Stabilitatea Pantelor Si Lucrari de Sprijinire PDF

STABILITATEA PANTELOR
SI LUCRARI DE SPRIJINIRE
Lucrari de stabilizare
a versantilor instabili
2
Conf. Dr. ing. Loretta Batali
STRUCTURI DE SPRIJIN DIN PAMANT ARMAT

Principiul pământului armat
Pentru eforturile de întindere pe care pământul nu le poate prelua se pot introduce armături în teren.
Pamantul nu poate prelua eforturi de intindere
1
Principiul pământului armat
Modul de interactiune a armaturilor

cu pamantul
Tipuri de structuri din pământ armat
A. Structuri din pământ care nu sunt stabile sub propria lor greutate în varianta nearmată
- ele pot fi în situaţia de a prelua sau nu încărcări exterioare
- principalul criteriu de dimensionare este stabilitatea sub greutate proprie şi, eventual, sub posibilele
încărcări exterioare.
Zid de sprijin din pamant armat Culee din pamant armat
2
A.1. Structuri de sprijin şi pante abrupte (peste 70°faţă de orizontală)
3
A.2. Ramblee fundate pe terenuri moi, armate la baza
B. Structuri din pământ stabile sub propria lor greutate chiar şi în varianta nearmată
- principalul criteriu de dimensionare este preluarea încărcărilor exterioare, în condiţii de

limitare a deformaţiilor
- drumuri nepavate armate cu materiale geosintetice,

- îmbrăcăminţi bituminoase armate cu materiale geosintetice,
- lucrări aferente căilor ferate,
- platforme armate cu materiale geosintetice .
4
Tipuri de armaturi
- - benzi sau grile metalice,

- - benzi, folii sau grile din materiale polimerice
- - ancore de diverse tipuri.
- armături relativ inextensibile - deformaţiile la rupere sunt mai mici

- geotextile, decât deformaţiile maxime ce pot apare în terenul nearmat.
- geogrile, În această categorie intră armăturile metalice.
- geocompozite de armare. - armături relativ extensibile - deformaţii la rupere mai mari decât
deformaţiile maxime ce pot apare în pământul nearmat.
În această categorie intră aproape toate tipurile de armături geosintetice.
Tipuri de armaturi
- benzi
5
Tipuri de armaturi
- grile
Tipuri de armaturi
- folii
6
Tipuri de armaturi
- ancore
Elemente de fatada
• panouri prefabricate din beton cu înălţime mai mică decât înălţimea structurii, îmbinate între ele prin
diferite sisteme,
• panouri prefabricate din beton cu înălţime egală cu înălţimea structurii,
• blocuri modulare prefabricate din beton,
• elemente metalice,
• gabioane,
• materiale geosintetice întoarse la faţa zidului,
• elemente montate după construcţie în cazul geosinteticelor întoarse la faţa structurii, realizate din beton
torcretat, beton, panouri prefabricate din beton, lemn sau alte materiale.
7
Elemente de fatada
Panouri pe toata inaltimea structurii
Elemente de fatada
Blocuri modulare prefabricate
8
Elemente de fatada
Geotextile intoarse
la fata masivului
Elemente de fatada
Geotextile intoarse la
fata masivului si
protectie de lemn
9
Elemente de fatada
Gabioane din geogrile
Elemente de fatada
Protectie din plasa de

sarma
10
Elemente de fatada
Elemente de fatada
11
Elemente de fatada
Umplutura armata
1. Umpluturi din pământ necoeziv – < 15% particule fine. Pot fi utilizate pentru toate tipurile de structuri.
2. Umpluturi din pământ slab coeziv – >15% particule fine, IP ≤ 6%. Pot fi utilizate pentru toate tipurile de
structuri.
3. Umpluturi din pământ coeziv – nu pot fi utilizate la ziduri de sprijin cu caracter permanent. Utilizarea
umpluturilor coezive implică utilizarea unei cantităţi mari de armătură, cu o adeziune bună şi cu proprietăţi
drenante. În general este recomandată evitarea acestor materiale.
4. Cenuşi de termocentrală
5. Steril de mină – materialul va fi evaluat dacă este utilizabil pentru structuri de pământ armat.
6. Materiale friabile – pământurile friabile, cum sunt cele susceptibile de degradări datorită apei nu pot fi
utilizate ca umpluturi pentru structuri de sprijin armate cu geosintetice.
12
Armaturi geosintetice - caracterizare
Caracteristică Standard aplicabil Funcţii

Filtrare Separare Armare
Rezistenţa la întindere SR EN ISO 10319:1999 N N N
Elongaţia la încărcare SR EN ISO 10319:1999 R R N
maximă
Rezistenţa la întindere a SR EN ISO 10321:1999 S S S
îmbinărilor
Rezistenţa la perforare SR EN ISO 12236:2000 S N N
statică (CBR)
Rezistenţa la perforare SR EN 918:2000 N R N
dinamică
Caracteristicile de prEN ISO 12957-1:1997 S S R
frecare prEN ISO 12957-2:1997
Fluaj din întindere EN ISO 13431 - - R
Deteriorare la punere în EN 10722-1 R R R
operă
Deschiderea EN ISO 12956 N R -
caracteristică a porilor
1
Permeabilitate normală EN ISO 11058 N R R
pe plan
Durabilitate anexa B a SR EN 13251 N N N
Rezistenţă la degradare EN 12224 R R R
datorită agenţilor
climatici
Rezistenţă la ENV ISO 12960 sau S S S
îmbătrânire chimică 13438
ENV 12447
Rezistenţa la degradare SR EN 12225:2000 S S S
biologică
Principii de proiectare la stari limita
Categorii geotehnice
Categoria geotehnica 1:
structuri mici sau relativ simple, care pot fi proiectate folosind experienţa acumulată şi date şi
analize calitative. În această categorie intră structurile de sprijin şi pantele cu înălţime mai mică de
1.5 m, la care cedarea ar duce la distrugeri minime şi la blocarea accesului.
13
structuri convenţionale fără riscuri deosebite, nici condiţii de încărcare sau de teren speciale, care
pot fi proiectate utilizând date şi analize cantitative obişnuite. În această categorie intră rambleele şi
structurile a căror cedare poate provoca pagube moderate.
14
structuri care implică riscuri deosebite sau dificultăţi de teren şi/sau încărcare, care trebuie
proiectate utilizând metode speciale. În această categorie intră pilele de pod, structuri care suportă
în mod direct autostrăzi sau alte drumuri naţionale sau principale, baraje, ziduri de cheu, ramblee de
cale ferată .
15
- verificarea aparitiei starilor limita in teren si in structura
Stări limită ultime considerate în EUROCODE 7:
- pierderea echilibrului structurii sau terenului, în care rezistenţa materialelor

structurale si a terenului este nesemnificativă în asigurarea rezistenţei (EQU);
- cedare internă sau deformaţii excesive ale structurii sau elementelor structurale, în
care rezistenţa materialelor structurale este semnificativă în asigurarea rezistenţei (STR);
- cedarea sau deformaţii excesive ale terenului, în care rezistenţa terenului este
semnificativă în asigurarea rezistenţei (GEO);
- pierderea echilibrului structurii sau terenului datorită ridicării de către presiunile

interstiţiale (UPL);
- antrenare hidrodinamică, eroziune internă a terenului datorată gradienţilor

hidraulici (HYD).
- determinarea valorilor de proiectare ale actiunilor
Fd = γF × Frep, γF este factorul parţial aplicat acţiunilor,

Frep este valoarea reprezentativă a acţiunii
ψ este un factor de conversie a valorilor caracteristice ale

Frep = ψ × Fk,
acţiunilor în valori reprezentative şi poate fi egal cu 1.0 sau
subunitar (notat ψ0, ψ1 sau ψ2)
Fk – valoarea caracteristică a acţiunilor
- determinarea valorilor de proiectare ale parametrilor geotehnici
Xd = Xk/γM, Xk este valoarea caracteristică a proprietăţii geotehnice,

γM este factorul parţial de material aplicat caracteristicilor
geotehnice.
Factorii parţiali pot fi aplicaţi acţiunilor însele (Frep – multiplicare cu γF)

sau efectelor lor (E – multiplicare cu γE),
proprietăţilor geotehnice (X – divizare la γM) sau rezistenţelor (R – divizare la γR).
16
Pentru verificarea la SLU de tip EQU :

Edst,d este valoarea de proiectare a efectului acţiunilor
Edst,d ≤ Estb,d, destabilizatoare,
Estb,d este valoarea de proiectare a efectului acţiunilor stabilizatoare.
Pentru verificarea la SLU de tip STR şi GEO :

Ed ≤ Rd,
Ed este valoarea de proiectare a efectelor tuturor acţiunilor,
Rd este valoarea de proiectare a rezistenţei corespunzătoare
entru stările limită STR şi GEO: 3 abordări ale proiectării la SLU
Combinaţia 1: A1 + M1 + R1
Combinaţia 2: A2 + M2 + R1
I.
Combinaţia: A1 + M1 + R2
II.
Combinaţia: (A1 sau A2) + M2 + R3
A1 – pentru acţiunile structurale,
A2 – pentru acţiunile geotehnice
Factori parţiali ai acţiunilor pentru verificarea tip EQU

Acţiune Simbol Valoare
Permanentă, defavorabilă γG;dst 1.10
Permanentă, favorabilă γG;stb 0.90
Variabilă, defavorabilă γQ;dst 1.50
Variabilă favorabilă γQ;stb 0
Factori parţiali pentru caracteristicile geotehnice pentru verificarea de tip EQU

Parametru geotehnic Simbol Valoare
Rezistenţa la forfecare γφ 1.25
(aplicat tanφ’)
Coeziunea efectivă γc’ 1.25
Rezistenţa la forfecare γcu 1.40
nedrenată
Rezistenţa la compresiune γqu 1.40
monoaxială
Greutate volumică γγ 1.00
17
Factori parţiali ai acţiunilor sau efectelor lor pentru verificarea de tip STR şi GEO
Set
Acţiune Simbol
A1 A2
Defavorabilă 1.35 1.0
Permanentă γG
Favorabilă 1.0 1.0
Defavorabilă 1.5 1.3
Variabilă γQ
Favorabilă 0 0
Factori parţiali pentru caracteristicile geotehnice pentru verificările de tip STR şi GEO
Set
Parametru geotehnic Simbol
M1 M2
Rezistenţa la γφ 1.0 1.25
forfecare (aplicat
tanφ’)
Coeziunea efectivă γc’ 1.0 1.25
Rezistenţa la γcu 1.0 1.4
forfecare nedrenată
Rezistenţa la γqu 1.0 1.4
compresiune
monoaxială
Greutate volumică γγ 1.0 1.0
Factori parţiali pentru lucrări de sprijin pentru verificările de tip STR şi GEO
Set
Rezistenţă Simbol
R1 R2 R3
Capacitatea portantă γR;v 1.0 1.4 1.0
Alunecare pe talpă γR;h 1.0 1.1 1.0
Rezistenţa terenului γR;e 1.0 1.4 1.0
Factori parţiali pentru pante şi stabilitatea generală pentru verificările de tip STR şi GEO
Set
Rezistenţă Simbol
R1 R2 R3
Rezistenţa terenului γR;e 1.0 1.1 1.0
Pentru verificarea la SLEN în teren sau în secţiunile structurale:

