Definiţia şi clasificarea sistemelor disperse

Soluţii moleculare. Proprietăţile soluţiilor

Fenomene de transport în soluţii

Difuzia

Osmoza

Rolul presiunii osmotice şi coloid-osmotice în

sistemele biologice
soluţii adevărate suspensii
coloizi
 Concentraţia
• parametru intensiv de stare

• se măsoară în Kmoli/m3 – concentraţie molară

CM = νsolvit/Vsoluţie
• Concentraţie molală

• Concentraţie procentuală

• Concentraţie normală
 Soluţie moleculară
• caz limită al unei dispersii în care componenta
dispersată ajunge la nivel molecular

• gradul de dispersie > 109 m-1

• amestec omogen monofazic de mai mulţi

constituenţi:
– solvent

– solviţi

• apa este întotdeauna solvent

• Legea lui Henry: cantitatea de gaz ce se dizolvă
în unitatea de volum de lichid este proporţională
cu presiunea gazului

• Solubilitatea gazelor scade cu creşterea

temperaturii

• Coeficient de solubilitate

• CO2 - cea mai mare solubilitate

 Dizolvarea gazelor în sânge şi ţesuturi
• hiperbarism
– solubilitatea gazelor în sânge creşte după o lege exponenţială
– ţesuturi rapide şi ţesuturi lente

• disbarism între diferite ţesuturi, ca între sânge şi ţesuturi

embolii gazoase
• hiperoxie (p > 1,7 atm): efecte toxice asupra SNC
• creşterea presiunii gazelor inerte – “beţia adâncurilor”
– simptome similare primelor stadii ale anesteziei generale

• creşterea presiunii CO2

– suprapresiuni mici – efect stimulator
– suprapresiuni mari – efect toxic - acidoza
Proprietăţile coligative ale soluţiilor solid în lichid
¾ scăderea presiunii vaporilor saturanţi

¾ scăderea punctului de congelare

legea lui Raoult

∆T =kcrcM - kcr constanta crioscopică

¾ creşterea punctului de fierbere keb constanta ebulioscopică (legea

Raoult)
 Proprietăţile electrice ale soluţiilor
n
¾ Grad de disociere α α=
N
1
¾ Conductivitate χ χ=
ρ

¾ Coeficient de activitate f

¾ Activitate a a = fc
1
¾ Tăria ionică I I = ∑ C i z i2
2 i
Potenţiale ionice. Legea lui Nernst

¾ Experimental diferenţa de potenţial se măsoară

între două soluţii de concentraţii c1, c2

RT (ln c2 - ln c1) = zF (V2 - V1) = zFE

RT c2
E= ln
zF c1
Potenţial Nernst
 Proprietăţi optice ale soluţiilor

Analiza calitativă şi cantitativă a substanţelor în soluţie:

¾ Refractometria n = f(c)

¾ Polarimetria α = ρlc

Sinteză chimică: amestec racemic

În organism: doar una din variante
(aminoacizii L, glucidele D)
Dispersia luminii
• Spectrofotometria

I = I0e-αlc

Analiză calitativă
- Identificarea substanţelor
- Natura legăturilor chimice
- Determinarea entropiei şi a
capacităţii calorice
Analiză cantitativă
• Difuzia luminii - Evaluarea concentraţiei
- Determinarea purităţii unei
substanţe
Factori care influențează spectrul de
absorbție

• Natura solventului

• Valoarea pH-ului

• Concentrația soluției

• Temperatura

• Iradierea substanței
• forţe termodinamice ⇒ fluxuri termodinamice
• existenţa gradienţilor de concentraţie, potenţial

sau presiune ⇒ transport de substanţă

⇒ echilibru termodinamic
• în cazul soluţiilor realizarea transportului de
substanţă

Difuzie Osmoză
gradient electrochimic gradient de presiune
 Difuzia simplă

Legile lui Fick

dν dc dC d C 2
= − DA = −D 2
dt dx dt dx
Legea I Legea a II-a
Difuzie non - staţionară
Difuzie staţionară D – depinde de temperatură
macromolecule sferice, coloidale
D= kT/6πηr
 Difuzia - ecuaţii fenomenologice
• Forţa termodinamică X este gradientul de potenţial chimic µ
(energia potenţială chimică):
µ = µ0 + RT ln c
dµ
= − (µ 0 + RT ln c ) = −
d RT dc
X =−
dx dx c dx
• Fluxul termodinamic J 1 dv
J=
J = LX A dt
dv RT dc AkN AT dc kTN A dc
~ −A =− = −A
dt c dx c dx c dx
D=
kT dν dc
= − DA
6πηr dt dx
™ Membrane
– pelicule de grosime neglijabilă faţă de aria suprafeţei

– despart două medii având caracteristici fizico-chimice

diferite

¾ permeabile
egal permeabile

inegal permeabile

¾ selectiv permeabile

¾ semipermeabile

¾ ireciproc permeabile
 Difuzia prin membrane permeabile

β - coeficient de partiţie
∆v ∆ βc Dβ
= − DA =−
DA
(βc 2 − βc1 ) = − A∆c
∆t ∆x δ δ
Dβ
P= ∆v
δ = − PA∆c
P - coeficientul de permeabilitate a
membranei pentru solvit ∆t
 Difuzia electroliţilor
Energia potenţială totală:
Wp = µ0 + RT ln c + zFV

