PORUNCA A 3-A DIN DECALOG

CATEHEZĂ

Alex-Cătălin Băieș

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert (Ieșire 20, 7)

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin !

Iubiți credincioși,
Pregătirea aperceptivă
Continuăm astăzi seria de cateheze pe care am început-o în urmă cu aproximativ două
săptămâni. După cum deja știți, săptămânile trecute și în cele viitoare, vom discuta despre
poruncile din Decalog. Pentru început, aș dori să văd dacă vă mai aduceți aminte ce înseamnă
Decalog, și care a fost contextul apariției lui ?
Mulțumesc pentru răspunsuri ! Într-adevăr, decalogul semnifică cele 10 porunci sau
legi, date de către Dumnezeu poporului evreu. Decalogul a fost dat în contextul scăpării din
robia lui Faraon. Poporul evreu este acum liber, dar fără o organizare legislativă și mai ales,
morală. Dumnezeu, prin Moise, dă cele 10 porunci pentru a evita ca poporul să își adopte un
Dumnezeu străin sau să împrumute cultura popoarelor cu care va intra în contact. Așadar,
după o pregătire corespunzătoare, Moise primește cele 10 porunci, pe Muntele Sinai. Tot pe
Muntele Sinai a dat Dumnezeu și alte porunci și rânduieli pentru viețuirea poporului. Acestea
le aflăm din următoarele capitole ale Sfintei Scripturi.
În sens teologic, cele 10 porunci sunt date pentru refacerea comuniunii dintre om și
Dumnezeu.
Anunțarea temei
Vă mai aduceți aminte care sunt primele 2 porunci despre care am discutat duminicile
trecute ?
Astăzi, după cum probabil ați și dedus, vom discuta despre porunca a 3-a.
Tratarea

1
 Această poruncă îndeamnă să nu luăm numele lui Dumnezeu în deșert. Ce este luarea
numelui lui Dumnezeu în deșert ? Luarea numelui lui Dumnezeu în deșert înseamnă a rosti
numele Lui în contexte nepotrivite. Aceste contexte pot fi înjurături sau invocări la activități
nepotrivite (gen: Iisuse !). Pentru a vedea gravitatea acestui act trebuie să analizăm ce
înseamnă rostirea numelui. La iudei, rostirea numelui lui Dumnezeu nu se făcea oricum.
Atunci când în Tora apărea numele lui Dumnezeu, nu se rostea (Yahve) ci i se zicea Adonai,
adică Domn/Stăpân. De ce ? Tocmai pentru a arăta cât de importantă este rostirea numelui.
Rostirea numelui implică mereu și prezență, prezența lui Dumnezeu. Putem face aici o
analogie când ne gândim la cineva drag nouă – ne imaginăm că este lângă noi. Cu atât mai
mult trebuie să ne gândim la acest lucru când rostim numele lui Dumnezeu.
Aflăm din Pildele lui Solomon că un alt mod de a lua numele lui Dumnezeu în deșert
este furtul. Iată că aflăm în capitolul 30, 7-9: Două lucruri Îți cer: nu mi le opri înainte de moarte
! Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos, nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție,
dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: Cine este
Domnul ? Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.
Numele lui Dumnezeu se mai poate lua în deșert prin:
1) Purtarea necuviincioasă în biserică;
2) Necinstirea lucrurilor sfinte;
3) Cârtirea împotriva rânduielilor lui Dumnezeu;
4) Înjurături sau blesteme;
5) Nesocotirea făgăduințelor făcute în numele lui Dumnezeu;
6) Jurământ mincinos, adică atunci când luăm pe Dumnezeu ca martor pentru ceea ce nu este
adevărat; (Ps. 131, 11)
7) Călcarea jurământului cu știință si voință;
8) Întrebuințarea cu ușurință a jurământului, atunci când Dumnezeu este luat ca martor și
chezășie pentru lucruri neînsemnate.
Când chemăm numele lui Dumnezeu ? Mereu și cât mai des, dar cu evlavie: Iisuse,
miluiește-mă, Doamne, ajută-mă ! etc. Numele lui Dumnezeu trebuie chemat cu multa
responsabilitate, conștienți fiind de ceea ce invocăm. În Biserică, numele lui Dumnezeu este
chemat cu frică și umilință în sfintele slujbe.
Recapitularea

2
 Așadar, la ce face referire porunca a 3-a ? Porunca, după cum am spus și la început, oprește
toate mijloacele de hulă prin care se poate necinsti numele lui Dumnezeu și, prin asta, chiar pe
Dumnezeu. Numele, implică și prezența, așadar trebuie să fim foarte conștienți de ceea ce facem când
rostim Numele.
Asocierea
Putem asocia învățătura din porunca a 3-a cu îndepărtarea sau necunoașterea lui Dumnezeu,
dacă analizăm mai profund cuvântul deșert. Ce este deșertul ? Deșertul este un loc pustiu, un loc care
se întinde pe o porțiune destul de mare, un loc în care nu te poți orienta spre ceva, nu ai indicii, nu ai
nimic. La fel este și viața omului fără Dumnezeu: pustie, fără sens, fără o direcție pe care să o cunoști.
O viață care se bazează doar pe capacitățile proprii, o viață care ne face să credem că ne putem
descurca și singuri, că nu avem nevoie de nimic. Oare așa să fie...? Oare asta dorim noi cu adevărat ?
Vă las puțin să meditați la acest aspect...
Generalizarea
Așadar, cele 10 porunci sunt ghidul pe care trebuie să-l folosim pentru a ne găsi calea spre
Dumnezeu și spre o viețuire dreaptă. „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile
Lui; și poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5, 3), pentru că ele ne ajută să înțelegem că adevărata viață
este comuniune de iubire sinceră și generoasă.
Aplicarea
Cu ce gând plecăm acasă în această seară ? Cum putem, în mod concret să respectăm această
poruncă ? În primul rând, trebuie să evităm prilejul de păcat, prilejul de a huli numele lui Dumnezeu
prin ceea ce facem. Am văzut că luarea în deșert sau hula, nu se manifestă numai prin limbaj urât, ci
prin orice act prin care nu îl cinstim pe Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie să avem mereu pe buzele
noastre rostirea cu evlavie a numelui lui Dumnezeu, în rugăciune cât mai multă. Prin acest act, ne
îmbunătățim viața noastră, iar Dumnezeu îți va revărsa harul Său peste noi, iar prin acest mod vom
avea o viață plăcută lui Dumnezeu, dar și oamenilor. Amin !