Bursa de Valori (BV) – principala instituție a pieței de capital

1. Instituția bursei: definire, premisele apariției, criterii de clasificare, funcțiile bursei. Principii și
reguli de funcționare.
2. Organizarea și funcționarea BV. Statutul și regulamentul bursei. Organele de administrare a
bursei de valori.
3. Categorii de agenți participanți la activitatea BV. Membrii bursei de valori.
4. Organizarea și funcționarea burselor pe plan internațional.
5. Bursa de valori a Moldovei.

1. Instituția bursei: definire, premisele apariției, criteria de clasificare, funcțiile bursei. Principii și
reguli de funcționare.
Apariția și formarea burselor este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în urmă cu
aproximativ 2000 de ani și continuă până în prezent.
Denumirea de ,,bursă” provine din orașul Bruges, unde întâlnirile dintre comercianți se petreceau la
Hotel des Bourses, numit așa după un senior din vechea și nobila familie van der Boursen. Aici se întâlneaua
bancherii și negustorii pentru a negocia bani, metale prețioase și mărfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale
comercianților au primit denumirea de burse.
Primele burse din lume, în accepțiune modernă, au fost:
1. Bursa de la Anvers, înființată în 1531;
2. Bursele de la Lyon și Toulouse în 1549;
3. Bursa de la Londra denumită ,,Royal Exchange”, înființată în 1554;
4. Bursa de la Paris din 1563;
5. Bursa de la Viena din anul 1771;
6. Bursa de la Amsterdam din 1778.
Prima bursă fondată pentru obligaţiuni a apărut în Londra în 1773. Apoi au apărut bursele americane,
germane, franceze. În prezent cele mai mari burse după nivelul capitalizării sunt bursele din Tokyo, New-
York, London, Paris.
Bursele de Valori sunt pieţe special organizate, în cadrul cărora se pot încheia tranzacţii cu valori
mobiliare: acţiuni, obligaţiuni, certificate de tezaur. Bursa apare ca o asociaţie organizată a comercianţilor,
industriaşilor, agricultorilor, agenţilor de asigurări pentru negocierea de valori pe piaţa capitalului.
Bursa de valori reprezintă locul, unde vânzătorul şi cumpărătorul se întâlnesc reciproc, unde preţurile
se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur procesul se reglementează de anumite norme, adică putem
spune, că această piaţă are o forma organizată. În calitate de marfă apar valorile mobiliare, iar preţurile lor
sunt reprezentate de cotările acestor valori mobiliare la bursă.
Semnificaţia burselor de valori pentru economia de piaţă depăşeşte hotarele pieţei de valori
organizate. Bursele de valori au efectuat o revoluţie şi în problema lichidităţii capitalului. ”Minunea” constă
în faptul, că pentru investitor practic a dispărut diferenţa între alocările mijloacelor băneşti pe termen lung şi
scurt. În scopul dezvoltării relaţiilor bursiere s-au stabilit posibilităţi când pentru fiecare acţionar investiţiile
au un caracter într-atât de lichid, ca şi banii cash, deoarece pot fi în orice moment vândute la burse.
Dacă în condiţiile economiei de piaţă să ne privăm de burse, atunci resursele întreprinderilor vor fi
reduse la cele proprii, ceea ce va duce la micşorarea profiturilor. Băncile pot completa capitalurile prin
credite, însă capitalul propriu nu vor putea să-l ofere. Dar prin emisia valorilor mobiliare ce se cotează la
bursă investiţiile profitabile pot fi realizate. Astfel rolul burselor în economie este considerabil şi practica
mondială confirmă acest fapt.
Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un segment al pieţei
financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheată, pe care se încheie tranzacţii
referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani. Valorile mobiliare (titlurile financiare) care
constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare,
disponibilităţi neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor către cele mai productive activităţi
economice.
Bursa reprezintă o instituţie care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concretizează cererea şi
oferta de valori mobiliare, realizîndu-se negocierea, încheierea tranzacţiilor şi executarea contractelor în
mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut.
Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator şi diversificator al
producţiei rentabile, precum şi un detector al producţiei nerentabile. Indiferent de forma ei juridică, care

