ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Introducere

Întreprinderea ca atare, ca verigă a sistemului economico-social şi cu o funcţionalitate specifică, îşi

are geneza în timpurile sclavagismului, ea evoluând pe fondul realizării progresului societăţii. Sistemul
economiei de piaţă, caracteristic într-un fel sau altul capitalismului de la formele sale incipiente la forme
dintre cele mai perfecţionate, a ridicat întreprinderea practic pe treapta cea mai importantă de funcţionare a
sistemului amintit, în tot mai mare măsură aceasta, întreprinderea, definindu-se ca o realitate complexă şi
în continuă schimbare, atât în cadrul economiei naţionale cât şi în cel al mondoeconomiei şi al globalizării.
Întreprinderea poate fi astfel privită ca entitate fizică, juridică, cu patrimoniul ei şi schema ei organizatorică,
funcţionând în vederea obţinerii unui profit cât mai mare, în consens deplin cu prevederile legale. Ea mai
poate fi privită ca o personalizare a unui agent economic într-un mediu de piaţă, realizată prin numele şi
activitatea sa, embleme, marca comercială, elemente figurative şi alte semne distinctive, personalizare
inclusiv juridică ce impune înregistrarea întreprinderii în Registrul Comerţului.

Lucrarea de fata are ca scop explicarea termenilor “Antreprenoriat” si “Antreprenor”, precum si

evidentierea calitatilor principale pe care un antreprenor trebuie sa le aiba/dobandeasca in momentul in care
demareaza o afacere.

1
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Antreprenoriatul - Aspecte teoretice

Cadru general

Ce este antreprenoriatul, sau un antreprenor, sunt intrebari clasate in mod evident printre cele mai
greu de studiat problematici ale antreprenoriatului, activitate care este cel mai comun identificata cu crearea
de noi afaceri sau cu angajati de sine insusi. Cu toate acestea, antreprenoriatul e un fenomen de o amploare
mult mai mare, in sensul in care indiferent ca e vorba de lansarea unui nou business, rezolvarea unei
probleme sau deciderea carui drum sa-l parcurgem pana acasa, suntem tot timpul alertati de posibilitatea
schimbarilor ce ar putea surveni pentru a ne imbunatatii viata, chiar si in cea mai mica masura. Astfel,
antreprenoriatul e o componenta a comportamentului uman care consta in identificarea de noi cadre, fiind
in acelasi timp un element uman care nu tine seama de timp, identificabil in orice spatiu sau cultura (Maria
Minniti, Andrew Zacharakis, 2006).

O alta viziune asupra antreprenoriatului este fondata in jurul conceptului contextual, care presupune
localizari geografice: cartiere, comunitati, orase, regiuni si asezari globale. Implica, deasemenea, mediul
social, toti fiind ancorati in circuite sociale bazate pe prietenie, familie si scopuri, de exemplu. Bineinteles,
insa, ca activitatea antreprenoriala poate aparea si in alte contexte - politic, economic. In subtira lui analiza
de afaceri, Julien atrage atentia asupra mediului intern si extern care influenteaza activitaile antreprenoriale
si luarea decizilor, notand ca, „afacerile mici exista in simbioza cu mediul lor, intr-un sistem complex
interrelational format din legaturi de tot felurile si nivele care se dezvolta in interiorul, sau in afara regiunii”
(Giles Julien, 1988).

Formele și tipologia antreprenoriatului

Cele mai frecvente forme de antreprenoriat sau muncă pe cont propriu sunt: formele de activitate
comercială cu licență sau forma companiilor comerciale. Principala diferență între cele două forme este că
un comerciant (persoană fizică) face afaceri pe cont propriu și are nevoie de autorizație comercială, în timp
ce o companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toți patronii săi. În acest
caz va fi nevoie de autorizația comercială a fondatorilor și de un contract legal încheiat între aceștia.

