¼ LINIARA

ALGEBRA ¼ - UNITATEA DE ÎNVA

¼ ŢARE 1

OVIDIU VEGHEŞ

Octombrie 2010

CUPRINS
1. Obiectivele unit¼ aţii de înv¼
aţare 1 1
2. Spaţii vectoriale şi subspaţii liniare 2
2.1. Spaţii vectoriale 2
2.2. Subspaţii vectoriale 4
2.3. Acoperirea liniar¼ a a unei mulţimi 4
2.4. Suma şi intersecţia de subspaţii vectoriale 5
2.5. Suma direct¼ a de subspaţii vectoriale 5
3. Baze şi repere. Dimensiunea unui spaţiu vectorial 6
3.1. Dependenţ¼ a şi independenţ¼ a liniar¼
a 6
3.2. Baze şi repere ale spaţiilor vectoriale 6
3.3. Dimeniunea unui spaţiu vectorial 7
4. Exerciţii rezolvate 8
5. Test de autoevaluare 10
6. R¼aspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare 10
7. Setul de exerciţii nr.1 11
Bibliogra…e 12

1. Obiectivele unitA¼ Ţ ii de învA¼ Ţ are 1

Acest material este destinat studenţilor din înv¼ aţ¼

amântul economic din anul I, ID, de
la Facultatea de Cibernetic¼ a, Statistic¼
a şi Informatic¼a Economic¼ a din Academia de Studii
Economice Bucureşti.
Unitate de înv¼ aţare 1 conţine, o prezentare într-o form¼ a accesibil¼
a, dar riguroas¼ a a
noţiunilor introductive privind vectorii, scalarii şi spaţiile vectoriale.
Sarcinile impuse în parcurgerea materialului sunt:
- memorarea noţiunilor descrise în material, descrierea lor în limbaj matematic ca şi
exprimarea alternativ¼ a a lor,
- memorarea principalelor rezultate matematice şi urm¼ arirea aplic¼
arii lor în exerciţiile
propuse,
- parcurgerea unora din titlurile privind teoria (T) recomandate în bibliogra…e, pentru
a recupera demonstraţiile principalelor propoziţii şi teoreme,
- parcurgerea altor probleme rezolvate cuprinse într-unul din titlurile privind aplicaţiile
(A) recomandate în bibliogra…e, pentru a identi…ca diferite tipuri de probleme,
- autotestarea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite folosind testul de autoevaluare,
urmat¼ a de reluarea paşilor anteriori în caz de eşec.
1
2 OVIDIU VEGHEŞ

- efectuarea temei cuprins¼ a în setul de exerciţii nr.1,

- utilizarea acestor noţiuni cu înc¼ arcatura semantic¼ a aferent¼
a în combinaţie cu limbajul
cotidian atunci când contextul face posibil acest lucru.
Obiectivele avute în vedere sunt:
-însuşirea limbajului speci…c model¼ arii realit¼
aţii economico-sociale prin modele liniare,
-dezvoltarea capacit¼ aţii de a construi un raţionament,
-dezvoltarea atenţiei pentru a face conexiuni,
-dobândirea unor noi competenţe privind analiza unor procese sau fenomene economice
dintre cele mai diverse.
Dup¼ a studiul acestei unit¼ aţi de înv¼
aţare, studentul va avea cunoştinţe despre: spaţii
vectoriale, subspaţii vectoriale, operaţii cu subspaţii vectoriale, acoperirea liniar¼ a a unei
mulţimi, mulţime de generatori ai unui spaţiu liniare, dependenţ¼ a şi independenţ¼
a liniar¼a,
baze şi repere în spaţii vectoriale, dimensiunea unui spaţiu vectorial.
Deşi materialul prezent nu evidenţiaz¼ a acest aspect studentul dobândeşte cunoştinţele de
fundamentale necesare la alte discipline ce se ocup¼ a cu modelarea matematic¼ a a realit¼aţii.

2. SpaŢ ii vectoriale Ş i subspaŢ ii liniare

2.1. Spaţii vectoriale. Fie K şi V dou¼a mulţimi nevide.

2.1.1 De…niţie Mulţimea K posed¼ a o structur¼a de corp algebric dac¼
a sunt de…nite
dou¼a operaţii algebrice binare:
de adunare +K : K K ! K
de înmulţire K : K K ! K
ce veri…c¼
a axiomele:
corp-1: 8 ; ; 2 K, ( +K ) +K = +K ( +K );
corp-2: 8 ; 2 K, +K = +K ;
corp-3: 90K 2 K, 8 2 K, +K 0K = ;
corp-4: 8 2 K, 9 ( ) 2 K, +K ( ) = 0K ;
corp-5: 8 ; ; 2 K, ( K ) K = K ( K );
corp-6: 91K 2 K, 8 2 K, K 1K = ;
corp-7: 8 2 K = Kr f0K g, 9 1 2 K, K 1 =1 ;
K
corp-8: 0K 6= 1K ;
corp-9: 8 ; ; 2 K,
( +K ) K = ( K ) +K ( K ) şi
K ( +K ) = ( K ) +K ( K ).
Vom nota prin (K; +K ; K ) structura de corp a asociat¼ a lui K. Dac¼a, în plus de veri…c¼ a
şi axioma:
corp-10: 8 ; 2 K, K = K
spunem c¼ a K posed¼
a o structur¼a de corp algebric comutativ (sau c¼ a (K; +K ; K ) este o
structur¼a de corp comutativ).
2.1.2 Observaţie Reamintim c¼ a în orice grup se poate introduce natural o nou¼ a o-
peraţie asociat¼
a. Astfel, în cazul nostru, se poate de…ni operaţia de sc¼ adere, notat¼ a prin
„ K ”, unde K = +K ( ), 8 ; 2 K .
2.1.3 De…niţie Dac¼a (K1 ; +K1 ; K1 ) şi (K2 ; +K2 ; K2 ) indic¼a corpuri algebrice, o funcţie
f : K1 ! K2 se numeşte mor…sm de corpuri algebrice dac¼ a:
(1) 8 ; 2 K1 , f ( +K1 ) = f ( ) +K2 f ( ),
(2) 8 ; 2 K1 , f ( K1 ) = f ( ) K2 f ( ),
 ¼ LINIAR A
ALGEBR A ¼ - UNITATEA DE ÎNV A
¼ ŢARE 1 3

(3) f (1K1 ) = 1K2 .

