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
Abordarea analitică are în vedere următoarele componente: sistemul, obiectivele,
indicatorii de performanţă, variabilele de acţiune, fluxul, resursele, activitatea,
procesul. Sistemul – ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un
obiectiv şi în relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu
mediul, putem avea sisteme deschise şi sisteme închise (fără schimb cu exteriorul). Exemple
de sisteme: de producţie, comercial, financiar, informaţional. Sistemul de producţie – este
ansamblul de resurse (umane şi tehnice) a cărui finalitate este aceea de-a transforma un flux
de elemente fizice pentru a satisface cerinţele clienţilor, fiind format din subsisteme:
decizional, informaţional şi fizic.
Obiectivul – reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un
timp dat permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de
termen şi valoare.
Indicatorii de performanţă – mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau
proces în raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.
28 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT

Variabilele de acţiune – parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Fluxul – deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.
Activitatea – ansamblu de sarcini elementare, realizate de persoane care produc
elemente de ieşire, având ca punct de plecare elemente de intrare.
Procesul – ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor
fluxului; complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus.
Procesul este caracterizat de un început şi un sfârşit şi este definit prin intermediuln a
3: entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: interorganizaţionale,
interfuncţionale, interpersonale, etc.); obiecte (procesele manipulează obiecte fizice,
informaţii); activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi
operaţionale).
Abordarea analitică are in vedere finalitatea întreprinderii în relaţiile cu mediul său
de evoluţie: guvernul, piaţa muncii, de capital, concurenţa, sindicatele, parteneriatele,
tehnologiile, protecţia mediului, care exercită presiune asupra organizaţiei şi la care aceasta
trebuie sa exercite şi să găseasc un echilibru.

2.3. PROCESUL LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ

Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a produselor
necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, la obţinerea lor întreprinderea va utiliza mai multe
funcţii de bază ale logisticii, pentru a gestiona şi a utiliza cele două tipuri de fluxuri (fizice
de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.
Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la:
1. Previzionare
2. Aprovizionare, cumpărare
3. Gestionarea comenzilor
4. Gestionarea stocurilor
5. Gestionarea depozitelor
6. Manipularea produselor
7. Planificarea şi organizarea producţiei
8. Implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor
9. Fluxul de informaţii
10. Ambalare
11. Distribuţia şi transportul de mărfuri
12. Servicii către clientelă
Ca urmare aceste funcţii pot fi grupate şi studiate la următoarele nivele:
- operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic,
- sistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc),
 Lect. dr. Nelu FLOREA - Unitatea de studiu nr. 2. Logistica generală 29

- sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a

concepţiei de produs şi de service după vânzare.
Sensul de circulaţie a fluxului de materiale şi cel informaţional privind funcţiile
activităţii procesului logistic general este redat în tabelul nr. 2.1
Tabelul nr.2.1. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor

Fluxul de Fluxul de
informaţii Funcţiile activităţii de logistică materiale

AVAL AVAL
• Previzionarea
• Tratarea comenzilor
• Livrarea din depozit la consumator
• Gestionarea stocurilor de produse finite
• Stocarea în depozite de distribuţie
• Transport uzină-depozit
• Condiţionare-ambalare
• Stocarea pieselor în uzină
• Programul de fabricaţie
• Gestionarea materilor prime
• Stocarea materilor prime
• Transportul materilor prime
• Cumpărarea materilor prime

AMONTE AMONTE
Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată
într-o succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a
marketingului şi a producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:
 operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,
 operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea,
cumpărarea, ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonanţarea producţiei,
toate acestea fiind îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.

Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o

regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj
distinct:
30 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT

I) zona amonte: programarea cumpărării – achiziţiei, aprovizionarea unităţilor de

producţie, transportul şi stocajul.
II) zona întreprindere: planificarea şi ordonanţarea producţiei, aprovizionarea
posturilor de lucru, circulaţia producţiei neterminate.
III) zona aval: distribuţia fizică, transportul, service-ul după vânzare.
Plecându-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la
definirea ei într-o viziune managerială: - logistica este un instrument de pilotaj al fluxurilor
fizice prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei sistemelor s-au
stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de distribuţie.

