Ştiri şi opinii juridice

Cheltuieli de executare. Nelegalitatea avansării onorariului executorului judecătoresc de către

creditor.Posibilitatea diminuării cheltuielilor de executare, a onorariului executorului
judecătoresc şi a onorariului avocatului creditorului în cazul executării de bunăvoie a creanţei în
termenul legal acordat de la primirea somaţiei

Prin Legea nr. 151/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 493/11.07.2011, a fost aprobată Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, cu o serie de modificări şi completări. Astfel, la art. 37 se introduc două alineate
noi, cu următorul conţinut:

«(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepţia
cazului în care creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege
se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după
caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul
executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să îşi
îndeplinească obligaţia, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte
decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului
judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.
(5) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului, în faza de executare silită;
4. onorariul expertului şi al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de
executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.»"

Textul aduce clarificări importante cu privire la cheltuielile de executare, stabilirea şi întinderea acestora şi
partea datoare să le suporte.

Potrivit art. 3717 alin. (1) C. proc. civ., creditorul are obligaţia de a avansa cheltuielile de executare. Se
încadrează în această categorie cheluielile de executare prevăzute de Anexa 1 la Statutul Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Nr. 19/2010 a
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, modificat prin Hotărârea nr. 1/2011 a Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti. La acestea se adaugă onorariul de avocat pe care creditorul îl poate angaja pentru
faza de executare silită, precum şi taxele judiciare de timbru şi timbrele judiciare prevăzute de Legea nr.
146/1997 cu privire la cererile şi actele de executare silită.

Onorariul executorului judecătoresc nu trebuie însă achitat în avans nici măcar parţial de către creditor,
conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cu care executorii
judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a
onorariului. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obţine exclusiv în urma executării de la
debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligaţiei prevăzute de titlul executoriu.
(a se vedea Daniel Atasiei, Horia Ţiţ, Mica reformă în justiţie, Legea nr. 202/2010 comentată, Ediţia a 2-a,
revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, 2011, p. 119)

În cazul în care debitorul îşi execută de bunăvoie obligaţia, trebuie avut în vedere momentul la care are loc
executarea voluntară.

Dacă executarea voluntară are loc în termenul prevăzut de lege, care curge de la primirea somaţiei (spre
exemplu, o zi în cazul executării indirecte mobiliare, conform art. 411 alin. 1 C. proc. civ., 15 zile în cazul
executării silite indirecte imobiliare conform art. 500 alin. 1 C. proc. civ. etc.), debitorul va putea solicita
reducerea onorariului executorului judecătoresc şi eventual al avocatului creditorului, proporţional cu
activitatea depusă de aceştia. De asemenea, debitorul va suporta cheltuielile pentru actele de executare
efectiv îndeplinite până la acel moment. În acest sens, debitorul va adresa o cerere executorului judecătoresc
pentru emiterea unui nou proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare având în vedere executarea
voluntară, în cazul refuzului executorului judecătoresc putând formula contestaţie la executare în condiţiile
art. 399 alin. 1 teza finală C. proc. civ. (refuzul îndeplinirii unui act de executare în condiţiile prevăzute de
lege).

Dacă însă executarea voluntară are loc după expirarea termenului legal calcultat de la primirea somaţiei sau
executarea silită are loc fără somaţie (de exemplu, în cazul popririi, conform art. 454 alin. 1 C. proc. civ.),
debitorul datorează cheltuielile de executare în integralitatea lor, inclusiv onorariul executorului şi onorariul
avocatului creditorului, dacă este cazul.

Art. 669 - Cheltuieli de executare

(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este
obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu,
cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul
când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se
prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz,
efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul
executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat
potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte
decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului
judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de
executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe
baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de
executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele
administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea
executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor
urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea
patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru
creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.