Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profesorul, ca expert al actului de predare-învățare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea
ce se întâmplă în procesul de învățământ.
Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său este
un exemplu pozitiv pentru elevi.
Profesorul este cel care orientează și stimulează curiozitatea naturală și interesul spontan al
elevilor pentru descoperire, cel care îndrumă și încurajează activitatea de organizare și
integrare a datelor culese, a cunoștințelor reactualizate în vederea aplicării lor la
soluționarea problemelor date, lăsându-le: libertatea de examinare a faptului real ori de
analiză critică a conținutului unui text; independență în activitate; operativitate și rapiditate
în reacții (cognitive, afective, motrice); deplină responsabilitate pentru ceea ce întreprind.
Profesorul este cel care, ținând seama de logica învățării, orientează ceea ce elevii au de
făcut, devine ghid al demersului lor euristic, canalizându-i în direcția obținerii rezultatelor
așteptate, în loc de a le impune într-o manieră directă, dinainte stabilită cu mai multă sau
mai puțină rigurozitate.
Rolul profesorului poate să fie analizat și din perspectiva relației profesor-elev. Având în
vedere valorile societății contemporane (libertate, responsabilitate, toleranță, cooperare), se
impune o nouă abordare a relației profesor-elev: asumarea de către profesor și elevi a unei
responsabilități morale comune în cadrul relației educaționale, conducând la angajarea
afectivă și efectivă în procesul educațional; recunoașterea reciprocă a „dreptului de a fi
altfel” și valorizarea fiecărei ființe umane în parte, indiferent de cât și de cum este diferită;
încrederea în posibilitățile fiecărei ființe umane de a progresa; recunoașterea faptului că toți
elevii și profesorii sunt parteneri sociali cu funcții complementare, dar cu responsabilitate
comună; considerarea școlii ca mediu de construcție culturală; renunțarea la principiul „căii
optime unice” și conștientizarea faptului că majoritatea problemelor sociale și umane au
mai multe soluții echi-finale și echivalente; promovarea autenticității și sincerității – a fi tu
însuți este mai important decât a avea dreptate.
Educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
trăiești împreună cu alții și a învăța să fii. În funcție de această optică, dar și de implicațiile
globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din
învățământ urmează să îndeplinească roluri noi.
Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături
de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță, dar a cărui pondere
este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului modern, centrat pe competențe. De
asemenea, profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu-și elevii în
această perspectivă, care se constituie tot mai mult într-o dimensiune a omului
contemporan.