C4.2 Mod Progresist 2015 16

A L O rhitectura ocuire ras
CURSURILE 6+7:
ARHITECTURA “MODELELOR”
ALO 2015-16 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
ÎN LINIA MODELULUI IDEOLOGIC PROGRESIST
MODELULUI IDEOLOGIC PROGRESIST

accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI
REPREZENTANȚI:
Charles Fourier, Robert Owen, Victor Considerant, Etienne Cabet, Pierre-Joseph Proudhon, Benjamin Ward
Richardson, Jean-Baptiste Godin, Jules Verne, Herbert-George Wells etc.
consecința periculoasă a acestei linii de gândire: reificarea individului
VOM URMĂRI:
O1. dezvoltarea ideilor precursorilor:
Cum s-a ajuns la o anumită soluție aplicabilă în/prin proiect (și de ce)?
O2. locuirea din “perspectiva domestica”
Relatia cu “perspectiva monumentală”, cu concepția urbană în general
Nivelul “domestic”: formula de grupare
Tipul de locuință, modul de locuire,
Relația cu natura
Mijloacele puse în operă
accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI

reformatori sociali, socialiști utopici, oameni ai bisericii, filantropi, doctori… animați de idealuri umaniste, dorind o lume
mai bună, critică, teoretizează, caută soluții;
urmându-i pe utopiștii secolului al XVIII-lea, teoreticienii precursori ai curentului progresist se lansează în descrierea
orașului ideal
se înscriu pe linia raționalismului filozofiei Luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauză-efect
gândire orientată spre progres și viitor
propun un cadru spațial foarte riguros, logic, chiar rigid, specializat după activități principale (locuire, muncă, timp liber)
orașul este văzut ca loc al unei mai bune organizări sociale (alta societate, adesea o societate care constrânge și in care
individul este un “pion”)
o concepție abstractă asupra omului ca individ-tip (determinarea științifica a unui “model uman”), ceea ce duce la
încercarea de a-i crea un cadru satisfăcător printr-o analiza științifică;
pornind de aici, introduc în propunerile lor exigente igieniste: verdeață, aer, lumina, ocupații legate de cultura
pamantului; spații deschise
cred ca analiza rațională poate determina o ordine-tip, aplicabila universal grupărilor umane; dar propunerile pe care le
fac sunt adesea sisteme constrângătoare
consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului
PUNEREA ÎN PRACTICĂ A ACESTOR IDEI urmează două aspecte:

1. Apartamentul rațional (unitatea locativa /casa)
2. Orașul
3. Construcția
à CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUIRII
Tony GARNIER (1864-1948)

1917 - Une cité industrielle
Răspuns foarte inovator la problematica unui oraș “industrial”
1901-1904 - proiectul unui oraș “complet”, descris în detaliu (editat 1917)
1905-1930 - îl pune in opera la Lyon
LOCUIREA:
locuire individuală: simplitatea volumelor, standardizare, decorație puțină,
ordine în decuparea insulelor urbane
locuire colectivă – echilibru între spațiul public și spațiul “semi-public”, utilizarea
betonului armat
ORAȘUL:
Primele tentative de segregare funcțională; spațiile verzi ca elemente izolante;
Tony GARNIER - Une cité industrielle
1905-1930 -Tony
GARNIER - Cité des
Etats Unis - Lyon
LE CORBUSIER (1887-1965)
1914 – Maison Domino
1922 - Immeubles-villas, Sans lieu
1925- Pavillion de l’esprit nouveau
1925- Immeuble-villas, Boulogne-sur-Seine, France,
1925 – Oraș grădină. Fără loc
1926 – Urbanisme
1930, 31, 32, 1935 – La ville radieuse
După RM2 – realizări Unite d’habitation
Walter GROPIUS (1883-1969)

ȘCOALA BAUHAUS
Constructiviștii sovietici
anii 1920:
ASNOVA (1923, funcționaliștii),
OSA (1925, constructiviștii)
VKHOUTEMAS
(1920, scoală comparabilă cu Bauhaus-ul)
El Lisitzki, Okhitovici, Sabsovici,
Moisei Ginzburg
(noi tipuri de locuințe: “condensatori sociali”;
1928-conceptul de “casă comună” cu servicii integrate),
Leonidov / May (planul Magnitogorskului, 1929),
Miliutin (conceptul de așezare liniară de producție) etc.
cultura raționalistă a locuinței: APARTAMENTUL
SE REFERĂ LA:
1/ apartamentul modern în general – se
adresează oricaror utilizatori moderni
2/ un standard minimal de locuire civilizată
și igienică– se adresează în mod special
locuinței economice
STANDARDUL MINIMAL DE LOCUIRE
o limită sub care să nu se poată scădea,

dedus rational: nevoi, obiecte, relații, spațiu.
De ex.:
1950 - Ministerul Reconstructiei și Urbanismului din Franța recomanda:
cameră părinți - 12mp; cameră copii - 10mp; living - 16mp; ap.4 cam - 70mp
Standardele lui Marcel Lods sunt superioare:
cameră părinți -13mp; cameră copii - 8 mp; living - 30mp; ap. 4 cam - 84mp
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ
RAȚIONALĂ
« În locuința tradițională funcțiunile
camerelor sunt distribuite la
întâmplare; parcursul vieții diurne
(punctat) și al vieții nocturne
(continuu) se intersectează în mod
dezordonat.
În locuința modernă funcțiunile
camerelor sunt distribuite astfel încât
să formeze două zone distincte: diurnă
și nocturnă; parcursurile lor nu se
intersectează. »
1928 - Alexander Klein

