Fracturi coronare penetrante DT

Date epidemiologice:
*in dentitia temporara traumatismele pot fi intalinite la orice varsta

*mai frecvent intre 1,5-2,5 ani cand copii isi dezvolta capacitatile de miscare

*frecventa egala intre sexe

Localizare:

- Zona frontala mai frecvent afectata decat cea lateral

- Cel mai afectat este ICS

Factori etiologici:

-Factor determinant: traumatismul propriu-zis ce poate actiona direct, mai rar indirect( in cazul caderii
pe menton cu gura deschisa, cu afectarea molarilor si/sau zona condiliana

-Alte situatii: - lovirea de diferite obstacole cand copilul invata sa mearga

-accidentele de joaca, sportive, de automobile

-abuzul(bataia)

-Factori favorizanti: generali –crizele comitiale

-supraponderabilitatea

-defectele de vedere

:locali –proalveolodintia superioara

-anomalii de structura dentara(HP, HM)

Examenul clinic

Pozitii de examinare:

1. Pozitia “genunchi la genunchi” – medicul si parintele fata in fata pe scaune, cu genunchii

apropiati
-copilul in pozitie orizontala cu capul catre medic si picioarele
catre mama
-mama imobilizeaza mainile si picoarele copilului, medicul
imobilizeaza capul si il examineaza
2. Pozitie de “copil infasat” -Copilul in pozitie orizontala pe fotoliul dentar, imobilizat intr-un cearceaf
prevazut cu arici

3. Mama in pozitie sezanda pe fotoliul dentar, cu copill in brate, imobilizand cu o mana mainile copilului,
cu cealalta mana fruntea iar cu picioarele, picioarele copilului

Anamneza: -informatiile sunt obtinute de la mama sau de la alt insotitor al pacientului

-date cu privire la momentul(cand?) si modul(cum? Unde?) in care s-a produs traumatismul

-principalele acuze locale si generale

-daca a fost instituit vreun tratament

Examenul exobucal: -leziuni ale partilor moi(echimoze, excoritatii, plagi, tumefactii)

-deformari ale contururilor osoase

Examenul endobucal: -deschiderea gurii e in limite normale?

-leziuni ale partilor moi( versant intern buze, in fundul de sac, mucoasa gingivala)

-Se examineaza: -continuitatea arcadelor dentare

-prezenta/absenta dintelui/dintilor din zona afectata( Dg.dif. intruzia totala/avulsie prin

Examen radiologic

-deplasari dentare cu modificrea planului de ocluzie

-lipsa de substanta si mobilitatea dentara

-prezenta sangerarii gingivale

Testele de vitalitate: -Nu dau raspuns concludent in cazul traumatismelor DT si de accea sunt putin
utilizate

Examenul radiologic: -informarii suplimentare privind traseul liniei de fractura, modificarea spatiului
parodontal, fracturi ale procesului alveolar, varsta dentara

Tratament

Conduita terapeutica este influentata de:

-varsta

-gradul de resorbtie radiculara fiziologica

*Nu este necesara refacerea unei distructii coronare daca radacina este resorbita corespunzator varstei
si dintele se va exfolia in curand
Principii de tratament: Pulpotomia partial/totala vitala- cu aplicarea unui preparat medicamentos peste
plaga pulpara(pasta de amputatie) si refacera coronara cu materiale composite sau coroane prefabricate

Consecintele traumatismelor dintilor temporari:

A. Consecinte asupra dintilor traumatizati:

-inflamatii pulpare(pulpite reversibile/ireversibile)
-infectii ligament periodontal
-mortificari pulpare cu proces osteitic, parulis/fistula
-modificari de culoare coroana
-calcificarii pulpare
-resorbtii radiculare

B.Consecinte asupra dintilor permanenti de inlocuire:

-anomalii de dezvolare: -anomalii de structura (HP, HM, Sdr.Turner)
-anomalii de forma
-asocieri dilacerare si defecte de structura
-deplasari muguri DP
-odontoame
-perturbari ale eruptiei DP:-devierea traseului eruptiv
-intarzieri eruptie( 1-2 ani prin organizarea unui capac osteofibros)
-eruptii accelerate

Fracturi coronare penetrante la DP

Date epidemiologice:
-mai frecvente la grupa de varsta 7-11 ani
-fetele sunt mai afectate la varsta de 7-8 ani, iar baietii la 10-11 ani
-la baieti traumatismele sunt de 2 ori mai frecvente decat la fete
-influenta sezoniera-mai frecvente toamna si iarna
-localizarea frecventa la frontalii superior, in special ICS

Factorul determinant: -impactul traumatic in diferite circumstante:

-accidente de joaca(cel mai frecvent)
-accidente sportive, de calorie, de circulatie
-iatrogenii
Factori favorizanti generali: -crize comitiale
-obezitatea
-defecte de vedere
 Factori favorizanti locali: -proalveolodentia superioara cu inocluzie sagitala
-incompetenta labiala
-anomalii dentare de structura(HP de smalt)
-procese carioase multiple, intinse in suprafata

Examenul clinic

Anamneza: date despre imprejurarile in care s-a produs traumatismul( cand, unde, cum?)

