CARACTERIS TICI PRINCIPALE ALE TRANS PORTUL

FEROVIAR ROMÂN
Gabriela Lavinia IONESCU, drd, ULIM
In article elements, components, the basic characteristics of a productive and economic
complex of a railway transportation of Romania in modern conditions are considered
Prin transport feroviar se înţelege orice operaţiune de transport realizată cu vehicule
feroviare de către operatorii de transport feroviar, pe infrastructura căilor ferate, in scopul
deplasării în spaţiu şi timp a mărfurilor, bunurilor şi persoanelor.
Vehiculele feroviare cele mai importante sunt locomotivele, respectiv mijloacele de
tracţiune şi vagoanele, mijloacele de transport propriu-zise. Împreuna, acestea formează
trenurile de marfa, de călători sau mixte care circulă după un orar sau program prestabilit.
Transportul feroviar este realizat de operatorii de transport - persoane juridice, al
căror principal obiect de activitate este prestarea de servicii de transport pe calea ferată.
Infrastructura căilor ferate române constituie proprietatea publică a statului şi este
formată din ansamblul elementelor necesare circulaţiei materialului rulant în scopul
efectuării serviciului public de transport feroviar, în condiţii de siguranţă, potrivit
tehnologiilor şi reglementărilor specifice transportului feroviar.
Facem precizarea ca transportul feroviar public se efectuează pe baza de contract de
transport şi se delimitează strict de transportul feroviar în interes propriu, efectuat pentru
activităţile proprii, cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau închiriate.
Elementele ansamblului care formează infrastructura căilor ferate sunt:
· liniile ferate deschise circulaţiei publice, terenul aferent pe care acestea sunt efectiv
construite şi terenurile situate de o parte şi de alta a axei căii ferate necesare exploa-
tării, în limitele concrete stabilite prin standarde de stat şi prin hotărâri ale Guvernului;
· lucrările de artă: poduri, tunele, viaducte etc. aferente liniilor ferate deschise
circulaţiei publice;
· lucrările geotehnice de protecţie şi de consolidare, plantaţiile de protecţie ale
liniilor ferate şi terenurile aferente pe care sunt amplasate;
· instalaţiile de siguranţă şi de conducere operativă a circulaţiei feroviare;
· triajele de reţea ale căii ferate şi terenurile aferente acestora;
· instalaţiile de electrificare, staţiile de transformare şi terenurile aferente acestora;
· instalaţiile de telecomunicaţii care asigură transmiterea informaţiei pentru
siguranţă şi conducerea operativă a circulaţiei;
· clădirile care conţin numai instalaţii de centralizare, electrificare şi telecomunicaţii
feroviare, inclusiv construcţiile de orice fel destinate lor şi terenurile aferente;
· dotările care sunt utilizate pentru întreţinerea, repararea şi modernizarea infrastruc-
turii căilor ferate.
Nu fac parte din infrastructura căilor ferate:
· instalaţiile de siguranţă ale circulaţiei, de control al vitezei, de schimb de date cale
- tren şi de telecomunicaţii, aflate pe materialul rulant;
· construcţiile de orice fel, terenurile şi liniile ferate utilizate pentru activitatea teh-
nologica de transport feroviar;
· instalaţiile, echipamentele şi terminalele de telecomunicaţii şi de prelucrare elec-
tronică a datelor, care sunt utilizate numai pentru exploatarea comercială a
serviciilor de transport public pe căile ferate.
Funcţionarea infrastructurii căilor ferate române se asigură în mod neîntrerupt de
către Compania Naţionala de Căi Ferate “C.F.R.” - S.A. prin:

304
 a) asigurarea stării de funcţionare a tuturor liniilor, instalaţiilor şi celorlalte
elemente ale infrastructurii la parametrii stabiliţi;
b) conducerea operativă a circulaţiei trenurilor şi permiterea manevrei;
c) îndeplinirea ansamblului funcţiilor tehnice, comerciale, economice şi de
reprezentare necesare. Parametrii elementelor infrastructurii căilor ferate române tre-
buie sa corespundă normelor interne, internaţionale sau stabilite prin acorduri specifice
la care România este parte. Aceşti parametri trebuie sa asigure compatibilitatea
infrastructurii căilor ferate române, în întregul ei sau pe direcţii şi culoare de transport,
cu ansamblul internaţional al căilor ferate feroviare.
