Chirilă Mihaela Gabriela

Grupa 22C22 A

-Tehnici de procesare a fluxurilor de date-

Profesor: Dr. Inginer Anghel Cătălin

Tehnologia scanării irisului

pentru identificarea și verificarea
persoanelor

1
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Biometria

Biometria este o ramură a biologiei în care se utilizează metodele statistice,

calculul probabilităților și principiile analizei matematice pentru studiul ființelor vii.
De asemenea, se poate aplica la diferite nivele de organizare a materiei vii:

 biometria nucleului (cariometria);

 biometria celulelor (citometria);
 biometria țesuturilor (histometria);
 biometria organelor (viscerometrie, osteometrie);
 biometria părților corpului (somatometrie).
Biometria cuprinde metode de recunoaștere unică a oamenilor pe baza uneia sau
mai multor trăsături intrinseci fizice sau comportamentale. În informatică, în spe-
cial, biometria este folosită ca o formă de gestionare a accesului de identitate și de
control al accesului. Este utilizată de asemenea, pentru a identifica indivizi în
grupuri aflate sub supraveghere.
Tehnologia biometrică oferă metode automate de identificare sau autorizare a
unei persoane. Acestea se pot încadra în două mari clase:

1. Metode fiziologice, legate în general de formele corpului. Exemplele includ,

dar nu sunt limitate la amprente, geometria mâinii, recunoașterea feței,
recunoașterea irisului (care a înlocuit-o în mare măsură pe cea a retinei),
ADN și odor/miros.
2. Metode comportamentale, legate de comportamentul unei persoane. Exem-
plele includ, dar nu sunt limitate la ritmul tastării, mers și voce. Unii cer-
cetători au inventat termenul de comportametrie pentru această clasă a
datelor biometrice.

Recunoaşterea persoanelor după scanarea irisului este văzută în momentul de faţă

ca fiind cea mai precisă tehnologie biometrică.

2
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Exemple de caracteristici biometrice: a) ADN, b) ureche, c) faţă,d) termogramă facială, e) termo-

gramă a mâinii, f) venele mâinii,g) amprenta degetului, h) modul de mers, i) geometria palmei, j) iris,
k) amprenta palmei, l) retina, m) semnătura, n) vocea

Scurt istoric
Ideea utilizării caracteristicilor irisului pentru identificarea persoanelor, a
apărut pentru prima dată într-o carte de oftalmologie, scrisă de către James Dog-
garts în 1949.

Până în anii 1980 acest subiect era de domeniul SF-ului, apărând doar în filmele cu
James Bond. În anul 1987 alţi doi oftalmologi, Aran Safir şi Leonard Flom, bre-
vetează ideea, iar în 1989 se adresează lui John Daugman (atunci profesor la Uni-
versitatea Harvad) să încerce să elaboreze algoritmi matematici pentru scanarea
irisului .

3
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Aceşti algoritmi (IrisCod), pe care Dr. J.Daugman i-a brevetat în 1994, sunt baza
tehnologiilor scanării irisului din zilele noastre.

IrisScan Inc. (ulterior transformată în Iridian Technologies), este cea mai mare
companie din lume, care a dezvoltat tehnologia de recunoaştere a irisului. Dr. John
Daugman proprietarul companiei şi inventatorul algoritmelor, în anul 1997, a primit
Premiul pentru Tehnologia Informaţiei, iar în 2000, a demonstrat tehnologia de
identificare a persoanelor pe baza irisului, într-un spectacol numit Experienţa Mile-
niului, organizat la Milenium Dome în Anglia. Acest proiect a fost considerat unul
din cele mai actuale şi mai importante din lume .

Astfel, începând cu anul 2000, tehnologia de scanare a irisului a fost imple-

mentată în cele mai diverse şi importante domenii: sistemul bancar, aeroporturi, in-
stutuţii guvernamentale, strategice, private, etc.

Compania IDC, imediat, a realizat un studiu de piaţă pe arena mondială. ( World-

wide Hardware and Biometrics Authentication Forecast and Analysis, 2001—2006).

Deja in 2002, conform acestui studiu piaţa tehnologiilor biometrice electronice

de identificare si autentificarea persoanelor avea urmatoarea structura:

• scanarea irisului — 34%;

• scanarea amprentei digitale — 34%

• scanarea palmei — 25%

• biometria faciala — 15%

• identificarea vocii — 11%

• identificarea semnaturii — 3%.