1
poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcţionează sub controlul şi supravegherea
guvernului. Pe plan internaţional, în cele mai multe state funcţionează burse de drept privat ca societăţi pe
acţiuni. Bursele de drept public sunt administraţii ale statului cu caracter nelucrativ.
Obiectul bursei de valori
La bursa de valori se negociază:
a) Valori mobiliare (titluri financiare): acţiuni, obligaţiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri de renta,
etc.
b) Valute selective
c) Produse bursiere derivate: contracte futures, opţiuni pe marfă, opţiuni pe titluri financiare, opţiuni
pe valute etc.
Rolul bursei de valori
Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării activităţii
economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea şi
îndeplineşte acest rol mai ales prin operaţiunile de vînzare şi cumpărare de acţiuni şi obligaţiuni emise de
societăţile pe acţiuni.
Prin intermediul bursei agenţii economici care şi-au plasat capitalurile pe piaţa primară pot reintra în
posesia sumelor investite, înainte de scadenţă.
Principalul rol al bursei îl constituie, aşa dar, efectuarea de tranzacţii cu VM emise de agenţii economici şi
plasate de intermediari, acestea putînd fi comercializate datorită caracterului lor negociabil.
Rolul burselor creşte deoarece:
1. la bursă cererea şi oferta se întâlneşte pe baza legilor liberei concurenţe;
2. tranzacţiile în cadrul bursei se încheie în baza unor reguli bine cunoscute, ceea ce confirmă
încrederea între vânzători şi cumpărători;
3. nivelul preţurilor şi cursurilor pentru valorile mobiliare tranzacţionate în afara burselor pot fi
influenţate de cotaţiile bursiere;
4. bursa este sursa de informaţie economică, financiară, politică;
5. are loc redistribuirea fondurilor de capitaluri spre domeniile de activitate cu o eficienţă mai mare.
6. contractele pentru operațiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor formulare tip, cu
valoare de acte juridice.

Premisele apariției burselor de valori

1. dezvoltarea și concentrarea schimburilor comerciale. Este ușor de dovedit astăzi că bursele cele mai
active (atât cele de mărfuri, cât și cele de valori) sunt concentrate fie în zonele marilor producători,
fie în zonele marilor centre financiare sau comerciale.
2. caracterul public și reglementat al tranzacțiilor. Tranzacțiile la bursă au caracter public; această
trăsătură definitorie atrage după sine o cerință fundamentală: organizarea și funcționarea bursei
trebuie să se facă în conformitate cu reglementări, tot publice, obligatorii pentru toți participanții.
3. dezvoltarea societăților pe acțiuni. Înflorirea deosebită a burselor odată cu dezvoltarea marilor
corporații pe acțiuni ( ale indiilor mai ales), demonstrează o dată în plus că istoria societăților pe
acțiuni este strâns legată de apariția burselor de valori.
4. amplificarea relațiilor de credit. Odată cu dezvolatrae producției piața a trebuit să atingă dimensiuni
adecvate. Pentru a influența dimensiunile pieței producătorii și comercianții utilizează toate
mijloacele posibile. Printre acestea un loc foarte important îl ocupă creditul comercial. Pe de altă
parte, ritmul progresului tehnici impune impune realizarea de investiții foarte mari în cercetare și
modernizarea tehnică și tehnologică. Cea mai mare parte a resurselor pentru asemenea investiții se
obțin pe calea creditului.
5. dematerializarea schimburilor.

Criterii de clasificare a BV
1. Din punct de vedere JURIDIC se disting:
a) Bursa de valori oficială este piaţa la care se negociază valorile mobiliare admise la cotare.
Operaţiunile se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat conform unui regulament de funcţionare.
Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării continue a clienţilor. Operaţiunile se desfăşoară cu
exclusivitate în cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat în negocierea tranzacţiilor şi un
personal tehnic care se ocupă de pregătirea negocierilor, evidenţa contractelor şi urmărirea realizării lor.
Accesul în bursă este restrictiv. Bursa de valori oficială poate fi: clasică și modernă.