Activități cu autorizație comercială

O activitate cu autorizație comercială este cea mai simplă modalitate de a începe o afacere. Trebuie
solicitată o autorizție comercială care să confere dreptul de a face afaceri într-un anumit domeniu. Există
diferite cerințe pentru fiecare tip de activitate comercială (toate necesită probitate):

a. Comerț liber - nu este necesară o calificare specifică, ci numai un extras de cazier judiciar (aceste
activități includ, de exemplu, activitatea obișnuită de vânzare sau activități intermediare diverse).
b. Activități meșteșugărești: este necesară ucenicia sau alte cursuri specifice de învățământ și
pregătire profesională sau 6 ani de experiență în activitățile sau ocupațiile respective (exemplu: tâmplaria,
fierăria, activitățile mecanice, zidăria, tinichigeria, serviciile cosmetice).

2
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

c. Activități reglementate: pe lânga calificările adecvate există cerințe suplimentare definite în

diverse regulamente (exemplu: contabilitatea, montajul, repararea și controlul aparatelor electrice,
producția chimică, optică, serviciile de masaj, consilierea psihologică etc.).Tipurile de activități enumerate
mai sus se numesc activități înregistrate. Solicitantul care îndeplinește cerințele specifice depune
documentele relevante la registrul comerțului, care eliberează licența comercială.
d. Concesionări: pentru acestea sunt definite cerințe (inclusiv calificări) prin legi și regulamente. În
plus, pe lânga înmatriculare, solicitarea necesită aprobarea din partea unei anume autorități administrative
de stat (exemplu: pentru schimbul valutar Banca Națională). În cazul în care aprobarea este acordată,
solicitantul primește, pe lângă licența comercială, așa-numita concesionare. Printre exemplele de
concesionari se numără: producția, repararea, vânzarea și utilizarea de arme, furnizarea de servicii de
comunicații, servicii de taximetrie etc.

Antreprenoriatul în forma întreprinderilor comerciale

În cazul în care costurile de începere a afacerii sunt mari, există posibilitatea ca mai mulțe persoane
să înființeze o societate comercială. Societăți comerciale se pot constitui în una din următoarele forme:
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acțiuni, societate pe
acțiuni, societate cu răspundere limitată.
Cea mai frecventă formă de societate comercială întâlnită este societatea cu răspundere limitată
(SRL). Fiecare partener este obligat să facă o depunere de capital de bază, din care vor putea fi plătite
datoriile sau alte angajamente financiare în cazul lichidării societății. Acesta este motivul pentru care
răspunderea este limitată: societatea este răspunzătoare numai în limita capitalului de bază. Partenerii
încheie contractul de parteneriat care menționează, printre altele, suma investită de către fiecare partener și
modul în care se va face distribuirea profitului comun. O asemenea societate cu răspundere limitată poate
fi de asemenea înființată de către un singur partener.

Tipologia formelor mediului antreprenorial.

Tabloul economiei contemporane prezintă o mare diversitate de întreprinderi și structuri ale

acestora, cu dimensiuni, roluri și caracteristici mult diferite; se regăsesc, simultan, în lume:
- întreprinderi specifice unor moduri de producție precapitaliste și formule ale viitorului; -
întreprinderi care nu au salariați, fiind o altă formulă organizatorică și juridică a locului de muncă și
întreprinderi cu sute de mii de salariați; - întreprinderi care nu au sediu distinct de locuința patronului și
întreprinderi care au sedii cu multe nivele în marile metropole; - întreprinderi care folosesc tehnologii
primitive și cele în care roboții industriali înlocuiesc în mare măsură munca oamenilor.

