Am pierdut trenul

Dragii mei, eu sunt…ăăă…un bețiv, destul de fad

Ajuns în cel din urmă grad
Adica numai bun de pus
Sperietoare la apus
Si granicer la ăstia la… rasarit: poftiti, intrati, bine-ati venit
Cunoasteti da?
Foaie verde sta sa cada
Parca-s prost facut gramada…
Ma doare-n replica…
Ma doare-n replica si tac
Mananc, mai beau
Mai beau, mai zac
Proptit cu fruntea-n felinar
Sunt cel mai mare gainar.
La ce bun artist din cale
Nici nu poti sa faci mancare
Intr-o vreme-n care totu’
Se incearca-ntai cu botu’
Si apoi… se-ncurgiteaza
Unii mor, ‘a ce conteaza.
Pan’la urma s-o mierlim
Insa Doamne cum traim
Doamne, Doamne, Doamne
Parca-ti vine sa-ti tragi palme
De atatea clipe calme
Care vin si pleaca-n tromba
Unu’ a mai pus o bomba…
Alta lume, alta era
Pentru prostii care spera.
Alta viata, alta cusca
Alta viata, alta cusca.
Unu’ a mai tras c-o pusca…
Una si-a mai rupt membrana…
Si-o cam doare macaroana…
Si-o mananca intre deste…
Semn suprem ca… se traieste.
Ce-asteptati sa va mai spun
Sunt ca o coaja de sapun
Ramasa fara nici un rost
Dupa spalarea care-a fost
De creiere, de sani, de nuci
Da’ unde dracu sa te duci?
Puneti frate pofta-n cui
N-astepta de unde nu-i!
Dupa cate-am tras ca boii
Suntem iarasi fii ploii.
Numai buni de dusi cu vorba
Sa-ti manance altu’ ciorba
Numai buni de dusi cu sacu’
Si-o sa dam cu toti de dracu’
Cu stilul nostru…haaaiii… fistichiu
De-a scoate din rahat rachiu
Sa bea, da sa bea, pan-o ramane lati
Toti proletarii insetati
Ce fara cap, fara busole
Au dat cu mucii-n fasole.
Hei! Hei! Flacaii mei de pe tavan!
Flacaii mei de pe tavan
Mai dati-o dracu’ de putoare
Chiar daca e rau si-aici ma doare
Ca tara n-are nici-un ban
Mai luati si voi cate-o lopata
Si maturati gunoiul pur
Ca sa ramana ingropata
Povestea cu durutu-n…
He! He! He! He! He!
Numai da din cap ca tuta
Nu mai da din cap ca tuta
Ni s-a cam redus reduta
Ni s-a cam mancat malaiu’
Numai fa pe samuraiu’
Si intoarce-odata foaia
Ca ti s-a-ngustat odaia
Si-a mai coborat plafonu’
Suna-ntruna telefonu’
Insa cine sa raspunda
Cand mai ai doar o secunda
Si o sa cam dispari cu totu’
Numai fa pe idiotu’!
Poporul meu contemplativ
A fost izbit in mod festiv
Sa stie chiar de la-nceput
Pe mana carui a-ncaput
Si sa n-astepte ani mai buni
De la Marmita cu minciuni
Ca el oricum din post in post
E invatat s-o duca prost
Si e-obisnuit sa fie trist
Ia uite-aici, ia uite-aici
Ia uite ma apuca plansul, deci exist!
Viata stearpa si amara
Cu doar cu pielea de vandut
A plecat un tren din gara
Insa eu…, noi… l-am cam pierdut.
 Conversatie Telefonica

– Alo? Bună ziua. Îmi cer scuze că vă deranjez. Ştiţi cumva cine vă
sună? Da, eu vă sun, dar cine sunt eu? Adică numărul meu…ştiţi? doamnă,
vă rog, nu vă enervaţi. Nu e o farsă. Dacă m-aţi lăsa să explic… Vedeţi, am
găsit un telefon pe jos. Da, probabil l-a pierdut cineva. Cum ce legătură? Dar
avea numărul dumneavoastră în agendă şi m-am gândit că îl cunoaşteţi pe
proprietar. Doamnă, vă rog nu ţipaţi la mine, eu doar am găsit un telefon. Aş
vrea să i-l dau înapoi, atâta tot. Da, înţeleg că nu îl cunoaşteţi, da, da, sigur.
O să mai sun. Doar că are cam o mie de numere în agendă şi eu… nu pot
să îl las pe jos. E un telefon scump, foarte scump din câte mă pricep. Dacă
îl las jos o să îl ia cineva. Alo? Alo?

