Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
(care cuprinde drepturi si obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau
o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios
aferent4.
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat
de art. 1294–1404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul comercial continea
reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea
legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale
fata de vanzarea civila; deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala
era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din
Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile
generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil 18645.
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste
in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul civil 2009, existand insa
si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse
varietati de vanzare.
In ceea ce priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea
nr. 71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si incetarea
contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la data incheierii sale. In
alte cuvinte, daca contractul a fost incheiat inainte de intrarea in vigoare a
noului Cod civil, vor fi aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca
contractul a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil,
contractul va fi guvernat de noua reglementare.
2
echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa
devina proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste
primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.);
- comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar
intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in
momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.);
o exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea
de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu 6 ,
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin
determinabila sau determinata;
- translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului
de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului
de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre
transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina
este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de
vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat
dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu,
fiind de neconceput transferul „in rate” al dreptului de
proprietate7;
- de drept comun in materia contractelor translative de
proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.
CONDITII DE VALIDITATE
6
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod
civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 332;
7
Dan Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti,
2005, p. 40.
3
Prin art. 1179 din noul Cod civil se mentine aceeasi viziune asupra
conditiilor de validitate ale contractului.
4
Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform careia
orice persoana se bucura de capacitatea de a contracta, incapacitatea fiind
numai o exceptie de la aceasta regula (minorii care nu au implinit 14 ani si
interzisii judecatoresti – art. 43 alin. 1).
Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti cei carora nu
le este interzisa de lege aceasta prerogativa, iar art. 1180 N.C.civ. dispune ca
poate contracta orice persoana care nu este declarata prin lege incapabila.
Incapacităţi de a cumpara
Incapacităţi de a vinde
5
Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacităţile de a
vinde, persoanele prevăzute la art. 1654 alin. 1 (mandatarii, parintii,
tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, functionarii publici,
judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte
asemenea persoane) nu pot să vândă bunurile proprii pentru un preţ care
constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului
sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o
supraveghează, după caz (art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura,
dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi contractelor în care, în
schimbul unei prestaţii promise de persoanele prevăzute la art. 1654 alin.
(1), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani (art. 1655 N.C.civ.
alin. 2).
Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil,
interdicţia vânzării (si a cumpararii) între soţi (prevazuta de art. 1307 C.civ.
1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul civil 2009.
6
declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea
declaratie se considera ca oferta irevocabila (art. 1278);
- promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, este un contract
sinalagmatic prin care ambele părţi se obligă să încheie în viitor, la
preţul stabilit de ele, un contract de vânzare-cumpărare avand ca
obiect unul sau mai multe bunuri;
- pactul de preferinţă reprezintă o variantă a promisiunii de vânzare,
prin care proprietarul unui bun se obligă ca, în cazul în care va
vinde bunul respectiv, să acorde preferinţă unei anumite persoane,
la preţ egal8;
8
Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara,
Bucuresti, 2001, p. 21;
7
vanzatorului (in caz contrar, vanzarea fiind nula9).
Condiţiile preţului
- să fie stabilit în bani ;
- sa fie determinat sau determinabil ;
- sa fie sincer sau real (pretul sa fie cel adevarat, sa corespunda
realitatii, sa nu fie fictiv) şi serios, adica sa existe o echivalenta
valorica relativa, raportatata atat la valoarea lucrului vandut, cat si
la subiectivismul partilor contractante10, adica sa nu fie derizoriu;
conform art. 1665 alin. 2 N.C.civ., pretul este derizoriu atunci cand
este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este
evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
OBLIGATIILE VANZATORULUI
9
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, op.cit., p. 358;
10
Corneliu Turianu, Contracte speciale. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei
“Romania de maine“, Bucuresti, 1999, p. 55;
11
Fr. Deak, op.cit., p. 52;
8
a. Obligaţiile vânzătorului:
- obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut – reprezinta
efectul esential al vanzarii iar conform conceptiei traditionale in
materie reprezinta prima si cea mai importanta dintre obligatiile
vanzatorului; doctrina recenta subliniaza faptul ca transferul
proprietatii se realizeaza de drept, automatic, abstract si instantaneu,
astfel incat vanzatorul nu are o obligatie de transmitere a proprietatii,
aceasta realizandu-se de drept, prin incheierea contractului12;
- obligaţia de predare a lucrului vândut către cumpărător (1685-
1694 N.C.civ.); aceasta obligatie consta in punerea la dispozitia
cumparatorului a bunului vandut, ca o concretizare a transferului de
proprietate intervenit prin contractul de vanzare, astfel incat
cumparatorul sa se bucure deplin de toate cele trei atribute ale
dreptului de proprietate: posesia (contactul direct cu lucrul), folosinta
(culegerea fructelor) si dispozitia (inclusiv cea materiala, care este
legata de contactul cu bunul);
- obligaţia de garanţie:
1) pentru evicţiune (pentru evicţiunea rezultând din fapte
personale şi pentru evicţiunea rezultând din fapta unui terţ);
2) pentru vicii;
3) in conditiile legii, pentru buna functionare.