Ed ≤ Cd,
Ed este valoarea de proiectare a efectelor tuturor acţiunilor,
18
Factor partial pt. materialele geosintetice, fm
Factor parţial Componentă Semnificaţie

fm1 fm11 Fabricaţie – acoperă posibilele reduceri ale capacităţii
materialelor în comparaţie cu valorile caracteristicile
determinate în cadrul procedurilor de control şi posibilele
erori de determinare
fm12 Extrapolarea datelor din încercări – ia în considerare
capacitatea pe termen lung a materialelor. Poate varia în
funcţie de durata de viaţă a structurii
fm2 fm21 Posibilitatea de deteriorare – ia în considerare
deteriorarea din timpul execuţiei
fm22 Influenţa mediului – ia în considerare degradarea datorată
condiţiilor de mediu
f m1 = f m11 × f m12
f m = f m1 × f m 2
f m 2 = f m 21 × f m 22
În cazul materialelor geosintetice, fm va fi aplicat minimului dintre rezistenţa la rupere

prin fluaj din tracţiune, Tft şi rezistenţa medie la întindere luând în considerare deformaţia
de fluaj, Tmed f, obţinând astfel rezistenţa de calcul:
⎛T T ⎞
Tc = min⎜⎜ ft , medf ⎟⎟
⎝ fm fm ⎠
Factori parţiali pentru interactiunea pamant/armatura
Există două mecanisme posibile de interacţiune între pământ şi armătură:

- suprafaţa posibilă de cedare intersectează un strat de armătură; în acest caz
mecanismul de interacţiune este unul de rezistenţă la smulgere; factorul parţial de
siguranţă corespunzător este fsm.
- suprafaţa potenţială de cedare coincide cu un strat de armătură; în acest caz
mecanismul de interacţiune este unul de rezistenţă la alunecare; factorul parţial de
siguranţă este fal.
pentru SLU: fsm = 1.3, fal = 1.3

pentru SLEN: fsm = 1.0, fal = 1.0.
19
PROIECTAREA STRUCTURILOR DE SPRIJIN ARMATE CU
MATERIALE GEOSINTETICE
Tipuri de structuri
Tipuri de structuri
20
În proiectarea structurilor din pământ armat se consideră că s-a atins o stare limită
atunci când:
a. se produce cedarea sau există degradări majore;

b. există deformaţii mai mari decât limitele acceptabile;
c. se produc alte tipuri de degradări minore care determină scurtarea duratei de
viată a structurii sau la operaţii de întreţinere neprevăzute.
Condiţiile definite la punctul a) reprezintă o stare limită ultimă, în timp ce punctele b) şi

c) reprezintă stări limită ale exploatării normale.
În practică se va dimensiona structura la starea limită ultimă şi se va verifica la starea

limita a exploatării normale.
În cazul aplicării principiilor EUROCODE, cazurile relevante pentru SLU

sunt STR şi GEO.
Procedura de proiectare
•Practica curentă de proiectare constă în determinarea geometriei şi a armării din condiţii de

împiedicare a cedării interne şi externe, utilizând metode de echilibru limită.
•Stabilitatea externă se referă la stabilitatea masei de pământ armat privită ca un întreg care poate
ceda prin mecanismele clasice de cedare ale zidurilor de sprijin, în timp ce stabilitatea internă se
ocupă de mecanismele interne de cedare şi duce la stabilirea necesarului de armătură.
Etapele proiectării:
• analiza eforturilor - alegerea unei distribuţii a armăturilor şi verificarea eforturilor din

masivul armat, care trebuie să fie compatibile cu proprietăţile pământului şi ale armăturilor;
trebuie evaluată stabilitatea locală la nivelul fiecărei armături;
• analiza stabilităţii structurii – stabilitate externă şi internă;
• analiza deformaţiilor, pentru a obţine o evaluare a comportării structurii la deformaţii
orizontale şi verticale.
1
Verificarea stabilitatii externe
Ca şi în cazul structurilor de sprijin tradiţionale, mecanismele potenţiale de cedare sunt:

• alunecare pe talpă,
• răsturnare (limitarea excentricităţii),
• depăşirea presiunilor pe teren,
• pierderea globală a stabilităţii.
SLU
Verificarea stabilitatii externe
2
Predimensionarea structurii
Predimensionarea structurii
3
Evaluarea impingerii pamantului
⎛ φ⎞
k a = tan 2 ⎜ 45° − ⎟
⎝ 2⎠
⎡ cos β − cos 2 β − cos 2 φ ⎤

k a = cos β⎢ ⎥
⎢ cos β + cos 2 β − cos 2 φ ⎥
⎣ ⎦
4
⎡ cos I − cos 2 I − cos 2 φ ⎤

k a = cos I ⎢ ⎥
⎢ cos I + cos 2 I − cos 2 φ ⎥
⎣ ⎦
sin 2 (θ + φ)
ka = 2
⎡ sin (φ + δ)sin (φ − β) ⎤
sin 2 θ sin (θ − δ)⎢1 + ⎥
⎣⎢ sin (θ − δ )sin (θ + β) ⎦⎥
5
Evaluarea impingerii pamantului – conditii seismice
Fi = 0.5γ 1 H 2 k h
∆Pas = 0.375k h γH 2
Evaluarea impingerii pamantului – conditii seismice
∆Pas = γH 22 ∆k as
cos 2 (φ − ξ − 90 + θ) 1
k as = ⋅
cos ξ cos 2 (90 − θ) cos(β + 90 − θ + ξ ) ⎡ sin (φ + β )sin (φ − ξ − β) ⎤
2
⎢1 + ⎥
⎣ cos (β + 90 − θ + ξ ) cos (β − 90 + θ ) ⎦
⎛ kh ⎞
⎜
ξ = arctg⎜ ⎟
⎟
⎝1− k v ⎠
kv = 0
6
Verificarea stabilitatii la alunecare pe talpa
tan φ c
fsR h ≤ R v + L
f ms f ms
Verificarea stabilitatii la rasturnare
•Datorită flexibilităţii structurilor de pământ armat, răsturnarea nu reprezintă un mecanism critic de cedare.
•În practica curentă de proiectare se calculează excentricitatea rezultantei forţelor verticale, care trebuie să fie
mai mică decât L/6 pentru pământuri sau L/4 pentru roci, în caz contrar fiind necesară o lungime mai mare de
armătură; in conditii seismice e < L/3.
•Pentru structurile ce pot fi considerate rigide, verificarea stabilităţii la răsturnare presupune compararea
momentului forţelor destabilizatoare (forţele şi parametrii geotehnici fiind afectaţi de factorii parţiali
corespunzători) cu momentul forţelor rezistente faţă de punctul de la baza faţadei.
Verificarea presiunilor pe teren
Rv
σv =
L − 2e
p cr 1
σv ≤ + γ f Dm p cr = c f N c + γ f LN γ
f ms 2
7
Verificarea stabilitatii globale
Verificarea stabilitatii interne
Cedarea internă a structurii de sprijin din pământ armat poate avea loc în două moduri:
• eforturile de întindere din armături devin prea mari, astfel încât acestea suferă deformaţii
prea importante sau cedează, ceea ce poate provoca deplasări importante sau chiar colapsul
structurii;
• eforturile de întindere din armături devin mai mari decât rezistenţa la smulgere a acestora.
Smulgerea armăturilor determină creşterea eforturilor tangenţiale din pământ, mărirea
deplasărilor şi posibila cedare a structurii.
8
Pentru verificarea stabilităţii interne a structurii trebuie parcurse următoarele etape:
1. alegerea tipului de armătură

2. alegerea distanţei pe verticală între armături , functie de elementele de faţadă alese
3. calculul forţei maxime de întindere pentru fiecare nivel de armătură, în condiţii statice
şi dinamice
4. calculul forţei maxime de întindere la nivelul conexiunilor cu faţada
5. calculul rezistenţei la smulgere la fiecare nivel de armătură
Alegerea distantei dintre armaturi
•Utilizarea unei secţiuni constante de armătură şi a unei aceleiaşi distanţe pe verticală între rândurile de
armătură pe toată înălţimea structurii duce de obicei la o supra-armare la partea superioară faţă de necesar.
•Se recomandă varierea distanţei pe verticală între armături, respectând o distanţă maximă de 800 mm.
•Pentru armăturile discontinui, de tipul benzilor, distanţa pe verticală poate fi menţinută constantă, iar
densitatea de armare este sporită pe adâncime prin mărirea numărului şi dimensiunilor armăturii.
•Pentru armăturile continue se obişnuieşte modificarea distanţei dintre armături. Limitele acceptabile pentru
distanţa dintre armături sunt legate de tehnologia de execuţie – instalare şi compactare (de exemplu, distanţa
dintre armături se ia egală cu 1, 2 sau 3 ori grosimea unui strat elementar de compactare). Se poate, de
asemenea, modifica rezistenţa la tracţiune, T a armăturilor.
•Structurile de înălţime mică (< 5 m) sunt de obicei realizate cu armături având aceeaşi rezistenţă. Pentru
înălţimi mai mari se pot utiliza materiale geosintetice de rezistenţe diferite.
•Pentru structurile cu faţade modulare, a căror conexiune cu masivul armat se face prin frecare, distanţa
maximă dintre armături este limitată la de 2 ori grosimea blocului de faţadă pentru a asigura stabilitatea
acestuia. Rândul de sus de armătură trebuie să fie la jumătate din distanţa dintre celelalte rânduri de armătură.
9
Calculul fortei de tractiune in armatura Ti = Ti1 + Ti 2 + Ti3

a) Din greutatea proprie a umpluturii armate şi suprasarcinii ce acţionează la suprafaţa terenului
Ti1 = k a σ vi s vi
R vi
σ vi =
L i − 2e i

b) Din sarcini concentrate verticale (fundaţii de lăţime b)
ff ⋅ V
Ti 2 = k a S vi
Di
Di = h i + b, daca h i ≤ 2d − b
h +b
Di = i + d, daca h i > 2d − b
2
10

c) Din sarcini concentrate orizontale (fundaţii de lăţime b)
Ti 3 = 2s vi ⋅ f f ⋅ H ⋅ Q(1 − h i Q )
⎛ φ⎞
tg⎜ 45° − ⎟
2⎠
Q= ⎝
b
d+
2
TD
Verificarea la rupere a armaturilor ≥ Ti
fn
Verificarea la armaturilor la smulgere
Ti
Pi ≥
µL pi (f fs γ 1 h i + f f q ) α bc cL pi
+
fpfn f ms f p f n
Pi – perimetrul armăturii „i”
µ - coeficientul de frecare între armătură şi
pământ
αbc–coeficientul de adeziune armătură/teren,
11
Verificarea stabilitatii pe plane inclinate de cedare
Verificarea stabilitatii pe plane inclinate de cedare
n
Tdi
∑f
i =1
≥T
n
n ⎡ Pi L pi ⎛ α c ⎞⎤
∑⎢ f ⎜⎜ µf fs γh i + µf f q + bc ⎟⎟⎥ ≥ T
⎣ pfn ⎝
i =1 ⎢ f ms ⎠⎥⎦
12
Verificarea stabilitatii pe plane

inclinate de cedare

in conditii seismice
L pi
Tseism = Fi ⋅ n
∑L
i =1
pi
Ttotal = Tmax + Tseism
Pentru verificarea armăturilor la smulgere

coeficientul de frecare trebuie diminuat cu 20%.
13
Aspecte constructive – proiectarea sistemului de drenaj
PROIECTAREA PANTELOR ARMATE CU MATERIALE

GEOSINTETICE
În funcţie de înclinarea pantei, importanţa relativă a stabilităţii externe şi interne se modifică
14
Stari limita ultime
1. Cedare externa
Stari limita ultime

2. Cedare interna 3. Cedare mixta
15
Stari limita ale exploatarii normale
Stabilitatea externa
• pante abrupte - ca pentru structurile de sprijin din pământ armat
- stabilitatea la alunecare pe bază - metoda clasică a penei.

