Părintele Hrisostom Filipescu

Totul se poate repara, în afară de moarte!

Nu contează ce ai pierdut în viaţă, ci ce ţi-a rămas.

Mulţumeşte lui Dumnezeu, bucură-te şi mergi mai departe! Dacă ai căzut

de pe cal şi nu te-ai ridicat atunci, să nu rămâi la podea! Orice s-ar
întâmpla, sus, înapoi, sus pe cal! Desigur că e rău, fireşte că e greu, sigur
că e alta situaţia şi nu o să fie niciodată ca înainte... Priviri ascuţite, gri-
mase, şuşoteli pe la colţuri, multe interjecţii şi puncte de suspensie... Îţi
asumi, îţi faci inventarul şi mergi mai departe cu ce ştii că ţi-a rămas,
indiferent că e doar o firimitură de bine. Cine nu a greşit niciodată cu nimic ?! Totul se poate
repara, în afară de moarte! Odată ce am murit, s-a încheiat lucrarea. Până atunci, orice se
poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, natura au capacitatea de a se restructura.
Ce ai pierdut acum, aici, vei primi/găsi în altă parte, numai să ai puterea şi mintea să vezi unde
îţi creşte în altă parte, să găseşti noi poteci...

Viaţa nu e doar o simplă autostradă dreaptă, pe care să o poţi parcurge cu o viteză foarte mare,
să nu îţi dai seama când ai finalizat-o şi ai ajuns la Destinaţie. Viaţa înseamnă şi drumuri
accidentate, gropi, curbe, suişuri şi coborâşuri, popasuri, intersecţii, sensuri giratorii, sens unic,
semafor etc. Viaţa e un drum parcurs pe îndelete, chiar dacă unii îl termină brusc, alergaţi fiind
de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viaţa înseamnă să mergi pe partea dreaptă a drumului,
să fii optimist, pozitiv, să vezi binele din orice rău, lumina din întuneric.

Să încercăm o clipă să mai ieşim din cea mai grea luptă: lupta cu noi înşine. Avem o plăcere
bolnavă în a condamna, a urî, a critica, a arăta cu degetul, a ne îndreptăţi. Uităm să ne punem
în pielea celui de lângă noi. Nu mai avem vreme de preţuit. Probleme sunt peste tot în lumea
aceasta, de noi depinde cum ne raportăm la ele, cum comunicăm într-un limbaj comun. Acolo
unde sunt probleme sunt şi oportunităţi, dar mai ales lecţii de viaţă. În momentele cruciale ale
vieţii, omul se descoperă, se maturizează, creşte; ceas cu ceas, pas cu pas. Operaţiile pe suflet
deschis le simţim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de întâlnire cu Dumnezeu.

Greutăţile, necazurile, suferinţele ne modelează caracterul în viaţă. Atunci când durerea îţi
curge prin vene, înveţi Adevărul vieţii. Orice făptură are o strălucire interioară, dată de
Dumnezeu. Vibraţiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învaţă că nu există "nu se poate".
Iertând, binecuvântând, iubind orice se poate! Nu avem suficientă credinţă, speranţă, vise,
libertate interioară şi fireşte că suferim. Dar fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o
lacrimă, învăţând că totul se poate repara, totul! Mai ales după ce guşti din bucuria şi dulceaţa
de a ierta şi a fi iertat!

ieromonah Hrisostom Filipescu

egumenul Schitului "Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena", Ţibucani
Rugaciune pentru ploaie
Doamne, Doamne, fa sa ploua!
Fa sa-nceapa o viata noua!
Fara soare, apa, poame...
Pe pamant nu-i viata, Doamne!

