Noţiunea activităţii de transport

Transportul este acea activitate economică prin intermediul căreia se realizează

deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor în vederea satisfacerii nevoilor materiale

şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Caracteristicile activităţii de transport;

a) procesul de producţie al transporturilor îl constituie deplasarea în spaţiu a

bunurilor şi a persoanelor. Acest lucru presupune existenţa mijloacelor de producţie

(mijlocul de transport şi drumul pe care urmează să se deplaseze în spaţiu), a forţei de

muncă ce dispune de o calificare corespunzătoare acestui proces de producţie şi a

bunurilor materiale sau a persoanelor, care constituie obiectul deplasării în spaţiu;

b) deplasarea în spaţiu, se desfăşoară fie în sferele producţiei, fie în cele ale circulaţiei. Plecând de aici,
se pot distinge două feluri de transporturi, şi anume:

transporturi interioare, adică transporturile din cadrul agenţilor economici industriali,

ai celor de construcţii etc. şi transporturi comerciale, ce se desfăşoară în sfera

circulaţiei.

C) transporturile de mărfuri constituie, de fapt, un proces de producţie

suplimentar, mijlocit de procesul de circulaţie, înăuntrul şi pentru realizarea căruia se

efectuează. Aşa fiind, când ele se realizează în sfera circulaţiei sunt determinate de

interdependenţa dintre sferele de producţie şi, în primul rând, de necesitatea legăturilor

dintre producţie şi consum;

d) în activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci efecte utile.

Aceasta înseamnă că lucrătorii din transporturi nu acţionează asupra unor materii

prime care, prelucrate, urmează să fie transformate în produse noi, ci, prin deplasarea

mărfurilor şi a persoanelor în spaţiu, realizează un efect util, care poate fi măsurat prin

unităţi de măsură abstracte: tone - kilometri pentru transportul feroviar;

e) deşi nu produc bunuri materiale, transporturile de mărfuri produc valoare de

întrebuinţare şi valoare de schimb, care prezintă unele particularităţi în raport cu alte

ramuri ale economiei naţionale.

Valoarea de întrebuinţare produsă de transportul de mărfuri constă în deplasarea

spaţială a mărfurilor. Particularitatea valorii de întrebuinţare produsă de transportul de

mărfuri constă în faptul că ea se consumă chiar în timpul procesului de producţie al

transportului.

Valoarea de schimb creată în transporturi este determinată, ca la orice marfă, de

valoarea elementelor de producţie;

(forţa de muncă şi mijloacele de producţie)

consumate

f) raportată la desfăşurarea ei în timp, activitatea de transporturi este continuă,

fapt ce presupune, în cele mai multe cazuri, efectuarea prestaţiilor în mod neîntrerupt,

11

ziua şi noaptea, în zilele de lucru si în sărbătorile legale

Noţiunea de sistem unitar. Prin sistem de transport unitar se înţelege totalitatea

mijloacelor şi instalaţiilor de transport grupate după anumite criterii, dintre care cele

mai importante sunt: criteriul tehnic, geografic, administrativ, organizatoric, al obiectivului transportului
şi criteriul integrării în procesul de producţie

Caracterele juridice ale contractului:

a) este un contract de prestaţie de serviciu, transportul fiind o specie

a prestărilor de servicii, care conferă operatorului de transport

feroviar independenţă juridică faţă de celelalte părţi contractante.

Prestatorul de servicii şi în cazul operatorului de transport feroviar

aduce la îndeplinire contractul încheiat pe propriul său risc.

Consecinţele neexecutării îl privesc, în măsura în care nu poate să

invoce în favoarea sa un fapt exonerator de răspundere (forţa majoră sau cazul fortuit);

b) este un contract bilateral, întrucât dă naştere la obligaţii în sarcina

ambelor părţi contractante;

c) este un contract cu titlu oneros, întrucât fiecare parte are un folos

în schimbul prestaţiei sale. De exemplu, expeditorul urmăreşte

deplasarea, paza şi eliberarea mărfii la destinaţie, iar operatorul de

transport feroviar plata preţului;

d) în cazul transportului de mărfuri, contractul de transport este un

contract real, întrucât pentru încheierea lui valabilă este necesară

remiterea materială a mărfurilor ce urmează a fi transportate.

Caracterul real al contractului decurge din dispoziţiile art. 37(2) ale

Regulamentului de transport pe căile ferate, potrivit cărora contractul

de transport se consideră încheiat din momentul în care staţia de

predare a primit pentru transport marfa împreună cu scrisoarea de

trăsură

e) contractul de transport de mărfuri este un contract principal,

întrucât are o existenţă de sine stătătoare, chiar dacă s-ar părea că

existenţa sa depinde de alte contracte, cum ar fi: cel de vânzare

cumpărare, sau de furnizare de produse.

f) contractul de transport de mărfuri este un contract numit,

beneficiind de o reglementare specială şi expresă.

