UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTER: CONTABILITATEA AGENTILOR ECONOMICI
ŞI A INSTITUTIILOR PUBLICE
Disciplina: Doctrina si deontologia profesiei contabile

PROIECT
CU TEMA:
DOCTRINA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI CONTABILE

Titular Disciplina :
Conf . univ. dr. Floarea GEORGESCU
Masterand:
Tecuceanu Catalina Iuliana

BUCURESTI

2018
 DOCTRINA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI CONTABILE

Profesia contabila este in mod curent definita ca totalitatea activitatiilor, serviciilor care presupun cunostinte
in domeniul contabilitatii, a specialistilor care le efectueaza, precum si organismele lor profesionale.
Profesia contabilă este o profesie reglementată în toate statele membre din UE.
Accesul la profesie se obţine prin autorizare de către autorităţile competente din statul membru desemnat în
conformitate cu prevederile legislative, de reglementare sau statutare ale acelui stat, pentru a obţine totodată o calitate
profesională condiţionată de buna practică în domeniu.
Calificări profesionale pentru contabili la nivel european:
 Sistemul de calificare a pregătirii- deţinătorul a terminat un anumit curs de educaţie şi pregătire –
element esenţial în obţinerea calificării funcţionale.
 Sistemul de calificare funcţională – calificare profesională care permite deţinătorului să exercite
îndatoririle specifice la care numai această calificare permite accesul.
Calificarea funcţională nu este de obicei incompatibilă cu deţinerea altor calificări profesionale care pot
asigura deţinătorului accesul la un domeniu mai larg de activităţi.
Profesia contabilă fiind o profesie liberă şi autonomă acolo unde există liberate şi democraţie, asumându-şi
riscul compensării, experţii contabili trebuie să-şi îndeplinească activităţile independent şi liber indiferent de modul în
care sunt constrânse, limitate şi impiedicate, libertatea, independenţa, autonomia şi conducerea democratică.
Este sarcina organismelor profesionale de a reflecta şi a asigura capacitatea comună a membrilor profesiei şi
solidaritatea profesiei.
Profesia contabila este o profesie cu o arie de activitate larga si diversa. In toate statele membre UE , in
pofida diferentelor istorice economice, juridice si culturale, poate fi regasit un cumul de activitatii, care sunt rezervate
prin lege sau prin practica profesiei contabile, legate mai mult sau mai putin de procesul de elaborare si validare a
informatiilor financiare, contabile sau fiscale.
Lista principalelor activitatii/servicii care compun profesia contabila cuprinde:
1. Tinerea contabilitatii
2. Elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor financiare;
3. Audit statutar;
4. Alte lucrari de audit finaciar-contabil;
5. Management financiar-contabil ;
6. Servicii fiscale (consultanta, consiliere si asistenta fiscala);
 7. Servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor;
8. Evaluari de intreprinderi si titluri;
9. Alte servicii contabile si para contabile;

Diversitatea profesiei contabile este o realitate foarte importanta, chiar daca in anumite organizatii
profesionale membrii se ocupa in fapt de una singura sau de foarte putine dintre aceste activitatii.
Sfera de activitate a profesionismului contabil acopera auditul statutar, auditul in sectorul public,
contabilitatea, auditul furmizorilor si achizitiilor, auditul elementelor nemonetare, lichidari, insolvabilitate, expertiza
juridica, consultanta, consiliere si reprezentare fiscala, consiliere in investitii, alte tipuri de consiliere cum ar fi
organizarea, strategia, gestionarea si tehnologia informatiei etc.
Numai motive intemeiate de competenta, integritate, independenta si obiectivitate pot limita aria de practica
profesionala a profesionistilor contabili.
Activitatile componente ale profesiei contabile se pot organiza si esercita:
 prin componente proprii;
 prin externalizare.
 Dintre toate activitatiile componente ale profesiei contabile numai auditul statutar este in mod obligatoriu
organizat si exercitat ca activitate externa oricarei entitati supuse unui astfel de control.
Alte servicii furnizate exclusiv de profesionistii contabili sau partajate cu alte profesii sunt:
 resurse umane si administrative: intocmirea statelor de plata, proceduri de control intern, relatii cu
institutiile de securitate sociala, asistenta in litigiile legate de resursele umane, recrutate etc.;
 misiuni de consultanta si consiliere contabila si fiscala;
 servicii financiare: eveluarea afacerilor, verificarea financiara prealabila, analiza investitiilor,
planificarea financiara, restructurarea datoriilor si recapitularizarea, gestionarea protofoliului,
controlul administrativ si financiar, brokerajul etc.;
 servicii juridice: intocmirea documentelor juridice pentru persoane fizice, sprijin juridic si
administrativ pentru Adunarea generala, consiliere privind Legea companiilor etc.
Profesionistii contabili se impart in functie de statutul juridic in:
- dependenti, cu statut de angajati;
- independenti sau liber profesionisti contabili, furnizori ai serviciilor componente ale profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activitatii liberprofesionistilor contabili , acestia pot sa-si
desfasoare activitatea:
- individual;
- in forme asociative potrivit legislatiei fiecarei jurisdictii.
O parte din profesionistii contabili isi desfasoara activitatea in calitate de angajati sau ca furnizori de servicii,
in domeniul auditului intern si controlului intern, activitati importante pentru o bun aguvernare a intreprinderilor.