9
Noul Cod civil consacra expres institutiei evictiunii articolele 1695-
1706.
b) Garantia contra evicţiunii rezultând din fapta unui tert (art. 1695
alin. 2 N.C.civ.)
In cazul in care cumparatorul sufera o tulburare din partea unei terte
persoane, vanzatorul va fi obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu
reuseste sa-l apere, va suporta consecintele evictiunii15.
Spre deosebire de garantia pentru evicţiunea rezultând din fapte
personale, care opereaza atat pentru tulburarile de drept, cat si pentru cele de
fapt, garantia contra evicţiunii rezultând din fapta unui tert opereaza numai
pentru tulburarile de drept si numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept
nascut anterior vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului.
10
a crescut (art. 1701 alin. 3), sa suporte contravaloarea fructelor (art.
1702 alin. 1 lit. a N.C.civ.), cheltuielile de judecata rezultate din
procesul cu tertul evingator si cheltuielile determinate de
incheierea si executarea contractului (art. 1702 alin. 1 lit. b si c
N.C.civ,) precum si pierderile suferite si castigurile nerealizate de
catre cumparator din cauza evictiunii (art. 1702 alin. 1 lid. d).
Dispozitiile legale care reglementeaza garantia pentru evictiune au
caracter supletiv, astfel incat partile pot modifica continutul acestei garantii,
conform art. 1698 alin. 1 N.C.civ., marind, micsorand sau chiar eliminand
obligatia de garantie.
In ceea ce priveste marirea acestei garantii legea nu prevede limitari,
in schimb asupra clauzei de inlaturare a garantiei contra evictiunii opereaza
limitele prevazute de art. 1698 alin. 2 si 1699 N.C.civ., conform carora
„stipulaţia prin care obligaţia de garanţie a vânzătorului este restrânsă sau
înlăturată nu îl exonerează pe acesta de obligaţia de a restitui preţul, cu
excepţia cazului în care cumpărătorul şi-a asumat riscul producerii
evicţiunii” (art. 1698 alin. 2 N.C.civ.), iar „chiar dacă s-a convenit că
vânzătorul nu va datora nicio garanţie, el răspunde totuşi de evicţiunea
cauzată ulterior vânzării prin faptul său personal ori de cea provenită din
cauze pe care, cunoscându-le în momentul vânzării, le-a ascuns
cumpărătorului. Orice stipulaţie contrară este considerată nescrisă” (art.
1699 N.C.civ. ).
17
Fr. Deak, op.cit., p. 65;
11
Pentru ca aceasta garantie sa opereze, este necesar sa fie indeplinite
urmatoarele conditii: viciul trebuie sa fie ascuns (art. 1707 alin. 2 N.C.civ.),
sa fi existat in momentul predarii lucrului (art. 1707 alin. 3 N.C.civ.) si sa fie
grav (art. 1707 alin. 1 N.C.civ.).
Garantia contra viciilor ascunse nu opereaza in vanzarile realizate in
procedura executarii silite (art. 1707 alin. 5 N.C.civ.).
Conform art. 1710 N.C.civ. alin. 1, in temeiul obligaţiei vânzătorului
de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz:
a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de
vicii;
c) reducerea corespunzătoare a preţului;
d) rezoluţiunea vânzării.
In temeiul alin. 2 din acelasi articol, instanţa, ţinând seama de
gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum
şi de alte împrejurări, poate dispune, la cererea vânzătorului, o altă măsură
prevăzută la alineatul anterior decât cea solicitată de cumpărător.
