Arderea combinata a

carbunelui cu biomasa

Cuprins:
1. Ce este biomasa?
2. Ce este carbunele?
3. Exemplu de instalatie de ardere a
biomasei cu carbune
4. Puterea calorica a biomasei
5. Arderea biomasei
6. Tehnologii de ardere a biomasei
1. Ce este biomasa?
• Biomasa este o masă de materie organică de origine biologică. Deci,
biomasa reprezintă componenta organică a naturii.

• Biomasa cuprinde toate formele de material vegetal şi animal, crescute

pe suprafaţa terestră, în apă sau pe apă, precum şi substanţele produse
prin dezvoltarea biologică

• Biomasa, care reprezintă cca. 15% din sursele primare de energie

utilizate pe plan mondial, nu contribuie la creşterea concentraţiei de
CO2 în atmosferă, însă contribuie la reducerea efectului de seră şi nu
produce ploi acide

• Conform legislatiei Uniunii europene, “biomasa reprezinta fractia

biodegradabila a produselor deseurilor si reziduurilor din agricultura
(inclusiv substantele vegetale si cele animale), domeniul forestier si
industriile conexe acestuia, precum si fractia biodegradabila din deseurile
municipale si cele industriale” (fig.1.).
 Intreaga viata de pe pamant se bazeaza pe plantele verzi, care transforma
dioxidul de carbon si apa din atmosfera in materie organica si oxigen folosind
energia oferita de soare. Acest proces se numeste fotosinteza. Dioxidul de
carbon din atmosfera si apa de pe pamant sunt combinate prin procesul de
fotosinteza rezultand carbohidratii care formeaza elementele constitutive ale
biomasei. Energia solara este acumulata prin fotosinteza in legaturile chimice
ale componentelor structurale ale biomasei. Cand biomasa este arsa, oxigenul
din atmosfera se combina cu carbonul din plante producand dioxid de carbon si
apa. Procesul este ciclic pentru ca dioxidul de carbon ajuns in atmosfera este
absorbit din nou de plante (fig. 2).

Toti combustibilii fosili-carbunele, pacura si gazul natural reprezinta o

biomasa foarte veche. Dea lungul milioanelor de ani, pamantul a ingropat
plantele si le-a transformat in acesti combustibili valorosi.

Dar desi combustibilii fosili contin aceeasi constituenti-hidrogenul si

carbonul ca si biomasa proaspata ei nu sunt considerati regenerabili pentru ca
ei necesita un timp foarte indelungat ca sa se formeze.

O alta diferenta intre biomasa si combustibilii fosili este facuta de impacturile

pe care le au asupra mediului. Cand o planta moare ea elibereaza cea mai mare
parte din materia ei chimica inapoi in atmosfera. Combustibilii fosili sunt
inmagazinati in adancul pamantului si nu afecteaza atmosfera pamantului
numai daca ei sunt arsi.

In ultimii ani s-au dezvoltat tehnologii avansate de conversie a biomasei

in combustibili sau de ardere eficienta. De sigur, nu toate resursele de biomasa
pot fi folosite in scopuri energetice.

2. Ce este carbunele?
  Definitia carbunelui: Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun -
neagră cu proprietăţi combustibile formată prin carbonizarea
(îmbogăţirea în carbon în condiţiile lipsei oxigenului) resturilor unor
plante din epocile geologic

 Folosirea carbunelui(pe scurt)

-Drept combustibil, atât casnic, cât şi în producerea de curent electric produs

cu ajutorul turbinelor din termocentrale

-Ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie. O importanţă mare o

prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor
al gazelor naturale) şi de asemenea ca reducător al minereurilor
feroase în furnale.
3. Instalatie de ardere combinata in strat
fluidizat a biomasei cu carbune si epurarea
gazelor de ardere

Procedeul consta in aceea ca arderea deseurilor cu carbune, in forma

maruntita, are loc in strat fluidizat, intr-un focar in care combustia este
controlata prin reglarea dibitului de aer, iar caldura dezvoltata se recupereaza
prin transfer termic intr-un sistem adecvat, cenusa grosiera fiind racita si
evacuata separat, iar cea vina retinuta intr-un sistem de deprafuire, prin
stropire, intr-un scruber, cu un lichid de spalare.