AUDIT FINANCIAT-AUDIT STATUAR

Prin audit, în general, se înţelege “examinarea profesională a unei informaţii , efectuata de o persoana
competenta si independenta in scopul emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate: standard,
norma sau reglementare”
Elementele fundamentale fara de care activitatea nu poate fi definita ca fiind un audit sunt :
- examinarea este strict profesionala si presupune colectarea si evaluarea unor probe privind
informatia/informatiile examinata/examinate;
- persoana care examineaza trebuie sa detina competenta necesara si as fie independenta;
- obiectul examinarii: orice informatie economica, tehnica, tehnologica, financiara, fiscala, juridica etc.;
- scopul examinarii: emiterea unei opinii, care consta in determinarea si raportatrea gradului de conformitate a
informatiei la criteriul de calitate prestabilit;
- calitatea opiniei: motivata;
- criteriul de pareciere: un standard, o norma sau o reglementare.
Prin audit financiar se intelege “orice interventie cu caracter de control, analiza, verificare, cercetare sau
studiu in contabilitatea unei entitati, efectuata de un profesionist contabil competent si independent” daca celelalte
elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt reunite.
Altfel spus , “auditul financiar este auditul in general, cu precizarea ca obiectul examinarii il constituie
informatia financiar contabila, iar persoana competenta si independenta trebuie sa fie profesionist contabil”.
Prin audit statutar se intelege “examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in scopul emiterii unei opinii motivate
responsabile si independente in legatura cu imaginea fidela clara si completa a pozitiei, a situatiei financiare si a
performantelor financiare, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit”.

Tipul de audit

Nr.
crt Audit in general Audit financiar Audit statutar
Elementele auditului
(criterii definitorii)

1. Denumirea actiunii Examen profesional Examen profesional Examen profesional

2. Obiectul actiunii Orice informatie Orice informatie Situatiile financiare in
financiar- contabila ansamblul lor
3. Profesionalismul care caracterizeaza Orice profesionist Profesionist contabil Profesionist contabil
actiunea competent competent si competent si
independent in independent, membru independent, autorizat
domeniul sau de al unui organism sa presteze servicii de
pregatire profesional audit statutar
recunoscut
4. Scopul actiunii Imbunatatirea Emiterea unei opinii Emiterea unei opinii
informatiei in motivate, responsabile motivate, responsabile
domeniul respectiv si independente si independente
5. Obiectul opiniei Calitatea informatiei Calitatea informatiei Imaginea fidela, clara
financiar-contabile si completa a pozitiei,
situatiei si
performantelor
financiare prezentate
prin situatiile
financiare in
ansamblul lor
6. Criterii de referinta Standardul, norma sau Standardele Standardele nationale
reglementarea profesionale emise de sau internationale de
specifica o autoritate audit
profesionala
independenta si/sau
reglemantarile
aplicabile

5. Care sunt asteptarile publicului de la un audit statutar?

Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale prin oferirea unei
reasigurari referitoare la cinci aspecte care privesc intreprinderea :
 acuratetea situatiilor financiare;
 continuitatea activitatii si solvabilitatea firmei;
 existenta/inexistenta unor fraude;
 respectarea de catre firma a reglementarilor specifice si generale;
 comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si problemele sociale.
 6.Ce este auditul intern?
Auditul intern este activitatea care are ca obiectiv verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare
a dispozitivelor, procedurilor si metodelor care formeaza sistemul de control intern al entitatii. Aceasta activitate poate
fi realizata printr-un compartiment distinct al entitatii sau externalizata prin profesionisti contabili independenti.
Controlul intern al unei intreprinderi constituie un obiectiv al auditului intern si un mijloc pentru realizarea
obiectivului auditului statutar.

