pictet -Manualul (1)

PAGINA DE SÂMBĂTĂ SEARA

Pentru Oameni, pentru libertate, pentru filosofie

Dacă ai o deosebită râvnă pentru filosofie, pregăteşte-te încă din această clipă să fii luat în râs,
batjocorit de către cei mulţi, care să zică despre tine: „Iată că ne-a şi picat un filosof” sau „de
unde ne-a venit această măreaţă trufie?”. Tu, însă, nu te înveşmânta cu trufie, ci păstrează ce-ţi
pare a fi mai bun, aşa ca şi cum ai fost rânduit de zei, în acea poziţie. Aminteşte-ţi că, dacă rămâi
legat de acestea, cei care te-au luat în râs la început te vor admira mai târziu. Dacă te laşi, însă,
despărţit de acestea, eşti de două ori mai expus ridicolului şi batjocurii. […]
Nu te declara pretutindeni filosof şi nu flecări întruna, în faţa celor simpli, despre principiile
filosofice. Ci săvârşeşte faptele tale, după aceste principii. După cum la un banchet nu se
vorbeşte cum trebuie să se mănânce, ci se mănâncă cum se cuvine. Aminteşte-ţi că Socrate, până
într-atât îşi supusese orgoliul, încât pe cei care veneau la el, cu dorinţa de a fi recomandaţi altor
filosofi, chiar el îi conducea la aceştia; atât de mare îi era indiferenţa faţă de persoana sa.
Şi când vreunul spune despre tine că nu ştii nimic şi tu nu eşti muşcat de această afirmaţie
înseamnă că ai început să faci fapte de adevărat filosof. Căci oile nu aduc iarba păstorilor şi nici
nu arată cât de multă au păscut. Ci, după ce au păscut şi au rumegat, dau lână şi lapte. Şi tu, prin
urmare, nu arăta oamenilor de rând principii de filosofie, ci faptele produse de aceste principii
bine rumegate. […]
Aceasta este poziţia şi caracterul omului de rând: niciodată nu aşteaptă folosul sau paguba de
la el însuşi, ci de la cei din afară. Poziţia şi felul de a fi al filosofului sunt, însă, să aştepte orice
folos şi pagubă de la el însuşi. Caracteristicile celui care face progrese în înţelepciune: nu critică
pe nimeni, nu laudă pe nimeni, nu mustră pe nimeni, nu învinuieşte pe nimeni, nu vorbeşte nimic
despre el, considerându-se cineva sau că ştie ceva. Ori de câte ori se află într-o încurcătură sau în
faţa unei piedici, se învinuieşte. Chiar dacă îl laudă vreunul, el râde în sinea sa de cel care îl
laudă, el însuşi, faţă de sine însuşi. Chiar dacă îl critică cineva, nu se apără. Se supraveghează
sub toate aspectele, întocmai precum cei slăbiţi de boală, fiind foarte atent, ca nu cumva să facă
vreo mişcare prea bruscă, înainte ca organele lui să fie pe deplin însănătoşite.

Epictet -Manualul (2)

PAGINA DE SÂMBĂTĂ SEARA

Pentru Oameni, pentru libertate, pentru filosofie

„Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, ci părerile pe care şi le fac cu privire la lucruri. De exemplu,
moartea în sine nu este o primejdie, fiindcă nici lui Socrate nu i s-a părut astfel; dar fiindcă opiniile
asupra morţii o consideră un pericol, în aceasta stă de fapt pericolul.
În concluzie, ori de câte ori ne vom poticni, ne vom tulbura sau ne vom mâhni să nu acuzăm pe altul, ci
pe noi înşine, sau mai exact propriile noastre opinii. A învinovăţii pe altul, din cauza celor pe care el
însuşi le face greşit, este un lucru specific omului necultivat, a se învinovăţii pe el însuţi este o
caracteristică a celui ce începe să se cultive, şi a nu acuza, nici pe altul nici pe sine, este o însuşire a
celui înţelept.
Aminteşte-ţi că nu cel care te insultă sau te loveşte, săvârşeşte ceva necugetat la adresa ta, ci părerea
îl împinge şi îl arată spre aceasta ca pe unul care a făptuit îndrăzneli nesăbuite contra ta. Ca urmare,
ori de câte ori cineva îţi stârneşte mânia, să ştii că de fapt părerea te-a făcut să te înfurii. Aşadar
încearcă din toate puterile, să nu te laşi târât de închipuire. Căci, dacă dintr-o dată ai câştigat timp şi
ai obţinut şi o amânare, îţi va fi uşor să te stăpâneşti.
Bagă de seamă ca nu cumva să te laşi târât de închipuire dacă vezi vreun om copleşit de onoruri, ori cu
o mare putere şi autoritate, ori preţuit în orice alt fel şi să-l fericeşti.
Căci dacă binele se află în cele ce stau în puterea noastră, nu este loc nici pentru pizmă, nici pentru
gelozie. Tu însuţi nu vei dori să fii nici general, nici senator, nici consul, ci liber. Ori, către acest ţel
există o cale unică: cunoaşterea şi eliberarea de cele ce nu sunt în puterea noastră, filosofia.”
(Epictet, Manualul)