3
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Antreprenorul

Antreprenorul este persoana care dezvoltă o afacere de antreprenoriat, asumându-și în acest sens
anumite riscuri, cu scopul de a obține profit din activitatea pe care o desfășoară. El cunoaște foarte bine
mediul de afaceri, piața de desfacere, știe să se adapteze ușor schimbărilor ce au loc și în cele mai multe
cazuri poate preveni situațiile-problemă.Majoritatea antreprenorilor nu pot de sine stătător să-și dezvolte
afacerea gândită. Ei au nevoie de angajați competenți și calificați, pe care să-i motiveze și să-i organizeze
într-o mare echipă, echipă care va munci zilnic pentru a implementa ideea de afaceri a antreprenorului și
pentru a obține rezultatele preconizate de către acesta.
Unul din motivele pentru care o parte din antreprenori rămân la un oarecare nivel de dezvoltare,
este acela că ei încearcă din răsputeri să controleze singuri întreg procesul de activitate, fără a delega
responsabilități altor subalterni. Tot din acest motiv, afacerea rămâne la același nivel, nu se introduc
inovații, nu se modifică asortimentul produselor sau serviciile prestate, numărul clienților treptat se reduce,
iar în câțiva ani nu este exclus faptul ca întreprinderea să ajungă în prag de falimentare. De aici rezultă că
nu este atât de important ca antreprenorul să posede aptitudini în toate domeniile, ci mai degrabă să-și
creeze o echipă puternică, alături de care va munci, oferindu-le recomandări și idei pentru implementarea
proiectului său în realitate.
Antreprenorul este persoana care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi caută mij­loace pentru
organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de efectuare a activităţii de antreprenoriat, mediul
de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în activitatea sa şi posibilităţile de soluţionare. Pentru a lua
decizii corecte, antrepreno­rul trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieţei şi poziţia sa efectivă.
Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine resursele şi să le
organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaţă inovaţia. Adesea organizaţia în cadrul căreia acţionează
devine un obstacol în procesul de inovare, de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este
şi un "jucător" care agreează şi chiar creează provocările.
În secolele XIX-XX, antreprenorii erau deseori echivalaţi cu managerii întreprin­derilor. Numai în
a doua jumătate a secolului al XX-lea noţiunea de antreprenoriat a fost legată de cea de inovaţie.
Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi, începând cu proiectarea unor mărfuri şi terminând
cu crearea de structuri orga­nizatorice. Astfel, A. Gariman a fost reformatorul căii ferate din SUA, J.
Morgan -reorganizatorul industriei americane.
Termenul de întreprinzător provine de la „entrepreneur", din franceză, desemnând o persoană ce
iniţiază o acţiune, o activitate pe cont propriu.

4
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Comportamentul antreprenorial
Se manifestă prin:
a. antreprenoriatul incipient;
b. alegerea profesionala.

a. Antreprenoriatul incipient

Antreprenoriatul incipient presupune încercarea de a înfiinţa o corporaţie de către unantreprenor,

acţiune care este influenţatăde o serie de factori sau condiţii agregate precum:
- cererea şi oferta antreprenorială;
- rolul tehnologiei;
- rolul dezvoltării economice;
- rolul factorilor demografici;
- rolul instituţiilor de sprijin;
- factorul cultural.
Este important de văzut cum aceşti factori (forţe macroeconomice) îşi exercită influenţaasupra
antreprenoriatului incipient prin intermediul alegerii individuale a ocupaţiei. Cu cât este maimare cererea
de antreprenoriat (pentru demararea unei noi afaceri), cu atât va fi mai mare procentuldin populaţie care va
alege ca ocupaţie conducerea unei afaceri independente.Latura ofertei se referă la numărul de indivizi care
au atât abilităţile necesare, cât şi preferinţade a porni o afacere.

b. Alegerea profesională.

Această componentă implică un amplu proces al evaluării şi comparării riscurilor şibeneficiilor

(financiare şi nefinanciare) specifice anumitor tipuri de muncă prestată, având caelemente de comparaţie
calitatea de proprietar şi cea de salariat. Uneori şomajul şi munca casnică pot fi considerate ca alegeri
profesionale.
Studiile în domeniu au identificat un profil risc – beneficiu al indivizilor, ţinând seama
dealternativele de muncă independentă (plătită sau neplătită). Acest profil risc – beneficiu, propriu fiecărui
individ, determină alegerile profesionale personale. Aceste alegeri profesionalepersonale cuprind atât
intenţia potenţialilor întreprinzători de a-şi deschide noi firme, cât şi intenţiaproprietarilor de firme deja
existente de a rămâne în afaceri sau de a ieşi.

