Alexandra Pribeagu

Zița

Zița este un personaj secundar, dar ea stârnește conflictul întregii piese, acțiune prin
care se ajunge la un comic de situație. Într-o seară la Iunion își trimite bilețele pe ascuns cu
Rică Venturiano care stătea la o masă alăturată și cu care își arunca ochiade. Jupân
Dumitrache cumnatul acesteia intră la bănuieli considerând că Rică (coate goale) atentează la
onoarea lui de familist. Și de aici totul se schimbă-n viața personajelor. Jupân Dumitrache
vrea să-l prindă pe tânărul de la Iunion să-l bată. Îi povestește și omului său de încredere,
Chiriac, care de fapt e chiar amantul nevestei sale. Chiriac o învinovățește astfel pe Veta
pentru privirile și urmărirea lui Rică până aproape de casă și se ceartă. Tot Zița încurcă ițele
când hotărăște să corespondeze cu amorezul ei prin Spiridon și-i scrie acestuia să se
întâlnească la casa cu numărul 9.
Numărul de la casa Jupânului Dumitrache era un 6 întors și așa îndrăgostitul ajunge în
casa Vetei să-i facă declarații de dragoste acesteia. Este văzut de Nae Ipingescu și Jupân
Dumitrache din stradă pentru că lucrau de noapte. Cei doi aleargă să-l prindă și de aici se
transformă totul într-un joc de-a șoarecele și pisică. Cei trei bărbați ai casei Chiriac, Jupân
Dumitrache și Nae Ipingescu reprezintă pisica și Rică șoarecele nevinovat care nici nu a
mușcat din brânză și a ajuns și la bucata greșită. Într-un final când este prins Nae Ipingescu îl
recunoaște pe Rică și vrea să-i oprească pe ceilalți doi spunând că e un băiat bun, un patriot,
dar cei doi sunt dezinteresați, onoarea fiind mai importantă. Zița se pune și ea în fața lui Rică
să-i oprească, dar e dată la o parte. Situația este salvată de Veta care le explică încurcătura și
le povestește idila ascunsă a amorezilor. Dar comicul nu se oprește aici.
După cum spune și proverbul românesc când pisica nu-i acasă joacă șoarecii pe masă
așa se întâmplă și-n familia jupânului. Jupân Dumitrache îl pune pe Chiriac să aibă grijă de
onoarea lui de familist cât el e plecat. El areun interes atât de mare să-l ajute pe bătrânul său
prieten încât ajunge amantul Vetei și-i ține de urât acesteia în fiecare noapte în care el e
plecat. Jupân Dumitrache are o încredere oarbă-n Chiriac, încât la final găsește o legătură de
gât pe perna Vetei, dar când află că e a omului său de încredere se liniștește.
Zița este prezentată ca fiind modestă, frumoasă, învățată, educată, 3 ani de pension.
Din punctul meu de vedere Zița este o mahalagioaică ceva mai cochetă. Se crede inteligentă,
dar folosește câteva franțuzisme parcă prinse-n zbor pe lângă vocabularul ei de țață. E o fire
romantică, naivă din moment ce hotărăște să se vadă cu un necunoscut de care se
îndrăgostește și cu care corespondează prin scrisori singură, noaptea la ea în casă. Adevăratul
ei comportament de mahala, care uită de orice educație este atunci când se întâlnește cu fostul
sot, Țircădău și-l face-n față mitocan și pastramagiu.