Dac¼a mor…smul de corpuri f : K1 ! K2 este şi bijectiv el se numeşte izomor…sm.
2.1.4 Propoziţie Fie K un corp algebric. Sunt adev¼ arate a…rmaţiile:
(1) 8 2 K, K 0K = 0K K = 0K ,
(2) 8 2 Kr f0K g, nu este divizor a lui 0K nici la stânga, nici la dreapta,
(3) 8 ; 2 K, K ( ) = ( ) K = ( K ) ^ ( ) K ( ) = K ,
(4) 8 ; ; 2 K, ( K ) Ku= K K K ,
(5) 8 ; ; 2 K, K ( K )= K K K ,
(6) 8n 2 Nr f0; 1g, 8 ; 1 ; : : : ; n 2 K,
K ( 1 +K : : : +K n) =( K 1) +K : : : +K ( K n) ;
(7) 8n 2 Nr f0; 1g, 8 1; : : : ; n; 2 K,
( 1 +K : : : +K n) K =( 1 K ) +K : : : +K ( n K ):
2.1.5 De…niţie Spunem c¼a V posed¼ a o structur¼
a de K-spaţiu vectorial (sau K-spaţiu
liniar), unde K este un corp algebric, dac¼a sunt de…nite dou¼
a operaţii algebrice binare:
de adunare a vectorilor +:V V!V
de înmulţire cu scalari a vectorilor : K V ! V
ce veri…c¼ a axiomele:
sv-1: 8u; v; w 2 V, (u + v) + w = u + (v + w);
sv-2: 8u; v 2 V, u + v = v + u;
sv-3: 90V 2 V, 8u 2 V, u + 0V = u;
sv-4: 8u 2 V, 9 ( u) 2 V, u + ( u) = 0V ;
sv-5: 8u 2 V, 1K u = u;
sv-6: 8 ; 2 K, 8u 2 V, ( K ) u = ( u);
sv-7: 8 ; 2 K, 8u 2 V, ( +K ) u = u+ u;
sv-8: 8 2 K, 8u; v 2 V, (u + v) = u+ v.
Vom nota prin (V; +; ; K; +K ; K ) structura de spaţiu vectorial a lui V. Dac¼ a contextul
nu este ambiguu, atunci V se numeşte, simplu, spaţiu vectorial.
În contextul K-spaţiului vectorial V, elementele mulţimii K se numesc scalari, iar e-
lementele mulţimii V se numesc vectori, operaţia „+” se numeşte operaţie intern¼ a, iar
„” se numeşte operaţie extern¼ a spaţiului vectorial. Operaţiile „+” şi „” sunt denumite
operaţii vectoriale.
2.1.6 Observaţie Pentru K = R , V se numeşte spaţiu vectorial real, iar pentru K = C,
V se numeşte spaţiu vectorial complex. În acest context, sixpletul (V; +; ; R; +R ; R ), res-
pectiv (V; +; ; C; +C ; C ), indicând structura vectorial¼ a real¼
a, respectiv structura vectorial¼
a
complex¼ a.
2.1.7 Observaţie i) Operaţia de sc¼ adere a vectorilor, notat¼ a prin „ ”, este de…nit¼ a
prin
u v = u + ( v); 8u; v 2 V:
ii) De regul¼a ( u) 6= ( u), cu ; 2 K, u 2 V, atunci când K nu este comutativ.
2.1.8 Propoziţie Fie sixpletul (V; +; ; K; +K ; K ) ce indic¼ a un spaţiu vectorial. Sunt
adev¼ arate a…rmaţiile:
(1) 8 2 K, 8u 2 V, 0V = 0K u = 0V ,
(2) Dac¼ a 2 K, u 2 V, u 6= 0V şi u = 0V , atunci = 0K ,
(3) Dac¼ a 2 K, 6= 0K , u 2 V şi u = 0V , atunci u = 0V ,
(4) 8 2 K, 8u 2 V, u = 0V ! ( = 0K _ u = 0V ),
(5) 8u 2 V, ( 1K ) u = u,
4 OVIDIU VEGHEŞ

(6) 8 2 K, 8u 2 V, ( u) = ( ) u = ( u) ^ ( ) ( u) = u,
(7) 8 ; 2 K, 8u 2 V, ( K ) u= u u,
(8) 8 2 K, 8u; v 2 V, (u v) = u v,
(9) 8n 2 Nr f0; 1g, 8 2 K, 8u1 ; : : : ; un 2 V,
(u1 + : : : + un ) = ( u1 ) + : : : + ( un ) ;
(10) 8n 2 Nr f0; 1g, 8 1; : : : ; n 2 K, 8u 2 V,
( 1 +K : : : +K n) u=( 1 u) + : : : + ( n u) :
2.1.9 Observaţie Notaţiile pot … "simpli…cate", în sensul urm¼ ator: elementul neutru
la adunarea vectorilor 0V va … notat cu 0, elementul neutru la adunarea scalarilor 0K va
… notat tot cu 0, elementul neutru la înmulţirea scalarilor 1K va … notat cu 1. Distincţia
între diferitele elemente notate la fel se va face din context. În mod asem¼ an¼ ator
distincţia între diferitele operaţii notate la fel se va face din context, astfel
încât structura de spaţiu vectorial va … notat¼ a cu (V; +; ; K; +; ), f¼ ar¼
a a exista pericol de
confuzie decât aparent. În mod frecvent vom nota structura de spaţiu vectorial cu (V; K)
atunci când toate operaţiile sunt considerate implicit cunoscute. Mai mult, pentru 2 K
şi u 2 V întelegem prin u rezultatul operaţiei u.
2.1.10 De…niţie Dac¼ a (V1 ; +V1 ; V1 ; K; +; ) şi (V2 ; +V2 ; V2 ; K; +; ) indic¼a spaţii vec-
toriale (peste acelaşi corp de scalari !), o funcţie U : V1 ! V2 se numeşte K-mor…sm de
spaţii vectoriale (sau K-aplicaţie liniar¼ a, sau K-operator liniar) dac¼ a:
(1) 8x; y 2 V1 , U (x +V1 y) = U (x) +V2 U (y) (U este aditiv),
(2) 8x 2 V1 , 8 2 K, U ( V1 x) = V2 U (x) (U este omogen).
Se noteaz¼ a cu LK (V1 ; V2 ) mulţimea tuturor K-mor…smelor de spaţii vectoriale dintre
(V1 ; +V1 ; V1 ; K; +; ) şi (V2 ; +V2 ; V2 ; K; +; ).
Dac¼ a K-mor…smul de spaţii vectoriale U : V1 ! V2 este şi bijectiv el poart¼ a denu-
mirea de K-izomor…sm de spaţii vectoriale. Spaţiile vectoriale între care exist¼ a un
U
K-izomor…sm se numesc K-izomorfe. Se va nota acest prin V1 =K V2 (sau V1 =K V2 , dac¼
a
vrem s¼
a punem în evidenţ¼
a K-izomor…smul U : V1 ! V2 ).

