mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îţi spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu. Îţi închizi ochii cum închid norii câmpia. Te-nalţi pe vârful picioarelor cum se înalţă piramida pe nisip. Refuzi auzul auzul unui singur secol, şi-apoi îţi spui în sinea ta: acum voi zbura de la naştere spre moarte. După aceea zici: Zbor. Şi acesta e timpul. Îţi strângi râurile cum strângi umerii te înalţi pe behăitul caprelor. Zici: Nevermore. Şi apoi: fâlf dai din aripilie altcuiva; şi apoi eşti el, iar el este pururi altcineva. Bocet
de N. Stanescu
Nu mai daşi pe la icoane,
d-aia te-ai pierdut, Ioane ... Singur ţi-ai făcut dreptate cu cuţitul pe la spate, de-ai belit la drumul mare, cum trecea, pe fieşcare... Nu-ţi şterseseşi din făptură caşul încă de la gură Hămesit cum fuşi de foame te-ai crezut haiduc, Ioane. Curvele de tot ce sunt te-au fost legănat în cânt; Tot te-au încălzit cu dor şi dulceaţa vorbelor... Şi te-ai potrivit la şoaptă minte crudă şi necoaptă, calea-n codru de-o luaşi plin de visuri şi de caşi Dară iarna n-o ştiui, nici ce-abate vântul şui ... ... Treişpe lupi te-au încolţit, foamea de şi-au izbăvit şi ţi-au încălzit cu dinţii carnea ta şi ochii minţii, de te duci cu paşi desculţi legănat în treişpe burţi. Ar trebui
de Ana Blandana
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi, Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume, Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge. Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei, Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi, Să fim copii la naşterea fiilor noştri. Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi, Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim, Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici, Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...