-Instalatie de ardere combinata in strat fluidizat a biomasei cu carbune, si epurarea gazelor

de ardere-
Instalatia are in componenta un sistem de alimentare cu combustibili solizi, un
focar (alimentat cu aer de fluidizare), focarul este alimentat la partea inferioara
in legatura cu un racitor de cenusa din care gazele de ardere ies pentru a intra
intr-un ciclon, de unde sunt apoi introduse pe la baza intr-un scruber prevazut
cu filtru mecanic.

Atat scruberul cat si reactorul de epurare sunt prevazute cu umplutura de inele

Raschig

4. Puterea calorica a biomasei

Exista multe incercari de corelare a puterii calorifice cu compozitia. Celuloza are o
putere calorica mai mica decat a ligninei datorita gradului mare de oxidare. Alti compusi,
precum sunt hidrocarburile cu un grad redus de oxidare fac sa creasca puterea calorica a
biomasei. Puterea calorica a biomasei este strans legata de continutul de lignina. astfel,
puterea calorica superioara pentru o proba uscata si lipsita de cenusa se poate calcula cu
relatia [7]:

QS= 88,9 · (LC) + 16.821,8, kJ/kg

unde (LC) reprezinta continutul de lignina raportat la starea uscata si lipsita de cenusa, %.

Puterea calorica superioara a biocombustibililor poate fi calculata in functie de

continutul de carbon fix, Cf(%) cu formula [7]:

QS= 196 Cf+ 14.119, kJ/kg

In literatura au fost dezvoltate formule de estimare a puterii calorifice pentru combustibilii

din diferite materiale ligno-celulozice si uleiurile vegetale pe baza analizei lor chimice. Pentru
biocombustibilii solizi se poate folosi formula modificata a lui Dulong, ca functie de
continutul de carbon, C (%), hidrogen, H (%), oxigen O (%) si azot, N (%) [7]:

Qs = 33.500 C + 142.300 H - 15.400 O - 14.500 N, kJ/kg

5. Arderea biomasei
Arderea este cel mai vechi si utilizat proces. Eficienta de transformare in electricitate
este de 20-25%. Biomasa poate fi arsa direct (asa cum este ars lemnul pentru incalzire sau
incinerate deseurile) sau arsa simultan cu carbunele (co-ardere).

Cazanele moderne sunt proiectate sa foloseasca co-arderea pentru a reduce emisiile

de CO2.

La proiectarea sistemului de ardere se tine seama de caracteristicile combustibilului

ce urmeaza sa fie folosit, de legislatia de mediu, costul si performantele echipamentelor
disponibile.

In timpul arderii, o particula de biomasa trece prin mai multe faze, mai mult sau mai
putin distincte. Mai intai are loc uscarea, pana la temperaturi de 100 0C, apoi pe masura ce
incalzirea continua, are loc piroliza si/sau gazificarea, urmata de arderea propriu-zisa si
lichefierea.

Umiditatea limita a biomasei pentru sustinerea arderii nu trebuie sa depaseasca 60% din
masa. Umiditatea este o proprietate a biomasei foarte importanta de care depinde
proiectarea instalatiei de ardere si desfasurarea procesului de ardere

Biomasa este diferita de carbune in ceea ce priveste continutul de materii organice si

anorganice, puterea calorica si proprietatile fizice. Fata de carbune, biomasa are in general
mai putin carbon, aluminiu si fier si mai mult oxigen, silice si potasiu, are putere calorica mai
mica, continut de apa mai mare, densitate mai mica si friabilitate redusa. Arderea biomasei
implica modificarea procesului de ardere in orice instalatie, datorita compozitiei biomasei,
mai ales continutului de volatile. Puterea calorica a biomasei este mult mai mica decat cea a
carbunelui datorita continutului ridicat de umiditate si de oxigen.

Este recomandat ca biocombustibili solizi ce vor fi folositi in instalatiile casnice,

comerciale si industriale sa fie supusi unor procese de pretratare cum ar fi: spalarea, uscarea,
reducerea marimii si compactarea (fig. 6), pentru a se obtine o mai mare uniformitate, a face
mai usoara manipularea si a reduce umiditatea la un nivel acceptabil.

Lemnul este cel mai folosit biocombustibil solid. Materialul brut poate avea
urmatoarele forme: busteni, butuci, tulpini, frunze si ace din padure, scoarta, rumegus,
surcele si talas din industria lemnului si lemnul recuperat din constructii. Acestea pot fi
folosite cand este posibil direct ca un combustibil, sau pot fi procesate in forme mai usor de
transportat, stocat si ars cum ar fi: peletele, brichetele si praful de lemn.
 Lemnul de foc este combustibil forestier in forma de tulpina tratata sau nu de copac.
Pentru manipularea mai usoara, tulpinele sunt facute snopi prin presarea impreuna a
ramurilor in snopi avand marimi egale, asemanatori unui bustean.