7.Care sunt deosebirile fundamentale intre auditul intern si auditul

statutar?
Auditul intern si auditul statutar sunt doua activitatii complementare in care sunt antrenati profesionistii
contabili. Conceptual, exista deosebiri esentiale intre cele doua tipuri de audit, cum ar fi :
 Statutul : Auditorul intern face parte din structurile intreprinderii, auditorul statutar este un prestator de
servicii independent juridic de intreprindere.
 Beneficiarii auditului: Auditorul intern lucreaza in folosul responsabililor intreprinderii, auditorul statutar
face certificarea situatiilor financiare in folosul tuturor utilizatorilor situatiilor financiare.
 Obiectivele auditului:Obiectivul auditorului intern este sa aprecieze bunul control asupra activitatilor
intreprinderii si as recomande masuri pentru imbunatatirea acestuia; obiectivul auditorului statutar il constituie
certificarea regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor, situatiei financiare si rezultatelor
intreprinderii.Pentru atingerea acestor obiective auditul statutar va trebui sa aprecieze si el disozitivele de control
intern ale intreprinderii; deci controlul intern este pt auditul statutatr un mijloc in timp ce pentru auditul intern este un
obiectiv.
 Domeniul de aplicare al auditului: Auditul statutar inglobeaza tot ceea ce participa la inglobarea
rezultatelor si la elaborarea situatiilor financiare, insa in toate functiile intreprinderii;auditul intern are un domeniu de
aplicare mai vast : cuprinde nu numai toate functiile intreprinderii, ci si toate dimensiunile acestor functii.
 Prevenirea fraudei: deosebit de obligatiile legale de divulgare, auditul statutar se preocupa de orice frauda
de indat ace aceasta are sau se presupune ca are o influenta asupra situatiilor financiare; auditul intern , desi nu are
drept scop descoperirea fraudelor, avand o arie mult mai larga de lucru, are o mai mare posibilitate de prevenire a
fraudelor, suspectand si adancind controlul pentru orice nerespectare a procedurilor de control intern.
 Independenta : independenta auditorului statutar este cea a titularului unei profesii liberale, este juridica si
statutara, este una absoluta; indepententa auditorului intern este restrictiva; el este independent fata de structurile
auditate, dar nu si fata de conducerea entitatii.
 Periodicitatea auditurilor:auditorii statutari nu sunt prezenti in intreprindere, ei actioneaza in perioada
propice elaborarii situatiilor finaciare si au de regukla aceiasi interlocutori; auditorul intern lucreaza tot timpul in
intreprinderea sa si schimba frecvent interlocutorii.Din punct de vedere al prezentei in intreprindere auditul statutar
este periodic, iar auditul intern este permanent, iar din punct de vedere relational auditul intern este periodic, iar
auditul statutar este permanent.
 Metoda : auditorii statutari isi efectueaza lucrarile dupa metode verificate, pe baza de comparatii, analize,
inventare etc,;metoda auditorilor interni este specifica si originala, adaptata la cultura intreprinderii.

