Curs XI – Creierul si comportamentul

Creierul si comportamentul
Sistemele modulatoare difuze ale creierului

- Origine intr-un numar mic de neuroni (mii) precis localizati

in structuri subcorticale (trunchiul cerebral)

- 4 sisteme, numite dupa neuromediatorul eliberat:

colinergic, serotonergic, dopaminergic, noradrenergic

- Inerveaza arii extinse ale creierului: fiecare axon

influenteaza aprox. 100000 de alti neuroni; neuromediatorii
eliberati in mediul extracelular, nu la sinapse specifice

- Rol in controlul motor, memorie, dispozitie, motivatie, stare

metabolica, stare de veghe; disfunctii ale acestor sisteme –
boli mintale; substante psihoactive
- Sistemul serotonergic – rol in alternanta somn – veghe; reglarea apetitului

- rol in dispozitie (“mood”), afectiuni ale dispozitiei (“mood disorders” – depresie,

anxietate, maladia obsesiv-compulsiva, anorexia nervosa)
Sistemul dopaminergic - rol in motivatie, sistem de recompensa

- adictia –eliberare de dopamina in nucleus

accumbens
-maladii asociate cu disfunctii ale sistemului
dopaminergic: schizofrenia, ADHD,
John Nash Syd Barrett
Parkinson’s
Sistemul dopaminergic al creierului
Sistemul dopaminergic motivational (de recompensa)

Foame

+ -
Hranire

+
Recompensa
(dopamina)
 Sistemul noradrenergic

- origine in Locus Coeruleus – Pons

- 12000 de neuroni

- Fiecare face sinapse cu aprox.

250000 de neuroni – conectare
difuza, toate regiunile creierului:
cortex, cerebel, talamus, hipotalamus,
maduva

- rol in fixarea atentiei, vigilenta,

decizie, invatare, memorie, anxietate,
dispozitie, somn/veghe

- sistemul NA este cel mai activ in starea de veghe activa

- implicat in ADHD –attention deficit hyperactivity disorder; depresie (unipolara, bipolara)

Substante psihoactive 2. Tranchilizante

1. Stimulante - Etanol
- Barbiturice
- Cafeina (trimetilxantina) - Benzodiazepine
- Nicotina
- Amfetamina
- Cocaina
4. Antipsihotice (neuroleptice)

3. Antidepresive - clorpromazina

- Antidepresive triciclice (imipramina)

- Inhibitori ai MAO (hidrazalina)
- Inhibitori ai recaptarii 5-HT (fluoxetina) 5. Halucinogene

- psihedelice (LSD)
6. Analgezice - disociative (ketamina)
- delirante (atropina)
- Agenti anti-inflamatori non-steroidieni (aspirina)
- Paracetamol
- Opiacee (morfina)
7. Cannabis (THC)
 Substante psihoactive
Marijuana – extract din Cannabis sativa
Compus activ – tetrahidrocanabinol (THC)
Shen Nung,
-eliberare de dopamina in ganglionii
sec 26 i.e.n.
bazali, hipocampus, hipotalamus, cortex

Cocaina – (Erythroxylum
coca) inhiba transportorii
de dopamina si
noradrenalina; prelungesc
actiunea acestor
neuromediatori la sinapse;
adictie

LSD – lysergic acid diethylamide

- halucinogen
- mimeaza efectul serotoninei
Heroina – diacetil morfina
-opium (Papaver somniferum) –
12% morfina
- opioide endogene – encefaline,
endorfine
- eliberare de dopamina - adictie

Amfetamina – efect asemanator

cu cel al cocainei, in plus faciliteaza
eliberarea de dopamina
-sintetizata de Lazar Edeleanu
(1862-1941)

Ecstasy – MDMA
-eliberare de serotonina (5-HT)
-”ecstasy rave”
Adictia – reducerea densitatii de receptori dopaminergici
Efectul unor medicamente sau agenti psihoactivi
 Boli mintale

Azilul de boli mintale Bedlam (Londra, 1763)

 Neurologie – studiul şi tratarea disfuncţiilor sistemului nervos (ex. scleroza in
placi, afazia, etc…)

Psihiatrie – studiul şi tratarea bolilor “minţii” – maladii care afectează

gândirea, afectivitatea şi comportamentul, în absenţa unor patologii anatomice
observabile (schizofrenia, depresia, etc…)

Comportamentul – produs al activităţii creierului, determinat de factori

genetici dar şi de experienţă (traume, boli, învăţare)

Boli fizice (ale corpului), cu o cauză organică clară –

Iniţial (Descartes,
domeniul medicinii (atac cerebral)
dualism corp-
minte)
Boli mintale, cu o cauză spirituală, morală –
domeniul bisericii (schizofrenia)
 Abordări psihosociale ale bolilor mintale

Sigmund Freud (1856 – 1939) – teoria psihanalitică – bolile

mintale sunt datorate conflictului dintre conştient şi subconştient
- Psihanaliza – scoaterea la suprafata a “secretelor” subconstientului