Definite sintetic ca un ansamblu de construcţii şi instalaţii care asigură circulaţia trenurilor
pe un anumit teritoriu, căile ferate au ca element principal şinele de cale ferată fixate rigid în
traversele de lemn sau beton precomprimat, la o anumită distantă una de alta, numita
ecartament. Mai precis, ecartamentul este distanţa dintre feţele interioare ale şinelor şi care în
ţara română măsoară 1435 mm. Ecartamentul de 1435 mm este considerat normal şi este cel
mai reprezentativ ecartament şi în alte ţări europene. În alte tări există şi ecartamente mai mari,
ca de exemplu în Comunitatea Statelor Independente (1524 mm) şi SUA (1675mm).
După importanta lor economica şi volumul traficului, căile ferate se clasifică în: a) căi
ferate magistrale; b) cai ferate principale; c) cai ferate secundare; şi d) căi ferate uzinale.
Căile ferate magistrale asigură legăturile capitalei cu principalele oraşe ale tării şi cu
sistemele de transport ale ţărilor vecine. Reţeaua feroviara din tara noastră cuprinde un
număr de opt zone, deservite de opt magistrale, care acoperă practic întreg teritoriul ţării şi
asigură legătura cu toate reţelele feroviare ale ţărilor vecine, inclusiv cu Turcia şi ţările
Orientului Apropiat.
Liniile principale - de importantă economică deosebită care leagă Bucureştiul cu
oraşele principale ale ţării, sunt incluse parţial şi în magistralele de cale ferată.
Liniile secundare deservesc anumite zone urbane şi asigură legăturile acestora cu
liniile principale şi magistrale.
în sfârşit, liniile uzinale sau industriale aparţin acelor întreprinderi şi combinate care
dispun de asemenea linii şi deservesc procesele tehnologice ale acestora, asigurând accesul
mijloacelor de tracţiune şi al vagoanelor pînă în incinta întreprinderii sau combinatului
respectiv, prin staţia uzinala sau staţia SNCFR din zona.
Lungimea reţelei de cale ferată din România este de 11.342 km, din care 24% (2.711
km) reprezintă linii duble şi 23,8% reprezintă linii electrificate (2.700 km).
Raportată la suprafaţa ţării sau la numărul populaţiei, densitatea reţelei feroviare din
România se prezintă la nivelul mediu european, fiind comparabila cu densităţile reţelelor
feroviare din Anglia, Italia, Franţa şi Elveţia.
Ponderea liniilor electrificate (23,8%) este comparabila cu media europeană şi
situează România pe locul 12 în Europa. În schimb, România se află sub media europeana
în ceea ce priveşte ponderea liniilor duble în totalul reţelei feroviare.
În ceea ce priveşte principalele caracteristici ale transportului feroviar, acestea sunt
următoarele:
· asigură deplasarea în spaţiu şi timp a mărfurilor în partide mari, îndeosebi a
mărfurilor de masă solide şi lichide, dar şi a produselor finite şi semifinite, in-
dustriale sau agricole. Sunt puţine mărfurile care nu fac obiectul transportului
pe calea ferată;
· în cazul societăţilor comerciale şi regiilor autonome care dispun de linii indus-
triale, asigură transportul direct “din poartă în poartă”;

305
 · transportul este asigurat, de regula, la preturi mai scăzute decât cele practicate
în transportul auto şi aerian, îndeosebi pe distanţe medii şi lungi;
· procesul de transport se desfăşoară neîntrerupt, ziua şi noaptea şi in tot cursul
săptămânii, in condiţii de regularitate, potrivit unor grafice prestabilite;
· prezintă un grad ridicat de siguranţă, ca urmare a respectării stricte a normelor
de siguranţă a circulaţiei pe căile ferate.