Particularităţile individuale ale irisului

Irisul este o excepţie prin multitudinea, diversitatea şi originalitatea structurii şi
funcţiilor sale. Irisul deţine harta genetică a organismului, fiind un indicator indubi-
tabil al particularităţilor individuale, constituţionale, dar in acelaşi timp reflectă şi
starea actuală a organismului.

4
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Ca structură morfologică, irisul

include diverse elemente : vase
sanguine , nervi , muşchi, pig-
menţi. Pigmenţii sunt de natură
diferită : melanina – pigmentul
nativ, care formează culoarea
ochilor şi pigmenţi de natură
metabolică (deşeuri metabolice)
care se depun sau se grupează
sub formă de pete pigmentare de diferite nuanţe, care redau irisului un peisaj
aparte, dar in acelaşi timp îngreunează vizualizarea şi identificarea structurilor
sale .

Sub influenţa luminii spectrale, aceeaşi structură morfologică este percepută, vi-
zualizată, în mod diferit. „Peisaje” diferite apar şi dispar în funcţie de parametrii
spectrului (lungimii de undă), care penetrează ţesuturile irisului. Acest efect are la
bază legile fizicii optice, fenomenul de absorbţie şi reflexie a undelor electromag-
netice în ţesuturi, care diferă ca structură şi mod de amplasare. Diversitatea ele-
mentelor sale structurale, cu o compoziţie spectrală foarte variată, pot fi identifi-
cate numai prin filtre color care permit analiza tuturor formaţiunilor componente
ale irisului, amplasate atât la suprafaţă, cât şi in profunzime.

Diversitate structurală, initial a fost un impediment pentru selecţia parametrilor

de identificare. Ulterior, problema a fost rezolvată prin captarea imaginii cu
camerelor video în spectru vizibil şi infraroşu şi utilizare ca indice biometric a stro-
mei trabeculare .

In situaţiile când sunt necesare sisteme mai complexe de siguranţă se utilizează ca

indice biometric şi parametrii pupilei.

Toţi parametrii, utilizaţi ca indicatori biometrici sunt structuri vii, care evoluează
pe parcursul vieţii, odată cu organismul din care fac parte. Luând in consideraţie
acest fapt, sunt necesare studii pe perioade indelungate de timp (10-50 de ani),
care să ateste evoluţia modificărilor parametrilor biometrici (la copii, vârstnici, în
anumite afecţiuni patologice) şi elaborarea recomandărilor privind reactualizarea
bazelor de date.

5
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Procesul scanării irisului

Etape majore:

1. Izolarea imaginii irisului

2. Codificarea trăsăturilor prin demodulare folosind undele 2D Gabor aflate în
cuadratură
3. Analize statistice – folosirea distanţei Hamming pentru compararea codurilor

Modalitatea de captură a imaginii

O cameră video preia o imagine alb-negru de

la o distanţă cuprinsă între 12 şi 61cm, în funcţie
de tipul acesteia. Camera de luat vederi utiliz-
ează o iluminare apropiată de infra-roşu (simi-
lară cu cea de la o telecomandă TV), care este
neinvazivă, aproape invizibilă şi foarte sigură. În
figura din partea dreaptă se prezintă o cameră
specializată pentru fotografierea irisului.
Această cameră de luat vederi poate lua imagini

ale irisului de la o distanţă de 45-50 cm, poate fi cuplată la un calculator folosind un

port USB sau paralel. Timpul maxim de scanare şi convertire a irisului în IrisCode
este de 2 secunde. Camera are încorporate programe software produse de firma
Iridian, liderul mondial în această tehnologie.

6
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Crearea unui iriscode

Imaginea unui ochi este în primă fază procesată de un software care localizează
părţile dinspre interior şi dinspre exterior ale irisului şi conturul pleoapelor, pentru
a extrage doar porţiunea de iris. Genele şi zonele de reflecţie care pot acoperi
părţi ale irisului sunt detectate şi eliminate.

Un software matematic codifică apoi modelul irisului printr-un proces numit de-
modulare. Acest soft creează un cod de fază pentru secveţa de structură a irisului,
similar cu o secvenţă de cod ADN. Procesul de demodulare foloseşte funcţii denu-
mite unde 2D care generează o descriere compactă şi completă a modelului irisului,
neţinând seama de mărimea sa sau de dilatarea pupilei. Dimensiunea codului generat
este de 512 octeţi.