Codul civil in vigoare din anul 2011 introduce pentru prima oara in
legislatia civila institutia garantiei pentru buna functionare (institutie
specifica domeniului dreptului consumatorului).
Conform art. 1716 alin. 1, vânzătorul care a garantat pentru un timp
determinat buna funcţionare a bunului vândut este obligat, în cazul oricărei
defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe
cheltuiala sa. Alin. 2 al aceluiasi articol dispune ca, dacă reparaţia este
imposibilă sau dacă durata acesteia depăşeşte timpul stabilit prin contract
sau prin legea specială, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul vândut,
in lipsa unui termen prevăzut în contract sau în legea specială, durata
maximă a reparaţiei fiind de 15 zile de la data când cumpărătorul a solicitat
repararea bunului.
Dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil,
potrivit cu împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi
restituie preţul primit în schimbul înapoierii bunului (art. 1716 alin. 3).
Dacă vânzătorul dovedeşte că defecţiunea s-a produs din pricina
modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul,
garanţia nu va fi datorată. Comportamentul cumpărătorului se apreciază
12
avandu-se in vedere si instrucţiunile scrise care i-au fost comunicate de către
vânzător (art. 1717 N.C.civ.).
Cu privire la momentul constatarii si comunicarii defectiunii, legea
precizeaza ca, sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie, cumpărătorul
trebuie să comunice defecţiunea înainte de împlinirea termenului de
garanţie.
Dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanţie,
din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunice defecţiunea
într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie (art. 1718
alin. 1).
În cazul în care vânzătorul a garantat că bunul vândut va păstra un
timp determinat anumite calităţi, dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile în mod
corespunzător (art. 1718 alin. 2).
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
1) plata preţului
Conform dispozitiilor art. 1361 C.civ. 1864, in lipsa de stipulatie
contrara, cumparatorul era obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul
in care i se facea predarea lucrului vandut.
Art. 1720 alin. 1 din noul Cod civil prevede ca, în lipsa unei stipulaţii
contrare, preţul trebuie plătit la locul în care bunul se afla în momentul
încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă.
Cum in cazul vanzarii bunurilor imobile cuprinse in cartea funciara
transferul dreptului de proprietate se realizeaza la momentul inscrierii in
cartea funciara (art. 885 N.C.civ.), rezulta ca in cazul vanzarii care are ca
13
obiect aceste imobile, cumparatorul este tinut la executarea obligatiei de
plata a pretului la momentul intabularii.
Dacă insa la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit,
daca partile nu convin altfel, plata preţului urmeaza a se face la locul care
rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul destinaţiei.
Potrivit art. 1721 al Codului civil intrat in vigoare la 1 octombrie
2011, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a pretului,
cumparatorul datoreaza si dobanda aplicata pretului (daune cominatorii):
- fie din ziua dobandirii proprietatii (daca bunul produce fructe
civile sau naturale),
- fie din cea a predarii, daca bunul nu produce fructe, dar ii
produce alte foloase.
3) cheltuielile vânzării
Dacă părţile nu au stipulat altceva în convenţie, cumparatorului ii
revine obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii.
Aceasta regula era prevazuta in trecut de art. 1305 C.civ. 1864 si este
consacrata si de legea in vigoare (art. 1666 N.C.civ.).
VARIETATI DE VANZARE
14
b. Vânzarea pe încercate
Reprezinta acel tip de contract de vanzare-cumparare incheiat inca din
momentul realizarii acordului de vointa al partilor, dar sub conditia
suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator.
15
CONTRACTUL DE DONAŢIE
1. Noţiune şi reglementare
Donaţia este un contract prin care una dintre părţi, donatorul, cu
intenţie liberală, îşi micşorează irevocabil patrimoniul său cu un drept in
favoarea celeilalte părţi, numită donatar, fără a urmări obtinerea unei
contraprestatii18.
Contractul de donatie beneficiaza de o definitie legala, cuprinsa in art.
985 din noul Cod civil.
Conform art. 985 N.C.civ., donatia este contractul prin care, cu
intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de
un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar.
2. Caractere juridice
Contractul de donaţie este un contract:
- unilateral;
- solemn;
- cu titlu gratuit (o liberalitate).