B.F. Skinner (1904 - 1990) – behaviorism – comportamentele

sunt răspunsuri învăţate la stimuli externi – bolile mintale sunt
răspunsuri maladaptive – tratarea prin dezvăţare

Ambele teorii au propus psihoterapia – tratarea prin comunicare verbală cu pacientul

 Abordari neurobiologice ale bolilor mintale
-primii paşi în înţelegerea cauzelor organice ale unor boli mintale (sec XIX)
General paresis of the insane (pareza generalizată a bolnavului psihic) – 10-
15% din numarul de bolnavi mintali institutionalizaţi – maladie progresivă
(stări maniacale, euforice, halucinaţii, deteriorare cognitivă, paralizie şi moarte)

Maladie cauzată de infecţia cu micro-organismul Treponema

pallidum (cauzator de sifilis); 1910 – Paul Ehrlich a iniţiat
tratarea cu arsfenamină (Salvarsan), apoi s-a trecut la tratarea
cu penicilină; maladia este astăzi practic eradicată

Alte exemple de boli psihice cu etiologie înţeleasă – deficitul nutriţional de vitamina B3

(niacin); infecţia cu HIV (demenţa HIV)
Patologii ale anxietatii (anxiety disorders)
SUA -15% din populatie este diagnosticata cu “anxiety
disorder” – anxietate crescuta, frica anormala in absenta unei
cauze reale
Atacul de panica (2%) – manifestari fiziologice – tahicardie,
aritmie, transpiratie, tremor, angina, greata, ameteala – adesea
declansate spontan (in absenta unei cauze identificabile)

- 50% dintre acestia devin depresivi, iar 25% alcoolici sau dependenti de droguri
Maladia compulsiv-obsesiva (2%) – obsessive-compulsive disorder
-obsesie fata de un element cauzator
de anxietate (fobie) – ex: teama de
infectie
-comportament compulsiv – repetat,
cu rolul de diminuare a anxietatii
(ex: spalat pe maini)
Agorafobia (5%) – anxietate severa indusa de
situatii din care aparent nu se poate scapa (singur in
afara locuintei, in multime, in avion, masina,
ascensor, pe un pod, in trafic, etc…

Maladia de stres post-traumatic – diagnosticata dupa Primul Razboi Mondial

Axa hipotalamus-hipofiză-suprarenală
(HHS) şi răspunsul la stres

- raspuns la stres – comportament

defensiv, cresterea vigilentei, activarea
SNS (sist. nervos simpatic) –mediate
de eliberarea de cortizol de catre
glanda suprarenala

- anxietate patologica – raspuns

disproportionat la stres
 Modularea axei HHS de către amigdala şi hipocampus

Nucleul amigdalian primeste informatii senzitive (stres) – activarea amigdalei duce la

declansarea raspunsului de stres prin activarea secretiei de CRH

Hipocampus – contine receptori pentru glucocorticoizi, activati de cortizol – inhibarea

secretiei de CRH de catre hipotalamus
 Modularea axei HHS de către amigdala şi hipocampus

Stres

-disfunctii ale acestui sistem in sensul hiper-activarii axei HHS duc la patologiile
anxietatii (ex: la pacientii de PTSD (maladia de stres post-traumatic) s-a observat o
scadere a volumului hipocampusului)
Efectul stresului cronic asupra hipocampului si amigdalei
 Agonişti ai receptorilor GABAA au efect anxiolitic

Tratament pentru anxietate

-psihoterapie

-medicatie anxiolitica –
benzodiazepinele (valiumul),
inhibitorii de recaptare a serotoninei
(Prozac), antagonisti ai receptorului
CRH
Inhibitorii recaptării serotoninei

-prelungesc timpul de viata al

serotoninei in spatiul sinaptic si timpul
de activare al receptorilor

-nivelul crescut de serotonina duce la

modificari asociate cu transcrierea
genica – cresterea numarului de
receptori pentru glucocorticoizi in
hipocampus – scaderea activitatii axei
HHS
Patologii ale afectului (affective disorders)
Depresia majora unipolara (5%)
-dispozitie sumbra, scaderea interesul sau a placerii (anhedonie) in alte activitati
-pierdere a apetitului, insomnie, oboseala, scaderea concentrarii, ganduri morbide
-cea mai importanta cauza a sinuciderii (>30000 cazuri/an in SUA)

Afectiunea (maladia) bipolara (maniaco-depresiva) (2%)

-alternanta de episoade maniacale cu cele depresive

Remarcabil – printre artisti

incidenta depresiei este de 10 ori
mai mare decat in restul
populatiei, iar cea a maladiei
bipolare de 30 de ori mai mare!!
Corelaţia creativitate – episoade maniacale în cazul
lui Robert Schumann (1810-1856)
Maladia bipolara – activitate
anormala a cortexului pre-
frontal

