2.3.

Efectele corupţiei judiciare

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru preeminenţa dreptului şi
drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie
socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol
stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii. Costurile sociale
ale corupţiei sunt sumele de bani pierdute pentru comiterea faptei, cheltuielile de
investigare ale actului infracţional, înşelarea încrederii populaţiei şi corupţia generată
de corupţie (formarea lanţurilor de corupţi).
Prin încălcarea regulilor, îndatoririlor şi moralităţii, corupţia dezintegrează societatea,
comunităţile, căci afectează responsabilitatea, transparenţa socială, erodează
încrederea socială. În acelaşi timp, încălcarea duce la pierderea integrităţii indivizilor,
care vor trăi în minciună şi standarde contradictorii. Corupţia judiciară afectează
integritatea profesionistului din justiţie, dar şi a sistemului ca atare. Ea atinge
imparţialitatea ce ar trebui să caracterizeze exercitarea atribuţiilor de serviciu şi, în
general, afectează responsabilitatea pe toate planurile. Efectele şi costurile ridicate
pe care le implică corupţia judiciară, atât direct, cât şi indirect, se pot grupa astfel:
1. Pentru public şi societate în general are loc un declin moral al valorilor –
noţiunile de bine şi rău se relativizează, se furnizează un model negativ tinerei
generaţii, protecţia drepturilor devine iluzorie, democraţia se erodează:
- percepţie negativă de ansamblu: existenţa chiar şi a unui număr redus de cazuri de
corupţie în sistemul juridic va avea un impact negativ asupra populaţiei, pentru că
acest sistem este tocmai cel chemat să sancţioneze corupţia din celelalte domenii.
Aceasta duce la scăderea încrederii în justiţie, creşte incertitudinea asupra rostului
justiţiei şi finalităţii unui proces când nu există predictibilitate şi transparenţă, când
sistemul nu funcţionează, când procurorii îşi cumpără posturile de şefi iar judecătorii
iau mită, când marii corupţi sau marii infractori sunt sancţionaţi mult prea uşor sau
scapă sancţionării.
Crescând suspiciunile, justiţia îşi pierde legitimitatea şi astfel scade eficienţa aplicării
legilor;
- sărăcirea celor săraci: în cazul corupţiei de zi cu zi, costurile afectează mai ales
populaţia săracă, ce nu are posibilităţi de plată suplimentară 111. În acest sens este şi
opinia Comisarului European pentru Drepturile Omului, exprimată în Punctul de
vedere din data de 24.06.2008 asupra corupţiei judiciare, ce este cuprins în Anexa II
a prezentului studiu;
- perpetuarea practicilor neintegre: nesancţionarea de către justiţie în mod exemplar
şi la timp a actelor de corupţie face ca acestea să se extindă atât la persoane
individuale (prieteni, rude, colegi), cât şi în domenii importante, precum politică,
educaţie, sănătate, protecţia mediului. Ca urmare, scade încrederea generală în
celelalte instituţii şi autorităţi. Presupusele legături cu justiţia vor determina populaţia
să nu aibă încredere în calitatea şi autoritatea instituţiilor statului şi vor crea impresia
că numai prin acte de corupţie se poate obţine un serviciu de calitate, vor îndemna
populaţia să corupă la rândul său; orice post, orice serviciu, orice resursă (politică,
economie, presă) se va cumpăra, erodându-se astfel însăşi democraţia. În paralel,
are loc o inhibare a dezvoltării economice: investiţiile vor fi mai puţine sau pe bani
negri, ajutoarele externe se vor reduce, fondurile publice vor fi puţine pentru domenii
importante, corupţia devine sistemică şi instituţionalizată;
- scăderea protecţiei drepturilor: reclamând justiţiei acte de nedreptate cauzate de
anumite persoane care ajung în final să se sustragă răspunderii datorită unor acte de
corupţie, persoanele vătămate nu mai pot să îşi apere prin justiţie drepturile sau
interesele; firmele care nu plătesc mită nu îşi pot asigura realizarea şi protejarea
intereselor economice.
Practic, legea nu se mai aplică, iar părţile sunt tratate în mod discriminatoriu, prin
favoritisme. Supremaţia legii, care ar trebui asigurată de instituţii, este compromisă.
Criminalitatea este încurajată: corupţia nesancţionată va genera nu numai comiterea
altor acte de corupţie, ci va permite şi încuraja comiterea şi a unor fapte ilicite grave
cu care corupţia este în legătură, precum traficul de droguri şi de persoane, spălarea
de bani, crima organizată, şantajul, neplata taxelor către stat etc.
2. Pentru sistemul juridic, corupţia afectează însăşi independenţa
acestuia:
- afectarea capacităţii funcţionale: justiţia devine una privată (preferenţială), sau una
ineficientă (ceea ce echivalează tot cu injustiţia); sistemul devine imprevizibil şi
nesigur;
- găsirea unor metode de autoprotecţie de către politic: în marile cazuri de corupţie,
se va încerca mituirea magistraţilor, imixtiunea în activitatea acestora sau chiar în
cariera lor;
- scăderea calităţii serviciilor: din moment ce personalul găseşte o cale suplimentară
de câştig pentru anumite servicii, preferenţiale, nu are interes să asigure o calitate
sporită a serviciilor;
- creşterea numărului de cauze de corupţie pe rol: în măsura în care există
organisme profesioniste de combatere a corupţiei, investigaţiile vor fi mai
numeroase.
.3. Pentru personalul din justiţie, corupţia afectează integritatea, profesionalismul
şi responsabilitatea acestuia:
- scăderea pregătirii, a calităţii muncii: personalul nu va mai fi interesat să îşi
sporească pregătirea cât timp serviciul deja prestat îi aduce venituri suplimentare;
- extinderea corupţiei la alţi colegi: comportamentul ilicit, dar aducător de venituri
suplimentare va fi copiat în lipsa unor politici de stopare de către alţi colegi; justiţia
devine servilă;
- perpetuarea în timp a practicilor neintegre: actele de corupţie nesancţionate, vor
determina salariatul să le repete în timp;
- scăderea curajului: nesancţionarea corupţiei şi perpetuarea acestor acte slăbesc
încrederea propriului personal în reformarea sistemului, duc la pierderea curajului de
a denunţa aceste acte şi la resemnare