2
 La bursele de valori clasice se formează un curs unic, centralizat, întrucât procesul negocierilor este
supus regulamentului de funcţionare, adică este dirijat şi supravegheat, preţurile formîndu-se pe baza de
licitaţie publica.
La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace
electronice şi computere, în exclusivitate sau în combinaţie cu mijloace clasice.
b) Bursa de valori neoficială este o bursă cu un acces mai puţin restrictiv. Pe această piaţă se
negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea oficială. Este vorba de societăţi mici şi mijlocii care doresc
sa obţină fonduri pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini condiţiile severe de admitere la piaţa oficială.
Pe lîngă acestea, la Bursa neoficială mai apar:
- societăţile radiate de la cotaţia oficială;
- societăţile în dificultate, cum sunt cele în curs de dizolvare şi lichidare etc.
c) Piaţa la ghişeu (OTC - Over The Counter) este piaţa organizată direct între operatori, în afara
burselor organizate şi care se derulează printr-o reţea de telecomunicaţii. Pe această piaţă se pot vinde şi
cumpăra valori mobiliare în cantităţi oricât de mici si nu numai pachete de acţiuni care să aibă la bază o
unitate de măsură. Preţurile, deşi se formează pe baza cursurilor cotate la Bursa oficială, sunt diferite,
variind de la o firmă la alta.
2. Din punct de vedere al MODULUI DE NEGOCIERE se disting:
a) Piaţa cu amănuntul - la aceasta se încheie tranzacţii de valori mobiliare exprimate în una sau mai
multe unităţi de măsură, stabilite prin regulament.
b) Piaţa en-gros sau cu toptanul - obiectul îl constituie marile tranzacţii, negocierile de blocuri de
valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, deţinători de importante stocuri de valori mobiliare,
în lipsa de cumpărători semnificativi.
3. Din punct de vedere ai TERMENELOR DE LIVRARE A VALORILOR MOBILIARE se disting:
a) Piaţa la vedere (piaţa „spot"). Este piaţa pe care se încheie tranzacţii cu livrarea imediată (tehnic, în
cîteva zile de la încheiere) sau cu reglarea imediată.
b) Piaţa la termen (piaţa „futures"). Pe această piaţă se încheie contracte cu livrarea sau reglarea la
termen.
4. Din punct de vedere a SFEREI ŞI IMPORTANŢEI TRANZACŢIILOR se disting:
a) de importanţă locală;
b) de importanţă naţională
c) de importanţă internaţională.
5. Din punct de vedere a FORMEI DE CONSTITUIRE se disting:
a) bursele private, înfiinţate şi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni, asociaţii comerciale sau
camere de comerţ;
b) bursele de stat, înfiinţate sub egida guvernamentală.
În cele mai multe cazuri bursele sunt organizate sub forma de SA. Membrii bursei sunt, de regulă,
principalele bănci şi instituţii financiare, marele companii comerciale care, sub diferite forme efectuează
tranzacţii sau sunt interesate de operaţiunile de bursă.
6. Din punct de vedere a SFEREI DE CUPRINDERE se disting:
a) bursele generale – unde se tranzacţionează o gamă largă şi variată de mărfuri;
b) burse specializate – bursele de mărfuri (zaharul, cereale, metale etc.), burse de valori. În multe cazuri
gradul de specializare este foarte înalt, obiectul tranzacţiilor constituindu-l o singură marfă sau gamă
foarte restrînsă de produse. (de ex. Bursa de metale de la Londra)
7. Din punct de vedere al ACCESULUI LA CALITATEA DE MEMBRU AL UNEI BURSE se disting:
a) burse închise – presupun un număr fix de membri, locul deţinut de fiecare dintre aceştia putînd fi
vîndut, închiriat sau cedat prin moştenire. Membrul bursei are dreptul dea tranzacţiona acţiuni,
obligaţiuni şi de a vota la întrunirile bursei. Pentru a-şi păstra „locul” în asociaţia bursei, fiecare
membru trebuie să plătească o cotizaţie diferenţiată, în funcţie de categoria în care se află.
b) burse deschise – acestea sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri, aceştea plătind
o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală. La acest tip de burse diferenţierea se face între membri
fondatori şi membri cooptaţi.
Memrii fondatori – cei care au realizat începerea activităţii bursiere şi ar putea dispune de mai multe
voturi în asociaţia bursiere;
Membrii cooptaţi - cei care au fost atraşi ulterior în asociaţie, şi care pot fi: membrii afiliaţi, care nu
au drept de vot în Adunarea generală, şi plătesc o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală mai mică și membrii