Profesia contabila inca de la inceputurile mediului de afaceri modern a lucrat cu impozitarea clientilor ca
fiind unul dintre serviciile sale fundamentale.
In prezent profesia contabila este principalul furnizor de servicii fiscale pentru toate sectoarele de afaceri
 Serviciile fiscale constituie o parte componenta a profesiei contabile in ansamblul ei si sunt oferite in
interesul public.
Dezvoltarea legislatiei fiscale a influentat dezvoltarea profesiei contabile.la inceputurile profesiei
contabilelegislatia fiscala era destul de directa, reflectand mediul de afaceri si sectorul public, legislatia fiscala devine
tot mai sofisticata si se exprima printr-un set complex de reguli care implica o varietate de impozite directe si indirecte.
Deasemenea, internationalizarea afacerilor si miscarile mai mult sau mai putin libere de capital au impus guvernelor sa
isi protejeze baza fiscala cu reguli din ce in ce mai complexe.
Activitatea fiscala ca parte componenta a profesiei contabile, acopera la randul ei o arie larga de servicii:
conformarea la regulile fiscale, planificare si consultanta fiscala, reprezentarea in fata instantelor juridicesi servicii
legate de impozitarea corporatiilor. Obiectivul unui profesionist contabil este de a ajuta clientii sa se conformeze
eficient la cerintele de raportare si completare a returnarilor de impozite in tarile in care detin active si sa isi
minimizeze impozitele viitoare printr-o planificare si o consultanta corespunzatoare.
Serviciile de consiliere fiscala au o arie larga de aplicabilitate deoarece orice operatiune angajata de o
intreprindere sau de o persoanava avea implicatii fiscale;
Consiliera fiscala inseamna furnizarea unei opinii ,formularea unui sfat sau asistarea clientilor in orice
problema fiscala,in special cu privire la impozitarea personala,impozitarea corporativa,TVA,impozitul pe castiguri de
capital etc.
Cele mai frecvente sarcini sunt:
 intocmirea declaratiilor de impozitare;
 evaluarea implicatiilor fiscale ale unei operatii sau tranzactii;
 sugerarea acordurilor sau planurilor eficinta in domenil fiscal;
 asistenta la negocieri cu autoritatile fiscale si cu completele de judecata;
 Planificarea fiscala,in scopul gestionarii optime a obligatiilor fiscale in conformitate cu legislatia
aplicabila;
Modul in care ar trebui reglementata profesia contabla a constituit in ultimii ani subiectul multor dezbateri si
in consecinta au avut loc multe schimbari deoarece profesionistii contabili , clienti lor, organismele lor profesionale si
guvernamentale cauta sa se asigure ca profesia contabila continua sa furnizeze servicii de inalta calitate si contribuie la
cresterea si dezvolatre economica globala.
Rolul organismelor profesionale se regăseşte în cele trei comandamente de bază ale acestora:
 Educaţia: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor săi;
 Etica: comportamentul deontologic al membrilor sai;
 Calitatea: certificarea calitatii serviciilor oferite de membrii lor.
O profesie,în general, este definită şi judecată prin cunoştinţele, aptitudinile,atitudinea şi etica celor implicaţi
în această profesie;
Reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de Standarde sigure, care să fie îndeplinite de
membrii acelei profesii.
Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:
 Profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi eficient cererilor economiei şi societăţii;
 Condiţiile de piaţă în care activează profesia;
 Calitatea serviciilor furnizate de membrii săi, reglementarea este necesară pentru a certifica faptul că
serviciile contabile de pe piaţă sunt de calitate adecvate, ceea ce implică: - adoptarea de standarde
profesionale tehnice,
 - adoptarea de reguli etice,
- nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi ai serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii,
etc. (Legea Sarbanes-Oxley în SUA, Legea securităţii financiare în Franţa).

Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calitatii si de abordare a unor aspecte aferente pietei
serviciilor contabile cel putin datorita urmatoarelor cause:
- existenta unui dezechilubru in ceea ce priveste cunostintele intre clientul care primeste serviciile
contabile si furnizorul acestor servicii care dispune de experienta profesionala;
- in afara furnizorului si beneficiarului de servicii contabile exista si terte parti care pot cumula beneficii
sau costuri semnificative de pe urma furnizarii de servicii contabile;

Reglementarea profesiei contabile acopera urmatoarele domenii:

• Cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;
• Cerinţele referitoare la educaţia continuă;
• Monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;
• Standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili trebuie să le respecte;
• Sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii contabili nu îndeplinesc cerinţele de
mai sus.
Reglementarea trebuie să fie de calitate pentru a răspunde interesului public, adică trebuie să fie: -
proporţională,
- transparentă,
- să nu fie împotriva competiţiei,
- nediscriminatorie, precisă,
- segmentată în funcţie de ţinta sa,
- implementată consecvent şi just,
- supusă unei examinări periodice.
Efectul unei reglementari bine elaborate va consta in furnizarea asigurarii potrivit careia natura si calitatea
serviciilor contabile raspund atat nevoilor beneficiarilor, cat si nevoilor economiei in general.

