Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cutremurul de Pamint este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale
naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la
un seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia
primei bombe atomice aruncate peste Hiroshima.
* Originea cutremurelor:
La marginile dintre placi miscarea este franata de forta de frecare dintre ele, astfel ca in
aceste locuri se acumuleaza tensiuni enorme. Atunci cand rocile care intra in contact se rup sau
aluneca brusc, se produce o degajare sub forma de unde seismice a energiei acumulate, adica
se produce cutremurul propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafata de rupere, de
adancimea la care se produce si de natura rocilor.
* Undele seismice
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub
forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa
radiaza sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
2. Unde secundare (transversale), denumite si unde S sau unde de taiere, ajung la suprafata
putin in urma undelor P. In timp ce aceste unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara
particule de roca, impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima perioada
de ondulare asociata cutremurelor. Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza
direct prin pamant. Ele circula doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid
din interiorul pamantului.
Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului Pamantesc, si pot fi
detectate pe partea opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod constant se produc
unde seismice foarte slabe care se deplaseaza de-a lungul planetei.
Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute intr-o suprafata de apa - ele misca
suprafata pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai mari pagube
deoarece miscarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente
dintre toate, astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.
Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata
pamantului si epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea.
Seismologii reusesc acest lucru prin intermediul seismografului - un aparat care inregistreaza
undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de
asemenea si momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu
noteaza cat timp a trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le
arata distanta pe care undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.
Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se poate localiza epicentrul,
prin procesul numit trilateratie. Acest proces consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul
locatiei fiecarui seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu distanta
masurata (notata cu X) de la acel punct pana la epicentru. Aria cercului reprezinta toate
punctele aflate la X mile departare de seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva
pe aceasta sfera. Daca sunt desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind de la doua
seismografe diferite, se va obtine un cerc bidimensional in punctul de concurenta al sferelor.
Deoarece epicentrul trebuie sa se gaseasca in aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale
posibile sunt localizate pe cercul format prin intersectarea acestor doua sfere. O a treia sfera va
intersecta doar de doua ori acest cerc, stabilind drept posibile doar doua puncte de epicentru.
Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata pamantului, iar unul dintre aceste puncte
posibile se va gasi in aer, ramane o singura locatie logica pentru epicentru.
Energia eliberata in focarul unui cutremur se propaga in toate directiile prin unde seismice
de volum si de suprafata. Din undele seismice de volum fac parte undele longitudinale P si
transversale S. Cele mai rapide sunt undele P care strabat zonele lichide si solide din interiorul
Pamantului. Miscarea particulelor se produce in acelasi mod ca si in undele sonore, adica prin
comprimari si dilatari succesive ale mediului pe directia propagarii undei. in rocile tari se
propaga undele S, in care particulele mediului se deplaseaza perpendicular pe directia de
propagare a undei. Viteza undelor P este de 1,73 ori mai mare decat a undelor S, ambele fiind
dependente de densitatea rocilor prin care se propaga.
Pe suprafata libera a Pamantului se propaga undele Love si Reyleigh, care se formeaza prin
reflexia repetata a undelor de volum in straturile geologice superficiale. Undele de suprafata au
viteza mai mica si la un cutremur puternic fac de cateva ori inconjurul Pamantului. Acest fapt
permite statiilor seismice sa inregistreze cutremure care se produc chiar si pe partea opusa a
Globului. Diferenta dintre momentele de sosire la o statie seismica a undelor S si P serveste la
determinarea distantei epicentrale. Desi undele seismice provoaca numeroase distrugeri si
pierderi de vieti omenesti, anume ele au oferit informatii pretioase despre structura interna a
Pamantului.
* Intensitatea cutremurelor
Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai des utilizate sunt:
-scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita distanta epicentrala, este
o scala logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse intre 1-9
-scala Mercalli modificata, care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale
in epicentru.
* Instrumentarea seismica
Monitorizarea seismica globala este realizata de o retea de statii seismice, in care intra si
retelele nationale ale multor tari. Informatia despre producerea unui cutremur este transmisa
la centrele mondiale: Centrul Euromediteranean, Franta; Centrul International Seismic din
Newbury, Anglia; Centrul Informational al CSI din Obninsk, Rusia.
Pentru fiecare zona seismica sunt alcatuite cataloage ce cuprind informatii despre
cutremurele produse, inclusiv cele care au avut loc cu mult inainte de existenta instrumentelor
de inregistrare. Cel mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) si japonez (1600 ani).
Cataloagele cutremurelor pentru zona noastra au fost elaborate de seismologii romani C. Radu,
L. Constantinescu si V. Marza si contin date incepand cu anul 984.
Aceste cataloage sunt utilizate in studiul relatiilor dintre seismicitate si geologia planetei, la
alcatuirea hartilor seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor tari, la evaluarea
riscului seismic al constructiilor etc.
* Magnitudinea si intensitatea
Puterea unui cutremur este caracterizata prin magnitudinea sau intensitatea acestuia
exprimata in grade. Deoarece puterea cutremurului variaza intr-un interval foarte larg, Charles
Richter a introdus, in 1931, scara logaritmica a magnitudinilor care-i poarta numele si care e
bazata pe masurarea amplitudinii maxime a undelor seismice inregistrate. Cresterea
magnitudinii cu o unitate corespunde cresterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de vedere
matematic, scara magnitudinilor nu are o limita superioara, insa practic limita ei superioara e
determinata de rezistenta rocilor. Cele mai puternice cutremure care s-au produs in epoca
masurarilor instrumentale sint cele de pe continentul american: cutremurul din Chile, 1960
(magnitudinea 9,5) si din Alasca, 1964 (M = 9,2).
* Seismicitatea in Romania
Romania este o tara seismica, anual producandu-se cca. 500 de cutremure, dintre care in
ultimele doua secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter. Teritoriul
Romaniei este afectat in proportie de peste 50% de seisme puternice sau moderate. in raport
cu Japonia insa, cantitatea de energie seismica eliberata anual este de 400 de ori mai mica.
Studiul seismicitatii a dus la conturarea mai multor regiuni epicentrale: vranceana, fagaraseana,
banateana etc. Dintre acestea, cutremurele vrancene sunt singurele de tip intermediar (cu
adancimi situate sub 170 km). Ele elibereaza periodic cea mai mare cantitate de energie,
provoaca cele mai mari distrugeri si se resimt pe areale ce se extind pana la Moscova si Marea
Egee.