Uneori, doctrina mai retine si alte caractere juridice ale acestui
contract:
- irevocabil;
- translativ de drepturi (pe calea donatiei se poate transmite nu
numai dreptul de proprietate, ci si un alt drept, real sau de creanta);
- incheiat intuitu persoane;
- numit19.
3. Condiţii de validitate
18
Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Buc., 2005, p. 111;
19
A. Cojocaru, op.cit., pag. 61-62;
16
- minorul nu poate dispune în favoarea tutorelui nici după ce a ajuns
la majorat cât timp tutorele nu a primit descărcare de gestiune de la
autoritatea tutelară (cu excepţia situaţiei în care tutorele este
ascendentul minorului).
- incapacităţi de a primi:
- persoanele neconcepute şi organizaţiile care n-au dobândit
personalitatea juridică,
- medicii şi farmaciştii care au tratat o persoană în boala din cauza
căreia moare de la bolnavii trataţi,
- situatia cetăţenilor străini şi a apatrizii (initital, in Constitutia
Romaniei, s-a prevazut o interdictie expresa, in sensul in care
cetăţenii străini şi a apatrizii nu puteau primi donaţii având ca
obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor; ulterior, prin Legea
nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei, interdictia a fost atenuata,
permitandu-se ca acestia sa poata dobandi terenuri in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la U.E. si din alte tratate la care
Romania este parte, in conditiile prevazute de legea organica);
- prin lege pot fi reglementate şi alte incapacităţi speciale.
17
Cutuma contra legii este acea cutuma care tinde la a se opune legii,
prin instaurarea unei conduite contrare acesteia; in principiu, unei astfel de
cutume nu i se poate recunoaste caracterul de izvor de drept, singura
exceptie importanta identificata de doctrina in acest domeniu fiind darul
manual care, in regelementarea anterioara noului Cod civil nu beneficia de o
prevedere expresa care sa il excluda de la indeplinirea conditiei formei
autentice20. Cu toate acestea, darul manual, ca varietate de donatie nesupusa
conditiei formei autentice a avut o larga raspandire in viata sociala
romaneasca.
Forta acestei cutume contra legii a fost confirmata de faptul ca, in
noul Cod civil, legiuitorul a inteles ca exceptia de la forma conditiei formei
autentice consacrata de cutuma contra legii care a avut ca obiect darul
manual, sa fie confirmata printr-o prevedere expresa in noua lege care sa
consacre legislativ aceasta exceptie.
Art. 1011 din noul Cod civil, care reglementeaza forma donaţiei,
prevede:
„(1) Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
(2) Nu sunt supuse dispoziţiei alin. (1) donaţiile indirecte, cele
deghizate şi darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie
enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub
sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot
face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de
tradiţiunea bunului.”
20
Ovidiu Ungureanu, Drept civil. Introducere. Editia 8, Editura C.H. Beck, Bucuresti,
2007, p. 41-42;
21
Fr. Deak, op.cit., p. 104;
18
- revocabilitatea donaţiilor între soţi (1031 N.C.civ.).
a. Donaţiile simulate
1) donaţiile deghizate – o donatie este deghizata atunci cand,
conform actului public, apare ca un act juridic cu titlu
oneros;
2) donaţiile prin interpunere de persoane – sunt donatii in care
simulatia vizeaza persoana adevaratului donatar ; contractul
se incheie cu o alta persoana decat donatarul real, incheindu-
se si un cotrainscris in care se precizeaza adevaratul donatar.
b. Donaţiile indirecte
Reprezinta acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica, dar
infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie
In acest caz, forma autentica nu este obligatorie, donatiile indirecte
fiind supuse numai regulilor de fond ale donatiei nu si celor de forma;
Exemplu: renuntarea la un drept facuta cu intentia de a gratifica,
remiterea de datorie sau stitpulatia pentru altul facuta cu intentia de a
gratifica.
c. Darurile manuale
Reprezinta acele donatii care necesita, in afara de acordul de vointa de
a transfera si dobandi un lucru cu titlu gratuit, si remiterea materiala a
bunului (traditiunea).
REVOCAREA DONATIILOR
19
- doua cauze legale de revocare a donatiei, respectiv:
- neexecutarea fara justificare a sarcinii si
- ingratitudinea.