2.2. Subspaţii vectoriale. 2.2.11 De…niţie Fie V un K-spaţiu vectorial şi X V,

X 6= ?. X se numeşte K-subspaţiu vectorial sau K-subspaţiu liniar (sau subspaţiu
vectorial, dac¼
a contextul nu este ambiguu) al lui V dac¼
a:
i) 8u; v 2 X; u + v 2 X;
ii) 8 2 K; 8u 2 X; u 2 X.
2.2.12 Observaţie i) Dac¼ a X este K-subspaţiu vectorial al K-spaţiului vectorial V,
atunci X este K-spaţiu vectorial (sau echivalent (X; +; ; K; +; ) este o structur¼
a vectorial¼
a).
ii) Are loc urm¼ atoarea caracterizare a subspaţiilor vectoriale: X este K-subspaţiu vec-
torial al K-spaţiului vectorial V dac¼
a şi numai dac¼a
8u; v 2 X, 8 ; 2 K, avem u+ v 2 X.

2.3. Acoperirea liniar¼ a a unei mulţimi. Fie V un K-spaţiu vectorial.

2.3.13 De…niţie Fie M V; M 6= ?.
i) Se numeşte acoperirea liniar¼
a lui M mulţimea
spanK (M ) = f 1 v1 + ::: + r vr jv1 ; : : : ; vr 2 M; 1; : : : ; r 2 K; r 2 N g .
 ¼ LINIAR A
ALGEBR A ¼ - UNITATEA DE ÎNV A
¼ ŢARE 1 5

ii) Dac¼
a u 2 spanK (M ), atunci spunem c¼ a u este o combinaţie liniar¼ a de
a …nit¼
elemente a lui M , iar scalarii 1 ; : : : ; r 2 K care fac valid¼
a o relaţie de forma
u= 1 v1 + ::: + r vr

se numesc ponderi în combinaţia liniar¼ a a lui u.

iii) Spunem c¼ a M este o mulţime de generatori ai spaţiului V (sau M genereaz¼ a
mulţimea tuturor vectorilor din V) dac¼ a spanK (M ) = V.
2.3.14 Propoziţie Fie M V; M 6= ? şi G V; G 6= ?.
i) spanK (M ) este subspaţiu vectorial şi, în plus, M spanK (M ).
ii) Dac¼
a X este subspaţiu vectorial, atunci X = spanK (X).
iii) Dac¼
a M1 M2 V; M1 6= ?, atunci spanK (M1 ) spanK (M2 ). Mai mult,
orice supramulţime, în sensul incluziunii, al unei mulţimi de generatori este mulţime de
generatori a lui V.
iv) Dac¼a G este o mulţime de generatori pentru V şi v 2 G \ spanK (fv1 ; :::; vm g), atunci
(G n fvg) [ fv1 ; :::; vm g este o mulţime de generatori pentru V.
v) Dac¼a G este o mulţime de generatori pentru V şi v 2 G \ spanK (G n fvg), atunci
G n fvg este sistem de generatori pentru V.
2.4. Suma şi intersecţia de subspaţii vectoriale. Fie V un K-spaţiu vectorial.
2.4.15 De…niţie Fie M; M1 ; :::; Mr V submulţimi de vectori, nevide. De…nim
suma de mulţimi: M1 + ::: + Mr = v1 + ::: + vr j vs 2 M; 8s = 1; r ,
-omotetia mulţimii M ( 2 K): M = f v j v 2 M g ,
mulţimea direcţiilor mulţimii M : KM = f v j 2 K; v 2 M g .
2.4.16 Teorem¼ a Fie V un K-spaţiu vectorial. Sunt adev¼ arate a…rmaţiile:
i) Dac¼
a Xs , cu s 2 f1; : : : ; rg, sunt K-subspaţii vectoriale în V, atunci X1 + : : : + Xr este
K-subspaţiu vectorial a lui V. În plus
X1 + : : : + Xr = SpanK (X1 [ : : : [ Xr ) .
ii) Dac¼a Xs , cu s 2 I, sunt K-subspaţii vectoriale în V, atunci \s2I Xs este K-subspaţiu
vectorial a lui V.
2.5. Suma direct¼ a de subspaţii vectoriale. 2.5.17 Propoziţie Fie X1 ; : : :; Xr sunt
K-subspaţii vectoriale în V. Sunt echivalente a…rmaţiile:
(1) 8x 2 X1 + : : : + Xr , 9! (x1 ; : : : ; xr ) 2 X1 : : : Xr astfel încât x = x1 + ::: + xr .
P
(2) 8s 2 f1; : : : ; rg, Xs \ j2f1;:::;rg;j6=s Xj = f0V g.
2.5.18 De…niţie Fie X1 ; : : :; Xr sunt K-subspaţii vectoriale în V. Dac¼
a
8x 2 X1 + : : : + Xr , 9! (x1 ; : : : ; xr ) 2 X1 ::: Xr astfel încât x = x1 + ::: + xr
atunci suma subspaţiilor date este direct¼
a şi not¼
am acest fapt prin
X1 ::: Xr = X1 + : : : + Xr .
2.5.19 De…niţie K-subspaţiile X1 şi X2 se numesc suplementare unul celuilalt,
dac¼
a şi numai dac¼a V = X1 X2 .
2.5.20 Teorem¼ a Orice subspaţiu al unui spaţiu vectorial are un subspaţiu suplementar.
Dou¼a spaţii suplementare ale aceluiaşi subspaţiu vectorial sunt izomorfe între ele.
2.5.21 Observaţie i) Ne aştept¼ am ca un K-subspaţiu vectorial X1 s¼ a admit¼a, în general,
mai multe K-subspaţii vectoriale X2 suplementare.
X1 + X2 = V
ii) V = X1 X2 () .
X1 \ X2 = f0V g
6 OVIDIU VEGHEŞ