Secvenţa de fază generată este denumită şablonul IrisCode, iar în acest cod se
reflectă caracteristicile unice ale unui iris într-un mod foarte robust, ceea ce per-
mite căutări foarte rapide în baze de date de dimensiuni mari. Şablonul IrisCode
este apoi criptat pentru a elimina posibilitatea “furtului” de identitate şi pentru a
maximiza securitatea.

În figura de mai jos se prezintă un iris şi şablonul IrisCode asociat, punctele albe
reprezentând cifra binară 0, iar punctele negre cifra 1.

7
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Extragerea imaginii irisului din imaginea ochiului

Această operaţie este prezentată în figura următoare. În scopul separării regiunii
ocupate de iris se utilizează un operator integro-diferenţial. Imaginea ochiului este
notată cu I(x,y). Coordonatele centrului pupilei sunt (𝑥0 , 𝑦0 ) . Domeniul de integrare
este delimitat de un cerc cu centrul în (𝑥0 , 𝑦0 ) de rază variabilă r. Pe acest cerc se
consideră elementul de arc ds, care defineşte sectorul de cerc marcat în figură. Se
claculează integrala curbilinie :

Această integrală este o măsură a gradului de texturare a regiunii din interiorul

cercului de rază r. Considerând că r se modifică de la 0 la o valoare maximă, viteza
de variaţie a valorii integralei Dens(r) se modifică brusc atunci când valoarea lui r
depăşeşte valoarea razei cercului pupilei. Cea de a doua modificare bruscă a vitezei
de variaţie a valorii integralei Dens(r) apare când r depăşeşte valoarea razei cer-
cului exterior al irisului. În consecinţă supraveghiând viteza de variaţie a integralei

8
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Dens(r) pot fi detectate graniţele regiunii irisului cu regiunile pupilei şi corneii.

Această viteză de variaţie poate fi calculată cu relaţia :

Codarea imaginii irisului

Un număr de 1024 de regiuni locale dis-
juncte ale imaginii irisului sunt filtrate cu
filtre Gabor(ca și cele două demarcate cu
galben în figura din dreapta), generând co-
eficienţi complecşi ale căror părţi reale şi
imaginare specifică coordonatele unor fazori
în planul complex. Interesul pentru semnale
complexe apare în legătură cu posibilitatea
pe care o oferă acestea de a face o codare
în fază. Răspunsul la impuls al unui filtru Ga-
bor este dat de produsul dintre un nucleu, care descrie
comportarea sa în domeniul spaţial şi o exponenţială com-
plexă, care îi descrie comportamentul în domeniul frecvenţă, ω.Expresia nucleului
este:

unde ρ reprezintă raza vectoare a pixelului considerat în raport cu centrul pupilei

iar φ reprezintă unghiul pe care îl face această rază vectoare cu axa orizontală.

Acest nucleu are doi parametri: α şi β care caracterizează direcţia preferenţială a

filtrului. La ieşirea unui filtru Gabor se obţine semnalul complex

dat de convoluția
bidimensională a răspunsului la impuls al filtrului Gabor cu imaginea din regiunea
locală curentă. Parametrii θ0 și r0 reprezintă coordonatele polare ale centrului

9
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

regiunii locale curente. Aceste semnale complexe au părțile reală:

și imaginară:

Prin gruparea acestor părți reală și imaginară se obțin fazori. Unghiul fiecărui fazor
(element al imaginii de fază creată prin utilizarea filtrelor Gabor) este cunatizat pe
2 biți, fiind alocat într-unul din cele patru cadrane ale planului complex, așa după
cum se vede în figura următoare. Acest proces este repetat pe toată suprafața
irisului obținându-se un cod de 2048 de biți.