- stabilitatea globala - suprafeţe de cedare circulare sau de tip pană, ce se extind
atât în spatele, cât şi sub structură.
- analiza stabilităţii pentru suprafeţe de cedare de adâncime nu asigură şi evaluarea
capacităţii portante a terenului. Eforturile laterale mari ce se pot dezvolta în
eventualele straturi slabe din terenul de fundare pot duce la o cedare prin refulare
laterală.
• pante line (<45) – metode clasice de analiza a stabilitatii pantelor
• Masuri constructive
• micşorarea unghiului pantei;
• creşterea lăţimii zonei armate;
• utilizarea unei umpluturi de calitate superioară;
• îmbunătăţirea terenului de fundare prin mijloace convenţionale;
• excavarea şi înlocuirea eventualului strat slab din terenul de fundare;
• realizarea unei berme la piciorul pantei;
• etapizarea execuţiei pentru a permite consolidarea terenului de fundare;
• armarea terenului de fundare cu materiale geosintetice;
• drenarea terenului de fundare.
16
Stabilitatea interna
Metoda penei duble
R h = 0.5f fs kγH 2 - forta destabilizatoare
ffs este factorul parţial aplicat greutăţii volumice a

pământului,
k este raportul dintre efortul vertical şi cel orizontal,
γ este greutatea volumică a pământului,
H este înălţimea pantei.
Stabilitatea interna Metoda penei duble
Ti -distanta pe verticala intre armaturi

S vi ≤
k (f fs γh i + f q q ) - trebuie sa fie multiplu de grosimea unui strat elementar de
compactare (150 – 300 mm), max. 1 m
Ti este încărcarea maximă de tracţiune pe metru liniar, la nivelul „i”,
ffs este factorul parţial aplicat greutăţii volumice a pământului,
hi este înălţimea pantei deasupra nivelului „i”,
fq este factorul parţial aplicat încărcărilor externe,
q este suprasarcina permanentă şi temporară.
¾Pentru a preveni atingerea stării limită ultime de smulgere a armăturilor, lungimea de ancorare
a acestora în zona rezistentă, Lpi trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:
Lpi lungimea minimă în zona rezistentă, la nivelul „i”,
f p f n Ti fp factorul parţial pentru smulgerea armăturilor,
L pi ≥ fn factorul parţial economic,
⎡ α tan φ α bc c ⎤
2 ⎢(γh i + q )
fms factorul parţial aplicat parametrilor rezistenţei la forfecare,
+ ⎥ q suprasarcina datorată doar încărcărilor permanente,
⎣ f ms f ms ⎦
α coeficientul de interacţiune prin frecare armătură/teren,
φ unghiul de frecare internă al umpluturii armate,
αbc coeficientul de adeziune armătură/teren,
c coeziunea umpluturii armate.
17
Stabilitatea interna
-Dispunerea armaturilor
- straturi intermediare de armatura pt. a mentine Sv < 600 mm si pentru imbunatatirea

stabilitatii fatadei si a calitatii compactarii
Stabilitatea interna Metoda fasiilor pt. suprafata circulara

- pt. pante cu geometrie variabila si teren stratificat
M rasturnare ≤ M rezistent
Mrăsturnare este dat de forţele destabilizatoare (greutate plus suprasarcină),

Mrezistent este dat de rezistenţa la forfecare a pământului, MRP
şi de rezistenţa armăturilor, MRA.
18
Stabilitatea interna Metoda fasiilor pt. suprafata circulara
[
M rasturnare = ∑ (f fs G j + f q b j q j )sin α j R ]
n
j=1
⎡ c tan φ ⎤
⎢ b j + (f fs G j + f q b j q j − b j u j ) ⎥ sec α j R
n f f ms ⎦
M RP = ∑ ⎣ ms
j=1 ⎛ tan φ ⎞
χ⎜⎜1 + tan α j ⎟⎟
⎝ f ms ⎠
m
M RA = ∑ Ti Yi ffs este factorul parţial aplicat greutăţii volumice a pământului,
fq- este factorul parţial aplicat încărcărilor externe,
i =1 qj este suprasarcina ce acţionează pe fâşia „j”,
c este coeziunea umpluturii armate,
uj este presiunea apei din pori ce acţionează la baza fâşiei „j”,
φ este unghiul de frecare internă al umpluturii armate,
fms este factorul parţial aplicat parametrilor rezistenţei la forfecare,
χ este un factor de corecţie, egal cu 1.25 pentru starea limită ultimă şi
cu 1.0 pentru starea limita a exploatării normale.
Aspecte constructive – proiectarea sistemului de drenaj
19
EXECUTIA STRUCTURILOR DIN PAMANT ARMAT
A. Structuri de sprijin cu fatade prefabricate
1. Pregatirea stratului suport – defrisare, indepartarea diverselor obiecte, eventual

imbunatatirea terenului
2. Strat de beton de egalizare (sau din pietris)
3. Inaltarea primului rand de panouri de fatada
EXECUTIA STRUCTURILOR DIN PAMANT ARMAT
A. Structuri de sprijin cu fatade prefabricate
1. Pregatirea stratului suport – defrisare, indepartarea diverselor obiecte, eventual

imbunatatirea terenului
2. Strat de beton de egalizare (sau din pietris)
3. Inaltarea primului rand de panouri de fatada
20
Prof. Dr. ing. Loretta Batali
LUCRARI DE SUSTINERE SI
CONSOLIDARE CU ELEMENTE FISATE
1. Barete
-elemente de beton armat realizate prin excavarea unei gropi inguste cu sectiune
cvasirectangulara, in care se monteaza armatura si se toarna betonul
- pentru suprafete de alunecare aflate la adancimi de 4 – 10 m
- fundarea baretelor se face in pamanturi de consistenta ridicata, la cca 5 – 7 m sub planul
de alunecare
- dispuse pe 1 rand sau pe 2 randuri
1
Solutia 1 - barete pe 1 rand cu capitel, izolate
Solutia 2 - barete pe 1 rand cu capitel, cu

elemente intermediare de legatura (bolti, grinzi)
Solutia 3 - barete pe 1 rand grupate intr-un

modul prin solidarizarea lor cu o grinda de
continuizare
Solutia 4 - barete pe 2 randuri, grupate intr-un

modul prin solidarizarea lor intr-un cadru spatial
Domeniul orientativ de utilizare a consolidarilor cu barete
Solutia Adancimea Caracteristicile Distanta Impinegerea Elemente de

planului de terenului dintre pamantului legatura
alunecare barete
1 4–5m strat plastic 6m 100 kPa fara
vartos sau tare
care aluneca
pe o suprafata
de separare
intre doua
straturi
2 4-5m idem + 7–9m 100 kPa fisii
necesitatea prefabricate,
sustinerii bolti
piciorului
rambleului
3 4–6m strat plastic 3.3 m 100 – 150 grinda de
consistent ce kPa continuizare
4 >6m aluneca sau se 2.3 m > 150 kPa radier
deformeaza
lent
2
Perete din barete eliptice
3
4
2. Coloane
-elemente de beton armat realizate prin forare tubata

- diametru 0.88 – 2 m
- pentru suprafete de alunecare aflate la adancimi de 4 – 10 m
- fundarea se face in pamanturi de consistenta ridicata, la cca 7 – 9 m sub planul de
alunecare
- pot fi realizate in terenuri cu litologie variata, inclusiv in terenuri cu infiltratii si cu
intercalatii moi
- adancimi mai mari decat baretele
-Posibilitatea incastrarii in terenuri stancoase sau semi-stancoase alterate
- dispuse pe 1 rand sau pe 2 randuri
Solutia 1 – coloane pe 1 rand, solidarizate

printr-o grinda de continuizare
Solutia 2 – coloane pe 1 rand, joantive,

solidarizate cu grinda de continuizare
Solutia 3 – coloane pe 2 randuri, dispuse

intr-un ranfort ce formeaza un cadru plan
Solutia 4 – coloane pe 2 randuri, dispuse

intr-un ranfort ce formeaza un cadru spatial
Solutia 5 – coloane joantive ce formeaza un

perete ce descarca prin coloane de ancoraj,
mai adanci, dispuse in spatele lor
5
Domeniul orientativ de utilizare a consolidarilor cu coloane
Solutia Adancimea Caracteristicile Distanta Impinegerea Elemente

planului de terenului dintre pamantului de legatura
alunecare coloane
1 4–5m strat plastic 3-4m 100 kPa
vartos sau tare
care aluneca grinda de
pe o suprafata continuizare
de separare
intre doua
straturi
2 4-5m Straturi de la 100 – 150
suparafata, joantive kPa
3 >5m plastic 6 – 8 m 100 – 150 fisii
consistente, ce kPa prefabricate
4 >5m aluneca sau se 9 – 12 150 – 200 fasii
deformeaza m kPa prefabricate
lent sau bolti
5 >5m joantive 200 radier
Pereti din piloti
6
Moduri de dispunere a elementelor fisate la lucrarile de consolidare
pe 1 rand
dispunere in cadru plan
dispunere in cadru spatial
7
Determinarea latimii de calcul, bc
- pt. elementele fisate dispuse pe 1 rand: b c = d + 1, pt. d ≥ 0.8 m

b c = 1.5d + 0.5, in celelalte cazuri
d – diametrul sau latura perpendiculara pe
planul de actiune a incarcarii transversale a ≥ d + 1, pt.coloane cu d ≥ 0.8 m
a – distanta interax
a ≥ d + 2.5 m, pt. barete
b c = (d + 1)K
- pt. elementele fisate dispuse pe mai multe randuri:
1− β L
β= 1 pt 1 rand K =β+ ⋅
β = 0.6 pt. 2 randuri 0.6 h p
β = 0.5 pt. 3 randuri
β = 0.45 pt. mai mult de 3 randuri
L – lumina
hp – ad. de fundare
hp max = 6 m pt. d = 1 m
h p max = 18 m pt. d = 5 m
Alte cazuri: h = 3(d+1)
8
Determinarea rigiditatii elementelor fisate
h = αh - fisa redusa, h – fisa (adancimea efectiva de introducere in pamant)
kb c
α=5 - caracteristica de interactiune element fisat - teren
EbI
k – coeficientul de proportionalitate Winkler

bc – latimea de calcul
Eb – modulul de elasticitate al betonului
I – momentul de inertie al sectiunii transversale a elementului
h ≤ 2.5 - element rigid, se calculeaza ca fundatii incastrate
h > 2.5 - element flexibil
Determinarea coeficientului de pat, kh
kh = k ⋅ z k – coef. de proportionalitate [kN/m3]

z – adancimea
Coeficientul de proportionalitate k se determina pt. straturile de pamant aflate pana la o adancime lk
l k = 3.5d1 + 1.5
9
Determinarea coeficientului de pat, kh
k l (2l − l ) + k II (l k − l I )3
k ech = I I k I
l 2k
k l [l + 2(l II + l III )]
k ech = I I I +
l 2k
k IIl II (l II + 2l III ) + k IIIl 2III

l 2k
ELEMENTE FISATE RIGIDE
- sub actiunea fortei orizontale H, elementul de fundare se roteste ca un disc rigid, cu unghiul θ, in
jurul unei axe situate la adancimea z0
- deplasarea orizontala, y la adancimea z:
y = (z 0 − z )tgθ
- presiunea orizontala, σz pe suprafata laterala:
kh
σ z = k h y = (z 0 − z )tgθ l
z
z
l
kh,z si kh,l sunt coeficientii de pat la adancimile z si l
a
σ max = k v δ max = k v tgθ
2
kv – coef. de pat al terenului supus unei presiuni verticale la
adancimea l
a – latura elementului paralela cu H
δmax – tasarea la marginea elementului
10
l b c k h ,l l
∑ X = H − ∫ σ z b cdz = H − tgθ ∫ z(z 0 − z )dz = 0
0 l 0
l b c k h ,l l a
M = H ⋅ l1 + ∫ σ z b c zdz − Wt σ max = H ⋅ l1 + tgθ ∫ z 2 (z 0 − z )dz − Wt k v tgθ = 0
0 l 0 2
β b cl 2 (3l + 4l1 ) + 6aWt

z0 =
2βb cl(2l + 3l1 )
12β H(2l + 3l1 )
tgθ =
(
k h ,l β b cl3 + 18aWt ) σz =
6H
Sl
z(z 0 − z )
3aH
Wt – modulul de rezistenta al talpii σ max =
Sβ
k h ,l
β= βb cl3 + 18aWt
kv S=
2β(2l + 3l1 )
- Luarea in considerare a fortei axiale N
N 3aH
σ max = ±
A βS
min
N = N 0 + G − Pl
N0 – incarcarea axiala pe capul elementului