analiză publicată pentru un Institut de
cercetare german
apartamentul modern:
DEMOCRATIZAREA APARTAMENTULUI BURGEZ
DE LA MODELUL DE LOCUIRE NOBILIAR:
zona de “aparat”
zona de “apartamente”
APARTAMENT:
- până la jumătatea sec. XIX, desemnează ansamblul format de o cameră și
dependințele ei;
într-o locuință puteau exista mai multe apartamente;
- după 1850: desemnează locuința însăși (ansamblu de camere constituind o
locuință completă), termen dublat de cel de logement (care apare tot atunci)
pentru a califica o locuință modestă.
NOUA CONCEPTIE DESPRE INTIMITATE:
Specializarea încăperilor locuinței începe de prin sec. XVII
DISTRIBUTIE (DISTRIBUTION)
-la început, desemnează organizarea, afectarea, structurarea camerelor unei
locuințe; (ex. 1832, Quatremere de Quincy) = la division, l’ordre et
arrangement des pièces qui forment l’intérieur d’un édifice.
- azi, în vocabularul curent = circulațiile într-o construcție; sistemul distributiv
privește scările, culoarele, zonele de trecere, deci numai o parte a organizării /
structurii unui volum plin.
ECHIPARE, NU MOBILARE
(Și atunci ce caută acoperișurile acestea inutile peste vilele dimprejur?)
De ce ferestre rare și împărțite în carouri, de ce case atât de mari cu

multe camere închise cu cheie?
De ce aceste dulapuri cu oglinzi, aceste spălătoare și aceste comode?
De ce aceste biblioteci ornate cu frunze de acant, aceste console, aceste
vitrine, aceste dulapuri
de veselă, de argintărie, aceste bufete de serviciu?
La ce bun aceste lustre imense? La ce bun aceste șeminee?
De ce aceste perdele cu baldachin? De ce acest tapet de damasc pe
perete, îngroșat de culoare și de model?
La dvs. în casă nu se vede lumina zilei… și voi lua înapoi la mine tabloul
de Picasso pe care vi-l adusesem,
căci nu s-ar vedea oricum în bazarul din interiorul dvs.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ RAȚIONALĂ

ÎN ARHITECTURA LOCUINȚEI EXISTAU
ANTECEDENTE ȘI ÎN ACEST SENS:
1869 - În arhitectura americană, Catherine
Beecher pune pentru prima oară în lumină
necesitatea organizării raționale a casei pe
aceleași principii ale economiei de timp și de
spațiu (deja existente în gândirea / organizarea
producției industriale)
The American Woman’s House (împreună cu
sora sa, scriitoarea Harriet Beecher Stowe):
citează ca exemplu bucătăria de vapor
1869 - Pullman breveteaza “vagonul
restaurant”
Înlocuirea ideii de mobilare prin
cea de echipare:
BUCĂTĂRIA MODERNĂ:
1926 , arh. Margarete Schutte-Lihotzky -
bucătăria tip Frankfurt
1930 - Lillian M. Gilbreth - studiul unei
bucătării pentru producția industrială
OBLIGATIVITATEA BĂII ȘI
WC-ULUI ÎN ORICE LOCUINȚĂ
1926 , arh. Margarete Schutte-Lihotzky - bucătăria tip

Frankfurt
Cereți o sală de baie în plină lumină...
Un perete în întregime din sticlă care să se deschidă către o
terasă... Cereți o cameră de zi mare în locul tuturor salonașelor.
Cereți ziduri albe în dormitor, în camera de zi, în sufragerie…
Cereți instalarea luminii electrice în scafe mascate sau
proiectoare. Cereți aspirator.
Nu cumpărați decât mobilă practică și niciodată mobilă
decorativă.
Desființați mobilele și covoarele orientale…
Cereți un garaj pentru mașină, bicicletă și motocicletă …
Închiriați apartamente mai mici ca acelea în care v-au obișnuit
părinții dumneavoastră.
Gândiți-vă la economia gesturilor dumneavoastră, a întreținerii
și a gândurilor.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
Înlocuirea mobilierului prin

echipament = eficiență,
funcțiune exactă, economie de
timp, de oboseală, de bani.
Rezultă economie de spațiu în

apartament și economie de
bani, la fel ca și în cazul
avionului, al vagonului de
dormit, al mașinii.
DE AICI, IDEEA MAȘINII DE LOCUIT

STANDARDUL MODERN DE LOCUIRE
STANDARDUL este mai mult decât o chestiune

“tehnică”; el are o dimensiune calitativă și culturală:
“Standardul este o necesitate de ordine adusă în