3
asociaţi care nu pot negocia direct în ringul bursei, ci numai prin intermediul unui membru plin sau unuia
afiliat.
CLASIFICAREA BURSELOR DE
VALORI
Din punct de  oficială
vedere JURIDIC  neoficială
 la ghişeu

Din punct de  piaţa cu

vedere al amănuntul
MODULUI DE  piaţa en-gros
NEGOCIERE

Din punct de  piaţa la vedere

vedere ai  piaţa la termen
TERMENELOR
DE LIVRARE A
VALORILOR
MOBILIARE
Din punct de  de importanţă
vedere a SFEREI locală
ŞI  de importanţă
IMPORTANŢEI naţională
TRANZACŢIILO  de importanţă
internaţională
R
Din punct de  burse private
vedere a FORMEI  burse de stat
DE
CONSTITUIRE
Din punct de  burse generale
vedere a SFEREI  burse
DE specializate
CUPRINDERE
Din punct de vedere
 burse închise
al ACCESULUI LA  burse deschise
CALITATEA DE (membrii
MEMBRU AL UNEI fondatori,
BURSE membrii
cooptaţi)
Funcțiile BV
Funcțiile burselor de valori pot fi divizate în două mari categorii: principale și secundare sau
specifice.
Printre principalele funcții ale burselor de valori pot fi menționate:
 concentrarea cererii și ofertei de valori mobiliare, într-un anumit loc și la un moment dat,
realizându-se, astfel, o legătură direct între posesorii de capitaluri disponibile și nevoia de finanțare a
agenților economici, statului, administrației publice;
 efectuarea tranzacțiilor cu valori mobiliare, în conformitate cu ordinele clienților și respectând
reglementările pieței, oferind posibilitatea transformării titlurilor deținute în lichidități;
 reflectarea conjuncturii economice a momentului, pentru spațiul economic pe care îl reprezintă;
 urmărirea continuă și sistematică a cursului valorilor mobiliare, care, prin nivelul prețului de
tranzacționare, la un anumit moment, oferă informații privind valorile de piață ale societăților
emitente de valori mobiliare.
În ceea ce privește funcțiile specifice, acestea sunt de trei tipuri: în plan macroeconomic, microeconomic
și individuale.

4
 1. Funcţii macroeconomice ( pentru economia națională):
I. Bursa are rol de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile economice transformînd
economiile în capital.
II. Bursa permite realizarea unor proiecte investiţionale de anvergură care nu ar putea fi înfăptuite cu
fondurile unui grup restrîns de întreprinzători.
III. Bursa este piaţa pe care se realizează evaluarea activelor financiare şi se stabileşte preţul titlurilor.
IV. Bursa este un factor de stimulare a interesului pentru afaceri în rîndul deţinătorilor de fonduri.
V. Piaţa bursieră are un rol însemnat în reorientarea şi restructurarea activităţilor economice.
VI. Bursa este un barometru extrem de sensibil al stării economiei, volumul tranzacţiilor şi evoluţia
cursurilor reacţionînd brusc, uneori cu anticipaţie la modificarea conjuncturii economice.
2. Funcţii microeconomice (pentru societățile listate):
I. Bursa facilitează creşterea sau scăderea notorietăţii firmelor cotate şi prin aceasta, influenţează
motivaţia principală a întreprinzătorilor care se prezintă pe piaţă pentru a vinde sau cumpăra.
II. Bursa permite creşterea fondurilor proprii, societăţile noi care apar pe piaţă nu pot să realizeze decît
indirect o creştere de capital prin emiterea de noi acţiuni, care se vor vinde direct prin bursă
III. Bursa provoacă la o bună administrare a întreprinzătorilor în scopul unei sporiri a valorii activelor,
care să determine o creştere a profiturilor acţionarilor.
IV. Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme, la stimularea tranzacţiilor.
3. Funcţii în plan individual (pentru posesorii de titluri sau pentru cei care dețin economii
disponibile pentru a fi investite):
I. Bursa facilitează obţinerea lichidităţii patrimoniului acţionarilor şi asigură o evaluare cît mai exactă a
averii personale.
II. Bursa asigură posibilităţile de finanţare – aport de capital.
III. Psihologia operatorilor de bursă joacă un rol esenţial în luarea deciziei de vînzare sau cumpărare.
IV. Funcţia de colectare de date si de difuzare printr-o reţea eficientă de telecomunicaţii a informaţiilor, cu
privire la preturi, cursuri monetare, volumul afacerilor şi tendinţele fenomenelor respective.

