Curs 1

Ovarul. Dezvoltarea foliculilor ovarieni. Gametogeneza.

Ovarul – glanda sexuală feminină- este principalul organ al aparatului

genital feminin. Este organ pereche, cu dublă funcţie: exocrină şi endocrină.
Funcţia exocrină constă în producerea de ovule (ovogeneză), care după
fecundare dau naştere zigotului, determinând gestaţia; astfel, ovarul are rol
în reproducere. Funcţia endocrină constă în secreţia de hormoni sexuali,
estrogeni şi progesteron, cu rol în determinarea caracterelor sexuale
secundare şi în realizarea tipului constituţional feminin, şi care pregătesc
organele genitale în vederea gravidităţii, protejând evoluţia sarcinii. Ovarele
împreună cu tubele uterine şi cu ligamentele largi formează anexele uterului.

Ovarul este localizat în excavaţia retrouterină, posterior de ligamentele

largi, sub bifurcarea arterei iliace comune,pe peretele lateral al pelvisului.
Cu toate că are mijloace de fixare, ovarul este foarte mobil. Localizarea
sa variază în limite destul de largi, chiar şi în condiţii fiziologice. Astfel de
circumstanţe ar putea fi:
 migrarea ovarului: la nou-născută, ovarul se află la nivelul
strâmtorii pelvine superioare, iar spre vârsta de 10 ani, ovarul se află in
poziţia finală, a vârstei adulte;
 în timpul sarcinii, ovarul urcă împreună cu uterul gravid până în
regiunea lombară;
 naşterile repetate determină relaxarea ligamentelor, astfel că
ovarul poate să ajungă in fundul cavumului retrouterin (fundul de sac
Douglas);
 în funcţie de plenitudinea sau de vacuitatea organelor vecine;
 condiţii patologice: angajarea ovarului într-o hernie inghinală sau
femurală, deplasarea ovarului de către o masa tumorală, fixarea ovarului,
prin procese inflamatorii, in afara locului său obişnuit, ovar ectopic
congenital.
Structura ovarului

Ovarul are o structură parenchimatoasă.

Pe o secţiune longitudinală ovarul apare constituit din următoarele
structuri: un epiteliu de suprafaţă, sub care se află un înveliş conjunctiv,
urmate în profunzime de corticala ovariană şi medulara ovariană.
 Ciclul ovarian reprezinta dezvoltarea şi maturarea foliculilor
ovarieni, urmate de constituirea corpului galben, sunt un proces ritmic,
periodic, care durează în mod normal 28 de zile.
Etapele ciclului ovarian:
 Între zilele 1-13 are loc dezvoltarea şi maturarea foliculului ovarian;
 În ziua 14 se produce ovulaţia;
 Între zilele 15-25 se constituie şi evoluează corpul galben;
 Între zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care va
fi înlocuit de un ţesut cicatriceal albicios, corpul albicans.
La naştere sunt un număr de aproximativ 400.000 de foliculi primordiali
în ambele ovare, ei rămânând în acest stadiu până la pubertate, când, sub
influenţa hormonului antehipofizar foliculostimulant (FSH), începe maturarea
succesivă a unora dintre foliculii primordiali. Această activitate durează în tot
decursul vieţii sexuale active a femeii, până la instalarea menopauzei. Cu
toate că în decursul unui ciclu ovarian sunt activaţi mai mulţi foliculi
primordiali din ambele ovare, doar un singur folicul va atinge stadiul complet
de maturare, expulzând ovulul. Foarte rar pot fi maturaţi simultan mai mulţi
foliculi, astfel explicându-se sarcinile gemelare. Deci din totalul de 400.000
de foliculi primordiali, doar 300-400 dintre ei vor ajunge la maturarea
completă. Restul involuează, devenind atretici.
Atrezia foliculilor ovarieni constă în dezintegrarea ovocitului şi a celulelor
foliculare, concomitent cu proliferarea celulelor din tunica internă; ulterior
acestea sunt înlocuite cu elemente conjunctive din tunica externă,
constituindu-se corpul albicans. Atrezia poate apărea in stadiile de foliculi
primari, secundari plini sau chiar cavitari. Sensul biologic al atreziei foliculare
este acela de a asigura producerea de estrogeni, de către celulele tunicii
interne, independent de ovulaţie.

Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni

Foliculul primordial
 constituit dintr-un ovocit primar înconjurat de o coroană incompletă
de celule epiteliale cubice.
Foliculul primar
 puţin mai mare decât foliculul primordial;
 ovocitul se află în centru;
 la periferie are o coroană completă de celule epiteliale cubice
monostratificate.
Foliculul secundar plin
 ovocitul, situat central, creşte în dimensiune şi se înconjoară de
zona pellucida, o membrană mucopolizaharidică, cu rol trofic;
 epiteliul folicular proliferează, devenind pluristratificat şi având
membrană bazală; va forma stratul granulos;
  la periferia membranei bazale, pe seama stromei corticale, se vor
forma cele două tunici ale tecii foliculare:
o tunica internă-bine vascularizată, secretă estrogeni;
o tunica externă- structură conjunctivă.
Foliculul secundar cavitar
 poate atinge dimensiuni de 10mm;
 ovocitul, înconjurat de membrana pellucida, se află excentric;
 între celulele granuloasei se formează o cavitate, cavum folliculi,
care creşte progresiv şi se umple cu lichid follicular;
 lichidul folicular este clar, vâscos şi conţine estrogenii produşi de
teaca internă;
 teaca foliculară cu cele două teci,internă şi externă.
Foliculul terţiar de Graaf (matur)
 de regulă este unic;
 atinge diametrul de 25mm;
 ocupă toată grosimea corticalei, proeminând pe suprafaţa
ovarului;
 ovocitul este situat periferic, înconjurat de membrana pellucida,
aşezat pe o îngroşare a membranei granuloase, numită cumulus
oophorus;
 membrana granuloasă
o formează stratul intern al peretelui folicular cavitar;
o formată din 2-3 straturi de celule epiteliale;
o în jurul ovocitului celulele devin prismatice, înalte, se
dispun radiar, formând corona radiata;
 cavitatea foliculară (antru) conţine lichid follicular;
 peretele este format din 4 straturi:
o membrana granuloasă;
o membrana bazală foliculară;
o tunica internă;
o tunica externă.
 Ovulaţia

Reprezintă ruperea foliculului, cu expulzarea ovocitului de ordin II.

Factorii ce intervin :
 hormonul luteinizant antehipofizar (LH);
 subţierea peretelui folicular şi a albugineei;
 creşterea presiunii lichidului folicular;
 relaxarea celulelor din cumulus oophorus;
 enzimă proteolitică.
Odată ce se rupe peretele folicular, lichidul folicular este expuzat cu
presiune, şi împreună cu el este antrenat şi ovocitul înconjurat de corona
radiata, celule din cumulus oophorus. Sub această formă ovocitul va fi
preluat de tuba uterină.
După ovulaţie, în ovar rămân fragmente ale foliculului matur rupt
(membrana granuloasă şi teaca). În cavitatea foliculară se va organiza o
nouă structură, numită corpul galben. Acesta suferă un proces de
degenerare şi dezintegrare în urma căruia se constituie corpul albicans.
Funcţia foliculului ovarian:
 exocrină, prin transformarea ovogoniei în ovul;
 endocrină, prin secreţia de estrogeni din celulele tecii interne.

Funcţia corpului galben:

 endocrină, prin producerea de progesteron.

Formarea şi evoluţia corpului galben

 Este o glandă endocrină cu existenţă temporară, sferoidală, circa 15-20
mm, ce secretă progesteron, sub controlul hormonului luteotrop (LTH)
antehipofizar.
Etapele formării corpului galben:
 în cavitatea foliculului rupt se produce o hemoragie, urmată de
constituirea unui cheag;
 pereţii foliculului colabează, iar membrana granuloasă se cudează;
 cheagul sanguin este invadat de celule epiteliale şi de ţesut
conjunctivo-vascular tecal;
 celulele foliculare şi ale tecii interne se transformă în celule
luteinice, sub controlul LH.
Evoluţia corpului galben
1. Dacă fecundarea ovulului nu a avut loc se constituie corpul galben
menstrual:
 constituirea corpului galben se produce în circa 3 zile; la
aproximativ 10 zile de la ovulaţie, corpul galben începe să involueze, iar în
ziua 14 activitatea sa endocrină încetează brusc;
 involuţia corpului galben este determinată de scăderea
concentraţiei sanguine a hormonilor luteinizant şi luteotrop, ca o consecinţă a
creşterii concentraţiei sanguine de progesteron;
 celulele luteinice vor suferi o degenerescenţă grasă, după care se
dezintegrează, lăsând loc unui ţesut de granulaţie ce constituie o cicatrice
stelată. Aceasta se va hialiniza, va devein albicioasă, luând numele de corp
albicans.
2. Dacă fecundarea ovulului a avut loc se constituie corpul galben de
sarcină:
 structura sa este completă în luna a treia de sarcină;
 poate atinge diametrul de 40-50mm;
 involuţia sa începe în luna a patra de sarcină, când funcţiile sale
sunt preluate de placenta.