20
a. Obligaţiile donatorului
- obligaţia de predare a bunului;
b. Obligaţiile donatarului
1) când donaţia este pur gratuită, donatarul nu are nicio obligaţie;
2) când donaţia este pur gratuită, donatarul are în schimb o îndatorire
generală, numită “de recunoştinţă”, a cărei sancţiune în caz de
încălcare fiind revocarea pentru ingratitudine;
3) când donaţia este cu sarcină, donatarul este ţinut să execute sarcina
(o obligaţie).
CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
1. Noţiune. Reglementare
21
persoana, numita locatar, sa-i asigure folosinţa temporară a unui lucru, în
schimbul unei sume de bani, numită chirie23.
Privitor la sfera de acoperire a instituției locațiunii, Codul civil din
1864 distingea între locațiunea lucrurilor (locatio rei - art. 1411, cel care
definea noțiunea de locațiune, folosea termenul de locațiune a lucrurilor)
și locațiunea de lucrări (contractul de muncă, contractul de antrepriză și
contractul de transport – art. 1413).
Noua reglementare abandonează această abordare, reglementând sub
denumirea generală de locațiune, ceea ce vechiul cod considera a fi o
locațiune a lucrurilor. Conceptul de locațiune de lucrări dispare,
contractul de muncă, contractul de antrepriză și contractul de transport (la
care se referea art. 1413 C.civ. 1864, când trata locațiunea de lucrări)
fiind eliminate total din sfera de acoperire a instituției locațiunii.
În ceea ce privește durata locațiunii, contractul poate fi încheiat pe
durată determinată sau nedeterminată, însă nu poate prezenta sub nicio
formă caracterul perpetuității. În acest sens, art. 1783 din noul Cod civil
prevede ca intervalul de timp maxim pentru care se poate încheia un
contract de locațiune este de 49 de ani24, aceasta normă având caracter
imperativ, întrucât, daca părțile convin asupra unui termen mai lung,
acest termen reduce de drept la 49 de ani.
Conform art. 1785 N.C.civ., dacă în contract părţile nu au arătat
durata locaţiunii, fără a-şi fi dorit să contracteze pe o durată
nedeterminată, se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, locaţiunea se
consideră încheiată: pentru un an, în cazul locuinţelor nemobilate sau
spaţiilor pentru exercitarea activităţii unui profesionist, pe durata
corespunzătoare unităţii de timp pentru care s-a calculat chiria, în cazul
bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau apartamentelor mobilate
sau pe durata locaţiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la
dispoziţia locatarului pentru folosinţa unui imobil.
23
R. Motica, F. Moțiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2004, p. 285;
24
Codul civil al Republicii Moldova impune o durata maximă a locațiunii de 99 de ani
(art. 877);
22
- consensual;
- cu titlu oneros;
- cu executare succesivă;
- comutativ.
a. obligaţiile locatorului:
- locatorul are obligaţia de a preda lucrul (art. 1787 N.C.civ.);
- locatorului ii revine obligaţia efectuării reparaţiilor necesare pentru
a mentine lucrul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata
durata locatiunii (art. 1788 N.C.civ.); in aceasta categorie nu intra
micile reparatii, numite locative, care sunt in sarcina locatarului;
- obligaţia de garanţie (art. 1789 N.C.civ.) pentru tulburarile
provenite din propria fapta, din faptele tertilor sau din viciile
bunului.
b. obligaţiile locatarului:
- obligatia de a lua in primire lucrul;
- plata chiriei; conform art. 1796 N.C.civ., locatarul trebuie sa
plateasca chiria (pretul locatiunii) la termenele convenite, iar daca
nu au fost convenite aceste termene, potrivit uzantelor (art. 1797
al. 1 N.C.civ.);
- obligaţia de a întrebuinţa lucrul cu prudenta, cu diligenta si potrivit
25
Fr. Deak, op.cit., p. 142;
23
destinatiei stabilite prin contract (art. 1799 N.C.civ.), inclusiv
obligatia de a efectua reparatiile mici, locative (art. 1802 N,C.civ.);
- obligaţia de restituire a lucrului in starea in care a fost predat (art.
1821 alin. 1 N.C.civ.).