G – greutatea proprie a elementului
Pl – forta de frecare pe suprafata laterala
Pl = mU∑ f i li
- Momentul incovoietor intr-o sectiune aflata la adancimea x, sub actiunea unei forte H aplicata la o
inaltime l1 deasupra nivelului terenului:
x
M x = H(l1 + x ) − ∫ σ z b c (x − z )dz
0
⎧⎪ ⎡ b x2 ⎤ ⎫⎪
M x = H ⎨l1 + x ⎢1 − c (2z 0 − x )⎥ ⎬
⎪⎩ ⎣⎢ 2Sl ⎦⎥ ⎪⎭
11
σ z ≤ p adm
4 - pt. terenul din jurul elementului
Calcul la SLCP:
σ z ≤ m1 ⋅ m 2 (γ1ztgφ1 + 0.3c1 )
cos φ1
-pentru z = l/3 si z = l
- m1 – coef. al conditiilor de lucru, egal cu 1, cu exceptia fundatiilor constructiilor cu impingeri,
cand este egal cu 0.7
- m2 – coef. al conditiilor de lucru care tine seama de cota parte a incarcarilor permanente din
incarcarile totale
- φ1, c1, γ1 – parametrii pamantului din jurul elementului
Mp + Mt Mp – momentul la baza elementului din incarcarile permanente de calcul

m2 = Mt – momentul la baza elementului din incarcarile temporare de calcul
nM p + M t n – coeficient egal cu 2.5, cu exceptia constructiilor din clasele I si II, pt. care se
adopta n = 4
σ med ≤ p v - pt. terenul de la baza elementului

σ max ≤ 1.4p v
Calculul adancimii de incastrare a baretelor in terenul stabil
b + b 2 + 4ac
h=
2
1.66nH
b=
p adm
2.5nHh1
c=
p adm
n – coeficienti de conlucrare bareta – teren

h1 – adancimea baretei in zona instabila
12
ELEMENTE FISATE FLEXIBILE
Calculul adancimii de incastrare in terenul stabil

- partea superioara a diagramei presiunilor este o parabola, iar partea inferioara a acesteia un triunghi
- ecuatia de momente:
2 1 2
H(h1 + z 0 ) = z 0 ps b c (z 0 − z1 ) + (h − z 0 )pi b c (h − z 0 )
3 2 3
ps – presiunea maxima in zona superioara

pi – presiunea maxima in zona inferioara
Presiunea maxima este egala cu presiunea admisibila
Calculul adancimii de incastrare in terenul stabil
- partea superioara a diagramei presiunilor este un triunghi dreptunghic, iar partea inferioara a acesteia un
triunghi isoscel
Nivelul planului de alunecare

M0
Α0 T0 Α0 p01
Α'0 z
p
z0
Β0 Β0 l0
l02/2
D0
l02
l02/2
p02
C0 C0
13
⎡ ⎛ φ⎞ ⎛ φ ⎞⎤
p 01 = p 01pasiv − p01activ = 0.8D1 ⎢ γHtg 2 ⎜ 45 + ⎟ + 2c ⋅ tg⎜ 45 + ⎟⎥ −
⎣ ⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠⎦
⎡ ⎛ φ⎞ ⎛ φ ⎞⎤
( ) (
0.8D1 ⎢ γHtg 2 ⎜ 45 − ⎟ − 2c ⋅ tg⎜ 45 − ⎟⎥ = 0.8D1 γHk p + 2c k p − 0.8D1 γHk a − 2c k a
2⎠ 2 ⎠⎦
)
⎣ ⎝ ⎝
unde: D1 – distanţa dintre piloţi

γ - greutatea volumică a pământului de sub planul de alunecare
H – adâncimea planului de alunecare
φ, c – parametrii rezistenţei la forfecare pentru pământul de sub planul de alunecare
⎡ ⎛ l ⎞ ⎤ ⎡ ⎛ l ⎞ ⎤
p 02 = 0.8D1 ⎢ γ⎜ H + l0 − 02 ⎟k p + 2c k p ⎥ − 0.8D1 ⎢ γ⎜ H + l0 − 02 ⎟k a − 2c k 0 ⎥
⎣ ⎝ 2⎠ ⎦ ⎣ ⎝ 2⎠ ⎦
p 01 (l0 − l02 ) p 02l02
∑X = 0 − − T0 = 0
2 2
p 01 (l0 − l02 ) 4l0 − l02 ⎛ l ⎞

∑ MD = 0 ⋅ − M 0 − T0 ⎜ l0 − 02 ⎟ = 0
2 6 ⎝ 2 ⎠
2p 01l02 − 8T0l0 − 12M 0 12M 0 + 6T0l0 − p 01l02

l02 = l01 = z 0 =
p 01l0 − 2T0 p 01l0 − 2T0
p301l04 − 6p 01
2
( ) (
T0l30 + 12p 01T02l02 − 24T0l0 p 01M 0 + 2T02 − 24M 0 3M 0 p 01 + T02 = 0 )
l0
14
Calculul distantei optime intre piloti – Ito - Matsui
- metoda porneşte de la examinarea modului în care se poate manifesta efectul de boltă în

pământ, între piloţii de stabilizare aşezaţi într-un singur rând.
- determinarea forţei reactive R maxime pe unul din piloţii aflaţi în alunecare atunci când
pământul dintre piloţi ajunge în stare plastică, având tendinţa să se deplaseze ( trefileze ) printre
aceştia.
- pentru a analiza forţa laterală ce acţionează asupra piloţilor se foloseşte teoria deformaţiilor
plastice.
ELEVATIE
d
SECTIUNE LONGITUDINALA
LIMITA TERENULUI NATURAL
D2
D1=D X
d DIRECTIA DEFORMAT
PLAN DE CEDARE
D1=D D2
d
PILOTI
PILOTI
15
d PILOT D B
C
A E
O D1=D DIRECTIA DEFORMATEI

D2
E
A
C
d D B
PILOT
a. Tendinţa de deformare a terenului este însoţită de formarea a două suprafeţe de alunecare AEB şi A’E’B’, în care
liniile EB şi E’B’ fac un unghi { π / 4 + ϕ / 2 } cu axa X.
b. Pământul ajunge în starea limită de cedare plastică numai în cuprinsul zonei AEBA’E’B’ din jurul piloţilor. În rest,
stratul de pământ este considerat un solid plastic cu un unghi de frecare internă ϕ şi o coeziune c.
c. Asupra planului AA’ acţionează împingerea activă în direcţia orizontală.
d. Stratul de pământ din cuprinsul zonei de alunecare se află într-o stare plană de deformaţii pe direcţia adâncimii.
e. Starea de eforturi din cuprinsul zonei AEBA’E’B’ nu este influenţată de forţele de frecare ce apar pe suprafeţele AEB
şi A’E’B’ ale căror valori se neglijează.
f. Piloţii sunt consideraţi rigizi.
Forţa laterală care acţionează pe unitatea de grosime a unui pilot, pe direcţia X se obţine prin diferenţa între
presiunile ce acţionează pe planul BB’ şi AA’
A
⎛D
p = p B B ′ − D 2 (σ z )x = 0 = cD 1 ⎜⎜ 1
⎞ ∆
[ ⎛
] B ⎞
⎟⎟ e − 2 N φ tan φ − 1 − c ⎜ D 1 − 2 D 2 N φ ⎟
⎝ D2 ⎠ ⎝ A ⎠
γ ⋅ Z ⎡ ⎛ D1 ⎞ ∆ ⎤
A
+ ⎢ D 1 ⎜⎜ ⎟⎟ e − D 2 ⎥
Nφ ⎢ ⎝ D2 ⎠ ⎥⎦
⎣
D1 – distanţa între centrele piloţilor

D2 – distanţa între suprafeţele exterioare ale piloţilor
α - unghiul pe care îl face suprafaţa BB’ cu orizontala α = ( π / 4 + φ / 2 )
16
p, F p=f(D1)
F=ED1
D1
D
1 optim
E – impingerea de calcul
Pentru distanta obtinuta se recalculeaza fortele laterale pe piloti
Calculul distantei optime intre piloti – D. Beer - Carpentier
Metoda ITO & MATSUI consideră că eforturile ce acţionează pe planele de cedare sunt eforturi
principale, în timp ce metoda D. BEER & R. CARPENTIER ia în considerare eforturile oarecare ce
acţionează pe aceste plane.
Conform acestei metode, pământul este considerat în starea limită de echilibru.
Forţa totală laterală care actionează pe unitatea de grosime a unui pilot pe direcţia X are următoarea expresie:
⎡ ⎛ D ⎞ F1 (φ ) ⎤
F1 (φ ) ⎢ ⎜⎜ 1 ⎟⎟ ⎥
⎞⎡ ⎛ D ⎤
D1 − D2 D1 − D2
γ z ⎛ sin φ ⎞ F1 (φ )
⎢ ⎛ sin φ ⎞ F2 (φ )
⎥
− D2 ⎥ + c ⋅ cot φ ⎢ D1 ⎝
D2 ⎠
p = k ⎜1 + N φ ⎟ ⎢ D1 ⎜⎜ 1 ⎟⎟ e D2
⎜1 + Nφ ⎟ ⋅ e D2
⎥
Nφ ⎝ 2 ⎠ ⎢⎣ ⎝ D2 ⎠ ⎥⎦ Nφ ⎝ 2 ⎠
⎢ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
1 + sin φ ⎤
Nφ ⎥
− D1 − D 2 2 + D2 ⎥
Nφ ⎥
⎦
17
Calculul eforturilor si deformatiilor - Winkler
M0
Hλ3 M λ2
H y= A y + 0 By
θ
EpIp E pIp
z
Hλ2 M λ
θ= A θ + 0 Bθ
E pIp E pIp
M = HλA m + M 0 Bm
D y M0
T = HA t + Bt
λ
p = kzy
EpIp
λ=5
kb c
Scheme de calcul
18
IMPINGEREA TERENURILOR ALUNECATOARE
ASUPRA LUCRARILOR DE CONSOLIDARE
Se va analiza in doua cazuri:

1. deplasarea unui masiv de teren pe o suprafata de alunecare (cazul cel mai frecvent)
2. deplasarea unui masiv de teren printr-o curgere lenta de panta, care nu a ajuns la
stadiul formarii unei suprafete de alunecare
Cazul 1.
-din analiza stabilitatii pantei rezulta impingerea la fiecare limita de fasie

-daca exista un obiectiv care trebuie protejat, lucrarea de consolidare va fi amplasata in
vecinatatea acestuia
- daca nu exista un obiectiv, lucrarea de consolidare se amplaseaza in dreptul impingerii
maxime
Analiza consecintelor amplasarii unei lucrari de consolidare
1. Se asigura stabilitatea terenului in aval de lucrare?