Identificarea persoanelor cu spirit antreprenorial

Persoanele cu spirit antreprenorial (şi ideile pe care le generează) sunt extrem de valoroase pentru
o organizaţie. Bill J. Bonnstetter a realizat o analiză de multi-variabile a unui grup de antreprenori şi a
identificat cinci abilităţi personale, care în mod clar îi fac unici, prezintă Harvard Business Review.

5
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

“Abilităţi personale”, adesea clasificate drept “abilităţi blânde”, se dezvoltă lent de-a lungul
timpului, pe măsură ce oamenii evoluează şi se specializează pe anumite activităţi. În principal am analizat
persoanele care au început afaceri multiple şi au experimentat atât succesul, cât şi eşecul.
După evaluarea subiecţilor în funcţie de abilităţile lor personale şi după compararea performanţei
lor cu cea a unui grup de control, am descoperit un anumit set de aptitudini care erau specifice gândirii
antreprenoriale.
De fapt, prin examinarea acestor cinci abilităţi personale distincte, suntem capabili să prezicem cu
o precizie de peste 90% persoanele care vor deveni antreprenori în serie.

 Persuasiunea

Calitatea pe care antreprenorii au manifestat-o cel mai mult a fost persuasiunea sau abilitatea de a-
i convinge pe alţii să îşi schimbe modul în care gândesc, cred sau se comportă. În cazul acestui studiu,
persuasiunea a fost definită ca abilitatea de a-i convinge pe alţii să se alăture misiunii tale.
În cadrul analizei, această aptitudine a fost descoperită prin evaluarea pe o scară de la 1 la 6 a unor
cerinţe, cum ar fi: “Am fost recunoscut pentru abilitatea de a-i face pe alţii să spună “da” sau “Am
capacitatea de a susţine prezentări puternice.” Antreprenorii incontestabili trebuie să exceleze la
persuasiune, indiferent dacă recrutează o echipă sau doresc să obţină un capital din partea investitorilor sau
a acţionarilor.

 Leadership-ul

Deloc surprinzător, leadership-ul este una din cele cinci aptitudini în care antreprenorii au excelat.
În acest studiu, liderii buni au fost definiţi ca având o viziune convingătoare pentru viitor, ca de exemplu
experţii care au obţinut punctaje mari la afirmaţii precum: “În trecut, oamenii şi-au asumat riscuri pentru a-
mi susţine viziunea, misiunea sau obiectivele” sau “Am fost criticat pentru că sunt mult prea competitiv”.
Persoanele cu un dezvoltat spirit antreprenorial au obţinut punctaj mare pentru ambele cerinţe.
Pentru oamenii cu o gândire antreprenorială, puterea viziunii lor este de obicei conectată la un
produs sau serviciu care furnizează soluţii la diferite provocări, chiar şi atunci când publicul general nu este
conştient de faptul că provocarea respectivă există.

 Responsabilitatea

La persoanele cu o gândire antreprenorială, vom întâlni întotdeauna şi o puternică responsabilitate

personală.
Conceptul de “responsabilitatea personală” l-am înţeles ca şi demonstrarea iniţiativei, încrederii în
sine şi dorinţei de a-şi asuma responsabilitatea pentru acţiunile personale. Subiecţii cu un simţ al răspunderii
puternic au obţinut punctaje mari în cazul unor cerinţe precum: “Am fost recunoscut ca o persoană care
obţine rezultate atunci când alţii nu au reuşit”, sau “Am fost criticat pentru că am tras la răspundere
persoanele pentru acţiunile lor”.
Persoanele care sunt responsabile privesc obstacolele ca fiind o parte din proces şi, în loc să renunţe,
aceştia se simt mobilizaţi de ele. Din acest lucru putem trage concluzia că, oamenii care dau vina pe alţii

6
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

pentru eşecurile lor afişează o lipsă semnificativă de responsabilitate personală şi cel mai probabil vor
stagna în orice efort antreprenorial.