6. Încetarea locaţiunii
Încetarea locaţiunii se poate realiza în următoarele modalităţi:
- la expirarea termenului;
- prin denunţarea unilaterală, atunci cand locatiunea este fara
termen, cu conditia respectarii termenului de preaviz (art. 1816
N.C.civ.);
- prin reziliere pentru neexecutare, conform art. 1817 N.C.civ. ;
- prin imposibilitatea folosirii lucrului, inclusiv pieirea acestuia
(1818 N.C.civ.);
- desfiintarea titlului locatorului (art. 1819 N.C.civ.);
Cu toate ca locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau
locatarului, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului
pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii (art. 1820 N.C.civ.).
24
In concluzie, se observa ca legea civila prevede reguli speciale pentru
varietăţile de locaţiune :
- contractul de închiriere a locuinţelor (locaţiunea suprafeţelor
locative) – art. 1824 – 1835 N.C.civ.;
- contractul de arendare (locaţiunea fondurilor rurale) – art. 1836 –
1850 N.C.civ. ;
- contractul de locatiune a spatiilor destinate exercitarii activitatii
unui profesionist (art. 1824, 1828-1831 N.C.civ.).
Prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, locațiunea și subspeciile
sale beneficiază de o reglementare unitară, singurele dispoziții legale care se
află în afara noului Cod civil fiind unele dintre cele referitoare la închirierea
locuințelor, cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce privește arendarea însă, reglementarea a fost readusă în
Codul civil, prin abrogarea legii speciale.
25
2. Contractul de arendare
Contractul de arendare este o specie a contractului de locatiune,
reglementata expres de Codul civil (art. 1836-1850), el supunandu-se
regulilor speciale din materia arendarii, dar si regulilor generale din
materia locatiunii.
Partile contractului de arenda sunt arendatorul si arendasul, primul
fiind cel care transmite celui de-al doilea bunuri de natura agricola, in
vederea exploatarii o perioada de timp determinata sau determinabila, in
schimbul unei chirii, numite arenda, care poate consta fie in produse
agricole, fie intr-o suma de bani.
Atunci cand partile nu prevad expres durata pentru care se incheie
contractul, art. 1837 C.civ. prevede ca arendarea se considera a fi facuta
pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol
urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul.
Spre deosebire de inchirierea locuintelor, cealalta subspecie a
locatiunii, arendarea prezinta unele caractere juridice opuse celor ale
locatiunii, anume:
- caracterul solemn (rezultat din necesitatea formei scrise sub
sanctiunea nulitatii absolute, inregistrarea contractului la consiliul
local, precum si in cazul imobilelor, necesitatea inscrierii in cartea
funciara) si
- caracterul intuitu personae (care decurge din interdictia
subarendarii sub sanctiunea nulitatii absolute, limitarea cesiunii
arendarii numai la sotul arendasului, daca acesta participa la
exploatarea bunurilor si la descendentii majori ai arendasului,
precum si din faptul ca arendarea inceteaza prin moartea,
incapacitatea si falimentul arendasului).
Contractul de arendare este:
- sinalagmatic;
- cu executare succesiva;
- cu titlu oneros.
26
întreprinderi, caracterul de subspecie a locațiunii este dat de art. 1778 alin. 3
din noul Cod civil, conform căruia acestui contract îi sunt aplicabile
dispozițiile generale din materia locațiunii, precum și art. 1824 și 1828 –
1831 N.C.civ., care reglementează închirierea locuințelor.
Acest contract se aseamană semnificativ atât cu locațiunea în general,
cât și cu închirierea locuințelor, deosebirea esențială decurgând din
destinația specială a lucrului închiriat, legată de exercitarea unei profesii sau
a unei întreprinderi.
CONTRACTUL DE MANDAT
MANDATUL CU REPREZENTARE
1) Definitie
Reglementat de art. 2009 – 2071 N.C.civ., contractul de mandat este un
contract prin care o parte, mandatarul, se obligă să încheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care îi
dă această împuternicire şi pe care o reprezintă26.
2) Forma mandatului
Mandatul poate fi:
- expres sau tacit, adică el poate avea formă scrisă (autentica sau sub
semnatura privata), verbala sau poate fi dat tacit (art. 2013 N.C.civ.) ;
26
Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara,
Bucuresti, 2001, p. 178;
27
- in principiu, mandatul este un contract consensual, dar de cele mai
multe ori îmbracă forma scrisă a procurii.
