Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Camil Petrescu
Informaţii:
Anul şi locul apariţiei:2009, Bucureşti
Editura Curtea Veche Publishing, colecţia Biblioteca pentru toţi
Prefaţă de Nicolae Manolescu
365 pagini
Sub focul ianmic, românii trec Oltul.O fată, acuzată de spionaj, îi ajută pe români,
arătându-le şi conducându-I prin vad.Un colonel moare, dar încăierările încă nu
sunt percepute drept război.
,,-Orişan, n-a fost nici de data asta război…Ce crezi?
-Nu…cred că nu…Dar are să fie…Că este de unde.
Şi totuşi, moartea colonelului dă o impresie de târât şi înlăcrimat mulţumirii de a
ne găsi fiecare dintre noi, cei scăpaţi, în viaţă.”
Post înaintat la Cohalm
Titlu propus:Războiul continuă
,,Soldatul”, un sas ce spunea că face parte din Armata Română şi răpise o fată, este
capturat de oamenii lui Gheorghidiu.Curajos, dar şi nesăbuit, Gheorghidiu ridică
un obuz neexplodat, riscându-şi inutil viaţa.După o boală datorată frigului, acesta
pleacă din nou pe front.
,,Socot că, îmtr-un anumit sens, de frică ţineam să fim atât de înainte, căci, di
cauza imaginaţiei prea libere, teama de necunoscut era de neîndurat.Dar negreşit,
asta numai la cei hotărâţi să nu dea, în niciun caz, înpoi. ”
Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu+Werr kann Rumänien retten?
Titlu propus:Baraj de artilerie
Spre fericirea sau nenorocirea Statului Major din regimentul lui Gheorghidiu,
adevărata bătălie, sau cel puţin rezultatele ei, nu s-au lăsat aşteptate prea mult.În
timpul avansării pe un câmp, după observarea unor manevre ciudate ale
inamicului, românii sunt surprinşi de un baraj de artilerie înspăimântător.Oamenii
sunt readuşi la stadiul primordial, preistoric, acţionând instinctual pentru a se
ascunde de urgia obuzelor.După ce Gheorghidiu, împreună cu câţiva oameni trec
prin barajul de artilerie, acesta se angajează într-o altă luptă, pentru cucerirea unui
deal, unde este rănit(e posibil să fi fost rănit chiar de români, fiind într-o poziţie
înaintată, foarte aproape de inamic).După luptă, în aşteptarea unei ambulanţe
militare, poartă o discuţie cu un prizonier prusac, veteran de la Somme, Verdun şi
Marna, de asemenea rănit.Într-un final, nu după ce aflase informaţii despre
superioritatea armatei germane, ambulanţa soseşte şi îi ridică pe cei doi.
,,Nu credeam în nimic...nici măcar în Dumnezeu...şi aceată zi, arătându-mi
limitele voinţei şi ale persobnalităţii în comparaţie cu alţii, mă dovedea într-o
inferioritate de epavă.A fost destul să apară nemţii...focul a două baterii.Şi totuşi
acum soarele era viu, prietenii mă aşteptau...o companie întreagăstrânsă prin grija
lui Orişan, toată a noastră, creată de el din nimic, ca o casă, ca o statuie, ca o
grădină sădită, ne dădea un orgoliu şi aproape că doream să rămânem în
urmă.Încolonăm frumos aceşti o sută şi ceva de oameni, făcuţi ai ţării. ”
,,Strig cu o frenezie animalică, beat de propriul meu urlet: <<Înainte...înainte...
>>Căpitanul cu oamenii se ridică şi pornim tot lanţul înainte, urlând mereu. ”
Comunicat apoctif
Titlu propus:Repaos
Transportat cu un tren militar la Bucureşti, Gheorghidiu este întâmpinat de
familie, dar acesta nu mai simte nicio urmă de afecţiune, amintindu-şi de
înstrăinarea voluntară a acestora din timpul procesului.Asemeni lui Paul Baumer
din cartea lui Remarque, se simte străin de tot ce-l înconjoară.După ce durerea
provocată de rană devine suportabilă, se întâlneşte cu Ela.Înainte de întâlnire,
primeşte o scrisoare anonimă care îl înştiinţează de trădarea Elei, ceea ce aproape
că nu are efect, fiind sigur, şi chiar obişnuit cu ideea că Ela îl înşală.Îi propune
Elei să se despartă amiabil, trimiţându-i încă o sumă de valoarea celei cerute la
Câmpulung şi donându-i câteva proprietăţi, cu tot ce se găseau în ele, pentru a se
dezlipi de tot trecutul comun.
,,A doua zi m-am mutat la hotel pentru săptămîna pe care aveam s-o mai petrec în
permisie.I-am dăruit nevesti-mii încă o sumă ca aceea cerută la Câmpulung şi m-
am înteresat să vpd cu ce formalitate îi pot dărui casele de la Consanţa.I-am scris
că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi---de la lucruri
personale, la amintiri.Adică tot trecutul”
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate