Sunteți pe pagina 1din 13

19.X.

2017
HISTOLOGIE CURS 3
ȚESUTUL EPITELIAL 3

TIPURI DE CELULE EPITELIALE


Acest subiect deriva de la constatarea ca in timpul proceselor de diferențiere, celula
epiteliala capătă o serie de caractere morfologice, in raport cu rolul pe care acestea si-l asuma.
Daca vom analiza imaginile de MO si ME, vom putea trage o concluzie asupra tipului de celule
epiteliale. Modul de organizare al componentelor celulare si repartiția ne orientează către tipul de
celule epiteliale. Exista:
I. CELULE EPITELIALE SPECIALIZATE PENTRU TRANSPORT
II. CELULE EPITELIALE SPECIALIZATE PENTRU SINTEZA SI SECRETIE
III. CELULE EPITELIALE CU ACTIVITATE CONTRACTILA

I. CELULE EPITELIALE SPECIALIZATE PENTRU TRANSPORT


Pentru țesutul epitelial, transportul este un proces fundamental, celulele epiteliale fiind
implicate in transportul de:
• molecule
o molecule mici
o macromolecule
• ioni
Un rol important in homeostazia organismlui il detin celulele care transporta ioni, iar
dintre acestea, mentinerea echilibrului ionic este realizat de celulele care transporta Na si K.
Transportul de ioni este asigurat de proteine - pompe ionice din structura membranelor.
Aceste pompe au si activitate ATP-azica, ceea ce insemna ca vor asigura hidroliza ATP,
furnizand enegia necesara transportului de ioni, intre citoplasma celulei si spatiul extracelular.

Pompa Na/K (Na/K ATP-aza)


Nefronul are un sistem tubular format din:
• tub contort proximal
• ansa Henle
• tub contort distal
Celula epiteliala din tubul contort proximal se numeste nefrocit proximal:
• forma - celula cubica sau usor columnara
Forma celulei depinde de intensitatea activității!
• nucelu rotund
Elementele de MO ne orientează catre rolul acestei celule, iar fiecare element din MO are
un corespondent in ME, un substrat morfologic.

ASPECT ELEMENT DE MO ELEMENT DE ME


Specializare la nivelul Marginea in perie Numerosi microvili la nivelul membranei
membranei apicale apicale, care maresc suprafata membranei apicale
de 20 de ori
Este o suprafata cu inaltime variabila. Microvilii
sunt mai subtiri decat in alte zone si sunt friabili,
o parte din ei rupandu-se.
Citoplasma neomogena Aspect striat Numeroasele invaginari ale membranei bazale,
• epi- si subnuclear care nu sunt insotie de lamina bazala. Datorita lor,
• la polul bazal polul bazal capata un aspect caracteristic -
labirint bazal. Scopul lor este de a mari suprafața
membranara activa. In aceasta zona este
localizata pompa Na/K. Prin urmare, aceatsa zona
are o intensa activitate ATP-azica. Invaginarile
impart citoplasma in mai multe compartimente,
iar in fiecare compartiment patrund mitocondrii
ovale, alungite, cu numeroase criste, asigurand
substratul furnizarii de ATP.
Tinctorialitatea Citoplasma este intens Numeroasele mitocondrii din compartimentele
citoplasmei acidofila citoplasmatice, determinate de invaginari.

Nefrocitlele proximale stabilesc cu celulele adiacente jonctiuni:


