Educaţia pentru pace în contextul problematicii

lumii democratice

"Dacă vrem să ajungem la o adevărată pace în această

lume, atunci va trebui să începem de la copii" Ghandi

Educaţia pentru Cetăţenie Democratică (E.C.D.) cuprinde educaţia

pentru drepturile omului, educaţia civică, educaţia pentru pace, educaţia
globală şi interculturală .
Afirmând încrederea în capacitatea educaţiei pentru pace , pentru
pregătirea generaţiilor în formare în spiritul cooperării , al participării şi
al democraţiei , ne afirmăm de fapt încrederea în succesul acţiunilor de
apărare a păcii şi în viitorul umanităţii.
Educaţia pentru pace are precursori mai îndepărtaţi sau mai apropiaţi de
vremea noastră J.A. Comenius (1592-1670), considerat un precursor al
O.N.U.-ului şi al UNESCO-ului năzuia spre o
Pace Universală şi căuta structurile şi mijloacele necesare pentru a o
instaura şi menţine.
După primul război mondial , evitarea unei noi conflagraţii mondiale a
preocupat spiritele laminate, iar unele organizaţii au iniţiat acţiuni
educative specifice păcii.
După al doilea război mondial , problema apărării păcii s-a pus şi se
pune în termeni noi , cu o insistenţă în creştere devenind o preocupare
prioritară şi o năzuinţă a tuturor naţiunilor. Ea intră în conexiune cu alte
probleme din lumea contemporană , caracterizată prin caracter global ,
universal şi pluridisciplinar : interdependenţele şi transspecificitatea nu
anulează diversitatea şi specificitatea problemelor şi a colectivităţilor
naţionale, dar problematica societăţii democratice ni se înfăţişează din ce
în ce mai mult ca o unitate indivizibilă.
Probleme cum sunt : protejarea mediului terestru, acvatic şi aerian ,
decalajele între Nord şi Sud , subdezvoltarea , subnutriţia , apărarea păcii
şi îmbunătăţirea calităţii relaţiilor dintre oameni şi dintre grupurile
umane , lupta împotriva maladiilor şi protejarea copiilor , promovarea
unei vieţi democratice şi apărarea drepturilor omului etc. nu sunt numai
probleme ale diplomaţilor sau specialiştilor diferitelor domenii , ci având
un caracter concret este o preocupare prioritară a tuturor oamenilor şi
tuturor naţiunilor indiferent de mărimea lor şi de regiunea căreia îi
aparţin.

Această problematică complexă este abordată de omenire , dar soluţiile

par să nu o acopere. În acest mod se declanşează o serie de întrebări : o
lume umană şi armonios dezvoltată sau o lume divizată , plină de
tensiuni şi hărţuită de tulburări şi conflicte ? Un mediu protejat şi
umanizat sau o deşertificare galopantă ? O afirmare a spiritului raţional
şi a toleranţei sau generozităţii sau o dezlănţuire a fanatismului de tot
felul ? O promovare a democraţiei şi a unei noi etici internaţionale sau o
răspândire a totalitarismului şi a arbitrarului ? Cooperare , respect
reciproc , încredere , dezarmare şi pace sau un război nimicitor care s-ar
extinde pe întreaga planetă ?

“ Fără pace , dezvoltarea este imposibilă : fără

dezvoltare drepturile omului sunt iluzorii : fără drepturi
pentru om , pacea este violenţă. (College de France )

Cel mai pertinent şi mai util răspuns propus de organizaţiile

internaţionale active în domeniul cercetării educaţiei îl constituie noile
tipuri de conţinuturi. Se impun din ce în ce mai insistent ca sursă ale
unui conţinut pertinent , un sistem de noi educaţii care dispun de
obiective şi conţinuturi specifice, dar care sunt greu de conturat sub
forme de discipline independente . Educaţia relativă la mediu ale cărei
conţinuturi pot fi distribuite atât în sfera ştiinţelor exacte , cât şi în cea a
ştiinţelor umaniste ; Educaţia pentru bună înţelegere şi pace ; Educaţia
pentru o nouă ordine economică şi internaţională ; Educaţia pentru
participare şi democraţie ale cărei conţinuturi nu pot fi

reduse numai la cele ale educaţiei civice ; Educaţia pentru participare şi

dezvoltare care îşi propune să îi înveţe pe tineri şi să iniţieze schimbări ,
să domine schimbările, situându-se şi menţinându-se în centrul
dezvoltării ca agent , scop, şi beneficiar al acesteia ; Educaţia
nutriţionistă etc. Se vorbeşte foarte mult despre educaţia pentru
comunicare şi mass-media , educaţia pentru viitor , educaţia economică ,
educaţia culturală şi pentru timpul liber , educaţia sanitară etc. Noile
educaţii corespund unor trebuinţe de ordin socio- pedagogic. Autorii de
cursuri şi tratate de pedagogie nu au reuşit să distribuie noile educaţii în
sfera educaţiilor tradiţionale care o compun pe cea integrală
( intelectuală, tehnologică şi pentru muncă , moral- patriotică , estetică
,sportivă şi igienică ) dar noile tipuri de conţinuturi au pătruns în cadrul
activităţilor educative curriculare şi extracurriculare.