Având în vedere finalitatea contractului şi anume: deplasarea mărfii de la

expeditor la destinatar şi eliberarea ei, precum şi implicarea în acest contract a

furnizorului sau vânzătorului care devine expeditor şi a beneficiarului mărfii – denumit

destinatar, se crează aparenţa că el ar depinde de contractele care îl preced şi care pot fi

de furnizare sau de vânzare-cumpărare

Modalităţi de Încheiere a contractului de transport feroviar de

mărfuri;
a) prin comandă;

b) prin convenţie.

Transportul se solicită prin comandă scrisă, adresată operatorului de transport

feroviar, conform reglementărilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.

Comanda trebuie să conţină, potrivit art. 35 (2) din Regulamentul privind

transportul pe căile ferate din România, următoarele indicaţii: staţia de expediere,

staţia de destinaţie, felul mărfii, cantitatea, data şi locul unde are loc încărcarea, tipul

mijloacelor de transport, rechizitele de încărcare necesare

Acceptarea comenzii de către operatorul de transport feroviar se confirmă prin

semnătură şi ştampilă, sau prin mijloace electronice.

În cazul în care este vorba de transporturi complexe, se pot stabili condiţii

specifice privind comandarea acestora, prin intermediul convenţiei de transport

Condiţiile de validitate ale contractului de transport feroviar de mărfuri sunt

aceleaşi pe care le regăsim în materia contractelor civile şi comerciale şi anume:

capacitatea, consimţământul valabil exprimat al părţilor, obiectul şi cauza licită.

Capacitatea de a contracta trebuie analizată prin prisma dispoziţiei art. 949-

952 din Codul civil şi ale art. 4-11 din Decretul nr. 31/1954 (referitor la persoanele

fizice), precum şi ale art. 34 din acelaşi decret, referitoare la capacitatea de exerciţiu a

persoanelor fizice şi juridice.

24

Operatorului de transport feroviar i se cere în plus capacitatea de a fi

comerciant, în condiţiile art. 10 şi urm. Din Codul comercial.

Consimţământul părţilor contractante reprezintă o altă condiţie esenţială ce

se impune la încheierea contractului de transport feroviar de mărfuri.

Consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să existe, să

provină de la o persoană cu discernământ, să fie exteriorizat (exteriorizarea se poate

manifesta în diferite moduri: scris, verbal, gesturi etc.) cu intenţia de a produce efecte

juridice, să fie liber, serios şi să nu fie alterat de nici un viciu

Actul care face dovada raportului contractual se numeşte, potrivit
Regulamentului privind transporturile pe căile ferate din România
(art. 38), „scrisoare
de trăsură”.
26

Potrivit Regulamentului de transport pe C.F.R., art. 38(1), se stabileşte că

documentul de transport este scrisoarea de trăsură, iar modelele şi modul de

completare a acestora se stabilesc prin Normele Uniforme. Din formularea textului

rezultă caracterul imperativ al normei care prevede obligativitatea respectării formei

scrise. Forma scrisă se cere pentru probarea operaţiunii juridice şi nu pentru

valabilitatea ei. Acest lucru rezultă din formularea existentă în dispoziţiile fostului

Tarif local de Mărfuri C.F.R. Potrivit acestui act normativ, scrisoarea de trăsură

prevăzută cu ştampila staţiei de predare, constituie dovada încheierii contractului de

transport.

Potrivit art. 38 (3) din regulament, scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă

următoarele menţiuni obligatorii:

a) data întocmirii;

b) numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie să fie scrisă o singură

persoană fizică sau juridică;

c) denumirea staţiilor de expediţie şi destinaţie, conform nomenclatorului

staţiilor de cale ferată;

d) numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei singure persoane

fizice sau juridice;

e) numărul şi seria sigiliilor aplicate;

f) denumirea mărfii şi a modului de ambalare, iar pentru mărfurile periculoase,

denumirea prevăzută de RID – Apendice C la COTIF;

g) enumerarea detaliată a anexelor la scrisoarea de trăsură, necesară

formalităţilor administrative în parcurs;

h) numărul mijlocului de transport şi, după caz, al unităţii de transport

intermodal;

i) masa brută care să permită determinarea cantităţilor de marfă a expediţiei,

exprimată sub alte forme;

j) menţiunea privind modul de plată;

k) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrarii,

prezentului regulament;

27

l) numele şi adresa operatorului de transport feroviar care a încheiat contractul

de transport

Taxele reprezintă, prin natura lor economică, o formă specială a preţului pentru
o lucrare executată, sau un serviciu prestat.

Tariful reprezintă expresia unei categorii de preţ, într-un domeniu de activitate.