• in partea apicala a domeniului lateral - jonctiuni stranse.
Numarul de interactiuni dintre proteinele transmembranare ale jonctiunii este mic, deci
jonctiunea este permeabila, mai laxa. Permite pasajul molecular prin spatiul
intecelular.
• interdigitatii laterale - sub jonctiunea stransa, membrana formeaza pliuri, care se
orienteaza catre domeniul membranar adiacent cu acelasi aspect
Aceste zone formeaza un spatiu intercelular, sub jonctiunea stransa.
Datorita acestor modificari care apar la nivelul nefrocitului proximal, celula va fi
implicata in transportul de ioni si secundar ionilor, de molecule organice. In lumenul tubului
contort proximal se gaseste urina primara - filtratul glomerular, format din apa si solviti. Prin
activitatea nefrocitului proximal, 65% din filtrat este reabsorbit in acest segment.
Transportul dinspre lumen in capilarile peritubulare se face in 2 feluri:
• transcelular - prin celula
• paracelular - prin spatiul intercelular, datorita jonctiunilor permeabile
Unele molecule folosesc ambele cai, dar predomina una dintre ele:
• ionii de Na - predominant transportul transcelular
• moleculele de apa - predominant transportul paracelular
Reabsorbita de apa si solviti din filtratul glomerular este dependenta de activitatea
pompelor ionice din domeniul latero-bazal - enzima marker pentru domeniul latero-bazal.
Acesta pompa isi asigura, prin hidroliza de ATP, energia care deplaseaza ionii de Na si K
impotriva gradientelor de concentratie - ionul de Na din mediul intracelular in spatiul interstițial
si ionul K invers, in raport de 3 la 2.
Prin expulzia permanenta a ionului de Na, concentrația de Na intracelulara este mentinuta
la 12 mEq/L, scazuta fata de concentrația mare din filtratul glomerular. Totodata, deplasarea
asigura si electronegativitatea mediului intracelular. In concluzie, rolul pompei Na/K este de a
realiza un gradient de concentratie chimic si electric pentru ionii de Na. Astfel Na va difuza din
filtratul glomerular in nefrocitul proximal.
Ionul de Na va fi transportat si in sens de gradient la nivelul membranei apicale,
prin canal ionic, dar o fractiune importanta este transportata cu ajutorul unor proteine din
membrana apicala - difuziune facilitata. Acesata difuziune facilitata asigura si transportul
activ secundar al altor molecule din filtrat. Aceste proteine realizeaza un cotransport, simultan
cu ionul de Na. Cotransportul poate fi simort sau antiport.
Astfel, menbrana plasmatica apicala are proteine care realizeaza simport de Na/glucoza
sau simport de Na/aminoacid. Este un mecanism extrem de eficient - se absoarbe toata cantitatea
de glucoza si aminoaiczi din filtrat. La o persoana sanatoasa, urina finala nu are glucoza sau
aminoacizi!
Odata moleculele patrunse in citolasma nefrocitului proximal:
• Na va ajunge in spatiul interstitial cu ajtorul pompei
• moleculele de glucoza/aminoacid ajung in spatiul interstitial prin difuziune facilitata
Antiportul Na/proton - molecule proteice care relizeaza transportul de Na cu alta
molecula, care se deplasează in sens invers ionului Na. Este modalitatea prin care se asigura
secretia de protoni si prin aceasta contribuie la mentinerea pH-ului mediului intern.
Moleculele de apa sunt si ele corelate cu absorbtia de Na si si implicit cu activitatea
pompei Na/K. Intotdeauna transportul apei este pasiv, in gradient osmotic, realizat prin
deplasarea solvitilor din filtratul glomerular - apare un gradient de concentratie ce atrage apa
pasiv in spatiul interstitial. Proteinele care intervin in transportul transcelular al apei sunt
molecule specifice transportului de apa - aquaporine. La nivelul membranelor apicala si
latero-bazala exista aquaporina 1, specifica nefrociului proximal.
Moelculele de glucoza sau aminoacizii, ionii si apa vor trece pin proces pasiv din lichidul
intestitial in capilarul peritubular, prin gradient de presiune hidrostdatica sau gradient de
presiune coloid osmotica. Astfel, pompa Na/K are rol in recuperarea apei si a solvitilor din
filtratul glomerular - procesul de reabsorbtie. Sensul acestui transport este de a concentra
filtratul glomerular.