(formează alt număr)

Bună ziua, puteţi să îmi spuneţi, vă rog, cu cine vorbesc? Ştiu că eu v-

am sunat dar nu e telefonul meu. Nu, nu l-am furat, vă rog să mă credeţi.
Aici scrie doar Gică. Dumneavoastră sunteţi Gică? Nu contează cine sunt
eu. Am găsit un telefon pe jos şi aş vrea să i-l restitui proprietarului. Puteţi
să îmi spuneţi cum îl cheamă? Păi e numărul de pe care vă sun acum. Cum
adică nu ştiţi? Dar el ştie că vă cheamă Gică! Cum poţi să îi spui unui om
Gică fără să îl cunoşti personal? Asta implică o oarecare familiaritate. … nu,
nu sunt de la poliţie. De ce aş fi? Vă rog, calmaţi-vă, nu vă interoghez. Da,
înţeleg, nu vă cheamă Gică. OK. Nu, nu mai insist.

(închide telefonul. Caută alt număr în agendă şi formează)

Alo? Bună ziua. Aş vrea să… Da, aştept. Cu soţul? Bine, daţi-mi-l pe
el. Bună ziua. Ştiţi cumva cine vă sună? Da?!! Cum îl cheamă? Adică cum
mă cheamă? Staţi, staţi, spuneţi-mi doar numele meu şi …. (ascultă un timp
mai lung) Nu, nu e despre datorie. Ce datorie? A. Păi ştiu eu ce să spun? Eu
nu sunt el. Nu pot să vorbesc pentru el… Nu, nu glumesc cu dumneavoastră.
Am găsit un telefon pe jos şi am început să sun numele din agendă şi sper
să dau de cineva care îl cunoaşte. Nu, nu sun pentru datorie. Vă jur. Deci nu
ştiţi cum îl cheamă? Dar dumneavoastră aveţi numărul lui? Şi cum l-aţi scris
în agendă? Cămătarul? Şi atât? Da, nu prea mă ajută… În fine, vă
mulţumesc.

(închide. Caută alt număr în agendă şi formează)

Alo? Cu cine vorbesc? Doamnă, vă rog, nu ţipaţi. Nu, nu vă sun pentru

datorie. Ce datorie? Uf. Nu contează. La revedere.

(închide, alt număr la rând)

Alo? Vă rog mult să nu ţipaţi sau să nu îmi închideţi telefonul în nas.

Nu sunt proprietarul acestui telefon, vreau doar să aflu cine e. Puteţi să mă
ajutaţi? Da? Chiar ştiţi cine e? Cum îl cheamă? De ce să ne întâlnim? Uitaţi,
am pierdut deja prea mult timp cu chestia asta. Nu am timp să mă întâlnesc
cu nu ştiu cine. Dar pot să las telefonul la o secţie de poliţie aflată aproape
de el, se duce la ei şi şi-l ridică. De ce nu la poliţie? Altfel cum? Ce e aşa rău
în ideea cu poliţia? Poate pentru că domnul …cum aţi spus…Fane? că
domnul Fane e cumva cămătar? Şi oare pentru că bate oamenii fără motiv
şi le sparge casele dacă nu plătesc la timp? Întrebam şi eu… nu, gândeam
aşa… cu voce tare. Deci cum facem? Merg la poliţie sau îl arunc pe stradă?
Aşa, mai bine, sună-l acasă şi zi-i să mă sune. Da, aştept.

(închide. Un timp se plmibă nervos. Apoi telefonul din mâna lui sună.
răspunde)