3. Baze Ş i repere. Dimensiunea unui spaŢ iu vectorial

3.1. Dependenţ¼a şi independenţ¼ a. Fie V un K-spaţiu vectorial.

a liniar¼
3.1.1 De…niţie i) Fie fv1 ; ::; vr g o mulţime de vectori din V. Aceast¼ a mulţime se
numeşte mulţime liber¼a sau liniar independent¼ a sau c¼
a este format¼ a cu vectori
liniar independenţi dac¼a este adev¼ arat¼
a urm¼atoarea implicaţie
8 1 ; :::; n 2 K, 1 v1 + ::: + r vr = 0V ! 1 = 2 = ::: = n = 0.
ii) Fie L V; L 6= ? (…nit¼ a sau in…nit¼
a). L se numeşte mulţime de vectori liniar
independent¼ a dac¼
a orice parte …nit¼a, nevid¼a, a sa este liniar independent¼ a.
iii) Fie L V; L 6= ?. Dac¼ a aceast¼
a mulţime nu este liniar independent¼ a, atunci ea se
numeşte mulţime legat¼ a sau liniar dependent¼ a.
3.1.2 Observaţie Fie L V; L 6= ? o mulţime (…nit¼ a sau in…nit¼a) de vectori din V. Ea
este liniar dependent¼ a dac¼a şi numai dac¼a exist¼a o submulţime …nit¼ a a sa fv1 ; ::; vr g L
şi
9 1 ; :::; n 2 K, nu toţi simultan nuli, astfel încât 1 v1 + : : : + r vr = 0V :
3.1.3 Propoziţie i) Fie v 2 V, v 6= 0V . Atunci mulţimea fvg este liniar independent¼ a.
ii) O submulţime, în sensul incluziunii, a unei mulţimi de vectori liniar independent¼ a
este o mulţime de vectori liniar independent¼ a.
iii) Orice supramulţime, în sensul incluziunii, a unei mulţimi liniar dependente este o
mulţime liniar dependent¼ a.
iv) Orice mulţime de vectori care conţine vectorul nul este liniar dependent¼ a.
v) O mulţime de vectori este liniar dependent¼ a dac¼
a şi numai dac¼a cel puţin unul dintre
vectori este o combinaţie liniar¼
a …nit¼a a unora dintre ceilalţi vectori.
vi) Dac¼ a L V; L 6= ?, cu L liniar independent¼ a şi L [ fvg este liniar dependent¼ a
atunci v se poate scrie ca o combinaţie liniar¼a …nit¼a de vectori din L.
vii) Dac¼aL V; L 6= ?, cu L liniar independent¼ a şi v 2 spanK (L), atunci ponderile
din combinaţia liniar¼a …nit¼
a de vectori din L a lui v sunt unice.
3.1.4 Propoziţie Fie X1 ; : : :; Xr K-subspaţii vectoriale în V astfel încât
V = X1 ::: Xr :
Dac¼ a, k = 1; r, atunci Y = [rk=1 Yk
a Yk Xk este o mulţime de vectori liniar independent¼
este o mulţime de vectori liniar independent¼
a.

3.2. Baze şi repere ale spaţiilor vectoriale. Fie V un K-spaţiu vectorial.
3.2.5 De…niţie Fie B V; B 6= ? (…nit¼ a sau in…nit¼
a). Mulţimea B se numeşte baza
a K-spaţiului vectorial V dac¼ a B este atât o mulţime de generatori pentru V cât şi
o mulţime de vectori liniar independent¼ a. Dac¼ a pentru o baz¼a avem …xat¼ a o relaţie de
ordine între elementele ei, atunci se va folosi sintagma reper în K-spaţiul vectorial V.
3.2.6 Observaţie i)Între vectorii unei baze B nu exist¼ a o regul¼a general¼a de indexare
a elementelor mulţimii B. Dac¼ a în schimb avem în vedere o ordine de enumerare, atunci
spunem c¼ a lucr¼ am cu un reper. Astfel dac¼ a B = fbi j i 2 Ig este o baz¼ a, atunci (bi )i2I
este reperul asociat implicit index¼ arii date de mulţimea ordonat¼a I.
ii) Se foloseşte uneori denumirea de baz¼ a Hamel dac¼a baza are o in…nitate de elemente.
3.2.7 Teorem¼ a[caracterizarea bazelor] Fie B V; B 6= ? (…nit¼ a sau in…nit¼a). Sunt
echivalente a…rmaţiile:
(1) B este o mulţime liniar independent¼ a, maximal¼a în sensul incluziunii;
(2) B este o mulţime de generatori a lui V, minimal¼ a în sensul incluziunii;
(3) B este baz¼ a.
 ¼ LINIAR A
ALGEBR A ¼ - UNITATEA DE ÎNV A
¼ ŢARE 1 7

3.2.8 Observaţie (a) B este o mulţime liniar independent¼

a maximal¼
a, în sensul in-
cluziunii, dac¼
a
8M B; M 6= ?; M 6= B atunci M nu este o mulţime liniar independent¼
a.
Echivalent, orice mulţime liniar independent¼
a care include B este chiar egal¼
a cu B.
(b) De asemenea, B este o mulţime de generatori a spaţiului V minimal¼ a, în sensul
incluziunii, dac¼
a
8M B; M 6= ?; M 6= B atunci M nu este o mulţime de generatori pentru V.
Echivalent, orice mulţime de generatori a lui V inclus¼ a în B este chiar egal cu B.
3.2.9 Teorem¼ a[fundamental¼ a a spaţiilor vectoriale] Fie V este un K-spaţiu vectorial,
nenul (V 6= f0V g).
(1) Dac¼a L G V; L 6= ?, cu L liniar independent¼ a şi G mulţime de generatori
pentru V, atunci exist¼ a B 6= ? baz¼ a a spaţiului vectorial astfel încât L B G.
(2) K-spaţiul vectorial V admite o baz¼ a.
3.2.10 Corolar[completare] Fie V este un K-spaţiu vectorial, nenul. Dac¼ a L V; L 6=
?, cu L liniar independent¼ a, atunci exist¼a B 6= ? baz¼ a a spaţiului vectorial astfel încât
L B.
3.2.11 Corolar[extragere] Fie V este un K-spaţiu vectorial, nenul. Dac¼ a G V; G 6= ?,
cu G mulţime de generatori pentru V, atunci exist¼ a B 6= ? baz¼ a a spaţiului vectorial astfel
încât B G.

