Utilizarea celulelor stem in ingineria tisulara

Ingineria tisulară este un domeniu multidisciplinar care vizează producerea

de noi sisteme care să restabilească funcţionalitatea organelor şi ţesuturilor cu
deficienţe sau deteriorate de boli sau traumatisme combinând principii şi teorii
inginereşti cu cele ale ştiinţelor biomedicale .
La nivel tisular, celule sunt organizate într-o formă tridimensională şi sunt
înconjurate de o serie de componente (colagen, elastină, acid hialuronic,
proteoglicani, glicozaminoglicani, glicoproteine etc.) ale matricii extracelulare
secretată de acestea. De asemenea, matricea extracelulară reprezintă mediul
propice pentru creşterea şi diferenţierea celulelor cu funcţii diferite (expresie
genică specifică fiecărui tip de ţesut). De aceea, în ingineria tisulară este necesară
simularea mediului extracelular prin folosirea de celule specifice, matrice suport şi
molecule semnal (de exemplu factori de creştere) care se regăsesc în matricea
extracelulară corespunzătoare ţesutului care se doreşte a fi reparat [2].
În timp ce matricea suport favorizează adeziunea, migrarea şi organizarea
celulară, moleculele semnal influenţează şi direcţionează fenotipul şi metabolismul
celular.
Deşi celulele diferenţiate (celule nervoase, hepatice etc.) sunt utilizate
frecvent la însămânţarea matricilor suport, celulele stem adulte au câştigat
popularitate rapid datorită proprietăţilor biologice remarcabile precum potenţialul
de a se diferenţia în diferite tipuri de celule.
Atunci când celule stem sunt folosite în co-culturi, acestea pot în plus să
inducă repararea tisulară . Prin urmare, terapia cu celule stem a devenit o metodă
de tratament promiţătoare care foloseşte atât celule stem autologe cât şi alogene
pentru regenerarea ţesuturilor şi organelor lezate sau deteriorate de traumatisme
prin refacerea micromediului local şi organizarea histostructurală.
Deşi celule stem adulte au o capacitate mai scăzută de a se diferenţia decât
celulele stem embrionare şi cele pluripotente induse (IPS), utilizarea lor nu este
împiedicată de aspectele etice asociate aplicării celulelor stem embrionare în
medicină sau de costurile de producţie ridicate necesare izolării celulelor stem
pluripotente induse.
 Din momentul identificării celulelor stem în stroma măduvei osoase
(BMSCs) care a avut loc acum 42 de ani şi până în prezent, BMSCs au devenit un
standard în medicină regenerativă datorită potenţialului ridicat de a se diferenţia şi
a morbidităţii scăzute în timpul recoltării .
Din cauza numărului scăzut de celule stem care pot fi izolate din stroma
măduvei osoase, la care se adaugă şi procedeul invaziv dureros de recoltare prin
aspirare, s-au investigat şi alte surse de celule stem adulte, ajungându-se la
concluzia că celule obţinute din ţesutul adipos (ASC) ar avea potenţial de
diferenţiere şi capacitate regenerativă similare cu cele ale BMSCs.
Prin urmare, celule stem adipoase au stârnit interesul medicilor chirurgici
plasticieni, devenind o nouă frontieră în medicină regenerativă . După prelevarea
ţesutului adipos subcutanat prin liposucţie, pentru izolarea celulelor stem adipoase
se foloseşte colagenaza, o enzimă hidrolitică, obţinându-se un ameste omogen de
celule mixte denumit fracţie stromala vasculară care conţine pe lângă celule stem
adipoase şi celule endoteliale, hematopoietice şi stromale.
Celule stem adipoase induc angiogeneza, secretă factori de creştere, reglează
procesul inflamator şi se pot diferenţia în diferite tipuri de celule, proprietăţi care le
recomandă pentru utilizarea în regenerarea tisulară . În plus, celulele stem adipoase
sunt stabile din punct de vedere genetic în culturi pe termen lung şi au efect
imunomodulator .

Ţesut cutanat

În ingineria ţesutului cutanat, substituienţi care conţin celule stem previn temporar
pierderea de fluide biologice şi infecţia cu bacterii si de asemenea stimulează
procesul de reparare tisulară. Utilizarea celulelor stem poate îmbunătăţi calitatea
procesului de vindecare, diminuând formarea de cicatrici şi restabilind
funcţionalitatea pielii. De asemenea, alte studii de literatură au indicat că spre
deosebire de fibroblastele dermale native, celulele stem derivate din măduva
osoasă induc secreţia unei cantităţi mai mari de colagen şi a unei diversităţi de
factori de creştere şi angiogenici .

Ţesut osos
 Tratamentul defectelor osoase extinse presupune utilizarea de grefe osoase
autologe sau implantarea de substituienţi osoşi pe bază de materiale
biocompatibile.
O alternativă la aceste tratamente o constituie obţinerea in vitro a unor grefe
osoase biologice prin cultivarea celulelor stem în matrici suport cu structură
tridimensională în condiţii care să permită formarea ţesutului osos. În cazul
regenerării ţesutului osos, cele mai studiate surse pentru prelevarea de celule stem
au fost măduva osoasă şi ţesutul adipos, cea din urmă sursa fiind mai accesibilă.
Diferite grupuri de cercetare au observat formarea de structuri asemănătoare
cu ţesutul osos prin însămânţarea de celule stem izolate din măduva osoasă şi
ţesutul adipos pe matrici suport.
Studiile clinice au arătat că astfel de matrici suport implantate în organism
stimulează regenerarea osoasă, fără a se observa efecte adverse .