Leziuni ale acestei regiuni –

dificultati in exprimarea
emotiilor, raspunsuri
emotionale inadecvate la
stimuli, deficiente in luarea
deciziilor rationale; excitarea
excesiva a acestei regiuni -
episoade de comportament
agresiv
 Observatii experimentale
1. reserpina, folosita impotriva hipertensiunii, induce depresie severa in 20% din cazuri
-reserpina inhiba incarcarea catecolaminelor (noradrenalina, dopamina) si serotoninei in
vezicule – duce la scaderea nivelului acestor neuromediatori la sinapsele din creier

2. inhibitorii monoamin-oxidazei (MAO), folositi in tratarea tuberculozei, au efect

antidepresiv;
-MAO degradeaza catecolaminele si serotonina

3. imipramina, folosita deja ca antidepresiv, inhiba recaptarea serotoninei si a noradrenalinei,

prelungind actiunea lor sinaptica

Ipoteza monoaminelor – depresia este o consecinta a unei disfunctii a

sistemelor modulatoare difuze din creier (serotonergic si
noradrenergic)
Tratamentul – crestere a nivelului acestor neuromediatori in creier
Implicarea axei HHS in depresie
-s-a observat o co-morbiditate semnificativa intre patologiile de anxietate si cele afectiv
-depresia severa – crestere masiva a nivelului de CRH in lichidul cerebrospinal si a
nivelului de cortizol in sange
-injectarea de CRH in creierul animalelor induce simptome asemanatoare depresiei
(insomnie, lipsa de apetit, scaderea libidoului)

Explicatia – scaderea nivelului de monoamine duce la scaderea numarului de receptori

pentru glucocorticoizi in hipocamp – diminuarea inhibitiei exercitate de hipocamp asupra
axei HHS – intensificarea raspunsului la stres

-nivelul cortisolului este crescut la depresivi

-nivelul receptorilor pentru glucocorticoizi este corelat cu experienta senzoriala timpurie

(grija materna, stimularea tactila, etc…)
 Tratarea depresiei – electrosocuri (convulsii in lobii temporali) si medicatia (antidepresive)

Electrosoc (remisie totala in 85% din cazuri!)

Antidepresive (eficienta, aproape 85%)

Psihoterapia
 Antidepresivele şi neuromediatorii monoaminici

Antidepresive tricicilice (imipramina) – blocheaza recaptarea noradrenalinei si serotoninei

Inhibitorii recaptarii serotoninei - fluoxetina (Prozac)
Inhibitorii monoamin-oxidazei (MAO) - fenelzina
Ionii de litiu (Li+) – terminarea episoadelor maniacale
Eficienţa litiului (Li+) ca agent antidepresiv

John Cade (1912-1980)

Schizofrenia
“If you talk to God, you are praying. If God talks to you, you have schizophrenia.”
-distorsiuni ale perceptiei senzoriale si gandirii; pierderea contactului cu realitatea
-schizofrenie – “minte divizata”
-afecteaza 1% din populatie; 30% din internari in SUA; 10% dintre schizofrenici se sinucid
-primele manifestari – adolescenta sau inceputul vietii adulte

Simptome pozitive – iluzii, halucinatii, vorbire dezorganizata (delir), comportament aberant

Simptome negative – reducerea emotivitatii, saracie a limbajului, dificultate de concentrare,
defecte de memorie

John Nash (“Beautiful Mind”) Jack Kerouac

Syd Barrett (Pink Floyd) Peter Green (Fleetwood Mac)

Componenta genetică a schizofreniei
2 milioane de pacienti in SUA
Modificari anatomice si functionale asociate cu schizofrenia
 Sistemul dopaminergic difuz al creierului

-amfetamina – creste eliberarea de dopamina in creier – episoade psihotice la consumatorii

dependenti – simptome pozitive asemanatoare cu cele ale schizofrenicilor;
-clorpromazina – inhibitor al receptorului dopaminergic D2 - reduce simptomele pozitive ale
schizofreniei (efect neuroleptic);
-exista si neuroleptice atipice (clozapina) – antagonist D4, agonist 5-HT2
Modul de acţiune al unor agenţi pro- şi anti-psihotici
 Ipoteza glutamatergica a schizofreniei

Fenciclidina (PCP) – folosit initial ca anestezic – dar au aparut efecte secundare psihotice:
halucinatii, paranoia; PCP este si un drog (angel dust – praful ingerilor); intoxicarea cu PCP
induce simptome de tip schizofrenic
PCP este un inhibitor al receptorilor NMDA pentru glutamat – ipoteza glutamatergica a
schizofreniei
Tratament – neuroleptice conventionale
(inhibitori ai receptorilor D2 pentru
dopamina - clorpromazina, haloperidol) –
reduc simptomele pozitive ale schizofreniei

-efecte secundare de tip Parkinsonian

(reducerea activitatii dopaminergice in
ganglionii bazali) – tremor, rigiditate,
bradikinezie, diskinezie (miscari
involuntare)

-se studiaza posibilitatea folosirii unor

activatori ai receptorilor NMDA pentru
tratarea schizofreniei

Modele animale pentru schizofrenie

-animale care exprima doar 5% din
receptorii pentru NMDA R1