Principiile în baza cărorar funcționează bursele de valori:

Atomicitatea
Lichiditatea. Îndeplinirea acestei condiții asigură funcționarea continuă a bursei de valori și recuperarea
de către investitori, în orice moment a capitalului investit.
Eficiența rezidă în derularea operativă și la costuri mici a emisiunilor pe piața bursieră. Acest principiu
influențează gradul de lichiditate al pieței.
Transparența constă în asigurarea direct și rapidă a informațiilor corecte pentru investitori.
Corectitudinea/ legalitatea are la bază reglementarea riguroasă a fluxurilor de capital în economie, și a
derulării tranzacțiilor pe piață. Acest principiu elimină tendințele de manipulare a pieței, reduce riscul
tranzacțiilor și asigură îndeplinirea celorlalte condiții pentru o bună funcționare a bursei.
Adaptabilitatea indică gradul de adaptare a elementelor bursei la condițiile economic-financiare din țara
în care aceasta își are sediul, cât și la cele internaționale.

2. Organizarea și funcționarea BV. Statutul și regulamentul bursei. Organele de administrare a

bursei de valori.
Întrucât, pe piețele bursiere contemporane, se consolidează principiul autoreglementării, s-a hotărât ca
acestea, în limitele legii, să-și stabilească modul de organizare și funcționare. Documentele prin care
instituţiile bursiere moderne se autoreglează sunt statutul și regulamentul bursei.
Statutul bursei – actul fundamental de organizare și de funcționare prin care se stabilesc drepturile și
obligațiile membrilor bursei, forma de organizare și de funcționare a acesteia, principiile funcționării bursei,
precum și modul de soluționare a litigiilor.
STATUTUL BURSEI – conţine prevederi cu caracter general (numele instituţiei, sediul şi obiectul
activităţii), cu privire la:
- modul de constituire;
- particularităţile conducerii generale sau executive a societăţii;
- principiile generale privind desfăşurarea activităţii (primirea ordinelor, procedura tranzacţiilor şi
de executare a contractelor);
- modul de urmărire a veniturilor şi cheltuielilor şi de control asupra gestiunii;
- alte probleme specifice (furnizarea informaţiilor , soluţionarea licitaţiilor, încetarea activităţii).

5
 Principalele capitole ale statutului bursei de valori
Nr. Capitole Detalii
1 Prevederi generale Numele, sediul, scopul și statutul legal al bursei
2 Membrii bursei Categorii de membri;
Drepturile membrilor;
Obligațiile membrilor;
Condiții pentru dobândirea calității de membru;
Suspendarea, revocarea, încetarea calității de membru.
3 Conducerea executivă Președinte
și funcționarea bursei Vicepreședinți
Directori
4 Managementul bursei Adunarea generală, consiliul, organele de control
5 Principiile generale ale Reguli de bază privind contractile;
funcționării bursei Procedura tranzacțiilor în sala de negocieri;
Executarea contractelor încheiate în bursă.
6 Activitatea economică Venituri, cheltuieli, gestiune, control
a bursei
7 Alte prevederi Soluționarea conflictelor de interese;
Furnizarea de informații bursiere;
Vizitarea bursei;
Încetarea activității bursei.