Cura cu drojdie de bere

Cunoscută din vechime, mai ales în panificaţie, drojdia de

bere este şi un deosebit remediu pentru multe afecţiuni.
Vă oferim, în continuare, mai multe informaţii despre
acest neaşteptat leac natural.
Drojdiile sînt, în realitate, colonii microscopice de ciuperci.
Se cunosc cam 1500 de specii de drojdie, care se reproduc
asexuat sau prin înmugurire, în unele cazuri chiar prin
diviziune. Se formează astfel un lanţ, în care o celulă
măsoară în mod obişnuit între 3 şi 7 microni. Specia de drojdie numită Saccharomyces
cerevisiae, cunoscută sub denumirea de drojdie de bere, este folosită în panificaţie şi în
fermentarea băuturilor alcoolice de mii de ani.
În fotografia de mai jos, realizată cu ajutorul microscopului electronic, aveţi imaginea
unei colonii de drojdie de bere, mărită de 2500 de ori la dimensiunea de 6x7 cm.
Drojdia de bere conţine proteine (majoritatea
aminoacizilor esenţiali), toate vitaminele din
complexul B, vitamina D, H, E (biotina), enzime,
săruri minerale cu conţinut mare de potasiu, fier,
calciu, magneziu, fosfor (12%), lipide (5-10%),
glucide şi anumite oligoelemente indispensabile
vieţii (seleniu, crom). Conform ultimelor cercetări,
drojdia de bere are în alcătuire 16 aminoacizi, 14
minerale şi 17 vitamine. Detaliem câteva dintre
acţiunile terapeutice ale vitaminelor din complexul B:
B1-eficientă în combaterea tulburărilor digestive, a celor cardiace, în tratarea

depresiilor, a nevralgiilor şi a oboselii.

B2-utilă în combaterea eczemelor, a îmbătrânirii pielii

B3-implicată în procese ce ţin de echilibrarea sistemului nervos

 B5-stimulent natural al glandelor corticosuprarenale, remediu anti-stres, măreste

rezistenţa la infecţii
B7-neutralizează colesterolul, fiind deci indicată în obezitate; previne căderea părului

B8-utilă pentru reglarea metabolismului proteinelor şi grăsimilor

B9-are efect antianemic, ajută la menţinerea echilibrului hormonal

B12-acţionează asupra sistemului nervos, mărind puterea de concentrare,ameliorând

cefaleele; contribuie la menţinerea echilibrului hormonal

B15-ameliorează oxigenarea tisulară, este un remediu minune împotriva îmbătrânirii,

ajută la dezintoxicarea ficatului

Efectele terapeutice ale acestor ciuperci inferioare pe scara evoluţiei, dar superioare prin
vindecările pe care le mijlocesc, sînt: antianemic, vitaminizant, antitoxic, remineralizant,
protector al sistemului nervos, anticolesterolemiant, stimulator al glandelor endocrine
etc.

Cura internă este indicată în cazul anemiei, avitaminozei, rahitismului, demineralizării,

tulburărilor de creştere, intoxicaţiilor, tulburărilor sistemului nervos, afecţiunilor hepato-
biliare, afecţiunilor cardio-vasculare, bolilor digestive, diabetului zaharat, obezităţii,
hiperglicemiei, hipercolesterolemiei etc.

Cura externă este recomandată pentru afecţiuni ale mucoaselor (stomatite, afte bucale,
ulceraţii genitale, anale etc.) şi pentru boli de piele (seboree, acnee, alopecie, psoriazis
etc.).

Mod de administrare.
În cazul tratamentului intern, avem trei modalităţi mari de folosire, în funcţie de forma
în care se prezintă drojdia: proaspătă, uscată (pulbere) sau tablete (se găsesc în
farmacii). Între drojdii, există aşa-zisele levuri înalte, de panificaţie, cu activitatea optimă
între 15 şi 20°C şi levuri joase, cu activitate optimă între 5 şi 6°C, folosite la fabricarea
berii. Ultimele sînt cele mai indicate în terapie.
Drojdia proaspătă se consumă cu miere: la o linguriţă de drojdie se adaugă două
linguriţe de miere de albine, frecându-se amestecul până când se obţine o pastă
omogenă. Doza zilnică pentru un adult este de 3 linguriţe de drojdie de bere, care se
administrează pe stomacul gol, dimineaţa, la prânz şi seara.