Rolul acestor celule epiteliale implicate in transportul de ioni, celule cu larga raspandire
in organism, este de a exercita o actiune de bariera activa. Separa medii, dar permite realizarea
unor transporturi. Acesta activitate de bariera activa va duce la controlul concentratiei de ioni in
diferite compartimente ale organismului, deplasând apa si ioni, iar cand este cazul, prin
deplasarea apei concentreaza unele medii, cum ar fi filtratul glomerular.
Referindu-ne la toate celulele epiteliale implicate in transportul de ioni, se poate
constanta ca fluxul ionic poate sa fie diferit
• flux ionic pol apical → pol bazal (apico-bazal) - asigura procesul de absorbtie:
o epiteliul intestinal - atat in intestinul subtire cat si in colon (zona de intestin gros
unde se realizeaza intens activitatea de absorbtie) - se recupereaza mari cantitati
de Na si apa
o epiteliului colecistului (al veziculei biliare) - secretia biliara este o secretie
continua
Interprandial, bila se acumuleaza in colecist si aici are loc concentrarea ei, prin
activitatea celulei epiteliale, care delimiteaza peretele colecistului.
o canale striate - componente ale glandelor exocrine, care vor modifica compozitia
produsului de secretie , denumite astfel pentru ca la MO se observa un aspect
striat perinuclear
o alte celule din tubul urinfer - si in tubul distal au loc au procese de absorbtie
• flux ionic pol bazal → pol apical (bazo-apical) - ionii sunt preluati din mediul intern,
transportați prin membrana bazala, prin cea apicala si apoi in lumenul uni organ
o plexurilor coroide
In centrul organelor din SNC, maduva si encefal, exista niste cavitati:
 canalul ependimar - maduva
 sistemul ventricular - contiunea canalul ependimar in encefal
Toate componentele SNC (nevraxului) sunt invelite de un sistem
meningeal. Plexurile coroide sunt invaginări ale piei mater, care se realizeaza
la nivelul unora dentre verntriculi - III, IV si partial ventricului lateral.
Aceste invaginari sunt acoperite de celule epiteliale care intervin in
secretia de ioni, contribuind la formarea LCR din sistemul ventricular si canalul
ependimar.
o procesele ciliare - celule epiteliale care formeaza peretele proceselor ciliare
Procesele ciliare sunt o aglomerare de capilare sanguine din globul ocualar -
celule endoteliale. Secretia de ioni efectuata de aceste celule contribuie la
formarea lichidului din camerele globului ocular - umoarea aposasa.
o celule epiteliale care delimiteaza ductul glandei sudoripare si modidica
compozitia sudorii
II. CELULE EPITELIALE SPECIALIZATE PENTRU SINTEZA SI SECRETIE
Odata ce produsul de sinteza este realizat, el va fi secretat. In functie de locul unde
elimina produsul de sinteza, celulele epiteliale pot fi de tip:
• exocrin - eliminare in compartimentul extern
o mediu extern
o cavitatea unui organ
• endocrin - eliminare in sange
• paracrin - eliminare in lichidul intersitial
In ceea ce priveste natura chimica a produsului de sinteza, celulele epiteliale pot sintetiza
orice tip de molecula organica:
1) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de proteine
2) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de glicoproteine
3) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de amine si polipeptide mici
4) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de lipide
Fiecare tip celular va avea anumite particularități de microscopie MO si ME, care ne
orientează spre rolul celulei.
1) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de proteine
Din punct de vedere functional, nu pot fi decat de tip:
• exocrin
• endocrin
Semnificatia functionala a proteinelor sintetizate este mare:
a) Celule epiteliale care realizeaza sinteza de protein-enzime - enzime digestive. Cand
celula epiteliala sintetizeaza protein-enzime, este numita celula serosa! La nivelul tubului
digestiv, aceasta celula seroasa se afla in structura acinilor serosi - glanda parotida si
pancreasul exocrin.
b) Celule epitealiale care realizeaza sinteza de proteine plasmatice. Acestea vor fi
descărcate in mediul intern - populatia majoritara a ficatului, hepatocitul, care sintetizeaza o
mare varietate de proteine:
• albumine
• globuline
• fibrinogen