activitatea umană.
Standardul se stabilește pe baze certe, nu arbitrare.” (Le
Corbusier)
“MAȘINA DE LOCUIT”
MAISON CITROHAN / LE CORBUSIER
“Maison en série "Citrohan" (pour ne pas dire Citroën). Autrement dit, une maison comme mie auto, conçue
et agencée comme un omnibus ou une cabine de navire. Les nécessités actuelles de l'habitation peuvent être
précisées et exigent une solution. Il faut agir contre l'ancienne maison qui mésusait de l'espace. Il faut
(nécessité actuelle: prix de revient) considérer la maison comme une machine à habiter ou comme un outil.
Lorsqu'on crée une industrie, on achète l'outillage; lorsqu'on se met en ménage, on loue actuellement des
appartements imbéciles. Jusqu'ici on faisait d'une maison un groupement peu cohérent de nombreuses
grandes salles; dans les salles il y avait toujours de la place en trop et toujours de la place en pas assez.
“MAȘINA DE LOCUIT”
Maison en série "Citrohan" (pour ne pas dire Citroën). Autrement dit, une maison comme mie auto, conçue et
agencée comme un omnibus ou une cabine de navire. Les nécessités actuelles de l'habitation peuvent être
précisées et exigent une solution. Il faut agir contre l'ancienne maison qui mésusait de l'espace. Il faut
(nécessité actuelle: prix de revient) considérer la maison comme une machine à habiter ou comme un outil.
Lorsqu'on crée une industrie, on achète l'outillage; lorsqu'on se met en ménage, on loue actuellement des
appartements imbéciles. Jusqu'ici on faisait d'une maison un groupement peu cohérent de nombreuses
grandes salles; dans les salles il y avait toujours de la place en trop et toujours de la place en pas assez.
Aujourd'hui, heureusement, on n'a plus assez d'argent pour perpétuer ces usages et comme on ne veut pas
considérer le problème sous son vrai jour (machine à habiter) on ne peut pas construire dans les villes et une
crise désastreuse s'en suit; avec les budgets, on pourrait construire des immeubles admirablement agencés,
à condition, bien entendu, que le locataire modifie sa mentalité; du reste, il obéira bien sous la poussée de la
nécessité. Les fenêtres, les portes doivent avoir leurs dimensions rectifiées; les wagons, les limousines, nous
ont prouvé que l'homme passe par des ouvertures restreintes et que l'on peut calculer la place au centimètre
carré; il est criminel de construire des W.-C. de quatre mètres carrés. Le prix du bâtiment ayant quadruplé, il
faut réduire de moitié les anciennes prétentions architecturales et de moitié au moins le cube des maisons;
c'est désormais un problème de technicien; on fait appel aux découvertes de l'industrie; on modifie
totalement son état d'esprit. La beauté? Il y en a toujours lorsqu'il en existe l'intention et les moyens qui sont
la proportion; la proportion ne coûte rien au propriétaire, mais seulement à l'architecte. Le cœur ne sera
touché que si la raison est satisfaite et celle-ci peut l'être quand les choses sont calculées. Il ne faut pas avoir
honte d'habiter une maison sans comble pointu, de posséder des murs lisses comme des feuilles de tôle,
des fenêtres semblables aux châssis des usines. Mais ce dont on peut être fier, c'est d'avoir une maison
pratique comme sa machine à écrire.
LE CORBUSIER - METAFORA “MAȘINII DE LOCUIT”
se referă la mai multe dimensiuni ale locuinței moderne pe care Le Corbusier le clama:
– producția de serie (nu neapărat/nu încă prefabricare) derivată din stabilirea standardului locuințe
• ridicarea explicită și programatică a problemei condițiilor de locuire medii
• definirea locuinței medii în termeni cantitativi (dimensiune, număr de încăperi etc.), în termenii dotărilor
minimale (săli de baie, grupuri sanitare, bucătărie, grădină etc.), dar și în termeni explicit calitativi (ventilație și
lumină naturală) sau implicit prin spațiile considerate minimul necesar și suficient al locuinței
– argumentul economic de a ieftini construcția de locuințe în condițiile creșterii calității, aidoma progresului din industria
automobilului;
– funcționarea impecabilă a locuinței privită ca echipare – cadru al vieții culturale a omului modern;
LE CORBUSIER
LOCUINȚA MODERNĂ – “MAȘINĂ DE LOCUIT” ȘI “PALAT”
Mai mult decât eficienţă, “maşina de locuit” presupune găsirea unui plan de natură să ilustreze echilibrul
unui nou mod de viaţă. Pe de altă parte locuinţa modernă este “palat” pentru că fiecare organ al casei, prin
calitatea dispunerii în cadrul ansamblului, se poate găsi într-un raport emoţionant, care dezvăluie
grandoarea şi nobleţea unei intenţii.
Dubla definire a locuinţei ca maşină de locuit şi palat, caracterizează o arhitectură care îşi împlineşte rolul
funcţional urmărind totodată o înaltă intenţie arhitecturală: a emoţiona prin grandoarea acestei intenţii.
Arhitectura se găseşte, dincolo de simplul răspuns la nişte cerinţe, în emoţia pe care contactul cu opera de
arhitectură o provoacă: Celor care, absorbiţi acum de problema «maşinii de locuit» declarau: «arhitectura
înseamnă a servi», le-am răspuns: «arhitectura înseamnă a emoţiona».
Étude d'habitation H.E.M., Roubaix © FLC/ADAGP

cultura raționalistă a locuinței: CONSTRUIREA
Problema e sintetica: intereseaza economia tarii – va antrena autoritatea in deciziile radicale, de o importanta vitala.
Autoritatea se teme; va ramane ca industria sa-i dea curajul necesar.
Marea industrie trebuie sa se ocupe de constructie si de locuinta ca de un produs universal, ca de paine!
1914 - LE CORBUSIER: CASA DOMINO
1945 - LE CORBUSIER:
UNITE D’HABITATION, MARSILIA
de la APARTAMENT la IMOBIL și ORAȘ
LE CORBUSIER
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLE-VILLAS, LA ORAȘUL CONTEMPORAN DE 3
MILIOANE DE LOCUITORI
LE CORBUSIER – NOUL ORAȘ
1921 - PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU LA IMMEUBLE-VILLAS
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare cu
grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces pe cursive
un alt fel de relatie casă-stradă;