Drojdia uscată se dizolvă, de exemplu, în jumătate de litru de suc de morcovi (extras

acasă cu storcătorul electric). Se folosesc două linguriţe de praf de drojdie uscată, se
amestecă bine cu sucul şi se păstrează la frigider. Se bea întreaga cantitate de preparat
într-o zi, în 3 reprize.

Tabletele le găsim în farmacii şi în magazinele naturiste, ele fiind extracte de drojdie

prelucrate sub formă de comprimate. De regulă, acestea sînt foarte eficiente în terapie,
pentru că sînt obţinute din culturi de drojdie selecţionate astfel încât să aibă o
concentraţie ridicată de seleniu şi de vitamine din complexul B. Prospectele oferă
indicaţii de administrare.
În cazul tratamentului extern, se fac spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un
litru de apă).
Iată câteva scheme de tratament, în cazul unor afecţiuni mai cunoscute.

Acnee - se face tratamentul intern descris mai sus. În plus, se mai aplică măşti obţinute
din: 2 linguriţe de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de măsline şi 2 linguri de miere
lichidă. Amestecul se omogenizează şi apoi se întinde pe ten, unde se lasă vreme de 30
de minute, după care se spală cu apă calduţă.
Anemie, tulburări de asimilare a mineralelor (în special a calciului şi a magneziului) - se
face o cură de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu foarte bogat în minerale si
vitamine, care în plus şi ajută la metabolizarea corectă a acestora. S-a demonstrat faptul
că administrarea de drojdie de bere stimulează producerea de către organism a
elementelor figurate ale sângelui, ceea ce deschide noi perspective în tratarea
tulburărilor de coagulare, precum şi a altor boli ale sângelui.

Boli cardiovasculare cronice - drojdia de bere reglează nivelul colesterolului în sânge,

aduce la valorile normale tensiunea şi favorizează funcţionarea miocardului.

Hepatita virală A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme îndelungată

modul în care organismul uman se apără în faţa infecţiilor cu virusuri hepatice. El a
observat că rezistenţa organismului în confruntarea cu acestea creşte semnificativ cînd
se administrează drojdie de bere. Responsabili pentru aceasta imunitate sporită par să
fie unii compuşi pe bază de seleniu, care ajută activitatea celulelor sistemului imunitar.

Paralizie, Parkinson, Alzheimer - se face în fiecare lună o cură de câte două săptămâni,
în care se consumă zilnic 3-4 linguriţe de drojdie de bere. Este un tratament cu o
puternică acţiune reîntineritoare, cu efecte tonice asupra întregului sistem nervos.
Acelaşi tratament este valabil şi în depresie, precum şi în tulburările psihice generate de
stres.

Psoriazis, sclerodermie, afecţiuni dermatologice - se fac cure de o lună cu drojdie de bere

(4 linguriţe pe zi), cu o săptămână de pauză. Complexul de vitamina B, precum şi anti-
oxidanţii conţinuţi de drojdie susţin îmbunătăţirea metabolismului celular la nivelul
pielii.

Răceli şi boli infecţioase, deficienţe imunitare - se administrează vreme de 3 săptămâni

câte trei linguriţe de drojdie proaspătă pe zi. Seleniul, ca şi vitaminele conţinute de acest
produs natural, măresc mult rezistenţa organismului la orice gen de infecţie.

Supraponderalitate, obezitate – unele studii arată că tratamentele de 20 de zile cu

drojdie de bere, reluate de mai multe ori, ajută la scăderea în greutate. Această
remarcabilă proprietate terapeutică pare să se datoreze cromului conţinut din belşug în
drojdia de bere. Nu uitaţi însă că factorul hotărâtor este, totuşi, dorinţa şi voinţa de a
slăbi…