c) Celule epiteliale care sintetizeaza proteine cu rol de hormoni - sunt putine exemple de
hormoni proteici. In glandele paratiroide - populatia de celule principale care sintetizează PTH.
Dupa ce proteina a fost sintetizata, trebuie sa fie secretata. Exista un dublu
comportament, care are o consecința morfologica:
• proteina este secretata continuu - produsul nu se acumuleaza in celula
• proteina este secretata intermitent, cand celula primeste un stimul - produsul se
acumuleaza temporar in celula sub forma de granule de sinteza
Majoritatea celulelor realizeaza o secretie intermitenta. Secretia continua este mai rar
intalinita, de exemplu la hepaocit - de aceea hepatocitul NU prezinte granule de secretie!
Celula epiteliala din acinul pancreatic
• celula piramidala - triunghiulara pe sectiune
• lumenul punctiform
• nucelu
o rotund, central
o din punct de vedere al MO, se caracterizează prin polaritate tinctoriala - in
coloratia HE, se observa o colorabilitate diferita in cele 2 zone citplasmatice
 apical - citoplasma acidofla, cu aspect fin garnular
Acidofilia ese data de continutul granuleleor de secreție.
 bazal - citoplasma bazofila
Bazofilia este data de ribozomii atasati de REG.
Polaritate tinctoriala are ca substrat organizarea componentelor subcelulare -
distribuția organitelor!
La sectiune prin pancreas se observa compartimentarea parenchimului, de catre tesutul
care se asociaza cu tesutul epitelial - strctura lobulara. La nivelul fiecarui lobul apar zone:
• intunecate - aglomerari de acini pancreatici
Acinii pancreatici serosi au forme diferite in functie de planul de incidenta.
• palid colorate - duct excretor inconjurat de tesut conjunctiv si insule Langerhans
(componenta endocrina)
Intr-o celula care sintetizeaza si secreta porteine:
• REG - subnuclear
o ribozomii atasati determina bazofilia din zona polului bazal
o printre canaliculele REG apar numeroase mitocondrii
• coplexul Golgi - supranuclear
Produsul de sinteza se acumuleaza sub forma de granule de secretie, care ocupa zona
apicala - continutul granuleleor are caracter acidofil. Granulele de secretie sunt delimitate de
endomembrane si sunt electronodense!
Sinteza si secretia proteinelor in acinul pancreatic a fost pentru prima data demonstrata de
profesorul George Emil Palade, care a fost un pionier in analiza imaginilor de ME. Acesta a
descris toate etapele pe care le parcurge celula din acinul pancreatic - ciclul lui Palade.
Ciclul secretor:
• incepe cu asimilarea precursorilor neceasari sintezei, aminoacizii liberi - la nivelul
polului bazal
Sinteza proteica are loc pe seama aminoacizilor preluati din circulatie si nu pe a
celor rezultati din activitatea celulara!
• odata asimilati , aminoacizii vor fi asamblați intr-un lant polipepidic, la nivelul
ribozomilor de pe fata citoplasmatica a REG - asamblarea intr-o anumita ordine este
stabilita de o molecula de ARN
• dupa sintetizarea lantului, acesta este descarcat in lumenul REG, unde va avea loc
procesul de segregare - indepartarea secventei semnal al lantului polipeptidic
• lantul este transportat catre extremitatile canaliculului, aflate in apropierea complexului
Golgi - complexul Golgi are o fata imatura convexa si o fata matura concava
• produsul este transferat prin microvezicule sau vezicule de transfer, care iau nastere
prin inmuguriurea capetelor reticuluilui, aflat in imediata vecinatate a fetei imature a
complexului Golgi
• odata desprinse, migreaza si fuzioneaa cu membrana cisternei golgiene - fata imatura
• produsul va fi descarat in cisternele golgiene si transferat catre cisterna distala
Transferul este insosit de modificari post-traducere!
• de la nivelulul complexului Golgi se vor forma granulele de scertetie - de zimogen
Denumire este adaptata pentru celulele din acinul pancreatic: „zimo-” (ferment) +
„-gen” (geneza). Doar aici se intalnesc granulele de zimogen. Contin mai multi fermenti
- celula din acinul pancreatic nu sintetizeaza o singura proteina, ci mai multe proteine,
unele cu rol de enzima activa si altele de proenzime!
• granulele iau nastere din capetele cisternelor distale, tot printr-un proces de inmugurire -
pe fata matura concava