3.3. Dimeniunea unui spaţiu vectorial. Fie V un K-spaţiu vectorial.

3.3.12 Teorem¼ a[Steinitz] Fie L = fu1 ; u2 ; :::; ur g o mulţime de vectori liniar indepen-
dent¼ a şi G = fg1 ; g2 ; :::; gm g o mulţime de vectori generatori pentru V, unde r; m 2 N .
Sunt adev¼ arate urm¼ atoarele dou¼ a a…rmaţii:
i) r 6 m;
ii) putem înlocui r vectori din mulţimea G cu vectori din mulţimea L, şi mulţimea
obţinut¼ a este sistem de generatori al lui V.
3.3.13 Corolar Dac¼ a V este un spaţiu vectorial, nenul, …nit generat, atunci V are o
baz¼a. Mai mult orice alt¼ a baz¼
a este …nit¼
a şi toate bazele au acelaşi num¼ar de elemente.
3.3.14 Teorem¼ a Fie V este un K-spaţiu vectorial, nenul. Între orice dou¼ a baze poate
… stabilit¼ a o aplicaţie bijectiv¼ a.
3.3.15 De…niţie i) Dac¼ a K-spaţiul vectorial V admite o baz¼ a cu un num¼ ar …nit de
vectori sau K-spaţiul vectorial V este 0 , el se numeşte spaţiu vectorial de tip …nit.
Dac¼ a K-spaţiul vectorial V nu este 0 , num¼ arul de elemente al oric¼arei baze se noteaz¼ a
dimK V. Dac¼ a K-spaţiul vectorial V este 0 , dimK V, este zero.
ii) Dac¼ a K-spaţiul vectorial V admite o baz¼ a cu un num¼ar in…nit de vectori, el se numeşte
spaţiu vectorial de tip in…nit. În acest¼ a situaţie not¼
am dimK V =1.
iii) dimK V se numeşte dimensiunea K-spaţiului vectorial V.
3.3.16 Exemplu 1) Pentru K-spaţiul vectorial Kn , cu n 2 N , mulţimea
E = fe1 = (1; 0; : : : 0) ; e2 = (0; 1; : : : 0) ; : : : ; en = (0; 0; : : : 1)g
este o baz¼ a, dimK Kn = n.
a şi, în consecinţ¼
2) Pentru K-spaţiul vectorial Mm:n (K), cu m; n 2 N , mulţimea
8 2 3 2 3 2 39
> 1 0 :: 0 0 1 :: 0 0 0 :: 0 >
< =
6 0 0 :: 0 7 6 0 0 :: 0 7 6 0 0 :: 0 7
E = e11 = 4 ;e = 4 ; : : : ; emn = 4
>
: :: :: :: :: 5 12 :: :: :: :: 5 :: :: :: :: 5>
;
0 0 :: 0 0 0 :: 0 0 0 :: 1
8 OVIDIU VEGHEŞ

este o baz¼ a şi, în consecinţ¼ a, dimK Mm:n (K) = mn.

3) Pentru K-spaţiul vectorial K [X], mulţimea 1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : : este liniar in-
dependent¼ a maximal¼ a. Pentru K-spaţiul vectorial Kn [X], cu n 2 N , mulţimea E =
1; X; X 2 ; : : : ; X n este o baz¼ a. Rezult¼a dimK K [X] = 1 şi dimK Kn [X] = n + 1.
4) Pentru spaţiul vectorial real FR (I) = ff : I ! K j f - funcţieg, unde I este un in-
terval nesingular, mulţimea f1; cos (x) ; sin (x) ; cos (2x) ; sin (2x) ; : : :g este liniar indepen-
dent¼a nemaximal¼ a, dimR FR (I) = 1. De asemenea dimR CR (I) = 1,
a şi, în consecinţ¼
unde CR (I) = ff 2 FR (I) j f - continu¼ a pe Ig.

4. ExerciŢ ii rezolvate
4.0.1 Exerciţiu Fie F submulţimea lui R3 de…nit¼
a prin
F = f(c + d; 2c; c 3d) j c; d 2 Rg .
i) Ar¼ a F este un subspaţiu vectorial real a spaţiului vectorial real R3 . ii) Fie G
ataţi c¼
subspaţiu vectorial real a lui R3 de…nit prin
G = (x; y; z) 2 R3 j 3x + 2y z=0 .
iii) Ar¼
ataţi F şi G coincid ca subspaţii vectoriale. iv) S¼
a se decid¼
a dac¼
a v = (1; 1; 2) este
un vector din F . v) S¼ a F spanR (fvg) = R3 .
a se veri…ce c¼
Soluţie. Toate calculele şi raţionamentele se fac în spaţiul vectorial real R3 .
a (c + d; 2c; c 3d), (c0 + d0 ; 2c0 ; c0 3d0 ) 2 F , unde c; d; c0 ; d0 2 R, atunci
i) Dac¼
(c + d; 2c; c 3d) + c0 + d0 ; 2c0 ; c0 3d0 = c + c0 + d + d0 ; 2 c + c0 ; c + c0 3 d + d0 2 F;
0 0
deoarece (c + c ) ; (d + d ) 2 R.
Dac¼
a (c + d; 2c; c 3d) 2 F , unde c; d 2 R, şi 2 R, atunci evident
(c + d; 2c; c 3d) = (( c) + ( d) ; 2 ( c) ; ( c) 3 ( d)) 2 F;
deoarece ( c) ; ( d) 2 R.
3x + 2y z = 0
a (x; y; z) ; (x0 ; y 0 ; z 0 ) 2 G, adic¼
ii) Dac¼ a , cu x; x0 ; y; y 0 ; z; z 0 2 R, atunci
3x0 + 2y 0 z 0 = 0
3 (x + x0 ) + 2 (y + y 0 ) (z + z 0 ) = 0 şi x + x0 ; y + y 0 ; z + z 0 2 R. Rezult¼a (x + x0 ; y + y 0 ; z + z 0 ) 2 G.
Dac¼ a 2 R şi (x; y; z) 2 G, adic¼ a 3x + 2y z = 0, cu x; y; z 2 R, atunci 3 ( x) + 2 ( y) ( z) = 0
şi x; y; z 2 R. Rezult¼ a ( x; y; z) 2 G.
iii) Vom c¼ auta câte o mulţime de generatori atât pentru subspaţiu vectorial F , cât şi pentru G.
F = fc (1; 2; 1) + d (1; 0; 3) j c; d 2 Rg = spanR (fv1 ; v2 g) ;
G = fx (1; 0; 3) + y (0; 1; 2) j x; y 2 Rg = spanR (fv2 ; v3 g) ;
unde v1 = (1; 2; 1) , v2 = (1; 0; 3) şi v3 = (0; 1; 2) .
"F G" Ar¼at¼ am c¼a v1 , v2 2 G. Acest fapt este adev¼
arat, deoarece 3 1 + 2 2 1 = 0 şi 3 1 + 2
0 ( 3) = 0. Dar, atunci orice combinaţie liniar¼ a (…nit¼
a) a celor doi vectori aparţine lui G, pentru c¼
aG
este subspaţiu vectorial. Am demonstrat astfel incluziunea.
"G F " Ar¼at¼am c¼a v2 , v3 2 F . Primul vector este unul din vectorii care particip¼ a la generarea lui
F , şi deci aparţine lui F . Pentru a demonstra a doua aparteneţ¼ a, trebuie s¼
a g¼
asim c; d 2 R astfel încât
v3 = cv1 + dv2 . Suntem conduşi la rezolvarea sistemului
8
< c+d=0
2c = 1
:
c 3d = 2:
Sistemul este compatibil, având unica soluţie c = 12 ; d = 21 . Atunci v3 = 12 v1 12 v2 2 F . Deoarece F este
subspaţiu vectorial, rezult¼
a c¼
a G F.
Cele dou¼a incluziuni …ind demonstrate rezult¼ a F = G.
iv) Pentru a veri…ca c¼ a v 2 F , trebuie s¼
a g¼
asim c; d 2 R astfel încât v = cv1 + dv2 . Suntem conduşi la
rezolvarea sistemului 8
< c+d=1
2c = 1
:
c 3d = 2:
 ¼ LINIAR A
ALGEBR A ¼ - UNITATEA DE ÎNV A
¼ ŢARE 1 9