un alt fel de “vecinătate”
LE CORBUSIER – IMMEUBLE-VILLAS
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLE-VILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare cu
grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces pe cursive
un alt fel de relatie casă-stradă;

un alt fel de “vecinătate”
LE CORBUSIER
Locuința (nu casa sau imobilul) devine elementul principal și elementul funcțional minim, de la care
se demontează formele tradiționale de organizare și se studiază altele, răspunzând unei game
întregi de exigențe, vechi și noi.
1925 – cite-jardin, sans

lieu
Ceci est la suite directe des
"immeubles-villas". A la base de
l'habitation, se trouve la réforme de
l'urbanisme. La vie moderne exige la
récupération des forces nerveuses ;
il faut faire du sport. Où? Très loin,
en banlieue ? C'est inopérant! Le
sport doit être au pied de la maison.
Et, de là, une attribution particulière
des superficies généralement
affectées aux petites maisons de
cités-Jardins. Ici, les maisons
alvéoles proposent une solution
nouvelle des lotissements de
banlieue sous la forme de vastes
Cité jardin, sans lieu boulevards "à redents" de haute
tenue architecturale.
© FLC/ADAGP
de la imobil la ORAȘ
LE CORBUSIER - NOUL ORAȘ
Locuința (nu casa sau imobilul) devine elementul principal și elementul funcțional minim, de la care
se demontează formele tradiționale de organizare și se studiază altele, răspunzând unei game
întregi de exigențe, vechi și noi.
analiza diverselor
tipuri de orașe /
scheme de
țesuturi
LE CORBUSIER - ORAȘUL CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI (a se revedea cursul IAC)
LE CORBUSIER
1923/1925: orașul pentru
3.000.000 locuitori
(+ … în orașe-grădină
înafara lui)
toate locuințele sunt

construite după modelul
Pavillion de l’Esprit
Nouveau
modelul formal al
noului oraș
LE CORBUSIER –
LE CORBUSIER – NOUL ORAȘ
LE CORBUSIER – “ORAȘUL- PARC”
“diversele tipuri de edificii, diseminate în
vegetație, astfel încât fiecare apartament să
se deschidă către plantații și către cer, iar
pietonii să circule nestânjeniți de mașini…
constituie orașul modern, peisajul orașului
nou, dominat de cursul soarelui.”
LE CORBUSIER – “ORAȘUL- PARC”
“diversele tipuri de edificii,
diseminate în vegetație, astfel încât
fiecare apartament să se deschidă
către plantații și către cer, iar
pietonii să circule nestânjeniți de
mașini… constituie orașul modern,
peisajul orașului nou, dominat de
cursul soarelui.”
orașul
LE CORBUSIER
UNITÉ D’HABITATION: CARTIERUL PE VERTICALA
MARSILIA 1948-1952
REALIZĂRI ÎNAINTE DE RM2
1/ CARTIERELE MODEL/MANIFEST
1927 “DIE WOHNUNG” Weissenhof Siedlung / Stuttgart
Expoziție organizată de Deutsche Werkbund, cu participarea arhitecților cu afinități
moderne / progresiste din toată Europa
Prima mișcare de anvergură europeană în acest sens

Deși condamnată de tradiționaliști ca “sat arab”, are mare succes și un număr foarte
mare de vizitatori.
SE ÎNCEARCĂ REPETAREA EXPERIENȚEI ÎN MULTE ALTE ȚĂRI:
după 1928: Breslau (Wroclaw/Polonia); colina Baba / Praga; Budapesta…
SIEDLUNGEN + ORASELE GRĂDINĂ FRANCEZE – loc de experiment
2/ SE RĂSPÂNDESC IDEILE
3/ MODALITAĂȚI NOI DE CONSTRUCȚIE (ȘI DE PROIECTARE)
cartiere model
NOUL ORAȘ – CARTIERELE MODEL/MANIFEST
1927 – WEISSENHOF
SIEDLUNG
Deutscher Werkbund
alături de toți
arhitecții progresiști
din Europa
cartiere model
WEISSENHOF SIEDLUNG, 1927
orașul
orașul
le corbusier j.j.p.oud scharoun
mies van der rohe behrens schenk
siedlung
SIEDLUNG-UL GERMAN ÎN LINIA PROGRESISTA

SIEDLUNG: AȘEZARE
Desemnează ansamblurile/cartierele de locuințe construite în perioada raționalistă în zonele
periferice ale oraselor germane.
Are și sensul de colonie de locuințe pentru muncitori, cum au fost cele propuse pe la mijlocul
secolului al XIX-lea în orasele germane, sau cele construite pentru soldați după primul război
mondial prin programul edilitar din perioada nazistă. Se configurează ca locuire a nucleelor
familiale în locuințe unifamiliale sau în imobile joase, în afara orașului.
După 1918, începe să fie considerat ca o așezare tipic urbană, ca rezultat al reflecției asupra
raporturilor dintre zonele de locuit și dezvoltarea orașelor.
Din 1925, apare tentativa de coordonare și de repetare a tipologiei rezultate din raționalizarea
schemelor tradiționale de locuire (1918, Lindenhof, arh. M. Wagner; 1925, Berlin-Dehlem, fratii
Luckhardt; 1925, Berlin, Britz si Frei Scholle, arh. B. Taut).
Între 1925 și 1932, reprezintă câmpul de experimentare a locuinței economice și o contribuție
deosebită la cuceririle mișcării raționaliste.
siedlung
FRANKFURT-UL LUI ERNST MAY
Siedlung-uri Frankfurt (1927)
arh. Ernst May
Römerstadt
Westhausen
Praunheim
Peste 15.000 de apartamente în 5 ani.
În general, locuințe colective mici, compacte, asociate cu
dotări comunitare (terenuri de joacă, școli, teatre…).
Folosește prefabricarea și tipizarea.
Chestiunea igienei „democratice”: acces egal și neîngrădit la
lumină naturală, aer, spații publice.
Hibrid progresist / culturalist
siedlung
Römerstadt (1927-1928) :
1220 locuinte
siedlung
Westhausen (1929-1931) : 1532 locuinte
siedlung
Estetica urbană: de la insula tradițională la imobilul-bară
1 - țesut tradițional: Camillo Sitte