• odata formate, granulele de secretie, vor migra spre polul apical, pentru a intalni
membrana apicala
Procesul de deplasare apicala e sustinut de componente ale citoscheletului -
microtubuliui si filamente de actina. Este un proces energetic, energie furnizata prin
hidroliza de ATP. Orice afectare a citoscheletului opreste migrarea si cantitatea de
proteine secretate se diminueza pana la stopare:
o substante care dezorganizeaza in mod selectiv microtubulii
o substante care distrug in mod selectiv filamentele de actina
o substante care blocheaza fosforilarea oxidativa si nu se mai formeaza ATP
• pe masura ce se realizeaza migrarea spre polul apical, granulele devin din ce in ce mai
electronodense, prin concentrarea produsului de secreție
• odata ajunse la nivelul membraei apicale, se va produce eliminarea produsului din
granula, printr-un proces de exocitoza
o membrana granulei de secretie va fuziona cu membrana apicala
o se formeaza un rearanjament molecular ce permite produsului de secretie sa iasa
din granula
Fuzionarea implica un mecanism de reunoastere intre proteinele din
membrana apicala si proteinele din granula respectiva - demonstrat de faptul ca
aceste granule pot fi foarte apropiate de membrana laterala, dar NU
fuzioneaza niciodata!
2) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de glicoproteine
Din punct de vedere functional sunt de tip:
• exocrin
• endocrin
Celulele exocrine sunt celule mucoase. Localizare:
• in strucura unor epitelii de acoperire - celula caliciforma
• in epitelii de suprafata - epiteliul gastric
• in structura glandelor, cel mai frecvent - formeaza adenomerii acinilor mucosi sau
micsti
Celule endocrine se afla in adenohipofiza si produc hormoni glandulotropi:
• TSH (tirotropina)
• gonadotropi
Celula caliciforma este intalnita frecvent in:
• epiteliul intestinal
• epiteliul respirator
• epiteliul conjunctival - epiteliu pluristratificat cilindric, formand membrana transparenta
care acopera polul anterior al globului ocular
Caracteristici:
• forma deosebită de caliciu/cupa
• zona dilatata apical si ingustata spre polul bazal
• nucelu rotun/oval catre polul bazal
• citoplasma slab colorata, cu aspect vacuolar dat de granulele de secretie - particularitate
in coloratii uzuale
In celula caliciforma, cele mai frecvente glicoproteine sunt granulele de mucina. Avand o
componenta glucidica importanta, prin folosirea de solventi organici mucinele NU sunt
mentinute in granula de secreție atunci cand se obtine preparatul pentru MO si practic ceea ce
vedem in MO este locul ocupat de produsul de sinteza. Daca vrem sa vedem conținutul
granuleleor, trebuie folosite metode destinate componentei glucidice - metoda PAS, care da o
culoare rosu-carmin.
In ME, organizarea ultrastructuraala este identica cu cea de la celula care sintetizeaza si
secretea proteine. Elementele particulare:
• granulele de secretie - se acumulează, sunt mai mari si destind zona apicala dand forma
de calicu celulei
• membrana plasmatica apicala - cativa microvili cu rol in secretie
Procesul de sinteză are aceleasi etape, cu urmatoarele diferente:
• sinteza se face prin preluarea de aminoacizi si monozaharide din circulatie
• la nivelul REG se realizează si procesul de glicozilare - atașarea componentei glucidice
Compusul ajunge la nivelul complexului Golgi si pe langa modificările post-traducere, se
va termina procesul de glicozilare - se definitiveaza componenta glucidica. Spre zona cisternelor
distale se adauga la componenta glucidica si sulfati - are loc sulfatarea. Glicoproteinele sulfatate
sunt acumulate in granule si conținutul este elimiat prin exocitoiza.
Exiat o confuzie legata de rolul acestor celule:
• in momentul cand ganula de secreție fuzioneaza cu membrana apicala, prin rearanjament
apical, primul lucru care se intampla este o modificare de permebilite in zona de
fuzionare, crescând permabilitatea pentru apa
• inainte ca muciniele sa se elimine, datorita cresterii peremabilitatii pentru apa, apa intra
in celula si hidrateaza mucina
• ceea ce se elimina este o mucina hidratata - mucus
Deci formularea corecta este ca celula sintetizeaza mucina si elimina mucus!

3) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de amine si polipeptide mici


Din punct de vedere functional sunt de tip:
• paracrin
• endocrin
Produsul de secretie este eliminat in mediul intern.
Unele dintre aceste celule au capacitatea de a acumula la nivelul citoplasmei amine, care
sunt fie preluate ca atare din circulatie, fie sunt sintetizate de celula din precursori - aminoacizi
care prin decarboxilare formeaza amine.
Datorita acestei proprietati, celulele sunt numite si APUD, acronim care semnifica
capacitatea de a prelua precursorii din circulatie (aminoacizi) si de a-i decarboxila - proprietatea
este prezenta la majoritatea celulelor, dar nu la toate.
Sunt celule extrem de la larg raspandite in organism - distributie aproape ubicuitara.
Sunt localizate de obicei intraepitelial, in structura unui epiteliu, putand sa apara ca celula izolata
sau in grupuri foarte mici. Pana in momentul de fata au fost izolate si caracterizare 40 de tipuri
de celule APUD, ele fiind identificate initial la nivelul aparatului digestiv. S-a demonstrat
ulterior ca sunt prezente si in glande anexe digestive. Au fost identificate apoi
• la nivelul aparatelor genital, excretor si respirator
• in componente ale sistemului endocrin
o adenohipofiza
o tiroida
o paratiroide
• la nivelul pielii si al glandelor anexe ale acesteia - glandele mamare
In SN exista un echivalent al acestor celule - neuroni secretori.
Examinarea la MO, in colorație uzuala, NU da certitudinea tipului celular. Prezinta:
• forma piramidala
• citoplasma moderat colorata cu caracter slab bazofil
Este motivul pentru care identificare in MO se bazează pe metode
• citochimice
o precipitarea cu saruri de Ag (solutie amoniacala de nitrat de argint) - continutul
granulei de secretie precipita Ag si culoarea granulei de secretie este neagra
 celula argentafina - precipitarea se realizeaza la contactul direct dintre
argint si continutul granului de secretie
 celulala argirofile - precipitarea necesita un agent reducator
o oxidarea cu bricromat de potasiu - precipitarea acestor saruri cu formarea unui
precipitat maro
Daca celula se oxideaza, este o celula cromafina (cu afinitate pentru
sarurile de crom).
Nu este obligatoriu ca orice celula din aceasta categorie sa dea ambele reactii!
• imuocitochimice
o anticorpi monoclonali - exista un exces al unei anumite amine, se foloseste un Ac
specific acestei amine si se observa daca intr-un anumit tesut se fixeaza acest Ac
o identificarea unor markeri celulari - mai utila
Aceste enzime se gasesc si in circulatie si se poate doza nivelul lor. Cresterea
peste valoarea normala sugerează prezenta unei tumori!
 enolaza neuronala specifica (NSE) - enzima are acest nume pentru ca a
fost descoperita initial la nivelul neuronilor si este o enzima metabolica,
care inta in desfășurarea glicolizei
Ulterior a fost identificata si in celulele APUD.
 cromogranine si secretogranine - grup de proteine solubile prezente in
granulele de secretie
Tin pe loc produsii de sinteza atunci cand celula nu este stimulata
si la stimul specific, dau libertate produsului de sinteza, pentru a fi
descarcat in circulatie in mod separat de aceste proteine
Exista un istoric al cromograninelor. Au fost initial identificate in
MSR si s-a considerat ca se gasesc doar la acest nivel, dar ulterior s-a
demonstrat ca sunt in toate celulele APUD.
• hibridizarea in situ - identificarea celulei APUD prin continutul de ADNm specific
Acest tip celular are implicatii clinice - tumorile formate prin proliferarea celulelor care
secreta amine si polipeptide mici sunt mult mai frecvente decât se credea înainte. Diagnosticul
imagistic este greu de realizat, pentru ca sunt tumori mici, dar certitudinea implicării acestui tip
de celule este data de identificarea markerilor celulari.
Sub aspect ultrastructural, la ME se observa ca organitele de sinteza (REG si
complexul Golgi) sunt slab reprezentate, deoarece cantitatea de polipeptide sintetizate este
mica!
La ME, se observa doua tipuri de celule APUD - clasificare derivata din raportul polului
superior al celulelor:
• tip deschis
o pol apical ajunge la suprafata epiteliului, in contact cu lumenul organului si are
chiar ca specilaizari mebranare cili receptori
o polul bazal este in raport, prin lamina bazala, cu capilarul sanguin
• tip inchis
o polul apical nu mai ajunge la suprafața, celula fiind acoperita de către o alta celula
o polul bazal este in raport, prin lamina bazala, cu capilarul sanguin
Sub aspectul organizarii, organitele de sinteza sunt slab reprezentata si le vom recunoaste
dupa granulele de secretie. Caracteristicile granulelor de secretie:
• forme variate - rotunde/ovale/piriforme/reniforme,
• dimensiuni variate - granule de 50 nm, pana la 500 nm
Nu exista o specificitate intre tipul de amina sau polipeptid continut si forma sau
dimensiunea granulei de secretie!
Granulele se vad ca vezicule delimitate de endomembrane, cu miez electronodens. Intre
miez si membrane se vede o zona electronoclara, un halou clar. Continutul este reprezentat de:
• amine sintetizate sau preluate ca atare din circulatie
• molecule de polipeptide mici, de un tip sau de mai multe tipuri
• ATP
• ioni (Ca in special)
• cromogranine si secretogranine
La ME, elementul care orienteaza imediat la analiza este localizarea granuleleor de
secretie , care se acumuleaza in zona polului bazal si care de aici vor fi eliminat prin
exocitoza!
Aceste celule, datorita faptului ca au o larga răspândire, o anumita origine embriologica
si proprietati comune cu ale neuronilor, fac parte din sistemul neuroendocrin difuz.