Sistemul nu este compatibil şi în concluzie v 2

= F.
F + spanR (fvg) = R3
v) Pentru a veri…ca F spanR (fvg) = R3 sau echivalent , trebuie s¼
a veri…c¼
a
F \ spanR (fvg) = f0V g
3
patru incluziuni. F \ spanR (fvg) f0V g şi F + spanR (fvg) R sunt evidente.
"F \ spanR (fvg) f0V g" Fie u 2 F \ spanR (fvg). Atunci exist¼
a b; c; d 2 R astfel încât u = bv =
cv1 + dv2 . Sistemul echivalent cu relaţia precent¼
a este
8
< c+d b=0
2c b = 0
:
c 3d 2b = 0:
Sistemul este compatibil, având unica soluţie b = c = d = 0. Atunci u = 0V .
"F +spanR (fvg) R3 " Fie u = (x; y; z) 2 R3 arbitrar. C¼ aut¼
am b; c; d 2 R astfel încât u = bv+cv1 +dv2 .
Suntem conduşi la rezolvarea sistemului
8
< b+c+d=x
b + 2c = y
:
2b + c 3d = z:

Sistemul este compatibil, având unica soluţie b = x 23 y + 31 z; c = 65 y 21 x 16 z; d = 12 x 1

6
y 1
6
z. Atunci
u = u1 + u2 , unde
u1 = x 32 y + 31 z v 2 spanR (fvg)
u2 = 56 y 12 x 16 z v1 + 21 x 16 y 61 z v2 2 F .
a F şi spanR (fvg) sunt spaţii suplementare directe unul celuilalt în R3 .
Am veri…cat c¼
4.0.2
n Exerciţiu Fie E o a în spaţiul vectorial real R4 şi
= fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g baza canonic¼
P
Ei = ei ; j2f1;2;3;4grfig ej ; i = 1; 2; 3; 4. S¼ a se determine dimR spanR (Ei ) ; i = 1; 2; 3; 4
şi dimR spanR \i2f1;2;3;4g Ei .
a în spaţiul vectorial real R4 este format¼
Soluţie. #) Baza canonic¼ a cu vectorii
e1 = (1; 0; 0; 0) ; e2 = (0; 1; 0; 0) ; e3 = (0; 0; 1; 0) ; e4 = (0; 0; 0; 1) .
E este o mulţime liniar independent¼
a, pentru c¼
a 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 + 4 e4 = (0; 0; 0; 0) atrage
( 1; 2; 3; 4) = (0; 0; 0; 0) ;
adic¼ a toţi scalarii 1 ; 2 ; 3 ; 4 sunt nuli. E este mulţime de generatori pentru R4 , deoarece pentru orice
(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 , exist¼
a scalarii reali x1 ; x2 ; x3 ; x4 astfel incât (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) = x1 e1 +x2 e2 +x3 e3 +x4 e4 .
În exerciţiile viitoare nu va mai trebui s¼ a facem acest¼ a veri…care.
#) Evident E1 = f(1; 0; 0; 0) ; (0; 1; 1; 1)g este o mulţime de generatori pentru spanR (E1 ), aşa cum
rezult¼ a din de…niţia spaţiului generat de o mulţime de vectori. Vom veri…ca c¼ a E1 este şi mulţime de
vectori liniar independent¼ a. Într-adev¼ ar, (1; 0; 0; 0) + (0; 1; 1; 1) = (0; 0; 0; 0) cere cu necesitate = 0 şi
= 0. Am probat astfel c¼ a E1 este o baz¼ a în spanR (E1 ) şi în consecinţ¼ a dimR spanR (E1 ) = 2.
În mod asem¼ an¼
ator dimR spanR (E2 ) = dimR spanR (E3 ) = dimR spanR (E4 ) = 2.
#) Fie v 2 E1 \ E2 \ E3 \ E4 arbitrar. Atunci exist¼ a scalarii a1 ; b1 ; a2 ; b2 ; a3 ; b3 ; a4 ; b4 astfel încât
8
>
> a1 e1 + b1 (e2 + e3 + e4 )
<
a2 e2 + b2 (e1 + e3 + e4 )
v= .
>
> a3 e3 + b3 (e1 + e2 + e4 )
:
a4 e4 + b4 (e1 + e2 + e3 )
Suntem conduşi la rezolvarea sistemului
8
>
> a1 = b2 = b3 = b4
<
a2 = b1 = b3 = b4
:
>
> a3 = b1 = b2 = b4
:
a4 = b1 = b2 = b3
Sistemul este compatibil cu soluţia a1 = b1 = a2 = b2 = a3 = b3 = a4 = b4 = t, t 2 R. Rezult¼ a
v = t (e1 + e2 + e3 + e4 ) = t (1; 1; 1; 1).
Concluzia este E1 \ E2 \ E3 \ E4 = spanR (fe1 + e2 + e3 + e4 g). (A doua incluziune este trivial¼
a.)
10 OVIDIU VEGHEŞ

