Declinul demografic din România văzut și dintr-o perspectivă calitativă, nu doar cantitativă

Marius Șerbănoiu, 23 mai 2018, la 08:56

Un articol absolut cutremurător despre cauzele și efectele declinului demografic cumplit ce stă la
baza calității umane îndoielnice din societatea românească actuală. Iar declinul valorilor va continua,
sunt convins, în anii ce vin... Punctul de vedere al dr. Doru Pop, conf. universitar la Universitatea
Babeș-Bolyai Cluj:
România „ne-resetabilă” şi moştenirea „neamului prost”
„Resetarea” societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele
umane pentru a o realiza. Marea problemă a României contemporane este golirea demografică.
Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice. Aşteptînd această
resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic. Pare o constatare cinică,
dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce
este acum.
De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de calitate,
bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni bine educaţi şi intelectuali formaţi de-a lungul câtorva
generaţii au fost ucişi sau au fugit din această ţară. Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor
mai buni dintre noi.
Naţiunile şi popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic nu se regenerează la nesfârşit. În
teoria politică există o ştiinţă numită demografie politică, specializată în studierea efectelor
transformărilor care au loc la nivelul structurii populaţiei asupra societăţii în ansamblul ei. Funcţionarea
unor sisteme politice sau disfuncţionalitatea socială nu pot fi înţelese fără studierea dinamicii
populaţionale. În întreaga lume asistăm la nişte transformări demografice fără precedent, iar
dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru marile conflicte globale sau regionale.
Aş vrea să atrag atenţia asupra efectelor negative ale acestei schimbări demografice pentru istoria
recentă a naţiunii noastre şi asupra modului cum arată instituţiile publice şi private de la noi.
Pretutindeni vedem surogate de profesionişti publici, fantoşe de politicieni, profesori contrafăcuţi,
medici incompetenţi. Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne ciocnim de zidul
competenţelor false. De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel naţional? Din
epuizarea demografică!
Prima golire demografică s-a produs la începutul secolului trecut şi a fost o consecinţă nefastă a
celor două războaie mondiale. În urma conflagraţiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape
10% din populaţie, mai ales de sex masculin. Conform estimărilor, în urma primului conflict global am
pierdut peste 600.000 de oameni (civili şi militari), iar în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit
peste 500.000 de oameni (civili şi militari). La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele
holocaustului şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puţin încă 1,2 milioane de
oameni.
Catastrofa demografică a continuat şi în România stalinistă. Urmând modelul sovietic, statul român
a demarat un proces de epurare demografică pe criterii de clasă, orientîndu-se mai ales împotriva
elitelor sociale şi intelectuale. Astfel, conform evaluărilor din raportul Tismăneanu, se pare că ar fi
vorba de 350 de mii de victime – deşi alţi cercetători susţin că între 1948 şi 1989 au fost ucise 1,2
milioane de persoane. Oricum încă 10% din cetăţenii statului român au fost eliminaţi, şi nu vorbim doar
despre elita politică. A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă şi valoroasă: săteni bogaţi,
preoţimea educată, precum şi o mare parte a intelectualităţii urbane (medici, avocaţi, jurnalişti).
Evreii şi etnicii germani
La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariţie a unor etnii întregi, care are consecinţe
grave pe ansamblu. Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii foarte importante pentru structura
socială a statului român modern, evreii şi etnicii germani, este incomensurabilă. În aceeaşi perioadă au
plecat din România aproape jumătate de milion de evrei (conform statisticilor din 1947 erau peste 400
de mii de evrei în statul român), dar distrugerea este şi mai mare, dacă ţinem cont că în 1930 România
Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei, în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care
se declară de această etnie. Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de racordare la valorile
cosmopolite şi de stimulare a vieţii artistice, culturale şi economice.
Să nu uităm nici că Nicolae Ceauşescu a primit jumătate de miliard de mărci pentru alţi aproape 200
de mii de etnici germani, pe care i-a vândut ca pe nişte bunuri de export. Numai că, tot conform
recensământului din 1930, ştim faptul că România avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai
sunt puţin peste 60.000. România a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetăţeni, dintre care mulţi
reprezentau o elită socială, modele publice de comportament.
Exodul după 1989
 A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deşi statisticile nu sunt
concludente, pentru că mulţi români şi-au luat lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se mai uite
în urmă şi fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5 şi 3 milioane de
concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani. Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de
milion de români. Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignoranţii. Au plecat tinerii de până în 35 de
ani, oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei curajoşi şi cu iniţiativă, cu profil
psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de adaptare la
o nouă societate. Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.
Golirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru că mârlănia şi primitivismul
comportamentelor nu se schimbă peste noapte. Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele
publice nu pot fi predate sau învăţate din manuale de „bune maniere”.
Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare golire demografică,
locurile goale au fost umplute de cineva? Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile
româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să
punem analfabeţi şnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care
urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi
serioşi, urmînd vechea filozofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit, cum nu se poate mai FALS.
Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai mari să fii pus într-o funcţie care să-ţi
permită să administrezi acel domeniu. Incompetenţa a devenit la noi o formă de calificare. Miliţienii au
ajuns profesori de democraţie, turnătorii au devenit instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au
transformat în modele de comportament. Când vulgaritatea şi nesimţirea sunt substitutele bunei-
creşteri, nu mai e nimic de făcut, nu mai poţi dobândi deprinderi civilizate la doctorat.
Pseudointelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat definitiv şi confortabil în fotoliile
lăsate libere de oamenii de calitate, diverşi mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele şi orice
semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu inteligenţa îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să
arate lumea. Farsorii dansează goi pe scena publică, mimînd societatea civilă, iar mass-media este plină
de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică elementară, nimic nu-i împiedică să debiteze
aberaţii. Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este doar vârful de aisberg, cu cât
coborâm mai jos în infrastructura demografică a ţării în care trăim, vedem pretutindeni dezastrul. Din
păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi mai bine asistăm cum se instalează
domnia neamului prost – mai ales din punct de vedere moral, nu doar organizaţional sau administrativ.
Dacă astăzi suntem o naţiune distrusă, nu e din cauza dispariţiei fabricilor și uzinelor, aceasta fiind
doar o consecință, ci din cauza factorului UMAN, calitatea acestuia din urmă stînd în numărul de like-
uri pe Facebook. Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să se perpetueze.
Democraţia are multe plusuri, dar și un uriaş minus, lipsa oricărui criteriu de selecţie a liderilor. Acolo,
în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic. România este o
colonie, vasală multora, dar mai ales neamului prost!