Prin urmare, taxa are la bază tarifele aferente felurilor expediţiei

Elementele avute în vedere pentru stabilirea taxei de transport

a) felul expediţiei: vagoane de transport intermodal (V.T.I);

34

b) denumirea mărfii şi coeficientul de corecţie corespunzător poziţiei tarifare a

mărfii, pentru expediţiile de vagoane;

c) felul vagonului (pe două osii şi pe mai multe osii), pentru expediţiile de

vagoane;

d) masa expediţiei;

e) distanţa de aplicare a tarifului;

f) alte condiţii prevăzute de tarif.

Destinatarul poate dispune Modificarea contractului de transport prin

dispoziţii ulterioare, dacă expeditorul nu a făcut, în scrisoarea de trăsură, menţiunea

„destinatarul neautorizat să dea dispoziţii ulterioare”, sau când expeditorul nu a luat în

sarcina sa tarifele aferente transportului pe calea ferată (art. 56 (1) din regulament).

Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

Modificarea poate consta în:

a) oprirea mărfii în parcurs;

b) amânarea eliberării ei;

c) eliberarea mărfii, în staţia de destinaţie, unei alte persoane decât

destinatarul înscris în scrisoarea de trăsură;

d) modul de îndeplinire a formalităţilor vamale sau ale altor autorităţi

administrative

operatorul poate refuza executarea dispoziţiilor ulterioare de

transport
Aceste cazuri sunt:

- executarea nu mai este posibilă în momentul în care dispoziţiile sosesc la

staţia care trebuie să execute;

- executarea este de natură să perturbe serviciul normal al expeditorului;

- executarea este contrară actelor normative în vigoare;

- valoarea mărfii, când este vorba de schimbare a staţiei de destinaţie, nu

acoperă, după aprecierea operatorului de transport feroviar, tarifele care vor greva

marfa la sosirea la noua destinaţie, cu excepţia cazului în care aceste tarife se plătesc,

sau plata lor se garantează imediat;

- plata prestaţiei de transport se face printr-un terţ şi acesta nu şi-a dat

acceptul în scris

obligaţiilor ce se nasc, în funcţie de trei momente esenţiale şi anume:

- obligaţii vizând predarea şi primirea mărfurilor pentru transport;
- obligaţii specifice perioadei de deplasare a mărfii;

- obligaţii legate de momentul eliberării mărfii.

Împiedicarea la eliberare
Se consideră împiedicare la eliberare dacă, în termen de 120 de ore de la ora

avizării, destinatarul refuză primirea expediţiei, nu poate fi găsit, nu ridică scrisoarea

de trăsură sau expediţia nu poate fi eliberată din alte cauze, cum ar fi: sechestru,

hotărâri judecătoreşti, marfă grevată de un ramburs neadmis sau alte situaţii similar

Termenul de executare a contractului de transport se prelungeşte cu

excepţia

cazurilor imputabile operatorului de transport feroviar, cu durata staţionării necesare

pentru:

a) verificarea expediţiei;

b) îndeplinirea formalităţilor cerute de organele vamale sau de alte autorităţi

administrative;

c) modificarea contractului de transport;

d) tratamente speciale ce trebuie acordate mărfii;

e) transbordarea sau refacerea unei încărcări efectuate defectuos de către

expeditor;

f) continuarea transportului pe mare, pe căi navigabile interioare sau cu

mijloace rutiere, dacă nu există legătură feroviară;

g) pentru alte cazuri prevăzute de Normele Uniforme;

h) orice întrerupere a traficului, care împiedică în mod temporar începerea sau

continuarea transportului, cum ar fi calamităţi naturale, evenimente de cale

ferată, incendii, greve, alte situaţii excepţionale. Cauza şi durata acestor

prelungiri trebuie să fie menţionate de operatorul de transport feroviar în

scrisoarea de trăsură
Situaţii în care este antrenată răspunderea operatorului de transport
feroviar
a. răspunderea operatorului de transport feroviar pentru pierderea mărfii
b. răspunderea operatorului de transport pentru lipsuri cantitative
c. răspunderea operatorului de transport feroviar pentru avaria mărfii
d. răspunderea operatorului de transport pentru depăşirea termenului de
executare a contractului de transport feroviar de mărfuri
e. răspunderea operatorului de transport feroviar pentru dol sau culpă gravă

Cauze de exonerare
a) pierderea, avarierea sau depăşirea termenului contractului de transport a avut
65
drept cauză o culpă a clientului, o dispoziţie a acestuia, care nu a rezultat dintr-o
culpă
a operatorului de transport feroviar, un viciu propriu al mărfii, cum ar fi
deteriorarea
anterioară, pierderea de masă sau de calitate şi altele similare sau alte împrejurări
care
nu pot fi puse în culpa operatorului de transport feroviar;
b) se constată diferenţă între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre transport
şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci când lipsa este evident nereală,
se
datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de ± 2%.