2 – oraș gradină: Unwin & Parker
3 - «dizolvarea insulei urbane»: Ernst May
orașele-grădină franceze
•Cartea lui Howard se traduce în 1902;
•Georges Benoît-Lévy popularizează ideile și le transformă;
•Ideile sunt adaptate de deputatul socialist Henri Sellier, care socotește nepotrivită construcția de orașe complete
autosuficiente și independente (potrivite modelului englezesc), în timp ce “ansambluri de locuințe care să asigure
descongestionarea Parisului și a periferiilor sale ... prezintă maximum de confort material și de igienă”.
•Sub impulsul dat de Sellier, Oficiile HBM (Habitations a Bon Marché) ale Departamentului Seine- ei vor construi, în anii
1930, cincisprezece orașe-grădină (cca. 20 000 de locuințe): Plessis- Robinson, Chatenay-Malabry, Suresnes, Stains, Drancy,
Pré-Saint-Gervais etc.
•Pe de altă parte, sub influența ideilor CIAM-urilor, și mai ales a constrângerilor financiare și spațiale, ele vor
face din ce în ce mai mult loc locuințelor colective: blocuri turn amplasate în masa de vegetație, așa cum se
vor construi și după război (Cite de La Muette, la Drancy, arh. Beaudouin și Lods, început în 1933 și dărâmat în
1976).
"La Butte Rouge" Chatenay-Malabry
C i t é d e La Mu e t t e – Fr a n ce Ma r ce l Lo d s , E u gé n e B e a u d o u in , 1932-1934
SE RĂSPÂNDESC IDEILE: CIAM-URILE
CONGRESELE INTERNAȚIONALE DE ARHITECTURĂ MODERNĂ

(CIAM)
fondate în 1927 la La Sarraz / Elveția
devin organul de difuzare a ideilor progresiste
LOCUINȚA face obiectul central al primelor CIAM-uri (sub influența oamenilor

de la Bauhaus)
1928-CIAM 1 - La Sarraz
1929-CIAM 2 - Frankfurt:
Concepția locuinței standard cu suprafață mică
Raport: Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
1930-CIAM 3 - Bruxelles: Lotizarea rațională

Practica de arhitectură urmează aceste idei, experimentând în diferite măsuri.
cultura raționalistă a locuinței
1929-CIAM 2 - Frankfurt
Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
cultura raționalistă a locuinței / orașul
1930-CIAM 3 - Bruxelles: Lotizarea rațională
Construcția orizontală și construcția verticală, două forme de locuință diferite în esență, nu sunt –
în sine – nici bune nici proaste; ele trebuie numai utilizate diferit, astfel încât să-și dovedească
calitățile specifice.
Indubitabil, marele oraș nu se poate lipsi nici de imobilul colectiv, nici de casa individuală; deci va
trebui să cercetăm toate condițiile și posibilitățile de folosire a locuinței pe verticală.
Imobilul colectiv, un tip de construcție util și departe de a fi dăunător sănătății, a fost discreditat
de modul în care a fost folosit!
Walter Gropius
DE LA LOCUINȚA INDIVIDUALĂ LA
LOCUINȚA COLECTIVĂ
(APARTAMENT), TOATE ACESTE
CĂUTĂRI CONSTITUIE CÂȘTIGUL
MODERNITĂȚII
orașul
Ludwig Hilbersheimer (1885-1967) :
Orașul pe verticală / Urbs in horto
- Membru al grupurilor de avangardă; din
1929, profesor la Bauhaus; din 1938 lucreaza
cu Mies in SUA și predă la IIT.
Incepând din 1927 (City Plan) - dezvoltă idei de
descentralizare a marilor orașe și ierarhii/tipuri
de străzi, care să devină un sistem global și
adaptabil de proiectare urbană (The new town
center, 1944), și să dizolve gradat marile orase
în peisajul natural, in sensul creării unei relații
sustenabile între oameni, industrie și natură.
orașul
Orașul linear
Arturo SORYA Y MATA (1844-1920)
1882 – 1886:
“Forma orașului este și trebuie să fie derivată din necesitățile de
locomoție”
Orașul = o stradă extensibilă, “de la Cadix la St. Petersburg”
Ex.: Ciudad lineal de Madrid
Model de creștere urbană controlată, în lungul liniilor de infrastructură; segregare

funcțională.
Ideile și modelul orașului linear sunt adesea puse față în față cu orașul-gradină al lui
Ebenezer Howard, cu care este contemporan (ca teorie și proiecte pilot).
orașul
Orașul dezurbaniștilor ruși
anii 1920:
ASNOVA (1923, funcționaliștii), OSA
(1925, constructiviștii) VKHOUTEMAS
(1920, scoală comparabilă cu Bauhaus-
ul)
El Lisitzki, Okhitovici, Sabsovici,