Peletele sunt produse prin maruntirea rumegusului, aschiilor, surcelelor sau a cojii de
copac si presarea prafului obtinut printr-o matrita. Caldura rezultata in urma frecarii este
suficienta pentru inmuierea ligninei. Prin racire, lignina devine rigida si leaga materialul.
Peletele au forma cilindrica sau sferica cu diametrul mai mic de 25 mm.

Brichetele au forma rectangulara sau cilindrica si sunt obtinute prin presarea

impreuna a rumegusului, aschiilor, surcelelor sau a cojii de copac intr-o presa cu piston sau
surub. Continutul de energie al peletelor si brichetelor este de circa 17 GJ/tona cu un

continut de umiditate de 10% si o densitate de circa 600-700kg/m 3.

6. Tehnologii de ardere a biomasei

Principalele tipuri de instalatii de ardere a biomasei sunt urmatoarele:

Focarele cu gratar, care in general au o putere de 20 MW sunt folosite pentru arderea

biomasei cu continut mai mare de umiditate si cenusa si de dimensiuni variabile, dar nu prea
mici. Pot fi arse amestecuri de biocombustibili pe baza de lemn dar nu si amestecuri ale
acestora cu paiele datorita diferentei dintre caracteristicile de ardere, umiditate si
temperatura de topire a cenusii. Arderea se realizeaza in trepte (fig. 7).
 Turbulenta in camera primara, de ardere a mangalului, trebuie sa fie mica pentru a
asigura un strat cu material incandescent stabil. Turbulenta in camera secundara de ardere
trebuie sa fie ridicata pentru a asigura o amestecare corespunzatoare intre gazele
combustibile si aerul secundar. Functioneaza bine si la sarcini reduse de pana la 25% prin
controlarea aerului primar. Gratarul poate fi racit cu apa.

Aceste instalatii folosite pentru biocombustibili pot depasi puteri de 30MWt. Biomasa
este arsa intr-o suspensie formata din gaz si materialul inert granular al stratului (nisip,
alumina, olivina si dolomita) in care aerul de ardere este insuflat pe la partea inferioara.
Sistemele cu strat fluidizat sunt flexibile in ceea ce priveste combustibilii. Arderea in strat
fluidizat este tot mai folosita deoarece materialul inert din stratul fluid, care reprezinta 90-
98% din amestecul material inert-combustibil actioneaza ca un regulator termic ce
compenseaza variatiile continutului de umiditate si mentine constant fluxul de caldura
produsa si calitatea gazelor.

Co-arderea biomasei cu carbunele in cazanele proiectate pentru carbune este tot mai
utilizata pentru ca se folosesc investitiile si infrastructura asociate centralelor termoelectrice
cu combustibili fosili si in acelasi timp se reduc emisiile de poluanti (SO x, NOx etc.) si de gaze
cu efect de sera (CO2, CH4, N2O). Instalatiile existente de ardere a carbunelui pot folosi pe
langa carbune pana la 10% biomasa fara nici o modificare.

Eficienta arderii biomasei in cazul co-arderii este de 34% ca si la arderea carbunelui.

Utilizarea biomasei in ciclurile combinate cu instalatie de gazificare se face cu o eficienta de
35-45%.
 Pentru eliminarea SOx nu sunt necesare masuri secundare, deoarece prin arderea
biocombustibililor nu se produce asa mult SOx ca la arderea carbunelui. Deoarece emisiile de
cenusa si funingine pot duce la formarea aerosolilor sunt necesare masuri suplimentare de
curatire a gazelor de ardere.

Bibliografie

http://www.minind.ro/biomasa/Plan_de_Actiune_pentru_Biomasa.pdf

http://www.agp.ro/ro/biomasa/

www.retscreen.net/download.php/ro/720/1/Course_bioh_ro.ppt

http://www.tehnicainstalatiilor.ro/articole/pdf/nr_38/014-030.pdf

http://www.biocombustibil-tm.ro/prezentare.html

http://instalatii.utcb.ro/site/proiectecoordonare/serefen/cib.pdf