Subsistemul logistic global – are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează

pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionarea surselor de materii prime şi ajunge la
clientul final, cuprinzând aprovizionarea – logistica amonte, producţia – logistica internă
(industrială) şi distribuţia – logistica aval (comercială). Dacă se are în vedere gradul de
participare al responsabililor cu logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii
firmei, ca şi natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în tabelul nr. 2.2:
Tabelul nr. 2.2. Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice
Gradul de participare al Natura decizilor privind Gradul si durata
responsabililor cu logistica activitatea de logistică impactului deciziilor
logistice

MIC • Localizarea unei uzine noi MARE

• Definirea standardelor de servire a
clientelei
• Schimbarea preţurilor pe zone
geografice
• Redistribuirea produselor pe uzine
• Redefinirea zonelor de vânzare
• Negocierea contractelor de
cumpărare
• Introducerea unei noi linii de produse
• Reorganizarea procedurilor de
gestionare a stocurilor
• Reorganizarea procedurilor de tratare
a comenzilor
• Alegerea mijlocului de transport
MARE • Localizarea unui depozit nou
MIC

Reciclarea reprezintă activitatea de întoarce şi de eliminare a deşeurilor. Chiar şi

atunci când produsele au fost livrate clienţilor, activitatea de logistică nu poate fi terminată. În
 Lect. dr. Nelu FLOREA - Unitatea de studiu nr. 2. Logistica generală 31

practică ar putea exista diferite situaţii şi probleme cu materialele livrate -

probabil au fost defecte sau ao fost prea multe sau prea puţine livrate, şi acestea trebuie să fie
colectate şi aduse înapoi. Uneori, există ambalaje care sunt returnate la furnizori pentru
reutilizare sau nu mai sunt reutilizate, dar sunt aduse înapoi pentru reciclare, cum ar fi
metalul, sticla, hârtia, materialele plastice şi uleiurile uzate, sau pentru eliminarea lor în
siguranţă, cum ar fi produsele chimice periculoase.
Activităţi care returnează materiale înapoi la o organizaţie sunt cuprinse în logistică
inversă sau de distribuţie inversă.
Unele dintre aceste activităţi se pot face în diferite locaţii. Stocurile de produse finite,
de exemplu, poate avea loc la sfârşitul de producţie, mutate apoi la depozite din apropiere,
puse în magazine mai aproape de clienti, trebuie să fie gestionate de către alte organizaţii de
obicei. Logistica trebuie să găsească cele mai bune locatii pentru astfel de activităţi - sau cel
puţin să joace un rol semnificativ în luarea deciziilor, cum ar fi mărimea şi numărul de
facilităţi. Acestea sunt decizii importante care afectează proiectarea lanţului global de
aprovizionare.
Logistica este o combinaţie ciudată de a fi atât esenţială şi costisitoare. Ea afectează
satisfacţia clientului, valoarea percepută a produselor, costurile de exploatare, profitul şi
nivelul de performanţă. Pentru clienţi logistica reprezintă cauza a aproximativ 50% din totalul
reclamaţiilor primite.
Organizarea activităţii de logistică în mod corespunzător poate oferi un avantaj
competivităţii, deoarece:
● este esenţială pentru organizaţiile productive, chiar şi pentru cele care oferă servicii
necorporale, fiind bazată pe mişcarea de materiale, informaţii şi fluxuri financiare;

● este scumpă, costurile având adesea o proporţie surprinzător de mare din cifra de
afaceri;
● afectează în mod direct profitul şi performanţa organizaţiei;
● are o importanţă strategică prin deciziile care afectează performanţa pe termen lung;
● dezvoltă legături cu furnizorii reciproc avantajoase;
● formează legături cu clienţii, prin satisfacerea nevoii clientului şi valoarea adăugată;
● permite detectarea timpului neutilizat, măsurarea fiabilităţii şi a nivelului de service;
● determină dimensionarea şi identificarea celei mai bune locaţii şi facilităţi;
● poate fi riscantă în legătură cu siguranţa, sănătatea şi preocupările legate de mediu;
● interzice anumite operaţiuni, cum ar fi mutarea excesivă sau a mărfurilor
periculoase;
● poate încuraja dezvoltarea altor organizaţii - cum ar fi furnizori şi intermediari care
oferă servicii specializate.

Aplicaţia 2.1.
La organizaţia la care vă desfăşuraţi activitatea, ierarhizaţi şi exemplificaţi funcţiile de
bază ale activitităţii de logistică. Comparaţi ierarhizarea obţinută cu a unui alt coleg care îşi
desfăşoară activitatea la o firmă cu acelaşi profil ca al firmei dvs. analizate. Cum explicaţi
rezultatele obţinute şi care sunt cauzele care au determinat această situaţie?