4) Celule epiteliale specializate pentru sinteza si secretie de lipide


Din punct de vedere functional sunt de tip:
• exocrin, slab reprezentate - celulele epiteliale din glandele sebacee
• endocrin - sintetizeaza hormoni sterioizi (au ca precursor colesterolul)
o in testicul - celulele intersittiale Leydig
o in ovar
 in folicul - celule foliculare
 in corpul galben, „corpus luteus” - celulele luteinice
o toate celulele secretorii din structura CSR
In MO, in coloratia HE, celula care secretă hormoni steroizi apare:
• rotunda/ polignala
• nucelu central
• citoplasma intens acidofila - substratul ultrastuctural este abundenta REN si numeroasele
mitocondrii cu criste mitocondriale aparte, tubulo-veziculare
REN si mitocondriile se afla in:
o relatie structurala - mitocondrii printre canaliculele REN
o functionala - precursorul, colesterolul, poate fi
 de origine exogena, alimetara
 sintetizat in celulala, cu punct de plecare acetat, cu ajutorul unui sistem
enzimatic din REN
De la colesterol se ajunge la pregnenolon, precursorul oricarui hormon steroid.
Conversia colesterolului la pregnenolon necesita un sistem enzimatic din mitocondrie,
iar orientarea precursorului catre un anumit hormon steroid este realizata de bagajul
enzimatic din REN.
• aspect vacuolar - datorat prezentei in citolasma a unor picaturi de colesterol esterificat
o contin precursori necesari sintezei hormonilor steroizi
o numarul de picaturi variaza cu activitate de sinteza a celulei

III. CELULE EPITELIALE CU ACTIVITATE CONTRACTILA


Au origine ectodermica si sunt prezente in structura unor glande exocrine, NU in toate:
o glandele lacrimale
o glandele salivare
o glandele sudoripare
o glandele mamare
Celulele mioepiteliale se pot afla in adenomer sau la nivelul ductului. Se interpun intre
lamina bazala si polul bazal al celulei epiteliale - „indeparteaza cele 2 elemente si se cuibaresc
intre ele”
Au o fomra ce da nastere la mai multe prelungri. Forme:
• stelate - in jurul adenomerilor
• fusiforme - in jurul ductelor
La MO, in coloratie HE se identifia greu, dar ne ajuta aspectul si pozitia nucleului. Exista
putina citoplasma vizibila - imaginea celulei este redusa la imagine nucleara in conditii de HE.
In ME se vede asemanarea cu organizarea miocitului neted:
• localizarea organitelor in jurul nucleului
• prezenta proteinelor contractile - filamente de actina si miozina care la la nivelul
prelungirilor organizeaza corpii densi, specifici fibrelor musculare netede si care au rol
in contractie.
Sunt incadrate in familia celulelor epiteliale, datorita prezentei in citoplasma a
filamentelor intermediare de citocheratina, marker al celulei epiteliale!
Aceste celule stabilesc intre ele
• jocntiuni gap - asigura un comportament sincron la stimularea unei singure celule
• jonctiuni de tip desmozomal
o cu celule din adenomer sau duct
o cu lamina bazala
Datorita proteinelor contractile, au proprietati contractile:
• daca sunt in jurul adenomerilor - creeaza o anumite tensiune pe portiunea secretorie
• la nivelul ductelor - prin comprimare ajuta la expulzia produsului de secretie
Dupa descrierea la ME au fost abandonate. In ultimii ani s-a aratat ca au si alte roluri:
• secreta si factori de crestere (activitate paracrina) - influenteaza diferențierea celulelor cu
care sunt in raport
• contibuie la formarea laminei bazale - secreta colagen IV, laminina, entactina
• efect antitumoral - rolul de cel mai mare interes: capacitatea de a secreta factori
supresori, implicati in proliferarea celulara