Educaţia pentru pace constituie cea mai sigură modalitate de eliminare a

agresivităţii , a violenţei , a terorismului şi a conflictelor dintre
comunităţi. Ea reprezintă un factor capabil de a contribui la crearea unei
societăţi democratice. Pacea este o aspiraţie a popoarelor , un imperativ
fundamental al epocii noastre şi o finalitate prioritară a educaţiei de
astăzi şi de mâine. "Cu toate diferenţele dintre continente şi ţări , cu
toate diferenţele culturale şi ideologice finalităţile luptei pentru un viitor
mai bun al lumii sunt pretutindeni aceleaşi. Pretutindeni se pune
problema apărării păcii , a asigurării unei educaţii de bază pentru toţi
oamenii, a eliminării foametei şi a protejării sănătăţii , a apărării
valorilor mediului natural , a salvării identităţii culturale a diferitelor
grupuri umane "( Bogdan Suhodolski- filozof polonez )
Educaţia pentru pace are şanse să fie eficientă pe plan socio – politic
numai dacă se propagă simultan în toate ţările , pe bază de încredere
reciprocă şi cu obiective fundamentale comune.

Finalităţile şi obiectivele educaţiei pentru pace se pot grupa în

trei mari categorii :
1. Însuşirea unor concepte şi a unor cunoştinţe pertinente specifice
domeniului: pace şi educaţie pentru pace, dezarmare şi educaţie pentru
dezarmare, democraţie şi drepturile omului, cooperare şi echitate, cultură
universală şi culturi naţionale, valori finale şi valori instrumentale,
problematica lumii contemporane şi soluţiile posibile, prospectiva
socială şi relaţia viitorului cu prezentul şi trecutul , cunoaşterea omului
şi a diversităţii tipurilor umane , distincţia între pacifişti apărători ai
păcii şi constructori ai păcii, agresiune şi agresivitate, conflict şi stări
conflictuale, fanatism şi convingere etc.

2. Însuşirea unor priceperi sau aptitudini : a asculta cu receptivitate pe

altul sau pe alţii , a dialoga , a face propuneri şi a da răspunsuri , a
comunica fidel propriile opinii sau intenţii , a iniţia schimbări şi a le
controla , a învăţa continuu etc.

3. Însuşirea unor comportamente sau atitudini : responsabilitate faţă de

propria patrie şi de colectivitatea mondială , solidaritate şi încredere în
semeni ,respect faţă de propria cultură şi de cultura altor popoare sau
colectivităţi , toleranţă în sensul de acceptare a diversităţii şi generozitate ,
probitate morală şi intelectuală, respect faţă de valorile spirituale şi de
purtătorii de valori , modestie şi recunoaşterea meritelor sau a talentelor
altora , spirit critic şi capacitate de a lua decizii.

Identificarea şi stoparea agresivităţii , intoleranţei , predispoziţiei pentru

fanatism trebuie să înceapă de timpuriu şi pentru îmbunătăţirea calităţii
etice a vieţii diferitelor colectivităţi umane este foarte importantă
descoperirea şi eliminarea egoismului , a comportamentelor
nonparticipative care pot duce la conflicte sau la dezagregarea
colectivelor : perfidia , intriga , laşitatea etc.
În cadrul de promovare a conţinuturilor pentru pace s-au conturat două
strategii. Prima constă în introducerea unor module specifice care ocupă
anumite durate putându-se asocia cu istoria, literatura , psihologia ,
filozofia , educaţia civică , educaţia plastică etc. O a doua strategie
constă într-o dublă acţiune : de punere în valoare a conţinuturilor
existente şi de difuzare sau introducere în sânul acestora a unor noi
teme , concepte sau preocupări specifice educaţiei pentru pace.
Ţinând seama de faptul că elevii trebuie să înveţe să participe la viaţa
socială şi să construiască viitorul , să se simtă responsabil cu toate
generaţiile şi cu toate naţiunile lumii în realizarea educaţiei pentru pace
s-au impus anumite metode şi mijloace de lucru.
În promovarea educaţiei pentru pace în cadrul unor organizaţii mondiale
guvernamentale şi nonguvernamentale , considerăm că ar fi potrivit să se
ia un număr de măsuri care ar pune mai bine în valoare experienţa
dobândită până acum .
Formele de realizare a acestei educaţii sunt ca şi la educaţia pentru
cetăţenie democratica următoarele :
- educaţia formală – învăţarea sistematică realizată în instituţii
specializate
- educaţia non-formală –activităţile educative desfăşurate în afara
sistemului formal de învăţământ
- educaţia informală – experienţele de învăţare spontană , cotidiană
Modalităţile de realizare a educaţiei pentru pace la nivelul
claselor I-IV sunt :
- memorizări ,povestiri , activităţi de observare , desene realizate de
copii , lecturi după imagini , filme , convorbiri tematice , jocuri de rol ,
rebusuri , dezbaterea unor fapte , exerciţii de simulare etc. Aceste
activităţi pot fi realizate pe grupe sau individual .
La nivel mondial au izbucnit o serie de probleme care ne asaltează
continuu . Acestea au devenit obiectul activităţii diferitelor categorii de
specialişti . În prezent asistăm la o intensificare a revoltelor şi
conflictelor la care se adaugă şi dezastrele naturale . Problema păcii este
un imperativ al lumii contemporane .

În “ Noul Testament “ scrie “ dacă rădăcinile sunt sfinte , atunci şi

ramurile sunt “. Altfel spus , dacă îngăduim ca răul să coboare spre
rădăcini(copiii) şi să le întineze atunci trunchiurile şi ramurile se vor
ofili iar copacul se va putrezi.
Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova
Universitatea de Stat ,,B.P.Hasdeu”din Cahul

Educatia pentru
pace în contextul
lumii problematice

Realizat :Zamfirov Corina

Studenta grupei P.P 0801

Verificat:Barbă Maria
Doctor,Lector superior
Cahul 2009