2. Impingerea pe lucrare nu depaseste rezistenta pasiva a terenului din avalul lucrarii?
3. Este posibila refularea terenului alunecator peste lucrare?
4. Care este limita in sectiune transversala a masivului de teren care aluneca, dincolo de
care este necesara o alta lucrare de consolidare in amonte?
19
1. Asigurarea stabilitatii terenului alunecator in aval de lucrarea de consolidare
-se folosesc datele din analiza de stabilitate generala

- se stabileste factorul de siguranta necesar, cu care se afecteaza fortele active ale fiecarei fasii
- se insumeaza fortele active pe fiecare fasie, incepand din aval, de la ultima fasie, spre amonte si se
construieste curba corespunzatoare a impingerilor
-se insumeaza fortele rezistente din calculul initial de stabilitate incepand din aval spre amonte sise
construieste curba lor de variatie
-la intersectia celor doua curbe se determina lungimea masivului de pamant din aval de lucrare a
carui stabilitate are factorul de stabilitate ales.
1. Asigurarea stabilitatii terenului alunecator in aval de lucrarea de consolidare
20
3. Verificarea posibilitatii de refulare a terenului alunecator peste lucrare
-suprafata de refulare: AB1

- impingerea unui strat alunecator cu adancimea z in dreptul planului vertical BB1 actioneaza asupra
prismului ABB1
3. Verificarea posibilitatii de refulare a terenului alunecator peste lucrare
B1C z cos β T + Ntgφ

AB1 = =
⎛ φ⎞ ⎛ φ⎞ E lim = ≤ Pp
sin ⎜ 45 − ⎟ sin ⎜ 45 − ⎟ ⎛ φ⎞
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ cos⎜ 45 − ⎟
⎝ 2⎠
zhγ γz 2 cos β ⎛ φ ⎞
G= = cos⎜ 45 − − β ⎟
2 ⎛ φ⎞ ⎝ 2 ⎠
2 sin ⎜ 45 − ⎟
⎝ 2⎠
⎛ φ ⎞
N = G cos⎜ 45 − − β ⎟
⎝ 2 ⎠
⎛ φ ⎞ ⎛ φ ⎞
T = G cos⎜ 45 + + β ⎟ = G sin ⎜ 45 − − β ⎟
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
21
4. Stabilirea distantei maxim in profil transversal intre lucrari de sustinere
amplasate etajat
Deficitul de rezistenta:
γz cos β
σ= γz cos 2 β δ = γz sin β cos β − γz cos 2 β tgφ − c
1
cos β E
(
Ls = , E = min E p , E lim
δ
)
γz sin β
τ= = γz sin β cos β
1
cos β
4. Stabilirea distantei maxim in profil transversal intre lucrari de sustinere

amplasate etajat
- in spatele lucrarii de consolidare se formeaza fie un masiv in stare de rezistenta pasiva cu lungimea Lp,
fie un prism de refulare cu lungimea Lr
-daca L > Lc, are loc ruperea versantului in amonte de lucrarea de consolidare
Lc = Lp + Lδ sau Lc = Lr + Lδ
22
ANALIZA STABILITATII PANTELOR IN PREZENTA
LUCRARILOR DE CONSOLIDARE
-masele amonte si aval pot avea factori diferiti de stabilitate

- fortele de interactiune dintre piloti si masele de pamant sunt estimate prin stabilirea unor
valori tinta pentru factorii de stabilitate

1 ⎡ c' l cos α + (W − ul cos α )tgφ' ⎤

Fu = ∑⎢
lu cos α(1 + tgαtgφ' / Fu ) ⎥⎦
∑ W sin α − Pu ⎣
u
u ru
r ⎧ 1 ⎡ c' l cos α + (W − ul cos α )tgφ' ⎤ ⎫
Pu = u ⎨∑ W sin α − ∑ ⎢ ⎬
lu ⎩ u Fu u ⎣ cos α(1 + tgαtgφ' / Fu ) ⎥⎦ ⎭
1 ⎡ c' l cos α + (W − ul cos α )tgφ' ⎤
Fd = ∑⎢
ld cos α(1 + tgαtgφ' / Fd ) ⎥⎦
∑ W sin α − Pd d ⎣
d rd
r ⎧ 1 ⎡ c' l cos α + (W − ul cos α )tgφ' ⎤ ⎫
Pd = d ⎨∑ W sin α − ∑ ⎢ − ∑ W sin α ⎬
ld ⎩ d Fd d ⎣ cos α(1 + tgαtgφ' / Fd ) ⎥⎦ d ⎭
23
Gasirea suprafetelor critice de cedare
a) Abordarea ∆Pmax: suprafetele critice de cedare sunt definite ca o pereche de suprafete de

alunecare care duc la o valoare maxima a diferentei, ∆Pmax, dintre Pu si Pd (pilotii nu trebuie
amplasati a.i. Pd<0)
b) Abordarea ∆Mmax: suprafetele critice de cedare sunt definite ca o pereche de suprafete de
alunecare care duc la o valoare maxima a diferentei de momente, ∆Mmax = Puhu - Pdhd

Gasirea suprafetelor critice de cedare
24
LUCRARI DE SUSTINERE SI
CONSOLIDARE CE FOLOSESC ANCORAJE
Ancorele sunt elemente constructive care, introduse intr-un masiv de roca, au rolul
de a prelua fortele ce se pot dezvolta in teren pe directia lor sau perpendicular pe
aceasta (ancore pasive) sau de a transmite eforturi de compresiune in teren (ancore
pretensionate, active).
Alcatuirea unei ancore
¾ capul ancorei: terminatia exterioara care se foloseste pentru fixarea pe suprafata

rocii prin intermediul unei placi
¾ corpul ancorei (tendonul): partea de mijloc, care uneste corpul cu radacina
¾ radacina ancorei: capatul interior al ancorei, ce foloseste la fixarea ei in masivul
de roca.
1
Fixarea se realizeaza prin:
• desfacerea mecanica a unui dispozitiv de otel amplasat la capatul tendonului

• cimentarea sectiunii de fixare a ancorei in roca
• realizarea unui bulb de beton sau introducerea unei placi metalice in gaura de
ancoraj largita in zona de fixare
Efectul ancorajului creste prin pretensionarea lui in sectiunea libera dintre capatul fixat in
roca (radacina) si capatul fixat in constructie.
Tipuri de ancore:
tip bara: din bare de otel netede sau profilate (tirant)

tip toron: din sarme impletite (SBP)
tip cablu: fascicul de sarme drepte, toroane (TBP) sau bare
Alegerea tipului de ancoraj
Criterii:
• capacitatea portanta solicitata
• lungimea necesara
• numarul necesar de ancore
• posibilitatile de amplasare
• posibilitatile de fixare si tensionare
Ancorele din bare scurte (tiranti) – pt. forte de tensiune reduse, pana la 100 kN, pe
tronsoane scurte, cu numar mare de ancore
Ex. consolidarea suprafetelor masivelor de roca
Ancorele din bare lungi (pana la 15 m) – pt. forte de tensiune de pana la 400 kN, cand
posibilitatea de forare si spatiul de manipulare sunt asigurate
Ex. in gropile de fundare
Cabluri de ancoraj – cand din constructie trebuie sa se transfere eforturi mari la adancimi
mari in masivul de roca
Ex. consolidarea suprafetelor masivelor de roca
Functional, pentru fixarea constructiilor in masivele de roca, ancorele cele mai indicate
sunt cele pretensionate.
2
SOLUTII CONSTRUCTIVE PENTRU STABILIZAREA TALUZURILOR
-pt. executia taluzurilor in roci stancoase,

fisurate si alterate, prin sustinerea lor cu
placi de beton armat ancorate
- poate fi o combinatie de ancore lungi,
pretensionate si ancore scurte, pasive, ce
sustin o plasa metalica acoperita cu beton
torcretat
- consolidarea taluzurilor existente instabile, prin fixarea masei

superficiale cu tiranti ce au radacini fixate in roca de baza
3
Zid de sprijin din

beton ancorat la
partea superioara
Stalpi din beton

prefabricat ancorati la
partea superioara, care
sustin dulapi
prefabricati
4
Grinzi ranfort verticale din

beton monolit, ancorate la
capete
Zid de sprijin din beton monolit.

Taluz stabilizat prin placi
circulare din b.a. ancorate
5
Placi prefabricate ancorate
Longrine prefabricate din b.a.

ancorate
6
Placi circulare ancorate cu ancore

radiale pentru stabilizarea taluzurilor in
roci alterate
PRINCIPIUL DE ACTIUNE
-prin actiunea ancorajelor pretensionate, in masivul de roca se introduce un efort de

compresiune, aprox. perpendicular pe suprafetele de forfecare
- aceste eforturi maresc frecarea in zona de forfecare anticipata
- in eventualitatea in care se dezvolta noi suprafete de forfecare, acestea pot aparea numai
la adancimi mai mari, care depasesc adancimea de incastrare a ancorelor
-adancimea ancorajelor trebuie sa fie suficient de mare pentru a se impiedica smulgerea
ancorelor din terenul de fundare
- suprafetele de forfecare au adesea o forma cilindrica
7
Taluze de pamant
Ni – componenta normala a greutatii fasiei “i”

Ti – componenta tangentiala a greutatii fasiei “i”
r – raza suprafetei de alunecare
M stab ≥ M rast
Fs =
(∑ Ni + Pn )tgφ + ∑ cli
∑ Ni ⋅ tgφi ⋅ r + ∑ ci ⋅ li ⋅ r ≥ ∑ T i ⋅ r ∑ Ti
Fs =
∑ N i ⋅ tgφi + ∑ ci li
∑ Ti
F ∑ Ti − ∑ ci li
Pn = s − ∑ Ni
tgφ
Taluze de pamant
- daca ancorele pretensionate sunt inclinate cu un unghi ψ in directia opusa fortelor de

forfecare, atunci stabilitatea este mentinuta de componenta Pt = Psinψ
Fs =
(∑ Ni + Pn )tgφ + ∑ cli
∑ Ti − Pt
F ∑ Ti − tgφ∑ N i − ∑ cli
P= s
Fs sin ψ + tgφ cos ψ
- unghiul optim de inclinare a fortelor de ancoraj fata de normala la suprafata de alunecare:
tgψ = ctgφ
8
Taluze de pamant
In calcule, fortele de pretensionare a ancorelor sunt inlocuite cu o singura forta orizontala.
Fortele de ancoraj actioneaza pe o anumita fasie a suprafetei de alunecare, care depinde in

primul rand de adancimea de fixare a ancorelor.
Fortele trebuie impartite in elemente ∆P care sa actioneze in interiorul fasiilor analizate,
deasupra suprafetei de alunecare si care sa fie evaluate separat pt. fiecare fasie.
Taluze de pamant
- presupunand o suprafata cilindrica, componentele tangentiale ale fortelor de ancoraj de

anuleaza una pe alta
a) in vecinatatea supr. de alunecare de

langa piciorul taluzului
b) la nivelul inferior al supr. de
alunecare
c) in apropiere de partea superioara a
supr. de alunecare
- punctul in care rezultanta acestor forte intersecteaza suprafata de alunecare nu are o

importanta deosebita, in afara de cazul in care valoarea coef. de frecare se schimba de-a
lungul suprafetei de alunecare. In acest caz, fortele de ancoraj trebuie amplasate in zona cu
coef. de frecare maxim.
9
Taluze de pamant
- ancorele se amplaseaza spre baza taluzului
- la excavatii – ancorele se amplaseaza la partea superioara
Taluze stancoase
- stabilitatea taluzelor stancoase este afectata de o reducere a rezistentei rocii datorita