Vectorul e1 +e2 +e3 +e4 este nenul şi atunci fe1 + e2 + e3 + e4 g este o mulţime liniar independent¼
a. Evi-
dent fe1 + e2 + e3 + e4 g este o mulţime de generatori pentru spanR (fe1 + e2 + e3 + e4 g), aşa cum rezult¼a
din de…niţia spaţiului generat de o mulţime de vectori. Am probat c¼ a
dimR spanR \i2f1;2;3;4g Ei = 1
deoarece fe1 + e2 + e3 + e4 g este o baz¼
a pentru spanR (fe1 + e2 + e3 + e4 g).

5. Test de autoevaluare

5.0.1 Exerciţiu De…niţi noţiunile: i) spaţiu vectorial; ii) sum¼ a direct¼

a de subspaţii
vectoriale; iii) baz¼
a a unui spaţiu vectorial.
5.0.2 Exerciţiu Enunţaţi propriet¼ aţile: i) acoperirii liniare a unei mulţimi; ii) mulţi-
milor de generatori pentru un spaţiu vectorial; iii) mulţimilor liniar independente.
5.0.3 Exerciţiu Fie F submulţimea lui R2 [X] de…nit¼ a prin
F = (m + n) X 2 + 2mX + (m 3n) j m; n 2 R .
i) Ar¼
ataţi c¼
a F este un subspaţiu vectorial real a spaţiului vectorial real R2 [X]. ii) Fie G
subspaţiu vectorial real a lui R2 [X] de…nit prin
G = aX 2 + bX + c 2 R2 [X] j 3a + 2b c=0 .
iii) Ar¼
ataţi F şi G coincid ca subspaţii vectoriale. iv) S¼
a se decid¼
a dac¼a P = X2 + X + 2
este un polinom din F . v) S¼ a se veri…ce c¼a F spanR (fP g) = R2 [X].
5.0.4 Exerciţiu Fie n 2 N; n > 2. S¼ a se cerceteze dac¼a K-spaţiul vectorial Mn (K),
al matricelor p¼ atratice de ordin n cu elemente din K, este suma direct¼ a dintre subspaţiul
matricelor simetrice şi subspaţiul matricelor antisimetrice.
5.0.5 Exerciţiu Dac¼ a consider¼
am
G = (xn )n2N 2 FR (N) j xn = 3xn 1 2xn 2; n >2 ;
atunci ar¼
ataţi c¼
a (G; +; ; R; +; ) este o structur¼
a vectorial¼
a. Determinaţi dimR G.

6. RA¼ spunsuri Ş i comentarii la testul de autoevaluare

În rezolvarea testului trebuie s¼

a ţinem cont c¼
a soluţiile propuse trebuie s¼
a …e clare,
corecte şi complete.
Exerciţiul 5.0.1.
Soluţie. Este vorba de de…niţiile i) 2.1.5; ii) 2.5.18; iii) 3.2.5.
Exerciţiul 5.0.2.
Soluţie. Este vorba de de…niţiile i) 2.3.14-primele trei a…rmaţii; ii) 2.3.14-ultimele trei a…rmaţii; iii) 6.
Pentru ii) şi iii) ad¼
aug¼
am şi teorema 3.2.7.
Exerciţiul 5.0.3.
Soluţie. Similitudinea cu primul exerciţiu rezolvat este evident¼ a. i),ii),iii),v) R¼
aspunsurile sunt a…r-
mative şi se justi…c¼
a r¼
aspunsurile. iv) R¼
aspunsul este negativ şi se justi…c¼a.
Exerciţiul 5.0.4.
Soluţie. Fie X1 = S 2 Mn (K) j S T = S şi X2 = A 2 Mn (K) j AT = A . Am notat cu AT
transpusa matricei A. Pentru început veri…c¼ am c¼a X1 şi X2 sunt K-subspaţii vectoriale.
Dac¼ a S1T = S1 şi S2T = S2 , atunci (S1 + S2 )T = S1T + S2T = S1 + S2 şi deci
a S1 ; S2 2 X1 , adic¼
S1 + S2 2 X1 . Dac¼ a 2 K şi S 2 X1 , adic¼ a S T = S, atunci ( S)T = S T = S şi deci S 2 X1 . Am
probat astfel c¼a X1 este K-subspaţiu vectorial. Dac¼ a AT1 = A1 şi AT2 = A2 , atunci
a A1 ; A2 2 X2 , adic¼
(A1 + A2 )T = AT1 + AT2 = A1 A2 = (A1 + A2 ) şi deci A1 + A2 2 X2 . Dac¼ a 2 K şi A 2 X2 ,
a AT = A, atunci ( A)T = AT = ( A) = ( A) şi deci A 2 X2 . Am probat astfel c¼
adic¼ a X2 este
K-subspaţiu vectorial.
 ¼ LINIAR A
ALGEBR A ¼ - UNITATEA DE ÎNV A
¼ ŢARE 1 11

X1 + X2 = Mn (K)
Pentru a veri…ca X1 X2 = Mn (K), sau echivalent , trebuie s¼
a veri…c¼
a patru
X1 \ X2 = f0n g
incluziuni. X1 \ X2 f0n g şi X1 + X2 Mn (K) sunt evidente.
Cazul 1: K este un corp algebric cu caracteristica diferit¼
a de 2:
"X1 \ X2 f0n g" Fie M 2 X1 \ X2 . Atunci din M T = M = M avem 2M = 0n . Rezult¼ a M = 0n .
"X1 + X2 Mn (K)" Fie M 2 Mn (K) arbitrar. Atunci M = S + A, unde
1
S = (2 1) M + MT 2 X1 şi A = (2 1) 1
M MT 2 X2 :

Este imediat¼
a veri…carea
S T = (2 1) 1
MT + M = S şi AT = (2 1) 1
MT M = A.