10
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Detecția
În scopul auentificării, codul generat pe baza imaginii achiziţionate se compară cu
codurile din baza de date. În cazul în care în baza de date este găsit un cod identic
cu cel al imaginii achiziţionate persoana testată este autentificată. Cheia recuno-
aşterii irisului este căderea la un test de independenţă statistică, care implică atâ-
tea grade de libertate încât este practic garantată trecerea lui când se compară
codurile corespunzătoare la două irisuri diferite şi unica lui cădere atunci când se
compară codurile obţinute în două scanări ale aceluiaşi iris. Acest test constă în
compararea valorii unei metrici asociate fiecărei perechi formate din codul per-
soanei testate şi un cod din baza de date cu un prag. Valoarea pragului se alege în
aşa fel încât testul să fie căzut (irişi ne-independenţi statistic) doar dacă cele două
coduri corespund aceluiaşi iris. Testul de independenţă statistică este implementat
simplu cu ajutorul operatorului Boolean SAU EXCLUSIV(XOR), aplicat celor doi
vectori de 2048 de biţi care codează cei doi irişi care se compară. Acest operator
detectează neconcordanţa între oricare pereche de biţi corespunzători. Pentru
eliminarea eventualelor distorsiuni datorate celor două achiziţii se utilizează şi vec-
torii mască corespunzători acestora (vectori care specifică poziţiile pixel-ilor celor
doi irişi care se compară). În acest scop se utilizează operatorul Boolean ŞI(AND).
Apoi se calculează o distanţă Hamming (HD) fracţionară, ca măsură a ne-asemănării
celor doi irişi:

11
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Această distanţă reprezintă

metrica testului de inde-
pendenţă. Numitorul măsoară
numărul total de biţi de fază
care contează în comparaţia
irişilor după ce distorsiunile
(datorate de exemplu reflexiilor
sau genelor) au fost înlăturate.
De aceea HD este o măsură
fracţionară a ne-asemănării.
Dacă HD = 0, potrivirea este
perfectă.

În scopul determinării valorii optime a pragului cu care se compară metrica în la-

boratorul de calculatoare al Universităţii Cambridge s-a creat o bază de date
conţinând un număr foarte mare de imagini de iris. În urma codării acestora s-a
obţinut o bază de date echivalentă de coduri. În figura următoare se prezintă dis-
tribuţia statistică a distanţelor Hamming fracţionare obţinute pentru cele 9,1 mil-
ioane de comparaţii posibile între perechile de irişi din baza de date.

12
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Utilizare
Tehnologiile biometrice, în special scanările de iris, pot fi folosite, şi
sunt în curs de a fi implementate
în diferite zone:

 Accesul într-un calculator

 Aeroporturi
 Paşapoarte
 ATM-uri
 Autentificarea utilizatorilor de
carduri de credit

Avantajele irisului ca sistem biometric

Gradul de individualitate a irisului depăşeşte cu mult amprenta digitală. Variabili-
tatea : 244 garde de libertate la iris, amprenta digitală 55 dispune doar de 60-70
grade. Chiar si numai la identificare a 75% de IrisCoduri şansa repetabilităţii ar fi
de 1 la 10 miliarde de miliarde .

Metoda rivalizează cu determinarea testelor ADN prin acurateţe, precizie, sta-

bilitate, informativitate. Metodă este igienică, confortabilă, rapidă: Irisul poate fi
scanat relativ usor, neinvaziv, non-contact, de la distanţă.

Analiza imaginii şi criptarea (formarea IrisCod-ului) imaginii durează 1 secundă.

Timpul de căutare : 100.000 IrisCod -uri pe secundă.

Această tehnologie garantează un nivel ridicat de confidenţialitate şi siguranţă.

Cataracta, reflexii ale corneei, transplantul de cornee sau cristalin, lentilele de
contact, ochelarii – nu sunt un impediment pentru scanarea irisului unei persoane şi
formarea unui IrisCod corect .

13
Chirilă Mihaela Gabriela
Grupa 22C22 A

Irisul înruneşte toate calităţile necesare unui sistem biometric de identificare şi

are mai multe avantaje: pe primul loc este certitudinea individualităţii (până în
prezent nu s-au depistat erori, falsuri, etc), imaginea irisului se poate prelua
repede, uşor, neinvaziv, de la distanţă. Fiind o matodă non-contact, înlesneşte tre-
cerea unui număr mare de persoane, într-un timp foarte scurt. Nu există pericolul
transmiterii infecţiilor, echipamentele nu necesită dezinfecţie.

Dezavantajele irisului ca sistem biometric

Achiziţia imaginii irisului cere mai multă pregătire şi atenţie decât orice altă bio-
metrică.

Unii utilizatori nu agreează tehnologiile bazate pe fotografierea irisului.

Ochelarii sau lentilele de contact pot să aibă un impact asupra performanţei.

Posibilitate de eşuare a identificării în cazul folosirii unor dispozitive a căror cali-

tate nu este tocmai ridicată sau în cazul apariţiei unei lumini adverse.

14