forfecarii sau tensiunii de-a lungul planelor naturale de discontinuitate
-pt. calculul fortelor de ancoraj necesare se determina mai intai volumul de roca de deasupra
celei mai coborate suprafete posibile de alunecare
- se stabileste gradul de asigurare impotriva ruperii prin forfecare generate de greutatea
proprie, G, ca in cazul stabilitatii unui corp pe un plan inclinat
K1, K2 – ancore de consolidare

principale taluz instabil taluz la ech. limita
K – ancore de consolidare locala
P1, P2 – forte de ancorare la
echilibru limita
Pm1, Pm2 – fortele de ancorare
pentru un coef. de siguranta m al
taluzului egal cu 1.5
l – lungimea zonei instabile a
taluzului
G – greutatea zonei instabile a
taluzului
10
Taluze stancoase
- cand zona respectiva din masivul stancos este libera sau stabilitatea sa se poate reduce
datorita efectului unor forte exterioare, cum ar fi incarcarea exterioara a taluzului (Q),
presiunea apei subterane sau agentii atmosferici, valoarea necesara a fortei de ancorare este:
F T − lc
Pn = s −N
µ
Taluze stancoase
-fortele normale ce actioneaza asupra suprafetei de alunecare cresc cel mai mult atunci cand
ancorele sunt perpendiculare pe aceasta
-constructiile pot fi insa asigurate mai bine impotriva ruperii prin forfecare atunci cand
inclinarea fortelor de ancoraj fata de suprafata de alunecare este mai mica de 90°.
- cel mai mare efect al fortelor de ancoraj se realizeaza atunci cand ele sunt inclinate fata de
normala la suprafata de alunecare cu ψ = 90°-φ.
Valoarea fortei de ancoraj inclinata cu unghiul ψ fata de normala la suprafata de alunecare:
f m = Fs
T − lc − N
P= m f=tgα, frecarea de-a lungul suprafetei de alunecare
f
sin ψ + cos ψ
m
11
Taluze stancoase
Stabilizarea cu ancore nepretensionate
-este de asteptat ca, inainte de intrarea in actiune a ancorajului, sa se produca o deplasare

partiala a taluzului de-a lungul suprafetei de alunecare
- se reduce rezistenta la forfecare a rocii, deoarece dispare influenta coeziunii, iar frecarea
este caracterizata prin unghiul de frecare rezidual
Forta de tensiune necesara, perpendiculara pe planul de alunecare este:
m∑ T
Pnr = −∑N
fr
Forta de tensiune necesara, inclinata pe planul de alunecare este:
m∑ T − f r ∑ N
Pr =
m sin ψ + f r cos ψ
Taluze stancoase
Asigurarea stabilitatii blocurilor de roci

-blocuri separate de roca care pot aluneca pe suprafete de discontinuitate sau se pot
prabusi
- fixarea lor de roca tare prin intermediul ancorajelor
- se poate asocia cu injectarea fisurilor de separatie
- pt. blocuri de dimensiuni mici – ancore scurte nepretensionate, solidarizate prin
injectare cu mortar pe intreaga lungime
- pt. blocuri mari – cabluri pretensionate
12
Ancorarea zidurilor de sprijin
-fortele de ancoraj pot fi verticale, inclinate sau orizontale si pot trece prin centrul de
greutate al sectiunii transversale sau prin extremitatile sale
Ancorajul poate conduce la cresterea impingerii pamantului?

Doar daca momentele sau fortele de de forfecare generate de ancoraj ar fi mai mari
decat suma fortelor impingerii pamantului si a greutatii proprii a zidului – proiectare
neeconomica a pretensionarii ancorelor
-deoarece incarcarea zidurilor de sprijin este practic constanta, centrul fortelor de ancoraj
trebuie amplasat cat mai departe posibil de centrul de greutate al nivelului de fundare, in
directie opusa fata de sarcinile de incarcare
- se recomanda ziduri cu contraforti, cu consola sau cu amplasarea fortei orizontale din
ancoraj aproape de coronament
- ancorajul trebuie pretensionat
PROIECTAREA TIRANTILOR
Stari limita
SLEN:
9 starea limita de deplasare a elementului ancorat datorita alungirii tirantului
9 starea limita de deplasare (sageata) elementului intre punctele de fixare a tirantilor
9 starea limita de fisurare, in special in cazul in care elementul ancorat este precomprimat
SLU:
9 starea limita ultima de deplasare a elementului ancorat datorita alungirii tirantului
peste valoarea admisa
9 starea limita ultima determinata de depasirea capacitatii portante a unuia din
reazemele care asigura echilibrul elementului ancorat
9 starea limita de capacitate portanta a terenului de sub talpa elementului ancorat
9 starea limita de deformatie a terenului de sub talpa elementului ancorat
9 starea limita de pierdere a stabilitatii de ansamblu (element – tirant – teren)
9 starea limita de pierdere a capacitatii portante in sectiunile elementului ancorat
13
Etapele proiectarii
1. identificarea ancorajelor ca o optiune fezabila

2. efectuarea de studii de arhiva si de teren
3. evaluarea fezabilitatii utilizarii ancorajelor
4. definirea criteriilor de stabilitate generala si interactiune pe care sistemul de ancoraje
trebuie sa le indeplineasca
5. evaluarea diverselor optiuni privind capacitatea portanta, numarul, lungimea zonei libere
si inclinarea ancorajelor si alegerea variantei optime pentru situatia data
6. selectarea tipului de bulb in functiile de conditiile de teren
7. stabilirea nivelului de protectie anticoroziva pe baza duratei de viata estimate si a
agresivitatii mediului
8. proiectarea bulbului
9. verificarea fezabilitatii solutie dpdv al distantei intre oricare doua ancoraje adiacente
10. precizarea incercarilor ce urmeaza a fi realizate
11. stabilirea echipamentului de tensionare
12. realizarea ancorajelor de proba
Predimensionarea ancorajelor
Predimensionarea si stabilirea distributiei initiale a ancorajelor se face tinand cont de:
• valoarea globala a solicitarii din incarcarile de exploatare

• constrangerile privind pozitiile si traseele obligate ale ancorajelor
• valorile orientative ale solicitarilor de exploatare care pot fi preluate in mod curent de
ancoraje:
- 300 kN – pamanturi coezive
- 400 kN – nisipuri fine
- 800 kN - pietrisuri
• solutiile adoptate la lucrari similare
• sisteme de ancorare folosite curent in tara
14
Conditia generala de verificare la SLEN:
- solicitarea pe directia ancorajului Sn < efortul de pretensionare din faza finala
Verificarea sectiunii de armatura:
(
Sn < A p σpk − ξ∑ ∆σ )
Ap – aria sectiunii de armatura pretensionata
σpk – efortul unitar de blocare
Σ∆σ – suma pierderilor de tensiune
ξ - coeficient al pierderii de tensiune
Natura încărcărilor ce produc solicitări în Valoarea coeficientului ξ pentru ancoraje de

ancoraj clasa
A B C
Împingerea pământului 1.1 1 0.8
Alte încărcări 1.2 1.1 1
Rezerva necesara pentru controlul ancorajelor la tensionare
• pentru SBP si TBP: σpk < σadm n

pk = 0.70R p - ancoraje de clasa A
σpk < σadm n

pk = 0.73R p - ancoraje de clasa B
σpk < σadm n

pk = 0.76R p - ancoraje de clasa C
• pentru bare: σpk < σadm n

pk = 0.85R p - ancoraje de clasa A, B
σpk < σadm n

pk = 0.90R p - ancoraje de clasa C
Asigurarea protectiei anticorozive, dupa consumarea pierderilor de tensiune
σ pk − ∑ ∆σ ≤ 0.50R np ancoraje de clasa A

• pentru SBP si TBP:
σ pk − ∑ ∆σ ≤ 0.55R np ancoraje de clasa B
σ pk − ∑ ∆σ ≤ 0.60R np ancoraje de clasa C
• pentru bare: σ pk − ∑ ∆σ ≤ 0.70R np ancoraje de clasa A, B

σ pk − ∑ ∆σ ≤ 0.75R np ancoraje de clasa C
Rpn – rezistenta normata a armaturii pretensionate
15
Conditia de verificare la SLU de deplasare a elementului ancorat
(datorita alungirii ancorajului):
Alungirea armaturii ≤ alungirea longitudinala a ancorajului,

tinand seama de deplasarea admisibila a elementului ancorat
Sc ≤ A pσp (ε )
Sc – solicitarea din ancoraj sub efectul incarcarilor limita

Ap – aria sectiunii de armatura pretensionata
σp (ε) – rezistenta de calcul din armatura pretensionata corespunzatoare unei deformatii specifice, ε
σ pk − ∑ ∆σ ∆ adm
ε= +
Ep Lmlc
∆adm – deplasarea limita admisa in dreptul ancorajului

Ep – modulul de elasticitate al armaturii pretensionate
Llcm – lungimea libera echivalenta (pe care se simte efectul alungirii)
Llcm = Ll (lungimea libera a armaturii) pt. ancoraje injectate cu materiale permanent plastice
= 3.0 m pt. ancoraje in roci injectate cu suspensie pe baza de ciment
= 0.5Ll (min. 4m si max. 7m) pt. ancoraje amplasate in pamanturi, injectate cu suspensie
pe baza de ciment
Conditia de verificare la SL de depasire a capacitatii portante a unuia din

reazemele care asigura stabilitatea elementului ancorat
Solicitarea sub efectul incarcarilor limita ≤ capacitatea portanta a reazemului

(de ex. a ancorajului)
Sc = mR p A p
Sc – solicitarea din tirant sub efectul incarcarilor limita

Rp – rezistenta de calcul a armaturii pretensionate
m – coeficient al conditiilor de lucru
Tiranti de clasa A, B C
SBP şi TBP 0.85 0.90
Bare PC 0.95 1.00
16
Conditia de verificare la SL de stabilitate a ansamblului (element ancorat –
masiv de teren angajat)
Sub efectul incarcarilor limita ansamblul sa nu isi modifice sensibil pozitia sau forma,
considerand ca nu are loc cedarea ancorajului prin ruperea armaturii sau prin smulgerea zonei
de ancorare
Sc ≤ k1m1N1s
k1 – coeficient de siguranta, egal cu 0.8

m1 – coeficient de siguranta, egal cu 0.7 pentru clasele A si B si 0.8 pentru clasa C
N1s – forta de smulgere la ancorajele de proba
Sc ≤ k 2 m 2 N s2
k1 – coeficient de siguranta, egal cu 0.7

m1 – coeficient de siguranta, egal cu 0.7 pentru clasele A si B si 0.8 pentru clasa C
N2s – forta de smulgere determinata prin calcul
Calculul fortei de smulgere

fin – rezistenta normata pe suprafata laterala a zonei injectate
- roci tari:
Ns2 = πD∑ (Zia × fin ) D – diametrul forajului
Zai – lungimea zonei de ancorare in stra. “i”
- pam. cu k<10-1 cm/s: Ns = πD ∑ Zi × f n

2 ef a i ( )
Def – diametrul efectiv al bulbului 0.7C
Def = 1.8
C – cant. totala de ciment introdusa in bulb πZia
- pietrisuri: (
Ns2 = πDef ∑ Zia × fin )
- pam. coezive cu supralargiri in zona de ancorare: ( )
Ns2 = πDef ∑ Zia × f in + βR n As
β– coef. care depinde de modul de realizare a supralargirilor
As – aria suprafetei supralargirilor
Rn – rezistenta normata pe suprafata supralargirilor
17
Verificarea sigurantei in exploatare a ancorajelor
Rd
FS =
N pk
Rd – rezistenta de calcul a ancorajului

Npk – Forta de intindere de blocare
Grad de risc Ancoraje temporare Ancoraje permanente

