Fizică nucleară

Prezentarea schematică a atomului măsurată în

unități fm și angstrom
Se poate vedea nucleul în centru înconjurat de
învelișul electronic
Fizica nucleară este disciplina din
domeniul fizicii care se ocupă de
structura și proprietățile nucleelor
atomice. În cadrul fizicii nucleare există
părți atât teoretice cât și practice care se
ocupă cu studiul reacțiilor nucleare de
dezintegrare radioactivă.

Istoric
Această disciplină se conturează din
1803 prin descoperirile științifice ale lui
John Dalton (fizician și chimist englez).
El a teoretizat faptul că toate elementele
tabelului periodic a lui Dimitri Mendeleev
au în structura lor atomi. În 1896, este
descoperită radioactivitatea de către
Henri Becquerel. Studiul radioactivității
atomilor, aprofundat de Marie Curie și
Ernest Rutherford, a determinat
descoperirea faptului că aceștia au o
structură internă, că sunt compuși din
ceva. În 1919, Rutherford descoperă
prezența protonilor, iar în anul 1939,
James Chadwick descoperă și dovedește
existența neutronilor în atom. În aceeași
perioadă, Werner Heisenberg, fondatorul
mecanicii cuantice, avansează ipoteza
conform căreia atomii sunt constituiți din
protoni și neutroni.

Structura
Structura unui atom este formată din:
 câmp electromagnetic unde se găsesc
Z electroni grupați în jurul unui nucleu
nucleu, format din nucleoni – denumire
generică pentru:
protoni (Z)
2 up quarkuri și 1 down quark
neutroni (N = A (–) Z)
1 up quark și 2 down quarkuri

Protonii sunt particule încărcate cu

energie elementară pozitivă și sunt
compuși din două up quarkuri și un down
quark. Numărul acestora în atom
determină elementul chimic. Masa
protonului este de 938 MeV. Sarcina
electrica este 1,60x10-19 culombi (C).
Neutronii nu au valență energetică,
valență nulă și sunt compuși dintr-un up
quark și două down quarkuri. Numărul de
neutroni, determină izotopul elementului
chimic. Masa neutronului este de 940
MeV.

Detalii
În interiorul atomului există un câmp
electric în jurul nucleului. Protonii și
neutronii (nucleoni) se află în interioriul
nucleului. În câmpul electromagnetic se
gaseste un număr Z de electroni pentru a
se asigura neutralitatea electrică a
nucleului. Dacă numărul electronilor nu
este egal cu cel al protonilor, atunci este
un ion, pozitiv sau negativ. Numărul
nucleonilor în atom determină masa
atomică a acestuia, notată cu A.

Protonii, neutronii șl electronii fac parte

din clasa de fermioni, având spin
semiîntreg. Interacțiunea nucleară forte /
tare, cea mai puternică din cele patru
forțe naturale ale fizicii, are rolul de a
menține o coeziune în interiorul
nucleului. Cromodinamica cuantică se
ocupă cu studiul forței exercitate în
interiorul nucleelor. Datorită scalei
microscopice, pentru fizica nucleară este
folosită mecanica cuantică – știința care
se ocupă cu studiul fenomenelor la scară
atomică.
Atomii cu același număr de ordine dar cu
masă atomică diferită se numesc izotopi,
care au proprietăți chimice identice. Pe
când proprietățile fizice ale izotopilor
sunt diferite acestea fiind influențate de
numărul atomic diferit.

Unitate de măsură utilizată în fizica

nucleară:

In lungime: 1 fermi = 1 fm = 10-15 m

Energie: 100 keV - 100 MeV

Reacții nucleare
Prin aprofundarea practică a fizicii
nucleare, s-au identificat mai multe tipuri
de reacții nucleare:
 fuziune nucleară

Fuziunea nucleară constă în contopirea a

două sau mai multe nuclee atomice mai
ușoare, într-unul mai mare și mai greu.

fisiune nucleară

Un nucleu greu se scindează în mai

multe fragmente – nuclee atomice – mai
ușoare, având o masă comparabilă.

difuzie nucleară
radioactivitate

Termenul de radioactivitate a fost

inventat de Marie Curie în 1898.
Radioactivitatea este un fenomen fizic
rezultat din dezintegrarea unui nucleu
atomic. Prin dezintegrare, se degajă
energia sa sub diferite forme și se
propagă, acestea numindu-se radiații. La
ora actuală se cunosc radiații de tip: alfa
– α, beta – β și gamma – γ. Expunerea la
radiații puternice a oamenilor, a
animalelor sau a vegetației, poate cauza
probleme de sănătate sau moartea
vietății supuse.

reacția de tip knock-out

Aplicații ale fizicii nucleare

Aplicațiile fizicii nucleare sunt foarte
diverse. Aceasta este folosită în:

Astrofizică: doar pentru explicarea

formării corpurilor în univers și a
apariției materiei – nucleosinteza.
 Arheologie: se face datare radioactivă
a artefactelor.
Medicină: se studiază interacțiunea
radioactivă cu țesuturile umane în
vederea găsirii de tratamente sau
diagnosticare: radioterapie și
radiologie.
Producția de energie nucleară: centrale
nucleare, sau tokamak și propulsie
nucleară termică.
Domeniu militar: bombe atomice cu
fisiune, bombe cu hidrogen și arme cu
proiectile radioactive.

Vezi și
Radiochimie

Bibliografie
Bibliografie
St. Muscalu Fizica atomică și nucleară,
Editura Tehnică, 1975
Chicea, Dan Fizică nucleară, Editura
Universității "Lucian Blaga, Sibiu, 2002
Ion Mânzatu, Polarizarea și orientarea
în fizica nucleară : bazele cuantice ale
polarizării de spin, Editura Academiei
RSR, 1969

Legături externe
Structura nucleului atomic
Tehnologiile nucleare , 31 august 2007,
Marc Ulieriu, Descoperă
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Fizică_nucleară&oldid=12185983

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.