minescu

e bate luna
or tremurător
ările-ntruna
glas ciripitor?

runzele-n poiană
gomotul de guri
, se hârjoană
ncă de păduri?

ă mişcătoare
şti un straniu joc.
c călătoare
u rămas pe loc?

ăvărat pădurea,
ţă-n orice zvon,
gândeşti aiurea,
ndymion.

i singurătate
ic de izvor?
odrul frunza-şi bate,
verdele covor?

a cea rărită,
ci, din umbre moi,
ă liniştită
i, cu umeri goi?

engile le-ndoaie
de omăt,
şi bălaie,
şi mlădiet.

r pe-al ei umăr,
ndră la vânat
ze fără număr
a lăsat.