Ancoraje a căror descărcare 1.3 1.6
are consecinţe neimportante
are consecinţe grave dar nu
periclitează securitatea
publica
are consecinţe grave şi poate
periclita securitatea publica
EXECUTIE
¾ Forare
- terenuri cu apa, necoezive sau cu intercalatii coezive:
• foraj rotativ cu coloana de tuburi, cu circulatie de apa sau noroi
• foraj prin vibroinfigerea coloanei de tuburi
- terenuri fara apa, necoezive sau cu intercalatii coezive:

• foraj rotativ cu coloana de tuburi, cu circulatie de apa sau noroi
• foraj rotativ cu coloana de prajini, cu circulatie de noroi
- terenuri coezive:
• foraj in uscat, cu snec
• foraj rotativ cu coloana de prajini
• foraj rotativ cu coloana de tuburi
- roci:
• foraj rotativ cu circulatie de apa in roci cu perm. mica-mare si cu circulatie de
suspensie stabilizata de ciment sau ciment – argila in celelalte cazuri
• foraj rotopercutant cu aer
18
¾ Punerea in opera a armaturilor
¾ Injectarea suspensiei
Functii:
• formarea zonei de ancorare a ancorajului
• protectie impotriva coroziunii
• imbunatatirea terenului din imediata vecinatate a zonei de ancorare
• impermeabilizarea terenului din imediata vecinatate a zonei de ancorare
Tipuri:
o pe baza de ciment si aditivi
o pe baza de rasini sintetice
¾ Tensionarea armaturilor
- la minim 7 zile dupa injectare pt. suspensii pe baza de ciment
- la minim 10 zile in celelalte cazuri
19
BULONAREA (TINTUIREA) MASIVELOR

Soil nailing, clouage
A realiza o lucrare de bulonare inseamna a ranforsa un debleu, pe masura excavarii

sale, prin montarea de ancore pasive, slab inclinate fata de orizontala, care lucreaza in
general la tractiune.
Fata de un masiv din pamant armat: - se armeaza terenul existent

- debleu
1
Faze de executie
1. terasamente – max 1 – 2 m inaltime pentru un tronson

2. instalarea barelor
3. realizarea paramentului (beton torcretat sau plase, elemente prefabricate)
2
Instalarea barelor
• injectare in foraj de suspensie de ciment sau mortar

• batere sau vibrare
• mixte
Avantaje:
• nu necesita mult material – utilaj terasier, echipament de forare si centrala de injectie
sau instalatie pt. introducerea prin batere a barelor
• executie rapida – constructia se face concomitent cu terasamentele
• se adapteaza bine la amplasamente diverse
• adaptata la terenuri neomogene – deoarece nu necesita excavari prealabile, iar
utilajele sunt usoare; cu conditia ca densitatea barelor sa fie adaptata diferitelor naturi
ale terenului
• cost competitiv
Limitari:
• deplasari laterale si verticale ale zidului (problematice in special in zone construite)
• doar deasupra NH sau cu lucrari de epuismente
• utilizare dificila la pamanturi total necoezive, nisipuri curgatoare sau cu lentile de apa,
PUCM, pam. gelive
• Deplasari laterale si verticale ale zidului
δ0 – deplasarea orizontala la suprafata, in spatele zidului

δh – deplasarea orizontala a fetei zidului
δv – deplasarea verticala a partii superioare
3
• Deplasari laterale si verticale ale zidului
δ0 = 4H/10000 – 5H/10000
δh ∼ δv = H/1000 – 4H/1000
Deplasarea fatadei depinde de:
• viteza de executie
• inaltimea fazelor de excavatie
• distributia barelor
• caracteristicile barelor
• nivelul general de siguranta al lucrarii
• raportul L/H
• inclinarea barelor si rigiditatea la incovoiere
• capacitatea portanta a terenului de fundare
• Deplasari laterale si verticale ale zidului (problematice in special in zone construite)
- deplasarea partii superioare: (0.001 – 0.004)H

- verificarea structurilor existente in vecinatate daca pot suporta fara consecinte grave o deformatie
orizontala, εh si o tasarea diferentiata, γv pe o distanta λ fata de excavatie.
- daca structura vecina nu poate prelua aceste deformatii se pot utiliza tiranti pretensionati sau o
sprijinire in zona superioara
4
EXPERIMENTE LA SCARA NATURALA
-faze de excavare de 1 m
- nisip de Fontainebleau
- factor de siguranta mic fata de ruperea barelor (1.1)
- mod de rupere: prin saturarea progresiva a masivului incepand de sus, pt. diminuarea coeziunii
aparente si marirea greutatii totale
- cedarea completa a fost impiedicata prin incastrarea elementelor de fatada in teren
- mod de rupere: prin marirea excavatiei de la piciorul zidului de la 1 la 3 m

- dupa 2 m de excavatie s-a produs o cedare locala, dar zidul in ansamblu a rezistat
- dupa a treia faza de excavatie, efectul de bolta aparut anterior a disparut si s-a produs ruperea globala,
interna a zidului
5
- mod de rupere: lungime insuficienta a armaturii – diminuarea lungimii barelor telescopice

- initial – lungime uniforma a barelor
- final: bare foarte scurte la baza
DIFERENTE FATA DE PAMANTUL ARMAT
¾ In timpul excavatiilor succesive, pamantul din masivul tintuit se decomprima lateral,

tasandu-se in acelasi timp
¾ La sfarsitul executiei rezulta o deplasare a partii superioare
9 In cazul pamantului armat, in timpul fazelor succesive de executie deplasarile laterale la

partea inferioara cresc datorita comprimarii stratelor inferioare.
9 Rezulta, la sfarsitul executiei, o deformatie a fatadei la partea inferioara, unde deplasarile
orizontale sunt maxime
6
Punerea in tractiune a barelor
- la masivele tintuite: decomprimarea orizontala a masivului in timpul fazelor de excavare

duce la solicitarea preferentiala a barelor suborizontale.
Punerea in tractiune a unui strat de bare nu se face decat sub efectul excavatiilor de sub acesta
- la masivele din pam. armat: armaturile de jos sunt primele si cele mai solicitate
- repartitia finala a eforturilor de tractiune este similara, cu un maxim in interiorul masivului,

care separa masivul in doua zone:
• zona activa – in vecinatatea paramentului, in care eforturile de frecare laterala
exercitate de teren asupra barelor sunt dirijate spre exterior
• zona rezistenta – eforturile de frecare laterala sunt dirijate spre interior,
opunandu-se deplasarii laterale a zonei active
-in cazul masivelor de pamant armat, armaturile flexibile nu preiau nici forte taietoare, nici
momente incovoietoare
- in cazul masivelor tintuite, barele poseda o rigiditate suficienta pentru a lucra si
incovoietoare. Acest mod de lucru nu apare in exploatare normala, ci in preajma ruperii.
Interactiunea pamant/bara
1. frecare laterala de-a lungul barei, ceea ce permite preluarea eforturilor de tractiune
2. rezistenta pasiva a terenului de-a lungul barei, atunci cand aceasta se deplaseaza lateral;
permite mobilizarea eforturilor de incovoiere; necesita dezvoltarea unei zone de
forfecare in interiorul masivului
1.
τ
µ* = max
σ0
coef. de frecare aparent
7
Interactiunea pamant/bara Influenta rigiditatii terenului asupra frecarii laterale unitare, qs
q s = µ * (z ) ⋅ γz
2.
Analogie cu pilot solicitat la forte orizontale + moment
¾ daca barele au o oarecare rigiditate, sunt solicitate, in plus fata de tractiune, la incovoiere
si forfecare
8
2.
Analogie cu pilot solicitat la forte orizontale + moment
ks – modulul de reactiune al terenului

d4y y – deplasarea laterala a barei
EI + k s Dy = 0 z – abscisa de-a lungul barei
dz 4 p=ksy – presiunea laterala pe bara
D – diametrul barei
l0 – lungime de transfer
4EI
l0 = 4
ksD
¾ Daca lungimea L a barei de o parte si de alta a zonei de forfecare depaseste 3l0, bara
poate fi considerata infinit lunga si simetrica fata de zona de forfecare, unde momentul este
nul
¾ Calculul elastic trebuie completat cu un calcul de plastifiere a terenului
¾ In pamanturile deformabile, presiunea limita pe bara este limitata de plastifierea
terenului
¾ In pamanturile tari, presiunea limita pe bara este limitata de plastifierea barei
Influenta orientarii barelor asupra mobilizarii eforturilor
directia optima pentru mobilizarea eforturilor in barele flexibile corespunde directiilor de

intindere maxima in pamantul nearmat (aprox. 30° fata de normala la suprafata de
forfecare)
9
Mobilizarea efortului normal, a fortei taietoare si a momentului incovoietor
-ruperea barei se poate produce fie prin tractiune – forfecare la intersectia cu suprafata de rupere, fie prin
plastifierea punctelor de incovoiere maxima, situate in afara zonei de rupere
- legatura teren – bara se poate rupe prin:
frecarea laterala unitara poate atinge valoarea limita qs provocand o rupere prin lipsa de
aderenta
presiunea laterala, p exercitata de bara in teren poate atinge valoarea sa limita, pu
provocand decuparea terenului de catre bara
- in cadrul unui calcul elasto-plastic a sistemului teren – bara, studiul mobilizarii si a combinarii
diferitelor criterii de rezistenta a barei si a interactiunii teren – bara permite definirea regulii
multicriteriale pentru definirea modului de rupere
combinarea curbelor reprezentative a diferitelor criterii pentru bara si interactiunii sale
1. Criteriul de rezistenta al barei:
2 2
⎛ Tn ⎞ ⎛ Tc ⎞ M Tn – efortul in lungul barei
⎜⎜ R ⎟⎟ + ⎜⎜ R ⎟⎟ + M ≤ 1 Rn – rezistenta la tractiune a barei
⎝ n⎠ ⎝ c⎠ 0 Tc – efortul normal pe bara
Rc – rezistenta barei la f. taietoare
M – momentul
M0 – rezistenta barei la incovoiere
2. Ruperea barei prin tractiune si forfecare pura (M=0) este reprezentata de o elipsa de ecuatie:
2 2
⎛ Tn ⎞ ⎛ Tc ⎞
⎜⎜ R ⎟⎟ + ⎜⎜ R ⎟⎟ = 1
⎝ n⎠ ⎝ c⎠
3. Plastifierea barei in punctul de moment maxim (Tc = 0) este reprezentata de parabola de

ecuatie:
M 0 ⎡ ⎛ Tn ⎞ ⎤
2 a = 3.12
Tc0 = a ⎢1 − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ Tc0 – forta de tractiune corespunzatoare suprafetei de rupere
l0 ⎢ ⎝ R n ⎠ ⎥
⎣ ⎦ potentiale
10
4. Plastifierea barei corespunde unei presiuni laterale teren – bara a carei valoare maxima pe
suprafata de rupere potentiala este:
2Tc0
p0 =
D cl0
Daca pu ≤ p0: Tc1 = p u Dl0 / 2 rupere prin plastifierea terenului inaintea armaturii
M 0 ⎡ ⎛ Tn ⎞ ⎤
2
Daca pu ≥ p0: Tc 2 = b ⎢1 − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ + cp u Dl0 rupere prin plastifierea terenului cu
l0 ⎢ ⎝ R n ⎠ ⎥ articulatii plastice ale armaturii
⎣ ⎦
b = 1.62, c = 0.24
5. Rupere prin lipsa de aderenta
Tn = q s πDLa
Reprezentarea grafica a regulii multicriteriale
11
MODURI DE RUPERE
1. Rupere interna
Ruperea barelor
- suprafata de rupere care se formeaza in masiv este foarte apropiata de linia de tractiune maxima, care
poate fi deci considerata ca suprafata de rupere potentiala
MODURI DE RUPERE
1. Rupere interna
Ruperea barelor
-in cazul barelor flexibile ruperea este brutala
- rezistenta la incovoiere a barelor permite deformatii mai mare care pot constitui un semnal de alarma
- se poate produce daca:
• sectiunea armaturilor este subdimensionata
• exista coroziune a armaturilor metalice
• exista o suprasarcina la p. superioara pt.care masivul nu a fost dimensionat
• exista o suprasaturare a masivului
• a inghetat terenul, constituit din pamanturi gelive
12
MODURI DE RUPERE
1. Rupere interna
Deficit de adeziune
- mai frecventa
- datorata unei proaste evaluari a frecarii bara/teren sau a unor erori de excutie
- armaturile nu sunt suficient de lungi
MODURI DE RUPERE
1. Rupere interna
Rupere datorita unei adancimi de excavatie prea mare intr-o faza