O femeie atat de delicată nu poate trăi lângă un om ca el. Aici sunt total de acord cu
ea, nu în ideea că Zița e o educată și Țircădău un țăran ci pentru că a avut curajul să divorțeze
de un bețiv care o mai și bătea. Din punctul acesta de vedere o văd ca fiind o femeie
puternică, curajoasă pentru că și în secolul XXI mai există femei care rămân lângă bărbații lor
chiar dacă sunt bătute pentru că le e rușine. E o fată visătoare, care citește cărți de dragoste la
modă din perioada aia ”Dramele Parisului”. Își dorește o viață cochetă, vrea să fie în rândul
lumii bune. Se duce la Iunion nu pentru că-i place, se duce ca să fie văzută de alții și la rândul
ei să observe lumea. Aceste întâlniri culturale cred că se făceau și pentru bârfă. Oricum nu
înțelege piesele de teatru și cântecele fiind în alte limbi. Iar după ce se îndrăgostește de Rică
el devine adevăratul ei motiv de mers la Iunion. Iar momentul în care Veta îi spune că nu mai
vrea să meargă se supără foarte tare pentru că vede toată situația ca o piedică în calea fericirii
ei, fată fără noroc. Nu se cădea pentru o fată singură, mai ales divorțată să meargă la Iunion
neînsoțită, iar sora și cumnatul ei erau cea mai potrivită companie pentru a putea ieși în lume
ca fată cinstită. Cu toate că nu-i spune de la bun început Vetei de amorezul ei și-n momentul
în care ajunge la ea în casă pare că-și dorește doar să-și spună problema, nicidecum să vadă
ce mai face și sora ei ele au o relație foarte apropiată și bună. În momentul în care Veta zice
ceva de moartea sa se îngrijorează pentru starea ei de sănătate și încearcă să o ajute, să trimită
după Jupân Dumitrache.
Tot datorită Vetei ajunge să-l ia de șot pe Rică Venturiano pentru că ea-i cere soțului
său binecuvântarea pentru Zița. Zița face pe rușinoasa, dar nu cred că e o fire introvertită și
timidă, ba din contră total invers. Consider însă că poate să fie stânjenită puțin de soțul Vetei
pe care-l vede ca pe un părinte și care până la urmă a ajutat-o inclusiv cu divorțul. Iar situația
la care se ajunge din cauza ei nu este una tocmai plăcută pentru Jupân Dumitrache acesta
bănuindu-și soția. Ea personal are o părere foarte bună despre ea, se vede delicată, jună și
consideră că merită din plin să fie fericită. Eu cred că după un astfel de mariaj eșuat chiar
merită să fie fericită și împlinită la casa ei. Norocul chiar îi surâde pentru că Rică e un băiat
chiar deștept și care o apreciază și-i scrie poezii.
Zița pentru mine e o femeie frumoasă, veselă, plină de viață care se plictisește-n
monotonia de acasă și caută, dragostea, adrenalina. Este tot timpul aranjată, îmbrăcată colorat
și cu pălărie, iubește florile și e o romantică incurabilă. Pentru mine este o combinație de
femeie între mahala, sensibilitate și putere. Are o infantilitate chiar dacă te gândești că e
trecută prin viață, fiind totuși divorțată. Cred că are un râs colorat și așa mahalagioaică cred
că e o femeie pe lângă care nu poți trece fără să o obseervi datorită vitalității ei. E o
confidentă pe cinste, chiar dacă Veta îi spune din greșeală că l-a supărat pe Chiriac din cauza
ei, rectifică repede și zice pe Jupân Dumitrache, pe toată lumea. Cred că dacă i-ar povesti cu
adevărat și ar avea o discuție ca de la soră la soră, Zița ar înțelege-o și totul ar rămâne ca fiind
secretul lor. Cred că are și ceva copilăresc în ea, poate chiar naivitatea sau energia ei
debordantă. Totodată la Zița este un conflict între aparență și esență deoarece se vede
independentă și femeie, dar e un copil care acționează și după apelează la alții să-i rezolve
problemele. Apelează la jupân Dumitrache să o ajute cu divorțul, tot la el să o salveze de
Țircădău după ce-i aruncă injurii, la Veta să o căsătorească. Este o femeie neasumată, aș
putea spune chiar un copil femeie. Cred că se aprinde repede într-o ceartă, dar la fel de
repede-i și trece.
Personal îmi place foarte mult Zița și nu cred că în momentul de față mi s-ar fi potrivit
alt personaj din Caragiale mai bine ca ea.