Am veri…cat c¼
a X1 şi X2 sunt spaţii suplementare directe unul celuilalt în Mn (K).
Cazul 2: K este un corp algebric cu caracteristica egal¼a cu 2 (de exemplu Z2 ).
Atunci M = M , 8M 2 Mn (K) şi, în consecint¼ a, X1 = X2 6= f0n g. Nu se poate calcula X1 X2 .
Exerciţiul 5.0.5.
Soluţie. Raţionamentul parcurge patru etape. În prima se veri…c¼ a c¼a G este spaţiu vectorial real, în a
doua se arat¼ a şirurile (2n )n2N şi (1)n2N formeaz¼
a c¼ a o mulţime de generatori pentru G (r¼ ad¼
acinile ecuaţiei
caracteristice sunt 1 şi 2), în a treia veri…c¼ am liniar independenţa, iar în ultima preciz¼ am c¼a dimR G = 2
deoarece (2n )n2N ; (1)n2N este o baz¼ a în G.

7. Setul de exerciŢ ii nr.1

7.0.1 Exerciţiu i) Fie V un spaţiu vectorial real şi C V = V V. De…nim operaţiile

+ : CV CV ! C V, (x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 ) = (x1 + x2 ; y1 + y2 )
: C CV ! C V, ( + i) (x; y) = ( x y; x + y) :
S¼ a C V este spaţiu vectorial complex (se numeşte complexi…catul spaţiului
a se arate c¼
vectorial real V). În plus, C Rn = Cn .
ii) Fie V un spaţiu vectorial complex şi R V = V. De…nim operaţiile de „+” prin
preluarea operaţiei din V, iar „”este restricţia înmulţirii vectorilor din V cu scalari reali.
S¼ a R V este spaţiu vectorial real (se numeşte trecerea în real a spaţiului
a se arate c¼
vectorial complex V). În plus, R Cn = R2n .
7.0.2 Exerciţiu Fie V un K-spaţiu vectorial. Fie M V; M 6= ?. Atunci
spanK (M ) = \X M , X este K-subspaţiu vectorial X:

7.0.3 Exerciţiu În spaţiul vectorial real R4 s¼ a se consider¼ a vectorii v1 = (2; 3; 1; 0),

v2 = (3; 4; 0; 2), v3 = (2; 1; 5; 8), v4 = (1; 1; 1; 2). i) S¼ a se arate c¼ a spanR (fv1 ; v2 g) =
spanR (fv3 ; v4 g). ii) S¼a se determine spanR nv1 + n2 v2 j n 2 N .
p
7.0.4 Exerciţiu S¼ a se determine acoperirea liniar¼ a a mulţimii A = 1; 2 în Q-spaţiul
p
vectorial R şi R-spaţiul vectorial R. Aparţine 3 2 acestei acoperiri?
7.0.5 Exerciţiu Determinaţi dac¼ a vectorii w1 ; w2 w3 ; w4 pot … exprimaţi ca şi combi-
naţii liniare, în spaţiul vectorial real R3 , ale vectorilor v1 ; v2 ; v3 , unde
v1 = (1; 1; 1) ; v2 = (1; 0; 1) ; v3 = (1; 3; 5) ;
w1 = (1; 2; 3) ; w2 = (0; 1; 2) ; w3 = (3; 4; 5) ; w4 = (4; 6; 8) .
Putem a…rma ceva despre spanR (fv1 ; v2 ; v3 g) şi spanR (fw1 ; w2 ; w3 ; w4 g), bazându-ne pe
aceste veri…c¼
ari?
7.0.6 Exerciţiu În spaţiul vectorial real R3 se consider¼a vectorii
v1 = (2; 1; 0) ; v2 = (1; 2; 3) ; v3 = ( 5; 2; 1) ;
w1 = (1; 1; 2) ; w2 = ( 1; 3; 0) ; w3 = (2; 0; 3) .
12 OVIDIU VEGHEŞ

Fie X1 = spanR (fv1 ; v2 ; v3 g) şi X2 = spanR (fw1 ; w2 ; w3 g). i) Determinaţi X1 + X2 . ii)

Determinaţi X1 \ X2 . iii) G¼ asiţi dou¼
a descompuneri distincte a lui u = (1; 0; 1) ca sum¼ a
de vectori din X1 şi X2 .
7.0.7 Exerciţiu i) Determinaţi dimQ R; dimR R; dimR Rn ; dimC Cn ; dimR Cn .
a dimR V = n 2 N , atunci dimC C V = n.
ii) Dac¼
a dimC V = n 2 N , atunci dimR R V = 2n.
iii) Dac¼
7.0.8 Exerciţiu G¼ asiţi dimensiunea şi o baz¼
a pentru
spanR X 6 + X 4 ; X 6 + 3X 4 X; X 6 2X 4 + X; X 6 4X 4 + 2X :
7.0.9 Exerciţiu Ar¼ataţi c¼
a mulţimea tuturor soluţiilor unui sistem liniar şi omogen
de n ecuaţii cu n necunoscute este un subspaţiu vectorial a lui spaţiului vectorial real
Mn:1 (R). A‡aţi dimensiunea sa.
7.0.10 Exerciţiu Fie V un K-spaţiul vectorial, nenul, de dimensiune …nit¼a. Dac¼ a X este
un K-subspaţiu vectorial a lui V, s¼
a se indice o modalitate de construire a unui suplement
direct a lui X în V.

Bibliogra…e
[1] G. Cenuş¼ a şi colectiv catedr¼a. Matematici pentru economişti. Ed.CISION, Bucureşti, 2000. T
[2] G. Cenuş¼ a şi colectiv catedr¼
a. Matematici pentru economişti. Culegere de probleme. Ed.CISION, Bu-
cureşti, 2001. A
[3] Colectiv catedr¼ a. Matematici aplicate în economie. Ed.ASE, 1990. T
[4] S.H. Friedberg, A.J. Insel. Linear Algebra. Printice Hall, 2003. T
[5] R. Şerban (coord.) şi colectiv catedr¼ a. Culegere de probleme de algebr¼a liniar¼a. Ed.ASE, 1986. A
[6] C. Necul¼ aescu, O. Vegheş. Introducere în algebr¼a liniar¼a. Ed.ASE, 2005. T
[7] A. Toma. Algebr¼a liniar¼a. Culegere de probleme. Ed.Economica, 2002. A
[8] G. Cenuş¼ a, I.S¼ acuiu, V.Burlacu. Matematici. Curs pentru studenţii din anul I de la specializarea: Pla-
ni…care şi Cibernetic¼a Economic¼a. Ed.ASE, 1986. T