Sunt trei modalitati de implementare a reglamentarii:

1. Autoreglementarea, specifică economiilor liberale: Organismul profesional este recunoscut de guvern,
care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa profesia;
2. Reglementarea externă : Profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul unei agenţii
guvernamentale,fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia guvernul i-a delegat sarcini de
reglementare;
3. Coreglementarea: Reprezintă o combinare între autoreglementare şi reglementarea externă
Autoreglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât să fie complementare, şi nu
să se concureze.
Modalităţi de combinare între autoreglementare şi reglementarea externă:
- Autoreglementarea împreună cu supravegherea întreprinsă de o agenţie independnetă: supravegherea este
complementară reglementării şi o întăreşte
- O combinare în care organismul profesional este responsabil pentru anumite aspecte ale reglementării, iar
guvernul sau o agenţie independentă, pentru alte aspecte.
 Combinarea intre autoreglemantare si reglementarea externa poate depinde de urmatorii factori :
- experienta istorica;
- performanta de autoreglementare a organismului profesional;
- orientarea politica generala catre reglementarea ca instrument de conducere economica;
- calea de dezvoltare a economiei;
- natura si caracteristicile esecurilor pietei.
Organismele profesionale trebuie săjoace un rol hotărâtor în reglementarea profesiei fiind cel mai bine
poziţionate pentru apărarea interesului public:
• Publicul are nevoie de servicii de calitate, dar şi reputaţia organismului profesional va reflecta calitatea
serviciilor oferite de membrii săi;
• Ele sunt apropiate de pieţele în care operează membrii lor şi deci cunosc felul în care reglementarea poate
afecta comportamentul;
• Ele pot urmări eficienţa sistemului de reglementare;
• Ele au responsabilitatea de a comunica şi de a lucra cu guvernele în interesul public.
La randul lor, guvernele trebuie sa se asigure ca reglamentarea respective isi atinge obiectivul referitor la
interesul public la cel mai scazut cost posibil. Pentr aceasta , guvernele trebuie:
 Să înţeleagă natura şi caracteristicile problemelor pe care reglementarea caută să le rezolve;
 Să beneficieze de un sistem de monitorizare a performanţei organismului însărcinat cu reglementarea
profesiei;
 Să se bazeze pe rezultate, respectiv calitatea generală şi consecvenţa serviciilor contabile;
 Să aibă abilitatea de a amenda legislaţia şi reglementarea atunci şi acolo unde este nevoie.
Organismele profesionale şi guvernele au interese şi obiective comune: profesioniştii contabili să servească
interesul public prin utilizarea de standarde de înaltă calitate în serviciile prestate.
Abilitatea cea mai importantă a profesiei contabile este aceea de a pune pe primul loc interesul public, lucru
care va face ca profesia să câştige respectul comunităţilor şi al organelor de reglementare din ţară şi la nivel global.
1.Reglementarea generală
Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu privire
la recunoaşterea calificărilor profesionale.
PROFESIONISTUL CONTABIL este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel
mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru activitatea de profesionist contabil şi care are acces fără
restricţii la toate srviciile şi activităţile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la activitatea de
audit statutar.
Acesti profesionisti contabili au :

 Studii universitare de specialitate;

 Un stagiu practic de cel puţin trei ani;
 Au promovat un test de aptitudini
 Calitatea profesională obţinută are diferite denumiri:“expert contabil” (în ţările latino-continantale),
“chartered accountant” (zona anglo-saxonă), “contabil public” (CPA) în SUA
2.Reglementarea specială
Reglenentata distinct prin Directiva 84/253/CEE, cunoscută sub denumirea de a 8-a Directivă ,înlocuită prin
Directiva 2006/43/CF, cunoscută şi sub denumirea de noua Directivă a 8-a.
Prevederi principale ale Directivei a 8-a:
  Condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit statutar.
Condiţii ce trebuie îndeplinite de o persoană fizică să fie autorizată să efectueze audit statutar sunt:
- să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;
- să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil;
- să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani;
- să fi promovat un examen de competenţă profesională
 Condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea prestaţiilor de audit statutar şi standardele
aplicabile
 Crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a auditorilor statutari.
Auditul statutar încheie fluxul informaţiilor desprinse din situaţiile financiare înainte acestea să ajungă la
utilizatorii (consumatorii) finali – auditorul statutar plasându-se ca ultim apărător al interesului public.
Exercitarea profesiei liberale de expert contabil şi contabil autorizat presupune asumarea răspunderii de a
acţiona în interes public, nu numai de a satisface nevoile unui client sau ale unui angajator.
Acţionând în interes public, format din clienţi,finanţatori, autorităţi publice, angajatori, investitori –expertul
contabil şi contabilul autorizat ca membru al unei profesii liberale, trebuie să onoreze încrederea care i s-a acordat,
respectând anumite norme de conduită, în mod deosebit conştiinţa profesională şi Independenţa.
Rolul profesiei contabile = Protejarea interesului public