Moisei Ginzburg (noi tipuri de locuințe:
“condensatori sociali”;
1928-conceptul de “casă comună” cu servicii
integrate),
Leonidov / May (planul Magnitogorskului,
1929),
Miliutin (conceptul de așezare liniară de
producție) etc.
orașul
LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
“Revoluția urbanistică este

singura care poate instaura
condițiile unei revoluții reale a
artei și a locuinței !”
orașul
LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
-Reflectează asupra și se
inspiră din multe dintre
ideile în circulație și
experiențele momentului;
- În paralel, critică modul
tradițional de edificare a
orașului, pentru a găsi
formula de oraș potrivită
timpurilor noi și modului de
viață modern (formulă care
va înlocui orasul vechi).
- Sunt enunțate funcțiunile
orașului: locuirea, munca,
cultivarea trupului și
sufletului, circulația și se
definesc caracteristicile lor în
opoziție cu orașul
postliberal. 1936 - proiect de
ASANARE A INSULEI
INSALUBRE
Comparație dintre ocuparea terenului cu 500 locuințe individuale în orașul grădină și în
unité d’habitation
orașul
în Charta de la Atena
!
orașul
CIAM IV CHARTA DE LA ATENA
Dezbate problema orașului funcționalist în termeni foarte pragmatici:
1935 - rezolutiile congresului (încorporate în La

ville radieuse)
1942 - Josep Lluis SERT - Can our Cities Survive?
1943 - LE CORBUSIER - CARTA DE LA ATENA

(1945 - se traduce și publică în România)
Paris, 1943
Bucuresti, 1945 orașul
în Charta de la Atena
! !
orașul
CIAM 4 / 1933 - Carta de la Atena
Incepand cu 1928, CIAM-urile, tinandu-si adunarile in diverse orase ale Europei au concentrat energiile pana
atunci dispersate. In 1933, a fost Atena... In perioada de opresiune si de refulare a profesiunii (arhitectura si
urbanism) din 1941-1942, numele Atenei a aparut ca un scut stralucitor si cuvantul de Carta ca o injonctiune
/un ordin precis/ de gandire dreapta. ... Trebuia redactata, coordonata, pusa in mainile publicului o materie
complexa, trebuia gasita in aceasta epoca tulburata o forma cat mai anonima posibil, care sa nu
compromita, printr-un nume reprobat ca al meu, obiectivele cautate de aceasta publicare.
Oare s-au schimbat mult lucrurile saisprezece ani mai tarziu?
O mutatie imensa, totala, cuprinde lumea: civilizatia masinista se instaleaza peste dezordine, improvizatie,
ruine... Dureaza de un secol!... Dar e un secol in care urca si o noua seva... Un secol in care clarvazatorii au
adus idei, notiuni, si au facut propuneri...
Poate va veni o zi...
Le Corbusier, Aujourd’hui (préface à une réimpression), 1957
CE S-A ALES DE ACESTE IDEI? DIN ACEASTA EPOPEE EROICĂ A RAȚIUNII ȘI A IDEALURILOR?
REALITATEA E MAI COMPLEXĂ - MULTE APLICAȚII ATIPICE; NUMĂRUL MARE ȘI LEGILE
PROFITULUI LE „CONFISCĂ”
NU SE POATE VORBI DESPRE APLICAREA “PURĂ” A IDEILOR RADICALE ALE IDEOLOGIEI

PROGRESISTE ÎNAINTE DE CEL DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL; EXPERIENȚELE SUNT
MAI DEGRABĂ HIBRIDATE SAU ÎN FORMĂ MAI BLÂNDA
ORASUL FUNCTIONALIST NU ESTE PUS ÎN PRACTICĂ ȘI RAMANE NEEXPERIMENTAT, LA
NIVELUL IDEILOR CARTEI DE LA ATENA
MARELE CÂȘTIG: RAȚIONALIZAREA LOCUINȚEI ȘI STABILIREA STANDARDELOR MINIMALE
PENTRU O LOCUIRE DECENTĂ; ÎNCERCAREA DE A PRODUCE LOCUINȚE MAI IEFTINE ȘI
MAI BUNE
veriga lipsă
PUNEREA IN APLICARE A CHARTEI DE LA ATENA

veriga lipsă între locuință și oraș:
TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE CLARENCE PERRY
Ideea de cartier apare și în schemele de oraș-grădină ale lui
Howard, sub denumirea de Ward: cca. 5000 de locuitori în jurul
școlii.
1920 - Clarence Perry dezvoltă conceptul de neighbourhood unit
(unitate de vecinătate) în cadrul New York Regional Plan
Association (1929), care va fi aplicat aproape sistematic în
strategia și concepția New Towns (Anglia de după război).
(http://en.wikipedia.org/wiki/File:New_Town_COI.ogv)
Chestiunea se situează în cadrul dezbaterii despre cum trebuie să

fie și ce să conțină “unitatea elementară a orașului” și despre
cartier, ca unitate de coeziune urbană.
Perry sintetizează observația empirică a unor operații urbanistice
în curs cu anumite chestiuni sociale și educative, pentru a stabili,
dacă nu un standard in sensul propriu (asa cum se va încerca mai
târziu în Europa),
cel puțin o serie de indicații calitative, utile pentru agențiile
publice de housing, pentru patronii filantropi sau chiar pentru
marketingul publicitar în domeniul speculației imobiliare.
veriga lipsă între locuință și oraș: unitatea de vecinătate
Mai multe unități pot compune o așezare sau un nivel
intermediar, grupat în jurul unui centru mai echipat
(comerț mai important, bibliotecă sau centru cultural,
echipamente sportive etc.).
Această idee se înscrie pe aceeași linie de gândire

prin care s-a dedus și locuința: de la nevoile
elementare, la obiecte, camere, apartament,
imobil…
LA FEL SE POATE PROIECTA ȘI ORAȘUL
.
1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