- rupere brusca prin instabilitate locala care se propaga pana la partea superioara a masivului
- pamantul se prabuseste in spatele fatadei prin disparitia succesiva a efectelor de bolta
- f. frecventa
Rupere datorita unei pungi de apa
- in momentul excavarii, presiunile interstitiale din punga de apa se adauga fortelor de curgere,
destabilizand local terenul
- rupere rapida si regresiva
- poate apare datorita unui drenaj necorespunzator
13
MODURI DE RUPERE
2. Rupere externa
3. Rupere mixta
PROIECTARE
Geometrie
14
PROIECTARE
Dispunerea armaturilor
NU
Lungimea medie a barelor:
(0.5 – 0.7)H – pentru barele introduse prin batere sau vibrare, cu o densitate de aprox. 1 - 2 bare/mp
(0.8 – 1.2)H – pentru bare introduse in foraje, cu o densitate de aprox. 1 bara/2.5 - 6 mp
PROIECTARE
Dispunerea armaturilor
Densitate mare de bare* Densitate mica de bare**

Lungimea barelor (0.5-0.7)H (0.8 – 1.2)H
Numar de bare/mp 1–2 0.15 – 0.4
Perimetrul barelor 150 – 200 mm 200 – 600 mm
Rezistenta la tractiune a barelor 120 – 200 kN 100 – 600 kN
Densitatea barelor 0.4 – 1.5 0.13 – 0.6
* armaturi introduse prin batere sau vibrare, armaturi de diam. mic cimentate
** armaturi de diam. mare cimentate
15
PROIECTARE
Drenare
PROIECTARE
Densitatea de armare
TR = min(TG, TL) – forta de tractiune de rupere pe capatul barei
TR TG – forta de tractiune maxima mobilizabila din ruperea armaturii
χ=
γSh Sv L TL – forta de tractiune maxima mobilizabila din frecarea teren/bara
Sh – distanta pe orizontala intre armaturi
Sv – distanta pe verticala intre armaturi
L – lungimea barelor
Densitatea de tintuire
t=TL/L – efortul de frecare pe metru de bara
TL t
d= =
γShSv L γSh Sv
16
PROIECTARE
Abace de predimensionare
Proiectare: ca la pamant armat cu geosintetice
Analiza stabilitatii
1. Calcul in deformatii – dificil, deobicei in MEF
2. Calcul la rupere
- studiaza echilibrul unei parti din masiv
- se analizeaza stabilitatea externa si interna a masivului
- stabilitatea este definita in raport cu suprafata de cedare potentiala critica
- nu permite calculul distributiei eforturilor intre diferitele straturi de bare si, deci, nu
permite optimizarea distributiei pentru limitarea deformatiilor
17
Calculul deplasarilor unei bare
- cand se aplica o forta T0 la capatul barei, aceasta se deplaseaza fata de teren pentru a se mobiliza
frecarea laterala, τ conform legii Frank si Zhao:
- daca bara ar fi infinit rigida, deplasarile celor doua capete ar fi identice

- daca bara ar fi infinit flexibila, deplasarea capatului dinspre masiv (radacina) ar fi nula
Calculul exact al deplasarii barei in functie de eforturile aplicate pe capat se face functie de:
- elasticitatea barei: legea Hooke
- legea de mobilizare a frecarii laterale τ (x)
- lungimea barei
In cazul general trebuie tinut cont de mobilizarea progresiva a frecarii laterale de-a lungul barei, in
functie de cresterea efortului pe capat.
1. y0<y1 – deplasarile capetelor sunt ambele in prima portiune a curbei

2. y1<y0<y2, 0<yl<y1 – deplasarea capului in a doua portiune, deplasarea radacinii in prima
3. y0>y2, 0<yl<y1 – deplasarea capului pe palier, frecarea laterala pe capat este mobilizata, deplasarea
radacinii pe prima portiune
4. y1<y0<y2, y1<yl<y2 – deplasarile ambelor capete sunt in portiunea a doua
5. y0>y2, y1<yl<y2 – deplasarea capului este pe palier, frecarea laterala pe capat este mobilizata, deplasarea
radacinii este in portiunea a doua
6. y0>y2, yl=y2 – deplsarea capului este pe palier si deplasarea radacinii ajunge pe palier; se atinge efortul
ultim, bara cedeaza prin lipsa de aderenta
18
Cazul 1. yo<y1 – mici deplasari, mici deformatii
dy
ε (x ) =
pk β
a=
dx SE
σ(x ) = Eε(x ) y = M1ch (ax ) + N1sh (ax )
T(x ) = Eε(x )S T = aES(M1sh (ax ) + N1ch (ax ))
x = 0 : T = T0
dy T
= x = l :T = 0
dx SE
T ch[a (1 − x )]
d2y y=− 0
dT 1
= ⋅ ESa sh (al )
sh[a (1 − x )]
2 dx SE
dx
T = T0
dT = − τpdx sh (al )
τ = −k β y − T0
y0 =
ESa ⋅ th (al )
d2y p − T0
= kβ y yl =
dx 2 SE ESa ⋅ sh (al )
S – aria sectiunii barei

p – perimetrul barei
Daca se doreste limitarea la faza elastica (0<y0<y1), s-ar obtine o lungime de ancorare limita dincolo de
care bara nu ar mai transmite eforturi la teren.
Cazul 6. faza ultima: yl = y2

- frecarea laterala unitara devine constanta de-a lungul barei, egala cu qs
τ = qs
T = T0 − pq s x
T = pq sl
dy T
=
dx SE
1 ⎛⎜ x 2 ⎞⎟
y= T0 x − pq s + y0
ES ⎜⎝ 2 ⎟⎠
1 ⎛⎜ l2⎞
yl = T0 − pq s ⎟ + y 0
ES ⎜⎝ 2 ⎟⎠
1 Tl
yl = ⋅ 0 + y 0
2 ES
1 Tl
y0 = yl − ⋅ 0
2 ES
19
EXECUTIE
1. Introducerea barelor prin batere

- in terenuri granulare, fara multe blocuri
- adaptata pentru armaturi de lungime mica – medie (max 8 m)
2. Instalarea barelor prin forare

- cimentate
- in aproape toate terenurile
- timp de priza a suspensiei
- bare suborizontale, min 10°
3. Punerea in opera a betonului pt. fatada
- beton armat, torcretat
EXECUTIE
- trebuie strict respectate conditiile de executie a terasamentelor (faze, inaltimea unui tronson de
excavatie, lungimea ploturilor etc.)
Solutii pentru ameliorarea

stabilitatii locale
- ploturi de lungime mica, continui sau

alternate
- instalarea barelor inaintea excavatiei
- aplicarea unui strat subtire de beton
torcretat imediat dupa excavare
- respectarea timpilor de pauza intre 2
tronsoane succesive
20
EXECUTIE
EXECUTIE
21
EXECUTIE
EXECUTIE
Barbacane
22

Stabilitatea Pantelor Si Lucrari de Sprijinire PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stabilitatea Pantelor Si Lucrari de Sprijinire PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STABILITATEA PANTELOR

Conf. Dr. ing. Loretta Batali

STRUCTURI DE SPRIJIN DIN PAMANT ARMAT

Pamantul nu poate prelua eforturi de intindere

Modul de interactiune a armaturilor

Tipuri de structuri din pământ armat

Zid de sprijin din pamant armat Culee din pamant armat

Tipuri de structuri din pământ armat

A.1. Structuri de sprijin şi pante abrupte (peste 70°faţă de orizontală)

A.2. Ramblee fundate pe terenuri moi, armate la baza

Tipuri de structuri din pământ armat

- principalul criteriu de dimensionare este preluarea încărcărilor exterioare, în condiţii de

- drumuri nepavate armate cu materiale geosintetice,

- - benzi sau grile metalice,

- armături relativ inextensibile - deformaţiile la rupere sunt mai mici

Panouri pe toata inaltimea structurii

Blocuri modulare prefabricate

Gabioane din geogrile

Protectie din plasa de

Caracteristică Standard aplicabil Funcţii

Principii de proiectare la stari limita

Principii de proiectare la stari limita

Principii de proiectare la stari limita

- verificarea aparitiei starilor limita in teren si in structura

Stări limită ultime considerate în EUROCODE 7:

- pierderea echilibrului structurii sau terenului, în care rezistenţa materialelor

- pierderea echilibrului structurii sau terenului datorită ridicării de către presiunile

- antrenare hidrodinamică, eroziune internă a terenului datorată gradienţilor

Principii de proiectare la stari limita

- determinarea valorilor de proiectare ale actiunilor

Fd = γF × Frep, γF este factorul parţial aplicat acţiunilor,

ψ este un factor de conversie a valorilor caracteristice ale

- determinarea valorilor de proiectare ale parametrilor geotehnici

Xd = Xk/γM, Xk este valoarea caracteristică a proprietăţii geotehnice,

Factorii parţiali pot fi aplicaţi acţiunilor însele (Frep – multiplicare cu γF)

Pentru verificarea la SLU de tip EQU :

Pentru verificarea la SLU de tip STR şi GEO :

Principii de proiectare la stari limita

Factori parţiali ai acţiunilor pentru verificarea tip EQU

Factori parţiali pentru caracteristicile geotehnice pentru verificarea de tip EQU

Principii de proiectare la stari limita

Pentru verificarea la SLEN în teren sau în secţiunile structurale:

Factor partial pt. materialele geosintetice, fm

Factor parţial Componentă Semnificaţie

Principii de proiectare la stari limita

În cazul materialelor geosintetice, fm va fi aplicat minimului dintre rezistenţa la rupere

Factori parţiali pentru interactiunea pamant/armatura

Există două mecanisme posibile de interacţiune între pământ şi armătură:

pentru SLU: fsm = 1.3, fal = 1.3

a. se produce cedarea sau există degradări majore;

Condiţiile definite la punctul a) reprezintă o stare limită ultimă, în timp ce punctele b) şi

În practică se va dimensiona structura la starea limită ultimă şi se va verifica la starea

În cazul aplicării principiilor EUROCODE, cazurile relevante pentru SLU

•Practica curentă de proiectare constă în determinarea geometriei şi a armării din condiţii de

• analiza eforturilor - alegerea unei distribuţii a armăturilor şi verificarea eforturilor din

Ca şi în cazul structurilor de sprijin tradiţionale, mecanismele potenţiale de cedare sunt:

Verificarea stabilitatii externe

Evaluarea impingerii pamantului

⎡ cos β − cos 2 β − cos 2 φ ⎤

⎡ cos I − cos 2 I − cos 2 φ ⎤

Evaluarea impingerii pamantului

Evaluarea impingerii pamantului – conditii seismice

Verificarea stabilitatii la rasturnare