 Orientarea spre obiectiv

Orientarea spre obiectiv este o altă abilitate importantă pentru persoanele cu o gândire
antreprenorială. În cadrul studiului, orientarea spre obiectiv a fost definită ca o concentrare energică a
eforturilor în vederea îndeplinirii obiectivelor, misiunii sau a scopului final. Oamenii cu spirit antreprenorial
sunt de acord cu următoarele afirmaţii: “Sunt recunoscut pentru capacitatea de a depăşi obstacole
semnificative şi de a îndeplini obiectivele” sau “Ating nivelul maxim de productivitate atunci atunci când
lucrez cu alţii pentru a îndeplini obiectivele.”
Aşa cum este menţionat mai sus, este important ca antreprenorii să înţeleagă exact care este
obiectivul lor, deoarece produsul sau serviciul lor depinde de acest lucru. Identificarea şi promovarea
obiectivului le oferă ocazia să influenţeze alte persoane şi să obţină sprijin din partea lor.

 Abilităţile interpersonale

Ultimul indiciu antreprenorial este o combinaţie de abilităţi interpersonale, lipiciul care ţine
împreună celelalte patru aptitudini. Aceste abilităţi interpersonale includ o comunicare eficientă şi o relaţie
bună cu toţi oamenii, din toate domeniile. În cadrul analizei, oamenii care au excelat în această categorie
au fost de acord cu următoarele afirmaţii: “Abilitatea mea de a mă înţelge cu oamenii a reprezentat baza
pentru cele mai mari reuşite ale mele”, sau “Sunt cunoscut pentru abilitatea mea de a calma oamenii care
sunt supăraţi sau copleşiţi de emoţii negative.”
Fără abilităţi interpersonale, un antreprenor ar fi limitat doar la relaţionarea cu anumite persoane
care sunt compatibile cu stilul său de comunicare, restricţionându-i astfel capacitatea de a-şi transmite mai
departe viziunea şi obiectivele
În contrast cu percepţia potrivit căreia succesul antreprenorial vine ca un rezultat al unei
sincronizări perfecte între idei minunate, noroc şi un mediu cu oportunităţi, această cercetare indică faptul
că persoanele cu succes antreprenorial au reuşit din cauza unui motiv, şi anume acela că majoritatea dintre
aceştia întrunesc anumite abilităţi personale.

7
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Această cercetare identifică respectivele aptitudini şi totodată evidenţiază faptul că cele cinci
atribute nu sunt inerente. Aceste abilităţi pot fi învăţate şi dezvoltate, în special în primii ani de formare, şi
apoi şlefuite de-a lungul carierei unui antreprenor.

 Spiritul de observație

Această calitate contează enorm de mult în activitatea unui antreprenor, deoarece anume
posedând un spirit înalt de observație, întreprinzătorul se va orienta spre noi perspective, va căuta noi piețe
de desfacere, va afla dacă clienții săi sunt sau nu mulțumiți de produsele sau serviciile pe care le prestează
firma sa. De asemenea, cu un spirit înalt de observație și analiză, antreprenorul va decide să-și mărească
afacerea, până a face acest lucru concurenții săi, în acest fel, întărindu-și poziția pe piață.

 Creativitatea și inovația

Ar fi bine ca fiecare întreprinzător să vină pe piață cu produse noi sau servicii diferite de cele
existente, pentru a oferi clienților cât mai multe bunuri utile cu-adevărat sau servicii care să le ușureze și să
le îmbunătățească traiul. Creativitatea și inovația sunt calități fără de care nu se știe dacă un antreprenor ar
avea succes și acestea în mare parte se moștenesc.

 Ambiția

Este o calitate absolut necesară tinerilor care hotărăsc să se lanseze în afaceri. Anume ambiția îl
va motiva pe un antreprenor care se află în impas și îl va determina să meargă în continuare pentru a obține
succesul mult dorit. Această calitate câteodată este considerată și negativă, însă pentru antreprenori este un
avantaj, deoarece îi ajută să treacă cu brio de problemele ce apar pe parcursul dezvoltării afacerii.