Pe de alta parte, transportul feroviar nu poate asigură în orice situaţie transportul
direct de la furnizor la beneficiar, necesitând combinarea acestuia cu transportul auto şi
transbordarea mărfurilor în parcurs.
Durata transportului este mai mare decât în transportul auto, datorită vitezei
comerciale reduse determinate de staţionarea îndelungata a vagoanelor în triaje şi sub
operaţiuni de încărcare descărcare.
Din anul 1998 în temeiul Ordonanţei de urgenţă nr. 12/1998 privind transportul pe
căile ferate române şi reorganizarea S.N.C.F.R. au luat fiinţa şi funcţionează separat, dar ca
un tot unitar, următoarele societăţi comerciale pe acţiuni:
a) Compania Naţională de Căi Ferate “C.F.R.”- S.A.;
b) Societatea Naţională de transport Feroviar de Marfa “C.F.R. Marfa”- S.A.
c) Societatea Naţionala de transport Feroviar de Calatori “C.F.R. Calatori”- S.A;
d) Societatea de Servicii de Management Feroviar “S.M.F.”-S.A;
e) Societatea de Administrare Active Feroviare “S.A.A.F”-S.A:
Compania Naţională de Căi Ferate “C.F.R.”- S.A. este persoana juridică romana, cu
capital social iniţial integral de stat, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile
române şi cu propriul statut.
Scopul “C.F.R.”-S.A. este realizarea de profit prin gestionarea pe principii comerciale
a infrastructurii feroviare şi punerea acesteia la dispoziţie operatorilor de transport feroviar,
pe baza contractului de acces, precum şi prin desfăşurarea altor activităţi specifice
obiectului sau de activitate.
C.F.R. desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului fe-
roviar public şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării şi are, în principal, ca obiect de activi-
tate:
· gestionarea infrastructurii feroviare şi punerea acesteia la dispoziţie operatorilor de
transport feroviar, în condiţiile legii;
· dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii feroviare din România in concordanţă
cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilităţii şi interoperabilităţii
cu sistemul de transport feroviar european;
· conducerea, organizarea, planificarea, coordonarea şi controlul activităţilor de
exploatare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare;
· desfăşurarea activităţilor industriale şi de servicii conexe, pentru asigurarea
funcţionării infrastructurii feroviare;
· exploatarea comerciala a patrimoniului auxiliar feroviar.
· În scopul realizării obiectului s-au de activitate, “C.F.R.”-S.A. desfăşoară urmă-
toarele activităţi:
· asigură funcţionarea infrastructurii feroviare publice prin îndeplinirea ansamblului
funcţiilor tehnice, economice, comerciale şi de reprezentare; asigurarea stării de
funcţionare a liniilor, instalaţiilor şi a celorlalte elemente ale infrastructurii
feroviare la parametrii tehnici stabiliţi; conducerea operativă a circulaţiei trenurilor
şi autorizarea manevrei pe liniile deschise circulaţiei publice sau cu acces la

306
 acestea; repartizarea capacităţii infrastructurii feroviare pe baza normelor stabilite
de Ministerul Transporturilor şi a contractului de acces pe infrastructura feroviară;
· elaborează şi propune spre aprobare norme, instrucţiuni şi regulamente obligatorii
privind activităţile care se desfăşoară pe infrastructura feroviară;
· organizează şi exercită, prin organele sale proprii şi specializate, controlul perma-
nent al activităţii proprii şi poate verifica starea personalului din siguranţa circu-
laţiei, aparţinând operatorilor feroviari, conform dispoziţiilor din instrucţiunile
specifice transporturilor feroviare;
· exercită controlul permanent în ceea ce priveşte funcţionarea, întreţinerea, repa-
rarea liniilor de cale ferata, a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, acţionând pentru
prevenirea cauzelor care pot produce perturbări în desfăşurarea transportului