Regulamentul bursei – prezintă în detaliu modul de realizare a activității bursei, respectiv

cerințele și modalitățile de desfășurare a tranzacțiilor cu titluri financiare. În acest sens, sunt precizate
condițiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei, sistemele de tranzacții acceptate, tipurile de operațiuni
care se realizează în bursă, modul de primire și executare a ordinelor, executarea contractelor în bursă,
regulile privind diseminarea informației bursiere.
Principalele capitole ale statutului bursei de valori
Nr. I. Cotarea
1 Reguli privind cotarea la Titluri financiare tranzacționate la bursă;
bursă Condiții pentru cotare;
Taxe pentru cotare.
2 Informații necesare pentru Prospectul pentru cotarea acțiunilor;
admiterea la tanzacții în Informații permenente asigurate de firmele cotate.
bursă
3 Cotarea și tranzacțiile cu Condiții de acces;
titluri străine Cauze de suspendare sau radiere de la cotă.
II. Mecanismul tranzacțiilor
1 Tipuri de tranzacții Definirea operațiunilor (cash, futures, options)
2 Procedura tranzacțională Ordinea de desfășurare a activităților în sala de negocieri;
Ordinele la bursă: conținutul, valabilitatea;
Unitatea de tranzacție;
Programul de lucru al bursei;
Înregistrarea tranzacțiilor;
Taxe pentru tranzacții.
3 Formarea prețurilor și Tipuri de preș, diferența minimă de preț, limitele zilnice de
înscrierea cursului la cota variație a cursului.
bursei
4 Activitatea agenților de Categorii, înregistrare la bursă, obligații, conduită.
bursă
Suportul credibilității bursei provine atât din legislația specifică, cât și din statutul și
regulamentul bursei, acestea fiind menite să garanteze profesionalismul și corectitudinea tranzacțiilor
bursiere, adică să asigure perceperea bursei printr-o imagine favorabilă de către investitori.
CONDUCEREA ŞI ORGANIZAREA

6
 Potrivit practicii internaționale, organizarea și conducerea burselor de valori se realizează diferit de la
bursă la bursă. Indiferent de caracteristicile particulare, se poate defini un model general al managementului
bursier, care include patru mari categorii de organe de: decizie, execuție, consultanță și control.
Organul de decizie sau Adunarea Generală a Acționarilor. Se întrunește periodic, cel puțin o dată pe
an, sau ori de câte ori este nevoie în ședințe extraordinare.
În atribuțiile adunării generale sunt incluse:
 elaborarea și modificarea statutului bursei;
 aprobarea regulamentului de funcționare;
 desemnarea organelor de conducere permanentă a departamentelor bursei;
 numirea, aprobarea și avizarea conducătorilor bursei;
 adoptarea oricăror alte decizii ce-i sunt conferite în exclusivitate prin statut.
Funcția de decizie este asigurată, între două adunări generale de: consiliul directorilor, consiliul
guvernatorilor, consiliul bursei sau comitetul bursei; în funcție de statutul bursei și tradițiile locale.
Consiliul sau comitetul de conducere, format din 5 până la 13 persoane, are atribuții stabilite prinstatut și
regulament și se limitează, de cele mai multe ori, la luare unor decizii strategice. În general, atribuțiile
acestui organ de conducere sunt:
 elaborarea și urmărirea respectării regulamentului bursei;
 aprobarea structurii organizatorice a instituției;
 angajarea cadrelor de conducere;
 coordonarea și supravegherea modului de funcționare a bursei.
Ca atare, în Consiliu sunt reprezentați:
 membrii bursei;
 investitorii;
 societățile emitente de titluri;
 uneori statul, printr-un reprezentant al Guvernului sau al autorității pieței.
Organul de execuție. Desfășurarea curentă a activității bursei se realizează de către un aparat executiv.
Conducătorul acestui aparat, și reprezentantul de drept al instituției este Președintele bursei ales, de regulă,
de Consiliu. și aprobat de AGA. Președintele nu este membru al bursei, ci un manager prin formare, iar rolul
său este de a urmări îndeplinirea deciziilor luate de Adunarea Generală și Consiliu. Echipa de management
mai poate cuprinde unul sau mai mulți vicepreședinți sau directori executive, aceștia având rolul să
contribuie la la realizarea funcțiilor aparatului executive, având atribuții précis delimitate.
Organizat pe departamente, organul executiv se preocupă de:
 organizarea tranzacțiilor bursiere;
 urmărirea modului de derulare a tranzacțiilor;
 realizarea activităților economice ale bursei;
 menținerea relațiilor instituției cu terții.
Principalele departamente operative din cadrul unei burse sunt:
 pentru cotații (admiterea titlurilor la cotă, transparența informațiilor);
 de supraveghere a pieței (controlul modului de efectuare a tranzacțiilor);
 de clearing (executarea contractelor bursiere);
 pentru sistemele electronice (automatizarea tranzaciilor);
 de cercetare și dezvolatre (elaborarea strategiei bursiere);
 pentru membri (raporturile dintre bursă și membrii săi);
 de relații internaționale;
 de servicii funcționale (administrativ, personal, ethnic, secretariat etc.).
Organul de consultanță. Eeste asigurat de comitete, care au rolul de a asista, cu consultanță de
specialitate, organelle de decizie ale bursei, Președintele și cadrele de conducere ale instituției. În practica
internațională se întâlnesc următoarele comitete:
 de supraveghere, al cărui obiectiv este de a veghea la respectarea normelor și procedurilor legale
privind încheierea și executarea tranzacțiilor în incinta bursei;
 pentru membri, care urmărește respectarea criteriilor și normelor stabilite pentru dobândirea,
păstrarea sau pierderea calității de membru și/sau a dreptului de tranzacționare în bursă;
 de etică bursieră, care răspunde de problem deontologice legate de activitatea de bursă;