 Optimismul și încrederea în sine

Chiar dacă dezvoltarea unei afaceri presupune foarte multe dificultăți și probleme, antreprenorul
este persoana care ar trebui să aibă încredere permanentă în forțele proprii și să fie convins că prin sârguință
în final totuși va ajunge să se bucure de succes.
 Cât mai multă energie

În cele mai multe cazuri, antreprenorii îndeplinesc o muncă colosală, iar acest lucru presupune
un consum enorm de energie, de aceea ei nu ar trebui să uite de un regim alimentar corect, sport, meditație
și relaxare pe măsură.
 Planificarea și monitorizarea sistematică

Antreprenorii sunt cei care de obicei întocmesc un plan pe termen lung, apoi îl divizează în sarcini
mai mici pe o anumită perioadă de timp. Ulterior nu uită să monitorizeze activitățile angajaților pentru a
afla cum decurge procesul de realizare a obiectivelor.

8
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Aventura unui tanar pionier in comunicatii

Daniel Burduhos si-a descoperit aptitudinile de antreprenor chiar inainte de a avea vreo legatura
cu mediul de afaceri. Si-a descoperit intamplator, inca din anii de liceu 2004 - 2008, abilitatea de a cumpara
si a vinde telefoane mobile si accesorii colegilor sai de generatie care se plictiseau mult prea rapid de vechile
telefoane, fiind interesati de noile tehnologii. Astazi conduce o afacere in comeniul comunicatiilor.
Activitatea antreprenoriala din liceu i-a dat sansa sa inteleaga ca, in afara de talentul nativ, are
nevoie de instruire. A urmat, in paralel cu educatia formala, cursuri de management organizational intr-un
program oferit de o agentie guvernamentala. Acest lucru i-a permis ca, imediat dupa terminarea liceului, sa
inceapa o afacere: o cumparat “o firma prafuita si inactiva” si a pornit de la zero, dintr-o localitate de care
putini au auzit: Rebrisoara, Bistrita Nasaud.
Faptul ca nu cunoastea mare lucru despre afaceri si piata, despre riscuri si modele de crestere, i-a
temperat entuziasmul si i-a adus precautia necesara la fiecare pas. Dar nu i-a scazut increderea in sansa de
a cladi o afacere de succes, chiar daca drumul a fost plin de suisuri si coborasuri.
La inceput, nici clientii nici partenerii potentiali nu erau foarte dornici sa lucreze cu el. Un tanar
neexperimentat, care incearca sa construiasca o afacere de telecomunicatii in mediul rural, parea foarte
exotic intr-o perioada in care marile firme erau concentrata catre cresterea in mediul urban. I-a luat un an
pentru a construi relatiile de care avea nevoie sa ca incheie primele contracte importante, iar momentul a
coincis, in mod fericit, cu pragul de saturatie pentru serviciile de comunicatii in mediul urban. A fost
momentul in care firme mari au inceput sa vada ca mediul rural reprezenta o piata uriasa de care companiile
de telecomunicatii aveau nevoie, iar clientii abia asteptau sa le fie trecut pragul. Asta a fost marea sansa a
lui Daniel: el se afla deja in aceasta piata. Provenea din mediul rural, avea deja clienti si zorii unei noi etape
in dezvoltarea afacerii lui incepeau sa apara.
A incheiat un prim contract cu o firma nationala, apoi cu una multinationala si, de aici incolo, s-a
pozitionat ca unul din cei mai importanti actori pe piata de telecomunicatii din judet. Afacerea s-a dezvoltat
in retea si, in a doua etapa, a intrat si in mediul urban unde si-a deschis puncte de lucru si si-a construit o
echipa impreuna cu alti tineri. Munceste atat cat trebuie ca afacerea lui sa creasca si se adapteaza continuu
la cerintele si evolutia pietei in domeniul telecomunicatiilor.
La doar putin peste 20 de ani, cand unii abia incep sa se gandeasca ce sa faca in viata, Daniel stia
deja care este drumul de urmat.
In acest moment, creeaza oportunitati si pentru cei din jurul lui. Are trei angajati si zeci de
colaboratori. In paralel, a investit permanent in educatia lui. A urmat o facultate, apoi masterul si nu se
opreste aici, fiind constient ca educatia este cel mai important activ al dezoltarii lui personale. Este
beneficiar al proiectului RURAL-Antreprenor si primeste consultanta si instruire pe platforma e-Learning.