Energia potenţială chimică Energia potenţială electrică

(potenţialul chimic)

Potenţial electrochimic
∆ W p = µ 0 + RT ln c 2 + zFV 2 −

(µ 0 + RT ln c1 + zFV1 ) c2
= RT ln + zFE
c1

La echilibru RT c1
⇒E=
c2
− RT ln = zFE ln
∆Wp = 0 c1
zF c 2
Membrană selectiv permeabilă

PNa − PCl RT c1
E= ln
PNa + PCl F c2
 Osmoza

¾ difuzia solventului dinspre soluţia mai diluată spre cea mai

concentrată prin membrane semipermeabile

¾ se datorează agitaţiei termice

¾ presiune osmotică - presiunea mecanică necesară pentru a

împiedica osmoza
 Osmometrul Dutrochet

π = ρgh Osmol / litru

 Legile presiunii osmotice
1. La T = ct., π = kTc
2. La c = ct., π = kcT
3. Presiunea osmotică a unei soluţii în care faza dispersată este
alcătuită din substanţe diferite = suma presiunilor osmotice
ale fiecărei soluţii în parte.
4. Presiunea osmotică a unei soluţii este independentă de
natura substanţei dizolvate, ea depinde numai de numărul

moleculelor din soluţie.

π = kcT
k ≡ R, c = ν/V ⇒ π = RTν/V

πV = i νRT legea Van’t Hoff

 Lucrul osmotic
• lucrul mecanic efectuat de solvent la traversarea unei membrane
semipermeabile

W = νRT ln c1/c2
Măsurarea presiunii osmotice

™ Metoda crioscopică
∆T = kcrc (legea Raoult) π kT
=
π = kTc ∆T k cr
π = 12 ∆T atm
™ Metoda ebulioscopică
∆T = kebc
 Serul sanguin uman se comportă ca o soluţie
apoasă de concentraţie 0,3 M

• Soluţia de NaCl în apă de concentraţie 9‰ produce o coborâre

crioscopică de 0,56 (ca şi serul) şi are presiunea osmotică a serului uman

• Ser fiziologic (impropriu)

• Punctul de congelare a serului variază în anumite stări patologice (dacă

rinichii nu funcţinează normal, numărul de molecule de urină excretate se
micşorează, serul devine mai concentrat, coborând punctul de congelare)
 Transportul apei prin membrane
• Fluxul de apă Japa = - Papa (∆p -∆π)

• π = RTc ⇒ ∆π = RT∆c
– ∆c diferenţa dintre concentraţiile osmolare

Japa = -Papa (∆p - RT∆c)

• coeficientul de semipermeabilitate ε- fluxul osmotic
real/fluxul osmotic într-o membrană perfect semipermeabilă

• în soluţiile separate de membrană există i specii de

solviţi cu εi, ∆ci:

Japa = -Papa (∆p - RTΣεi ∆ci)

 ™ ∆p - diferenţa dintre presiunile efective de-o parte şi alta a

membranei;

™ ∆π - diferenţa dintre presiunile osmotice ale soluţiilor aflate

de-o parte şi alta a membranei

™ Dacă ∆p > ∆π are loc ultrafiltrarea

™ separarea coloizilor şi a macromoleculelor de cristaloizi şi de moleculele mici

™ Dacă ∆p < ∆π se produce osmoza

™ în membranele biologice (selectiv permeabile) însoţită de difuzie
 Presiunea coloid-osmotică

• π = Ac + Bc2 - presiune coloid- osmotică

• [K+]1 > [K+]2, [Cl-]1 < [Cl-]2

• echilibru: Welectrochimic acelaşi pentru

ambele tipuri de ioni

E=−
RT K+ [ ] =
RT [ ]
Cl −
=−
RT
[ ] [ ]
1 1
ln + ln ln r
F K 2 F Cl − 2 F
Potenţial Donnan
[K ] = [Cl ]
+ −
=r • [K+]1 + [Cl-]1 > [K+]2 + [Cl-]2
[K ] [Cl ]
1 2
+ −
2 1
 Rolul presiunii osmotice şi coloid-osmotice în
sistemele biologice

• soluţie izotonică (izoosmotică)

• soluţie hipotonică (hipoosmotică) π < π plasmă

• soluţie hipertonică (hiperosmotică) π > π plasmă

 Capilarul arterial ∆p = 32 mmHg

Capilarul venos ∆p = 12 mmHg

∆π = 28 mmHg

ultrafiltrarea osmoza
asigură schimbul de apă (împreună cu unele substanţe
dizolvate) între compartimentul vascular şi interstiţial
 Eliminarea renală a apei şi a cataboliţilor toxici

ultrafiltrarea glomerulară reabsorbţia tubulară

p = 75mmHg
glomerul
π = 28 mmHg

capsula lui p' = 5 mmHg

Bowman π = 0 mmHg

corpusculul renal Malpighi

Ultrafiltrare la nivelul glomerulului

∆p = p - π - p‘ = 75 – 28 – 5 = 42 mmHg
 BIOFIZICA SISTEMELOR DISPERSE

Definiţia şi clasificarea sistemelor disperse

Soluţii moleculare. Proprietăţile soluţiilor

Fenomene de transport în soluţii

Difuzia

Osmoza

Rolul presiunii osmotice şi coloid-osmotice în

sistemele biologice