Mai multe unități pot compune
- o așezare
- sau un nivel intermediar, grupat în jurul unui
centru mai echipat (comerț mai important,
bibliotecă sau centru cultural, echipamente
sportive etc.) Ex.:
- raioanele sovietice (40 000 de
locuitori în orașele noi, mai mari în orașele
vechi);
- cartierele din Harlow (New Towns, Anglia);
- noile urbanizări olandeze (cca. 100000 de
locuitori în Amsterdam Vest, Sud, Nord și Sud-
Est).
preluarea teoriei unității de vecinătate
Principiul se regăsește, prelucrat și
cu oarecare diferențe, în:
- cartierele noi suedeze și olandeze

(ceva mai mari și mai dense, cu
locuințe plurifamiliale, dar tot la
scara pietonului);
- satele new communities
americane;
- cartierele orașelor noi ungurești;
- microraioanele urbanismului
sovietic.
1956-58 cartier la Hengelo, Olanda - Bakema & Van den Broek

NEW TOWNS, ANGLIA

Stevenage, 1946
- -*
l .
'
SUPERQUADRAS - Brasilia – unitățile de
locuit din superquadras
Fiecare cuprinde 2500 - 3000 de locuitori,
4 superquadras formează o unitate mai
complexă de 10 000 - 12 000 de locuitori
MARILE ANSAMBLURI FRANCEZE:
(GRANDS ENSEMBLES)
La Grande Borne (lângă Paris),

Emile Aillaud, 1967
Sarcelles, 1954-1974
Carta de la Atena
CUM A FOST SCRISĂ, CITITĂ ȘI APLICATĂ?
S-AR PUTEA DISCUTA MULTE:

SPERANȚA POSTBELICĂ ȘI RETORICA NOULUI
INTERESUL ECONOMIC PREVALENT
INTERESUL POLITIC
CONFISCAREA UNEI REVOLUȚII
“STILIZAREA” MIȘCĂRII MODERNE
“VINA” ARHITECȚILOR
AVATARURI: MARILE ANSAMBLURI PRETUTINDENI, TIPIZARE, MODULARE,
INDUSTRIALIZARE, PREFABRICARE, PIERDEREA IDENTITĂȚILOR LOCALE…
citiri diferite
cazul celor două Germanii
În pofida condițiilor diferite ale tramelor economice respective, paradigmele planificării urbane au fost relativ
asemănătoare în ambele:
-în RDG: noile arii urbane – modelate de promotorii comunali (statul) + de industria de stat; locuințele =
construite și proiectate de marile trusturi ale statului centralizat;
-în RFG: achiziția de terenuri în orașe + operațiile de housing la periferiile marilor orașe – finantațe mai ales
de societăți publice (ex. Neue Heimat)
La început, în ambele s-a continuat linia experiențelor câștigate în materie de housing în perioada 1920-30.
Pentru prima oară, în ambele se implementau cu adevarat, pe scară largă, locuințe muncitorești bazate pe
standarde minimale definite legal.
Leninsplatz, Berlin-Friedrichshain, 1868-1970 (RDG)

La început, în ambele s-a continuat linia experiențelor câștigate în
materie de housing în perioada '20-'30.
Destul de devreme s-au diferențiat două căi distincte, ca rezultat al
celor două moduri diferite de producție, dar și a paradigmei
arhitecturale divergente:
-în E: modelul dominant = complexul urban compactat
-în V: ansambluri de blocuri lineare în compoziție liberă + puncte ca
repere urbane și case înșiruite în cartiere înafara orașelor.
Ambele au favorizat construcția multietajată.
Pentru prima oară se puneau cu adevărat în practică
-la scară mare – locuințe muncitorești bazate pe standarde minimale definite legal
-în ambele Germanii a predominat un set redus de tipologii de planuri de etaj
-în V: s-au facut mai multe experimente de
locuire colectivă și individuală
relative similitudini formale E-V
După cel de al doilea război mondial, blocurile, urmând cu precădere noua regulă urbană
în “marile ansambluri”, reprezintă cel mai vizibil și mai uniform răspândit produs al
urbanismului european și cea mai frecventă tipologie europeană de locuire construită
vreodată, cu un maxim în anii 1960-70, după care descrește în urma unei critici
sistematice.
Ca regulă generală, în spatele acestui boom stau:
criza de locuințe,
nevoia de a îmbunătăți condițiile de locuire, dezvoltarea unor tehnologii inovatoare, încrederea în
posibilitățile reformatoare ale MM, dorința de a controla peisajul periferiilor, competiția dintre
municipalități (uneori chiar țări),
suportul guvernamental pentru soluții radicale în rezolvarea problemei locuinței - ocupând
desigur ponderi inegale în diversele țări și regimuri politice.
Cu excepția notabilă a URSS (unde construcția stalinistă a blocurilor înalte pentru clasele
muncitoare este în avans și chiar dă un impuls teoriilor și cautărilor moderniste), în unele
țări foste comuniste (printre care și România), acest maxim se situează puțin mai târziu și
se întinde și în anii 1980.
(de citit AM.Zahariade, Blocuri trecute, blocuri viitoare în Simptome de tranziție, 2009)
CRITICA“MODELELOR”
CRITICA DIN AFARA PROFESIUNII
Încă de la început, gândirea prin modele este criticată din diverse direcții profesionale pentru
schematismul și abstractizarea în exces.
CRITICA DIN INTERIORUL PROFESIUNII