Examen exobucal: leziuni ale partilor moi –edem, plagi taiate, excoriatii in regiunea labiala,
mentoniera

Examen endobucal: leziuni la nivelul mucoasei bucale –echimoze, solutii de continuitate,

ulceratii

Leziuni pe versantul intern al buzei sau fragmentul coronar dislocate

inclavat in grosimea buzei  pt diagnostic se recomanda examen radiologic

La examenul dentar: -prezenta/absenta dintelui/dintilor(absenta poate fi semn de intruzie sau

avulsie)

-lipsa de subsanta dentara

-tesuturile dure interesate

-relatia liniei de fractura cu camera pulpara

-starea dintelui inainte de producerea traumatismului

-mobilitatea dentara

-vitalitatea pulpara(imediat dupa traumatism dintele se afla intr-o stare de

soc posttraumatic, de aceea testul de vitalitate nu este concludent)

La examenul parodontal: -uneori sangerare in santul gingival

-pungi parodontale  indica prezenta luxatiei

Examenul radiologic: -arata date despre: -varsta dentara; linia de fractura; camera pulpara;
spatiul periodontal; leziuni osoase asociate.

Tratament

Important! Daca dintele este imatur, importanta pastrarea vitalitatii pulpare pentru a favoriza
apexogeneza. SE FOLOSESC NUMAI TEHNICI DE LUCRU VITALE!
Influentat de urmatorii factori: -timpul scurs de la traumatism

-marimea orificiului de deschidere a CP

-starea pulpei(indemna sau cu fenomene inflamatorii)

-starea anterioara a dintelui

-stadiul de dezvoltare radiculara(apex deschis/inchis)

-asociere cu alte leziuni traumatice

Directii de tratament: A.Coafaj direct

B.Pulpotomia partial sau totala

C.Pulpectomia partial

A. Coafajul direct

Indicatii: -traumatism recent(1-2 pana la 6 ore)

-orificiu punctiform de deschidere a CP

-pulpa indemna

-dinte indemn anterior traumatismului

-absenta leziunilor traumatice associate

-conditii ca materialul de coafaj sa fie bine acoperit si protejat

B. Pulpotomia partial(Pulpotomia Cvek) – metoda de electie in expunerile pulpare la DPI

Indicatii: -fracturi mai vechi de 6 ore pana la 2 zile

-orificiu de deschidere a CP mai mare de 1-2 mm

-dinte indemn in antecedente

-absenta semnelor de afectare pulpara

-fara traumatisme associate

-esec al coafajului direct

Avantajele pulpotomiei Cvek fata de pulpotomia totala:

-reduce riscul resorbtiilor la nivelul coletului

-reduce sangerarea postoperatorie si favorizeaza vindecarea

-reduce riscul calcificarilor pulpare la nivelul canalului radicular

-mentinerea capacitatii de apozitie dentinara fiziologica

-posibilitatea efectuarii testelor de vitalitate

-mentinerea culorii si transparentei naturale a dintelui

Pulpotomia totala(cervicala)

Indicatii:

-traumatism mai vechi de 2 zile

-orificiu de deschidere a CP mai mare decat cel punctiform

-semne de inflamatie coronara pulpara

-prezenta unei carii profunde netratate/obturatie coronara

-esec al coafajului direct/pulpotomiei partiale

C.Pulpectomia partiala

Indicatii:

-traumatism mai vechi de 2 zile

-orificiu mare de deschidere a CP

-semne de imbolnavire pulpara ireversibila

-carie profunda netratata/obturatie coronara

-asocierea cu traumatisme parodontale

-esec al pulpotomiei

Semne de succes:
-absenta simptomatologiei subiective

-dinte functional

-absenta pe mucoasa a semnelor de complicatii

-pe Rx, continuarea dezvoltarii dentare

Semne de esec:

-simptomatologie subiectiva zgomotoasa

-semne obiective: durere la atingerea dintelui, mobilitate dentara, nodul, fistula

-pe Rx, oprirea dezvoltarii radiculare si chiar radiotransparenta apicala

Tratamentul FCP cu pierderea vitalitatii

A. Dinte cu apex deschis Apexificare(formarea unei bariere dure apicale pe baza

potentialului biologic din zona apicala)
Materiale: Ca(OH)2, MTA
Dezavantaj: Nu contribuie si la crestera peretilor radiculari- raman subtiri risc de
fractura
B. Dinte cu apex inchis Tratament clasic de canal si obturatie cu materiale neresorbabile