Gametogeneza
Definitie =procesul prin care celulele germinale imature (spermatogonia
sau ovogonia) sunt transformate in gametii maturi (spermia sau ovocitul) prin
spermatogeneza la barbat si ovogeneza la femeie.Gametii maturi sunt
pregatiti pentru fertilizare.Gametogeneza se bazeaza pe un proces
specializat de diviziune celulara numit meioza, proces cu desfasurare
cronologica diferita la cele doua sexe.
 Meioza este o diviziune celulara speciala în urma căreia celulele
germinale diploide sunt transformate în gameti haploizi.
•La om porneste de la 46 cromozomi bicromatidici și constă în 2 diviziuni
celulare fara sinteza de ADN între ele:
–MeiozaI(diviziunea reductională) în timpul căreia numărul de
cromozomi ai celulei germinale este redus la jumătate (rezultă 2 celule cu
câte 23 cromozomi bicromatidici) . Procesul este periculos deoarece poate
duce la deleții sau duplicații ale materialului genetic, dar este important
deoarece crește diversitatea genetică și facilitează evoluția

–MeiozaII(diviziunea equatională) în timpul căreia se formează 4 celule

cu câte 23 cromozomi unicromatidici
•Meioza asigură variabilitatea genetică prin procesele de crosing-over și
segregație
 Spermatogeneza reprezinta totalitatea proceselor prin care celulele
germinale primitive(spermatogoniile) ale barbatului se transforma in celule
germinale mature sau spermii,dureaza 64 zile,debuteaza la pubertate si
continua toata viata si are loc la nivelul tubilor seminiferi ai testiculului.

Spermia este o celula mobila alcatuita din cap, gat si coada.Capul,

alcatuit aproape in totalitate din nucleul haploid, este acoperit partial de
acrozom .Coada spermie are 3 segmente: mijlociu, principal si piesa
terminala. Asigura motilitatea spermiei spre locul de fertilizare,iar piesa
mijlocie contine mitocondrii si furnizeaza ATP-ul necesar activitatii motile
 Ovogeneza reprezinta formarea ovocitului secundar cu un numar
haploid de cromozomi.Locul de desfasurare: cortexul ovarului, care contine
un numar mare de ovogonii, ce se vor diferentia in ovocite primare
Debuteaza in viata fetala, se definitiveaza dupa pubertate si continua
pana la menopauza.Dupa nastere in ovar nu mai sunt ovogonii deoarece
acestea se diferentiaza toate in ovocite primare inainte de nastere. La
nastere sunt cca 2 milioane oocite primare; 40 000 oocitesupravietuiesc pana
la pubertate; approx. 400 ovuleaza; restul degenereaza (devin atretice).
In timpulvietii fetale timpurii: fiecare ovogonie se divide prin mitoza in
doua ovogonii fiice(diploide, cromozomi unic cromatidici, 44 + XX). Ovogonia
creste si formeaza ovocitul primar(diploid, cromozomi bicromatidici). Ovocitul
primar incepe prima diviziune meiotica.Ovocitul primar este inconjurat de un
singur strat de celule plate cu originea in cortexul ovarian, acest complex
purtand numele de folicul ovarian primordial. La nastere toate ovocitele
primare sunt in repaus si raman astfel pana la pubertate, cand incep sa-si
definitiveze prima diviziune meiotica.

Ovogeneza
IN TIMPUL FIECARUI CICLU OVARIAN (DUPA PUBERTATE):
-Se completeaza prima diviziune meiotica: ovocitul primar se divide intr-
un ovoci tsecundar(si primul globulpolar (care degenereaza)
-A doua diviziune meiotica: incepe la ovulatie, progreseaza pana in
metafaza si ramane in repaus DUPA FERTILIZARE (IN TUBA UTERINA):
-A doua diviziune meiotica se completeaza: ovocitul secundar se divide
intr-un ovul matur si al doilea globul polar (degenereaza)
DUPA NASTERE NU SE MAI FORMEAZA OvOCITE PRIMARE LA
FEMEIE