Conform regulii simetriei formelor, atunci când actul juridic ce urmează a
fi încheiat este solemn, şi procura trebuie să aibă formă solemnă.
6) Încetarea mandatului
- prin executare;
28
- la expirarea termenului;
- prin imposibilitatea fortuită de executare;
- prin revocare, mandatul fiind, în principiu, revocabil;
- prin renunţarea mandatarului, acesta trebuind însă să îl notifice pe
mandant;
- prin moartea sau punerea sub interdicţie a uneia dintre părţi.
27
Fr. Deak, op.cit., p. 287;
29
Caracterele juridice ale contractului de comision sunt:
- caracter consensual (forma scrisa fiind ceruta numai ad
probationem, conform art. 2044 C.civ.);
- caracter sinalagmatic;
- caracter cu titlu oneros;
- caracter intuitu personae.
30
formei de legiferare noul legiuitor opteaza tot pentru o reglementare unitara,
sub umbrela comuna a sintagmei „contractul de imprumut”.
31
obligatia principala de a restitui suma imprumutata, datoreaza si o
remuneratie, numita dobanda.
28
T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 268;
32
Subantrepriza este permisa (art. 1852 C.civ.), insa in raporturile cu
beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului.
Contractul de antrepriza prezinta urmatoarele caractere juridice:
- consensual ;
- sinalagmatic ;
- cu titlu oneros ;
- comutativ ;
- in principiu intuitu personae (chiar daca subantrepriza este
permisa, antreprenorul raspunde fata de beneficiar pentru fapta
subantreprenorului).
Codul civil aloca o reglementare speciala antreprizei in constructii,
tinand cont de faptul ca este cea mai des intalnita forma a acestui contract
(1874-1880 C.civ.).
33
- cu raspundere limitata;
- pe actiuni;
- in comandita pe actiuni;
- cooperative;
- alte tipuri de societate anume reglementate de lege.
Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu,
inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la
drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta, prin tranzactie
putandu-se naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti.
Dupa cum tranzactia se incheie in timpul unui proces sau in afara lui,
tranzactia este judiciara sau extrajudiciara.
CONTRACTELE ALEATORII
34
Per a contrario, contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros in
care intinderea sau chiar si existenta obligatiei pentru una dintre parti ori
pentru ambele parti contractante nu se cunoaste in momentul incheierii
contractului deoarece depinde de un eveniment viitor si incert, incertitudinea
referindu-se la indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (conditie) ori
numai la momentul indeplinirii (termen incert)29.
Pentru ca un contract sa faca parte din specia contractelor aleatorii,
este obligatoriu ca acest caracter (aleatoriu) sa existe pentru ambele parti si
nu pentru numai una dintre ele. In alte cuvinte, la incheierea contractului
trebuie sa existe sanse de castig si de pierdere pentru toate partile
contractului aleatoriu.
In cele ce urmeaza vom trata numai patru dintre aceste contracte
aleatorii, insa pot fi concepute contracte aleatorii intr-un numar nelimitat,
intre acestea putand fi amintite:
- vanzarea de drepturi litigioase;
- vanzarea unui lucru viitor daca, prin contract, cumparatorul isi
asuma riscul nerealizarii lucrului;
- contractul prin care se constiruie un uzufruct viager, etc.
29
Fr. Deak, op. cit., p. 444;
35
- asigurari de persoane;
- asigurari de raspundere civila;
- asigurari de bunuri.
De asemenea, dupa cum partile au sau nu libertatea de a incheia un
contract de asigurare, exista :
- asigurari facultative;
- asigurari obligatorii, cum ar fi:
o asigurarile de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule,
o asigurarea locuintelor pentru anumite riscuri (cutremure,
aluncari de teren sau inundatii)
o asigurarile de raspundere civila pentru anumite categorii
profesionale, precum avocati, notari, executori judecatoresti
sau medici.
36
ingrijirii pentru toata durata vietii creditorului intretinerii, daca prin contract
nu s-a prevazut o alta durata a acesteia.
Contractul de intretinere este un contract:
- aleatoriu (daca nu s-a incheiat pe o alta durata decat viata unei
persoane, durata determinata);
- cu titlu oneros;
- solemn;
- sinalagmatic;
- cu executare succesiva;
- intuitu personae.
30
Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editia a 3-a, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2001, p. 259, apud T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 241;
37