Progresul uman duce la dezvoltarea pietelor,dar aceste nu se pot dezvolta fara profesionisti contabili deci
profesia contabila satisface un interes general.
Bilantul contabil si situatiile financiare in ansamblu lor constituie cea mai buna carte de vizita a unei
intreprinderi,iar profesionistul contabil este artizanul acesteia.
Profesionisti contabili au un rol important in dezvoltarea economica durabila prin satisfacerea interesului
public numai daca exista la nivel national organisme profesionale puternice care sa lupte pentru aplicare standardelor
internetionale in domeniul auditului si contabilitatii.
Profesionisti contabili sunt implicati in toate domeniile vietii economice si sociale.
Rolurile pe care le joaca profesionistii contabili ,in orice sector din economie ar lucra ,sunt foarte
diversificate:
 • Ei lucreaza in contabilitate si raportare financiara;
• In mamagement;
• In fiscalitate;
• In sisteme informatice;
• In finante corporative si inteligenta manageriala,
• Ca auditorui interni sau externi,
• In consultanta,in educatie,etc;
• Asigura guvernele in atingerea obiectivelor lor economicesi sociale;
• Contribuie la performantele pietelor financiare etc.

Criteriile de recunoastere a unui organism profesional.

Pentru a fi recunoscut de autoritatile publice si de organismele internationale,un organism national al profesiei

contabile trebuie:
 sa fie un organism necomercial si neguvernamental;
 sa fie acceptat si recunoscut de membrii sai;
 membri sai sa fie profesionisti contabili;
 sa se bucure de buna reputatie in randul autoritatilor publice si al publicului;
 sa aibe capacitatea de a dezvolta sau influenta standardele profesionale si contabile (etica, disciplina,
practica profesionala, controlul calitatii);
 membrii trebuie sa fie autorizati sa desfasoare, la cel mai inalt nivel posibil, activitatiile treditionale
efectuate de profesionistii contabili;
 sa aiba capacitatea de administrare si resursele necesare pentru indeplinirea misiunii si obiectivelor sale.

IFAC
Federatia Internationala a Contabililor (IFAC)
S-a infiintat in anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de tari ca raspuns la provocarile
perioadei:sustinerea contabililor in rezolvarea unor probleme tehnice si de afaceri mai complexe, furnizarea unei
directii si a unui mecanism institutional care sa orienteze contabilii din intreaga lume pe calea dreapta si etica.
In prezent, IFAC este o organizatie globala, semnificativa, care cuprinde 155 de organisme membre si
asociate din 118 state, reprezentand peste 2,5 milioane de contabili care lucreaza in practica publica sau angajati in
industrie si comert, educatie, institutii publice etc.
IFAC este organizatia globala pentru profesia contabila care acopera toate sectoarele si toate specializarile
profesiei: contabilitate de afaceri, consultanta fiscala, audit, tehnologia informatiei, insolvabilitate etc.
Misiunea IFAC o constituie intarirea profesiei contabile capabile sa contribuie la dezvoltarea economiilor
internationale prin promovarea aderarii la standarde profesionale de inalta calitate.
IFAC colaboreaza cu alte organizatii si normalizatori internationali precum Organizatia Internationala a
Comisiilor Titlurilor de Valori, Comitetul Basel privind Supravegherea Bancara, Forumul de Stabilitate Financiara,
Asociatia Internationala de Supraveghere a Sistemului de Asigurari si Banca Mondiala. IFAC elaboreaza standardele,
cu aplicabilitate la nivel global, in domeniile: educatie, etica, calitatea serviciilor, audit, contabilitate publica.
Pentru a deveni membru IFAC, organismul profesional solicitant trebuie:
 sa fie recunoscut fie printr-o lege, fie prin consens general ca fiind un organism national profesional major
care isi desfasoara activitatea in jurisdictie. In cazul consensului general s-a constatat faptul ca el trebuie sa fie sustinut
de comunitatea de afaceri;
 sa participe sau sa contribuie la procesul de normalizare profesonala;
 sa demonstreze ca acorda o atentie deosebita atunci cand isi selectioneaza membrii;
 sa furnizeze standarde si orientari privind comportamentul si practicile profesionale personelor carora li s-
a acordat o functie sau alte imputerniciri de catre o autoritate recunoscuta sau carora organizatia le-a acordat o functie
si care trebuie sa respecte criteriile statutului de membru;
 sa se oblige sa participe in IFAC si sa promoveze importanta IFAC si a programelor, activitatilor si
hotararilor luate de IASB;
 sa fie solvabil financiar si operational;
 sa aiba o structura operationala interna care furnizeaza sprijin si reglementari pentru membrii sai.
Profesia contabila din Romania este reprezentata la IFAC prin CECCAR - membru plin din anul 1996 si
CAFR - din anul 2005