7
  pentru operațiuni cu noi produse bursiere se preocupă de introducerea în bursă a inovației financiare
și de urmărirea tranacțiilor în acest domeniu.
Organul de control. Controlul intern asupra întregii activități este încredințat unor organe specializate.
În general, acestea sunt formate din cenzori sau revizori contabili, specialiști recunoscuți pentru competență.
Este reprezentat de Comisia de Cenzori, și răspunde în fața AGA pentru activitatea desfășurată.

3. Categorii de agenți participanți la activitatea BV. Membrii bursei de valori.

MEMBRII BURSEI. Persoanele, care se asociază pentru înființarea unei burse de valori, devin membri
ai bursei, calitate care le oferă anumite drepturi și obligații.
Membrii bursei (în exclusivitate) au dreptul de a efectua direct tranzacții cu titluri pe piață.
În cazul burselor deschise, diferențierea membrilor bursei bursei se face între membrii fondatori și
membrii cooptați (asociați) astfel:
- membrii fondatori sunt cei care au realizat începerea activității bursiere și ar putea dispune de mai
multe voturi în asociația bursei;
- membri asociați, sunt cei care nu pot negocia direct în ringul bursei, ci numai prin intermediul unui
membru deplin sau afiliat;
- membri cooptați, sunt cei care au fost atrași, ulterior, în asociație și care pot fi membri afiliați, care nu
au drept de vot în GA și plătesc o taxă de admitere și o cotizație anuală mai mică.
Calitatea de membru al bursei poate fi însă dobândită și pe alte căi. Există astfel:
- membri cu chirie, care și-au închiriat un loc de membru al bursei;
- membri parțiali, firme care pot încheia tranzacții în sala de negocieri, dar nu pot lucre ca specialiști la
bursă;

- membri aliați, sunt acționarii principali care nu pot efectua tranzacții în sala de negocieri;
- membri acceptați, sunt cei care au contribuție de capital, dar nu pot avea nici un rol în conducerea acesteia;
-membri corespondenți, sunt acei care participă frecvent la tranzacții, ocupându-se cu gestiunea conturilor
clienților.
Componența membrilor burselor de valori diferă de la o țară la alta. În SUA și Marea Britanie, membri
ai bursei pot fi numai persoanele fizice, în Japonia – numai persoanele juridice, în Italia, Germania – atât
persoanele fizice, cât și cele juridice.
În Republica Moldova, prevederile cu privire la membrii BV sunt expuse în capitolul IV din
Regulie Bursei de Valori, art. 6-12.