Pe măsură ce construcția se amplifică, arhitecții încep să intuiască limitele modelelor / soluțiilor,
își asumă criticile din afara profesiunii și caută ieșiri din impasurile în care îi duce ideologia
aplicată reductiv.
Direcțiile contemporane de proiectare a locuinței urbane s-au conturat în urma criticii

proiectării prin modele, în mod special a modelului progresist.
Din ambele direcții, în centrul criticii stau ORAȘUL și LOCUIREA

(în contextul societății contemporane și a transformărilor pe care le-a adus în viața oamenilor).
direcții de aplicare și căutări
NOUL ORAȘ ÎN COERENȚĂ CU ACESTE IDEI

CITE INDUSTRIELLE - Tony Garnier - Lyon
CARTIERE EXPERIMENTALE - Bauhaus, Werkbund
ORAȘUL LINIAR - Soria y Mata; DEZURBANIȘTII RUSI
LA VILLE RADIEUSE - Le Corbusier
ORAȘUL FUNCȚIONALIST - Carta de la Atena
RAȚIONALIZAREA APARTAMENTULUI / CASEI

MAȘINA DE LOCUIT, STANDARDELE MODERNE
MODALITĂȚI DE CONSTRUCȚIE IEFTINE ȘI EFICIENTE

STANDARDIZARE, INDUSTRIALIZARE

C4.2 Mod Progresist 2015 16

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C4.2 Mod Progresist 2015 16

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A L O rhitectura ocuire ras

MODELULUI IDEOLOGIC PROGRESIST

consecința periculoasă a acestei linii de gândire: reificarea individului

accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI

consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului

PUNEREA ÎN PRACTICĂ A ACESTOR IDEI urmează două aspecte:

à CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUIRII

Tony GARNIER (1864-1948)

Tony GARNIER - Une cité industrielle

Tony GARNIER - Une cité industrielle

Tony GARNIER - Une cité industrielle

Walter GROPIUS (1883-1969)

STANDARDUL MINIMAL DE LOCUIRE

o limită sub care să nu se poată scădea,

1928 - Alexander Klein

De ce ferestre rare și împărțite în carouri, de ce case atât de mari cu

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ RAȚIONALĂ

1926 , arh. Margarete Schutte-Lihotzky - bucătăria tip

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

Înlocuirea mobilierului prin

Rezultă economie de spațiu în

DE AICI, IDEEA MAȘINII DE LOCUIT

STANDARDUL MODERN DE LOCUIRE

STANDARDUL este mai mult decât o chestiune

“Standardul este o necesitate de ordine adusă în

Étude d'habitation H.E.M., Roubaix © FLC/ADAGP

1914 - LE CORBUSIER: CASA DOMINO

nou tip de locuire:

un alt fel de relatie casă-stradă;

nou tip de locuire:

un alt fel de relatie casă-stradă;

1925 – cite-jardin, sans

LE CORBUSIER - ORAȘUL CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI (a se revedea cursul IAC)

toate locuințele sunt

Prima mișcare de anvergură europeană în acest sens

le corbusier j.j.p.oud scharoun

mies van der rohe behrens schenk

SIEDLUNG-UL GERMAN ÎN LINIA PROGRESISTA

Estetica urbană: de la insula tradițională la imobilul-bară

1 - țesut tradițional: Camillo Sitte

CONGRESELE INTERNAȚIONALE DE ARHITECTURĂ MODERNĂ

LOCUINȚA face obiectul central al primelor CIAM-uri (sub influența oamenilor

1930-CIAM 3 - Bruxelles: Lotizarea rațională

Model de creștere urbană controlată, în lungul liniilor de infrastructură; segregare

El Lisitzki, Okhitovici, Sabsovici,

“Revoluția urbanistică este

Dezbate problema orașului funcționalist în termeni foarte pragmatici:

1935 - rezolutiile congresului (încorporate în La

1942 - Josep Lluis SERT - Can our Cities Survive?

1943 - LE CORBUSIER - CARTA DE LA ATENA

NU SE POATE VORBI DESPRE APLICAREA “PURĂ” A IDEILOR RADICALE ALE IDEOLOGIEI

PUNEREA IN APLICARE A CHARTEI DE LA ATENA

Chestiunea se situează în cadrul dezbaterii despre cum trebuie să

Această idee se înscrie pe aceeași linie de gândire

1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

- cartierele noi suedeze și olandeze

1956-58 cartier la Hengelo, Olanda - Bakema & Van den Broek

NEW TOWNS, ANGLIA

La Grande Borne (lângă Paris),

S-AR PUTEA DISCUTA MULTE:

Leninsplatz, Berlin-Friedrichshain, 1868-1970 (RDG)

CRITICA DIN INTERIORUL PROFESIUNII

Direcțiile contemporane de proiectare a locuinței urbane s-au conturat în urma criticii