FEE.
Federatia Expertilor Contabili Europeni (FEE) este organizatia - recunoscuta de IFAC - care gestioneaza
profesia contabila la nivelul Uniunii Europene; cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului de tara,
din toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene, CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE are ca
obiectiv intarirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene si aplicarea standardelor internationale in domeniul
contabilitatii si auditului.
Pentru ca un organism profesional dintr-o tara sa devina membru FEE este necesar:
- sa nu fie organism guvernamental;
- sa fie un organism stabil in cadrul profesiei contabile;
- sa fie recunoscut prin lege sau prin consens general;
- sa provina dintr-o tara europeana.
Cand dintr-o tara exista o a doua candidatura pentru calitatea de membru este necesara consultarea membrului
existent;
IFAC este recunoscuta drept o organizatie mondiala a profesiei in general in ceea ce priveste stabilirea
standardelor profesionale. Organizatiile regionale reprezinta profesia din regiunea respectiva in fata organismelor
guvernamentale si de dezvoltare din acea regiune si, in anumite cazuri, in fata organizatiilor internationale in care sunt
importante din punct de vedere regional.
Scopul final al organizatiilor regionale il constituie facilitarea dezvoltarii relatiilor economice in regiunile
respective.
Pentru a fi recunoscuta de catre IFAC organizatia regionala trebuie sa demonstreze ca :
• va subscrie obiectivelor IFAC si va fi de acord sa promoveze activ aceste obiective, si se va asigura ca
prin intermediul propriilor organisme membre sunt promovate in regiune reglementarile si standardele IFAC si IASC;
• are ca obiectiv dezvoltarea si intarirea unei profesii contabile pe baza larga in regiunea respectiva;
• constituie o regiune de tari definita corespunzator si care este in general reprezentativa pentru profesia
contabila;
• nu este alcatuita deja dintr-un numar substantial de organisme membre din tari deja deservite de o
organizatie regionala;
• contine un numar suficient de organisme contabile care sunt deja membre ale IFAC;
• este infiintata corespunzator atat din punct de vedere financiar, cat si tehnic, a functionat pe o perioada
rezonabila de timp si dispune de infrastructura si resursele organizationale si financiare necesare indeplinirii eficiente a
responsabilitatilor si participarii la activitatile IFAC.
In urma recunoasterii de catre IFAC, organizatia regionala si IFAC isi asuma anumite angajamente si
responsabilitati reciproce.
Organizatiei regionale i se va cere:
 sa continue sa sustina activ IFAC si sa asigure diseminarea pe scara larga a reglementarilor tehnice;
 sa asiste IFAC in relatiile si comunicarea cu organismele membre(de exemplu, colectarea datoriilor),
dupa cum se cere, si in legatura cu potentiale organisme membre din regiuni;
 sa furnizeze periodic Secretariatului IFAC rapoarte de activitate;
 asa cum se cere, sa permita presedintelui IFAC sau reprezentantului sau sa participe la intalnirile
Consiliului(sau la structura de conducere echivalenta);
 sa furnizeze informatii si sa participe la activitatile tehnice ale IFAC(comitete, grupuri de lucru etc.) in
acele situatii in care o reprezentare regionala sau un punct de vedere ar fi potrivite;
 sa trimita un reprezentant, preferabil presedintele organizatiei regionale, sa participe la intalnirile
Consiliului de Administratie al IFAC, la intalnirile cu presedintele, vicepresedintele, directorul executiv si
presedintii Comitetelor; reprezentantul poate sa fie insotit de un consultant tehnic;
 sa informeze Secretariatul IFAC despre orice schimbari propuse in Constitutia sau in randul membrilor
organizatiei regionale;
 sa mentina o comunicare directa, adecvata, cu alte organizatii regionale recunoscute, privind diverse
intalniri, noi reglementari tehnice, proceduri de lucru, buletine informative etc.
In mod similar, IFAC va trebui:
 sa furnizeze Secretariatului organizatiei regionale exemplare din toate reglementarile tehnice ale IFAC si
alte comunicari administrative, precum si minute sau alte comunicari administrative, precum si minute sau
alte documente legate de Consiliul de Administratie al IFAC;
