UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE

SPECIALIZAREA PEDAGOGIE

ESEU
TEMA: LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COORDONATOR: STUDENT:

Lect. univ. dr. Sorin Predescu Bozana Viktorija

TIMIŞOARA 2018
 Legea educaţiei naţionale a fost prima dată publicată în anul 2011. Ea este structurată
pe Titluri, cum ar fi:

Titlul I- Dispoziţii generale,

Titlul II- Învăţământ preuniversitar,

Titlul III- Învăţământ superior,

Titlul IV- Statutul personalului didactic din învăţământul superior şi de cercetare,

Titlul V- Învăţarea pe tot parcursul vieţii,

Titlul VI- Răspunderea juridică,

Titlul VII- Dispoziţii tranzitorii şi finale.

Titlurile sunt structurate pe capitole, articole şi aliniate.

LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE: dreptul fundamental la învăţătură pe tot

parcursul vieţii; drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ
preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nici o formă de
discrimare.

. Deasemenea, în Titlul I, Dispoziţii generale, se precizează faptul că legea are ca:

1. Viziune: promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi

cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi
cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate;
2. Misiune: formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în
acord cu noile cerinţe;
3. Ideal educaţional: dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii
umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care
sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune
socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
Sistemul de învăţământ din România se bazează pe anumite principii, care
guvernează atât învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, cât şi învăţarea pe tot
parcursul vieţii:
  Principiul echităţii- accesul la educaţie se realizează fără discriminare;
 Principiul calităţii- standarde de referinţă şi la bune practice naţionale şi
internaţionale;
 Principiul relevanţei- educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-
economică;
 Principiul eficienţei- rezultatele educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor
existente;
 Principiul descentralizării- deciziile principale se iau de cei implicaţi direct în
proces;
 Principiul asigurării egalităţii de şanse;
 Principiul autonomiei universitare;
 Principiul respectării dreptului la opinie al elevului/ studentului ca beneficiar direct
al sistemului de învăţământ, etc.

4.Finalitate: educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca

finalitate principală formarea competenţelor, ca ansamblu multifuncţional şi
transferabil de cunoştinţe, deprinderi/ abilităţi şi aptitudini.

Titlul II- Învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

a) educaţie timpurie (0- 6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi
învăţământul preşcolar (3- 6 ani) care curpinde grupa mică, mijlocie şi mare;
b) învăţământul primar

c) învăţământ secundar
d) învăţământul profesional

Învăţământul general este obligatoriu în momentul de faţă, iar Învăţământul

liceal va devieni obligatoriu până cel târziu în 2020.

În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul naţional elaborat în

conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi cu nevoile pieţei forţei de
muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.
 Curriculumul naţional= tot ceeea ce conţine un învăţământ ca întreg(planul şi
programa şcolară).

Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile- cadru de învăţământ este de

maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 ore pe săptămână la
învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt
alocate atât pentru predare şi pentru evaluare.

a) educaţie timpurie (0- 6 ani): Curriculumul naţional pentru educaţie timpurie

este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor

b) învăţământul primar (şcoala generală): Curriculumul naţional pentru

învăţământul primar este centrat pe formarea competenţelor copiilor cum ar fi:

 competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul

minorităţilor naţionale;
 competenţe de comunicare în limbi străine;
 competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologice;
 competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare
şi cunoaştere;
 competenţe sociale şi civice;
 competenţe antreprenoriale;
 competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
 competenţe de a învăţa să înveţi.
Cu privire la evaluarea rezultatelor învăţării, acestea se realizează pe baza standardelor
naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de
pregătire.
c) învăţământul secundar: Copiii din învăţământul secundar trebuie deja să
deţină competenţele specifice obţinute în învăţământul secundar.
Conducerea unităţilor de învăţământ

Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de

consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi. În exercitarea atribuţiilor ce le
revin, consiliile de administraţie şi de directori conlucrează cu consiliul profesoral, cu
comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale.
 3 CARACTERISTICI PRO ŞI 3 CARACTERISTICI CONTRA, PE CARE LE
CONSIDERAM POTRIVITE/NEPOTRIVITE MEDIULUI EDUCAŢIONAL ŞI SĂ LE
ARGUMENTĂM.

CARACTERISTICILE PRO:
1. Egalitate în învăţământ;

Teoretic, legea prevede drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de

învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nici o
formă de discrimare.

2. Colaborarea mai eficientă la nivel naţional între şcoli;

Din moment ce toate instituţiile de învăţământ aceaptă şi respectă condiţiile legi

educaţiei naţionale ele pot colabora mult mai uşor între ele decât dacă fiecare ar avea un
regulament propriu.

3.Formarea profesională a elevilor;

Această lege permite o formare profesională a elevilor mult mai eficientă prin
dezvoltarea competenţelor specifice a elevilor.

CARACTERISTICI CONTRA:

1. Nerespectarea regulamentului;

Din pacate foarte multe instituţii educaţionale nu respectă această lege, elevii fiind
descriminaţi în continuare şi de multe ori le este prea frică se recunoască acest lucru, deoarece
legea aceasta nu prevede un fel de protecţie pentru cei discriminaţi.

2. Dificultatea de atenţie la elevi;

Această lege nu dă dreptul profesorilor să confişte telefoanele, jucării şi alte obiecte de

distragerea atenţiei.

3. Mită şi corupţie

Legea educaţiei naţionale prevede pedepse pentru mită şi corupţie însă nu

suficiente controale care să asigure că aceste nu se vor întâmpla.