Inima

În prezent există mai multe studii care investighează eficienţa utilizării

matricilor suport însămânţate cu celule stem sau a injecţiilor cu celule stem în
tratamentul bolilor cardiovasculare.
Celulele mononucleare şi celulele mezenchimale izolate din măduva osoasă,
celulele stem cardiace endogene, celulele stem adipoase, celulele endoteliale
progenitoare şi celulele stem pluripotente induse sunt câteva tipuri de celule stem
care au fost testate excesiv din punctul de vedere al capacităţii de regenerare.
În timp ce terapia cu celule stem are potenţialul de a deveni un tratament de
ultimă generaţie, mai multe obstacole trebuiesc depăşite înainte de a deveni o
terapie de rutină pentru regenerarea cardiovasculară.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, este necesar proiectarea de studii care să
compare sistemic şi concomitent diferite tipuri de celule stem, cu variaţii minime
între tipurile de afecţiuni cardiovasculare, vârsta, gen sau afecţiuni pre-existente .

Rinichi

Celulele stem mezenchimale au rol important în procesul de reparare şi de

regenerare a ţesutului renal.
 Acestea au capacitatea de a restabili funcţionalitatea rinichilor chiar şi în
cazul insuficienţii renale cronice . Mai mult decât atât
, Osafune şi colab. au reuşit să genereze ţesut al mezodermului intermedia,
ţesut din care sunt în mare parte alcătuiţi rinichi, folosind celule stem pluripotente.

Ţesut nervos

De asemenea, MSCs, ADSCs, ESCs şi celulele stem adulte neuronale sunt

utilizate în ingineria ţesutului neuronal .

Ficat

Terapia cu celule stem şi ingineria tisulară reprezintă metode de tratament

alternative promiţătoare mai ales din cauza limitărilor impuse (disponibilitatea
scăzută) de transplantul de ficat.
Co-culturi pe bază de celule stem embrionare sau celule stem adulte şi
hepatocite au fost intens studiate ca potenţiale terapii în afecţiunile hepatice.
În cazul co-culturilor de hepatocite cu celule stem mezenchimale, s-a
observat că hepatocitele au capacitatea de a stimula proliferarea şi diferenţierea
celulelor stem mezenchimale .
Descoperirea celulelor stem si utilizarea acestora in tratamentul diferitelor
afectiuni este una dintre cele mai mari descoperiri ale medicinei moderne. Celulele
stem sunt celule 'nespecializate' din care se formeaza toate celulele specializate ale
organismului, inclusiv trombocitele (necesare pentru coagulare) si globulele rosii si
cele albe. O serie de studii au fost realizate pana cand oamenii de stiinta au reusit
sa inteleaga modul in care celulele stem se transforma in celule specializate - acele
celule care ne fac ceea ce suntem.

Datorita structurii lor primare celulele stem ajuta la regenerarea celulara, fapt care
conduce la tratarea mai multor afectiuni si dizabilitati, printre care se afla:
boala Parkinson, Screloza multipla amiotrofica, leziuni ale maduvei
spinarii,arsuri, boli cardiovasculare, diabet sau artrita.
Tipuri de cancer care pot fi tratate cu celule stem:
- tumoare craniana;
- retinoblastom;
- cancer de piele: carcinomul cu celule Merkel;
- cancer testicular;
- cancer ovarian;
- tumori abdominale;
- limfom non-Hodgkin;
- limfom Hodgkin;
- leucemie acuta limfoblastica;
- leucemie mielocitara acuta;
- leucemie mielocitara cronica;
- leucemie mielocitara juvenila;
- cancer la nivelul ganglionilor limfatici: Limfadenopatia angioimunoblastica;
- mielom multiplu;
- mielodisplazie;
- cancer mamar;
- sarcomul Ewing;
- neuroblastom;
- cancer renal;
- diverse tumori solide;
- sarcoamele tesuturilor moi;
- macroglobulinemia sau boala lui Waldenstrom;
- Limfohistiocitoza hemofagocitica;
- Rabdomiosarcom;
- Sindromul Poems (manifestarile acestui sindrom constau in polineuropatie, organomegalie,
endocrinopatie, mielom multiplu si leziuni ale pielii / skin - POEMS);
- Tumoare a timusului.
Afectiuni autoimmune

- screloza multipla;
- boala Crohn;
- artrita reumatoida;
- artrita juvenila;
- sclerodermia;
- lupus eritematos diseminat;
- scleromixedem;
- policondrita atrofianta;
- sindromul Sjogren;
- Boala Behcet;
- Miastenia Gravis;
- citopenii autoimune;
- vasculita sistemica;
- alopecia totala.
Afectiuni ale sistemului cardiovascula
Diferite afectiuni ale inimii, precum anevrismul aortei toracice si abdominale sau angina
pectorala.
Afectiuni oftalmologice
Celulele stem ajuta la regenerarea corneei.
Afectiuni imunodeficitare

- sindromul de imunodeficienta severa combinata;

- sindromul limfoproliferativ X-linkat;
- neutropenia congenitala;
Afectiuni neuronale degenerative

- boala Parkinson;
- leziuni la nivelul maduvei spinarii;
- leziunile provocate de un accident vascular cerebral;
Anemii / Boli de sange
- Anemia cu celule in secera (siclemie);
- Anemie sideroblastica;
- Anemia aplastica (severa);
- Trombocitopenia amegacariocitara;
- Infectia cu virusului Epstein-Barr;
- Anemia lui Fanconi;
- Anemie Diamond Blackfan (aplazie congenital a eritrocitelor);
- Talasemia majora;
- Aplazia de eritrocite;
- Amiloidoza primara.
Accidente

- Gangrena membrelor;
- Refacerea oaselor craniene;
- Paralizie cerebrala.
Afectiuni metabolice

- Osteogeneza imperfecta;
- Boala Sandhoff;
- Sindromul Hurler;
- Osteopetroza;
- Boala Krabbe;
- Diabet de tip 1.