Micorize

In natura exista foarte multe relatii de simbioza intre diferitele organisme. Spre exemplu,
una dintre cele mai cunoscute este cea dintre furnici ci afide. Afidele sunt paduchii de
frunze, acele insecte translucide verzui sau inchise la culoare. Afidele sug seva plantei si
secreta un lichid dulce, foarte apreciat de furnici. Acestea din urma urca pe plante si
culeg aceste picaturi de pe spatele afidelor. Furnicile castiga hrana, iar afidele castiga
protectie. Furnicile devin foarte agresive cu orice fel de pradator al afidelor. In cazul
plantelor, este cunoscuta relatia de simbioza dintre anumite specii de ciuperci si
radacinile plantelor. Aceasta simbioza este cunoscuta sub numele de micoriza. ,,Mico-"
se refera la ciuperci, iar ,,-riza" se refera la radacini, la rizosfera.

Care sunt beneficiile micorizelor?

Ciupercile, ca sa traiasca si sa se dezvolte, au nevoie de substante organice. Nefiind

capabile sa faca fotosinteza, nu pot produce aceste substante. In schimb, au o foarte buna
capacitate de absorbtie a mineralelor din sol. Plantele, in schimb, au posibilitatea de a
face fotosinteza. Astfel, ele transforma mineralele in substante organice, de care au
nevoie in toate procesele necesare supravietuirii, dezvoltarii, inmultirii. In schimb,
plantele au o posibilitate limitata de a extrage minerale din sol. Radacinile plantelor au un
ritm limitat de crestere si de absorbtie. In aceste conditii, se realizeaza simbioza dintre
cele doua elemente: plante si ciuperci. Cele din urma vin cu mineralele din sol, iar
primele (plantele) vin cu substantele organice, care hranesc ciupercile. Este asemeni unei
casnicii convenabile din punct de vedere material. A nu se intelege gresit! Ciupercile
micorizatoare nu consuma cantitati mari de substante organice. Planta ofera foarte putin
si primeste in schimb foarte mult.

Tipuri de micorize

Micorizele sunt de doua tipuri: ectomicorize si endomicorize (arbusculare).

Ectomicorizele invelesc varfurile radacinilor cu o manta formata din hife care adera
intim la suprafata radacinii. In interiorul radacinii, ectomicorizele formeaza o asa numita
plasa Hartig. Aceasta se dezvolta numai in spatiile intercelulare. Cu alte cuvinte,
ectomicorizele nu ajung in interiorul celulelor radacinii, ci doar le
inconjoara. Endomicorizele nu colonizeaza varfurile radacinilor, ci doar zonele mai
batrane, mai groase. Hifele acestora pornesc dintr-un spor al ciupercii. La suprafata
radacinii, se formeaza un hifopodium. Acesta este format din celule aplatizate, avand rol
de fixare si absorbtie. Mai departe, endomicorizele populeaza radacina atat intercelular,
cat si INTRAcelular. Totul culmineaza cu formarea unor retele in interiorul celulelor
radacinii. Aceste retele se numesc arbuscule (datorita faptului ca seamana cu niste
arbori). Prin aceste arbuscule, celulele plantei primesc hrana direct in interior, acolo un
este nevoie de ea.

Care ar fi cele mai eficiente micorize?

Bineinteles, cele mai eficiente micorize sunt endomicorizele. Ele populeaza portiunile
mai batrane ale radacinii, unde aceasta nu mai face absorbtie. In plus, endomicorizele
patrund in interiorul celulelor, ducand mineralele exact acolo unde este nevoie de ele. Cu
ajutorul endomicorizelor, plantele isi maresc subtantial capacitatea de absorbtie a
mineralelor din sol. Endomicorizele se dezvolta rapid si creeaza o retea foarte mare de
abosrbtie in substratul de crestere.
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.fabricadeplante.ro/simbioza-dintre-ciuperci-si-radacinile-plantelor-
micorizele-si-avantajele-acestora