9
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Concluzii

In concluzie, pentru dezvoltarea comportamentului antreprenorial, un antreprenor trebuie sa aplice

trei secrete simple:

1. Învață mai mult decât oamenii din anturajul tău

Așa cum remarca Eric Hoffer: În vremuri de schimbare, cei care învață continuu moștenesc lumea,
iar cei care se opresc din învățat se “trezesc” excepțional pregătiți pentru o lume care nu mai există.
Cu cât înveți mai mult și mai repede, cu atât mai ușor îți este să te adaptezi și deci să evoluezi.

2. Persistă în direcția idealului mai mult decât oamenii din jurul tău

Evoluția, în sine, nu este prea “interesantă”, decât în situația în care ea este orientată către scopul dorit.
Oamenii evoluează, oricum, în mod natural, de la tânăr la bătrân, de la constrângere la libertate, etc. Nu
toți oamenii evoluează, însă, în mod strategic, către un obiectiv bine definit.
De aceea, atunci când persiști în direcția idealului tău în ciuda unor obstacole temporare, te diferențiezi
masiv de majoritatea oamenilor.

3. Încearcă mai multe lucruri decât sunt dispuși să încerce oamenii din jurul tău

A încerca lucruri noi nu înseamnă, în mod necesar, a le și face, dar înseamnă să înveți enorm de
multe. Singurul amendament aici este să nu înveți pe spinarea altora.

10
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
MANAGEMENTUL CALITATII, EXPERTIZE SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

Bibliografie:

1. Entrepreneurship monitor 2009 - executive report, global entrepreneurship research

2. Carree, m., thurik, r., „the impact of entrepreneurship on economic growth, handbook of
3. Entrepreneurship research”, international handbook series on entrepreneurship,
4. Comisia europeană, innovation union scoreboard, http://www.proinno-
europe.eu/innometrics/
5. Page/innovation-union-scoreboard-2011, 2010, 2009, 2008, 2007
6. Innovative success”, marketing intelligence & planning, vol. 12, no. 9, 1994, Pp. 37-48
7. Johnson, d., „what is innovation and entrepreneurship? Lessons for large organizations”,
8. Antreprenoriatul: concepte, Culturi, metode şi tehnici, Modul 3, Prof.univ.dr. Horaţiu
şoim
9. Grigore, a. & mitroi, a., (2012), romanian culture and its attitude towards
entrepreneurship, review of international comparative management, 13 (1), p. 149-157.
10. Hayton, j., george, g., zahra, s. A., (2002), national culture and entrepreneurship: a review
of behavioral research, entrepreneurship theory & practice,26 (4), p. 33-53.
11. Hébert, r.f. & link, a.l., (2006), the entrepreneur as innovator, the journal of technology
transfer, 31 (5), p. 589-597. Association, pp. 1-72
12. Industrial and commercial training, vol. 33, no. 4, 2001, pp. 135-40 Vol. 1, part 7, 2005,
pp. 437-471
13. http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1408
14. https://financiarul.ro/2012/12/11/persoanele-cu-spirit-antreprenorial-cum-le-identifici/
15. https://www.andyszekely.ro/3-secrete-simple-ale-oamenilor-cu-spirit-antreprenorial/
16. www.docstoc.com
17. www.ecomunitate.ro
18. http://www.ruralantreprenor.ro/povesti-de-succes/-/asset_publisher/x1P9/content/aventura-
unui-tanar-pionier-in-comunicatii?redirect=%2Fpovesti-de-succes#p_101_INSTANCE_x1P9

11