Alo? Domnu Fane? Ce onoare să vă cunosc în sfârşit! Ce contează

cine sunt? V-am găsit telefonul, cred că v-a spus băiatu. Da,da, e auriu şi
are o mie de numere în agendă, de pe el vorbesc acum. Ce de lume
cunoaşteţi domnu Fane, o mie de contacte în agendă! Ce de lume. Cum de
v-aţi făcut atâţia prieteni? Că eu, oricât trag de mine, nu cunosc mai mult de
5 oameni în oraşul ăsta. Vai de mine, mă scuzaţi că vă consum timpul aşa…
cu comentarii deplasate. Să trecem la esenţe! Deci ăsta e telefonul
dumneavoastră şi îl vreţi înapoi. Foarte bine. Asta fac eu de un sfert de oră,
vă caut să vi-l dau înapoi. M-am gândit la început că o să vă pară rău de el,
fiind un telefon aşa de scump, dar acum când ştiu cu ce vă ocupaţi… parcă
încep să mă îndoiesc. Probabil că vă puteţi cumpăra zece asfel de telefoane
cu câştigul pe o zi. Ce zic eu? Pe o oră. Da, nu e treaba mea, normal. Nu vă
aud, vorbiţi mai tare. O să ce? Îmi rupeţi picioarele? Vai, dar sunt îngrozit.
Literalmente. Asta dacă mă găsiţi. Ceea ce va fi cam greu. Da, şi sunt strivit
acum de înjurăturile astea. Total strivit, nu ştiu cum o să-mi revin. OK, coane,
pentru că văd că nu ştii de ironie: nu mă atingi cu nimic. Înjurăturile tale sunt
apă de ploaie. Zero barat. Asta e egal cu mulţimea vidă în matematică, dar
mi-e clar că habar n-ai ce e aia. Matematica adică. Ascultă,coane, pentru că
nu meriţi să stric pe tine cuvântul „dumneavoastră” – e un cuvânt pentru
domni şi tu eşti ultimul candidat la el – tu eşti tot ce urăsc mai mult în viaţă.
Burtosul mitocan care se scarpină cu degetul mic în ureche. Pariez că ai
burtă aşa cum pot să îmi pariez viaţa că ai un lanţ gros de aur la gât şi o
maşină maare şi albă ca un dric. Dar nu astea contează, astea-s doar
aparenţe, aste doar strigă despre tine „mitocan” când ieşi pe stradă. Nu, ce
mă deranjează e atitudinea ta faţă de cei ca mine, faţă de oamenii care
gândesc şi citesc, faţă de cei care există fără să strivească şi să înjure. Noi,
ăştia cu facultăţi şi masterate, noi suntem zero în faţa ta. Nu poţi să înţelegi
ce facem noi oricât ţi-ai stoarce creierii, nu înţelegi la ce folosim în afară de
să fim călcaţi cu maşina când te îmbeţi tu puţin. Dar află, coane Fane, că
rataţii ăştia ca mine au inventat telefonul şi maşina, televizorul şi boxele hi-
fi, fără de care te-ai da cu capul de pereţi de plictiseală; rataţii ca mine se fac
medici ca să îţi salveze ţie pipota după un chef mai monstru, rataţii ca mine
se fac profesori şi îţi educă odraslele ca să poată citi cât să ia un carnet de
conducere – că asta e prioritatea lor numărul unu! Rataţii ca mine se fac
judecători şi avocaţi şi după ei umbli tu cu şpaga să te lase să mai răsufli ,
rataţii ca mine au contruit lumea asta care te ţine în spinare ca pe un parazit
ce eşti, rataţii ca mine rămân în cărţile de istorie şi numele lor este pomenit
peste sute de ani pe când al tău va fi îngropat cu 5 minute înainte să mori.
Tu eşti un accident al acestei lumi, ai nimerit pe aici din greşeală şi tot ce ştii
tu să faci e să o parazitezi. Nu ştii ce rost are lumea, nu înţelegi nimic, dar
scurmi orbeşte nişte tunele prin ea şi crezi că o stăpâneşti. Ce ştii tu să faci
altceva decât să furi şi să loveşti? Şi pentru asta mai vrei admiraţie? Poate
respect chiar? Ai onoare, micuţul de tine? Da, ştiu ce mi-ai face dacă ai fi
aici. Dar nu eşti şi de aia pot să îţi spun tot ce cred despre tine şi toate
scursurile de genul tău. Îmi pare rău că nu îţi pot face nimic. Nu am decât
telefonul tău ca să mă răzbun pe tine. Şi nu ştiu ce să fac cu el .M-am gândit
să îl duc la poliţie, să investigheze ei toţi prietenii tăi dar n-are rost, ştiu sigur
că te-ai descurca acolo, ai şti tu pe cine să ungi. Nu. Am să îţi sprag telefonul
aici şi acum şi odată cu el o să pierzi cele o mie de contacte. O mie de
datornici, de oameni chinuiţi de tine şi care tremură când tu îi suni. O mie de
oameni din care măcar pe câţiva nu o să îi mai poţi găsi şi va trebui să îi ierţi
de datorie. O mie de oameni la care va trebui să te duci personal să le ceri
iar numerele de telefon şi de fiecare dată când o vei face te vei gândi la mine,
la nimicul care te-a umilit şi ţi-a strigat în faţă cine eşti. Şi o să mă urăşi şi o
să fii frustrat şi nu o să poţi pune mâna pe mine niciodată. Da, ştiu că e o
răzbunare cam meschină, dar ce poate face unul ca mine unuia ca tine? Ce
altceva pot să fac? Nu am nici o putere asupra ta, asupra nimănui. Dar şi de
aş avea puterea ta, eu nu aş folosi mijloacele tale. De ce? N-ai să înţelegi
asta niciodată aşa cum un gândac nu înţelege nimic din lumea în care
trăieşte. Orizontul tău e atat de stramt, nici nu bănuieşti ce planete şi sisteme
solare se întind dincolo de ochii tăi miopi şi bolnavi, niciodată nu o să înţelegi.
Mi-ar fi milă de tine dacă nu mi-ar fi scârbă. Şi ştii ce e cel mai trist? Că s-ar
putea să fii atât de prost pe cât cred eu şi atunci nu ai înţeles nimic din ce ţi-
am spus acum. Ca şi cum noi doi nu trăim în aceeaşi lume, pe aceeaşi
planetă, nu vorbim aceeaşi limbă. Nu avem cum să fim aceeaşi specie. Unul
din noi nu e real şi sincer nu ştiu care din noi.

( Închide telefonul, îl aruncă pe jos şi îl zdrobeşte cu călcâiul. Apoi pleacă. )