Piața bursieră nu poate fi concepută fără existența oamenilor de bursă, care asigură funcționarea
mecanismelor sale. Din punct de vedere al rolului pe care specialiștii bursei îl joacă pe piața bursieră,
distingem:
 Specialiști operativi, care participă efectiv la procesul de inițiere, încheiere, executare și control al
tranzacțiilor de bursă;
 Specialiști neoperativi, care au atribuții legate de analiza, urmărirea și facilitarea tranzacțiilor. Un
rol deosebit în această categorie de specialiști îl au analiștii bursieri, adică cei care desfășoară
activități de cercetare și evaluare a pieței bursiere și furnizează clienților informații și consultanță.
Analiștii bursieri pot lucra în cadrul societăților de bursă (în departamentul de cercetare) sau își pot
constitui firme proprii, cum sunt societățile de analiză și consulting financiar.
Noțiunea de agent de bursă este folosită pentru a desemna ambele categorii de specialiști, și au
următoarele caracteristici:
 au un anumit statut socio-profesional;
 sunt singurii abilitați să efectueze operațiuni de bursă;
 au o pregătire specială;
 pot acționa ca specialiști independenți sau anagajați ai unei firme specializate;
 pot funcționa atât în interiorul cât și în afara burselor.
Bursa, fiind o piaţă de capital organizată cuprinde următoarele categorii de agenţi economici ai
participării la activitatea sa.
1. Agenţii care emit ordine de bursă – cumpărare şi vînzare de titluri. Cererea şi oferta se pot
emite prin ordine de bursă (OC şi OV) sau prin oferte publice (de cumpărare – OPC, de vînzare OPA şi de
schimb sau conversie OPS). În această categorie se înscriu şi aşa-numiţii investitori instituţionali (societăţi

8
de investiţii, asigurări, fonduri mutuale etc.). Aceştia acţionează în numele propriu sau al clienţilor lor.
Concentrând sume mari de bani, ei emit ordine de Bursă în cantităţi mari şi cu economii apreciabile la
costurile de tranzacţionare.
2. Categoria intermediarilor bursieri care, avînd ca scop realizarea echilibrului dintre cererea şi
oferta de titluri:
- colectează ordinele de bursă;
- depozitează titlurile ce vor fi vîndute şi sumele de bani care vor fi plasate;
- centralizează ordinele de bursă şi stabilesc cursul bursier;
- execută ordinele de bursă şi avizează clienţii;
- ţin evidenţa titlurilor;
- oferă informaţii bursiere şi servicii de consultanţă etc.
Din punct de vedere al rolului pe care îl are pe piaţa bursieră şi al felului în care aceştia se angajează
în tranzacţii, trebuie să facem distincţie între brokerii de bursă (floor brokers) şi comercianţii de bursă
(dealers).
BROKERII DE BURSĂ sunt agenţii de bursă care angajează tranzacţii în numele, pe contul şi riscul
clientului. Aceştia pot fi angajaţi la o firmă de brokeraj (brokeri de consum) sau pot lucra în mod
independent.
Brokerii de consum execută ordine de vînzare, cumpărare date de clienţii în afara bursei şi primite de
societatea de brokeri pentru care lucrează.
Brokerii independenţi execută ordinele pe care le primesc de la alţi agenţi de bursă sau de la membrii
unor firme ai căror angajaţi nu se găsesc în incinta bursei respective. Ei sunt solicitaţi în perioadele de mare
intensitate a activităţii de bursă sau atunci cînd o parte a brokerilor de comision constată că nu pot exercita
în timp util toate ordinele ce le-au forst transmise de brokerii de titluri. Ei se mai numesc „brokeri ai
brokerilor” sau „traderi de doi dolari”.
Firmele de brokeraj asigură clienților următoarele activități:
 cercetarea pieței titlurilor;
 managementul activelor financiare;
 consultanțp în plasamente;
 executarea ordinelor;
 reglementarea tranzacțiilor.
COMERCIANŢII DE BURSĂ sunt firmele care transmit ordine în contul lor, cu respectarea
reglementărilor în vigoare, pe baza propriilor estimări privind oportunitatea de plasament, în funcție de
informațiile provenind de la departamentul de cercetare.
Sunt operatorii care lucrează în nume şi pe cont propriu şi sunt numiţi dealers (traders).
PENTRU SUBIECTUL 4 ȘI 5 VĂ EXPEDIEZ ULTERIOR CONȚINUTUL ÎN
POWER POINT!