feroviar public;
· în caz de evenimente de cale ferată participă la cercetare, intervine şi ia masurile nece-
sare pentru îndepărtarea urmărilor acestora şi pentru restabilirea circulaţiei feroviare;
· asigură elaborarea, avizarea sau aprobarea, după caz, a actelor cu caracter
normativ, a instrucţiunilor şi regulamentelor specifice obiectului s-au de activitate;
· avizează amplasarea şi executarea de lucrări in zonele de protecţie şi siguranţă a
infrastructurii feroviare publice, conform reglementarilor emise de Ministerul
Transporturilor;
· avizează construirea şi aproba punerea în funcţiune a liniilor de cale ferata
industriale, racordate la infrastructura feroviara;
· asigură protecţia patrimoniului s-au şi păstrarea ordinii in spaţiile deschise
accesului public;
· asigură funcţionarea, întreţinerea şi repararea infrastructurii feroviare publice,
precum şi a bunurilor din proprietatea sa;
· asigură tuturor operatorilor feroviari acces egal şi nediscriminatoriu pe
infrastructura feroviară publică, conform reglementărilor interne, acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte;
· încheie contracte de acces pe infrastructura feroviară publică cu operatorii feroviari
licenţiaţi şi percepe tariful de utilizare a infrastructurii;
· asigură servicii de telecomunicaţii, radiotelefonie, telex, transmisii de date,
televiziune, informatica pentru operatorii feroviari şi pentru alte persoane fizice
sau juridice;
· execută expertize tehnice, testări, măsurători, acordă consultanţă în domeniile
specifice obiectului s-au de activitate;
· valorifică intern şi la export materialele şi deşeurile rezultate din procesele de
producţie, din reparaţii, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniul sau şi din
alte activităţi proprii;
· desfăşoară activităţi ale transportului feroviar şi auto în interes propriu;
· organizează activitatea de cadastru, în condiţiile legii, şi asigură servicii în acest
domeniu pentru operatorii feroviari şi pentru alţi agenţi economici;
· organizează activităţi proprii de cercetare, proiectare, învăţământ, asistenţă
medicală, psihologia muncii şi de perfecţionare profesională;
· deţine sau participă la capitalul social al altor societăţi comerciale şi decide, în
condiţiile legii, asocierea cu persoane juridice, române s-au străine, altele decât
operatorii feroviari;
· asigură furnizarea datelor statistice cu privire la traficul feroviar;

307
 · face parte din organisme internaţionale din domeniul feroviar sau din domenii
conexe, potrivit obiectului sau de activitate;
· participă la negocierea şi la încheierea contractelor pentru achiziţii de investiţii,
bunuri, lucrări şi servicii, precum şi pentru valorificarea de active şi bunuri;
· urmăreşte derularea contractelor încheiate.
Dintre modurile de transport existente astăzi, transportul feroviar rămâne în conti-
nuare de mare interes datorită unor avantaje certe, printre care subliniem în primul rând
faptul ca este cel mai prietenos cu mediul. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care,
în ultimii ani, strategiile Uniunii Europene încearcă sa dezvolte şi sa implementeze
programe pentru revigorarea transportului feroviar din Comunitate şi să atragă mai mult
trafic către transportul feroviar.
Punerea în practică a strategiilor se face prin adoptarea unor reglementări la nivelul
Uniunii Europene, care trebuie transpuse şi implementate în fiecare stat -membru. Prin
rezultatele obţinute, transportul feroviar din România, care este avansat din punct de
vedere al preluării acquis-ului comunitar, susţine activ procesul de integrare a României în
Uniunea Europeană.
Bibliografia:
1. Ghe Ion. Managementul transporturilor. Ed. Eficient – Bucureşti: 2001.
2. România. Transporturi naţionale. Edit. Evex, Bucureşti, 1997
Recenzent: Natalia BURLACU, dr. hab., prof. univ.

308