 sa se sfatuiasca si sa se consulte cu organizatia regionala asupra oricaror modificari propuse pentru
Constitutia IFAC si privind orice modificari in randul membrilor;
 dupa cum se cere, si in masura in care este posibil, sa furnizeze asistenta organizatiilor regionale in
desfasurarea misiunii lor si in diseminarea reglementarilor tehnice ale IFAC;
 dupa cum se cere, sa furnizeze vorbitori sau alti reprezentanti la conferinte regionale si seminarii pentru a
promova coeziunea dintre IFAC si organizatia regionala;
 sa sfatuiasca organizatia regionala asupra activitatilor Comitetului de Nominalizare privind
recomandarile IFAC asupra alcatuirii Consiliului de Administratie al IFAC si a Comitetelor.
Gruparea regionala reprezinta asocierea mai multor organisme profesionale din tarile aceleiasi regiuni, care
insa nu indeplineste toate criteriile mentionate pentru o organizatie regionala.
Pentru a fi recunoscuta de IFAC gruparea regionala trebuie sa demonstreze ca:
- exista o grupare sau o organizatie infiintata si sustinuta(care poate fi cunoscuta ca organizatie regionala
pentru propriile sale scopuri locale);
- gruparea sustine obiectivele si reglementarile IFAC si IASC;
- zona acoperita de grupare are o marime suficienta cu potential pentru un numar semnificativ de organisme
contabile profesionale; gruparea are potential sa indeplineasca eventual criteriile pentru recunoasterea oficiala de catre
IFAC, are o intentie si un plan evident in vederea obtinerii acestei recunoasteri.
Gruparile regionale recunoscute nu vor primi dreptul de a participa la intalnirile Consiliului de Administratie
al IFAC ca observatori, cu exceptia unei decizii specifice a Consiliului de Administratie de a emite o invitatie pentru a
participa a o anumita intalnire, pentru un anumnit scop.
Gruparile recunoscute vor primi exemplare din toate publicatiile IFAC in schimbul platii unei cotizatii anuale
rezonabile. Acestea vor fi incurajate sa contribuie la raspunsurile pentru proiectele de expunere ale IFAC si pentru
reglementari si alte documente inaintate.
Principalele organizatii si grupari regionale care functioneaza in Europa sunt:
 Federatia Expertilor Contabili Europeni (FEE)
 Federatia Expertilor Contabili Francofoni (FIDEF);
 Federatia Expertilor Contabili Mediteraneeni (FCM);
 Comitetul de Integrare Latina Europa-America (CILEA);
 Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilitatii (SEEPAD).
Sistemul de supraveghere publica trebuie sa aiba o finantare sigura si libera de orice influenta negativa a
auditorilor statutari sau a firmelor de audit.
Persoanele care asigura guvernarea sistemului de supraveghere publica trebuie sa reprezinte toate partile
interesate: furnizorii si utilizatorii situatiilor financiare, investitorii, organismele si asociatiile profesionale,
normalizatorii de standarde, mediul academic, mediul de afaceri etc.
Interesul public este afectat ori de cate ori profesia contabila este excesiv reglementata, aceasta impiedicand
competitia si concurenta, sau cand reglementarea este discriminatorie sau netransparenta.
Exista tendinta, mai ales din partea unor guverne, de a limita, prin reglementari, rationamentul profesional
contabil, iar excesul de reglementare sau reglementarea rigida franeaza procesul de globalizare , de internationalizare
si de modernizare a economiilor.
In elaborarea structurii legale si organizationale a unui organism profesional nou de contabilitate, este
important sa se convina in principiu asupra scopurilor, obiectivelor si activitatilor cheie ale organizatiei si asupra
unui termen general de implementare.
Factorii de decizie ai organizatiei trebuie, de asemenea, sa aiba in vedere si diferentele intre necesitatile
tehnice si schema de reglementare dorita pentru persoanel sin practica publica, precum si pt membri cu diverse roluri.
Cativa dintre factorii care trebuie analizati sunt :
 scopul infintarii organismului profesional;
 cadrul legal existent;
 numarul de contabili calificati din tara si natura generala a calificarilor acestora;
 protectia legala;
 natura sarciniilor;
 care va fi interactiunea dintre profesie si guvern;
 standardele de contabilitate si audit;
 necesitatea in cadrul profesiei a unor programe de formare continua;
 cererea viitoare estimata de profesionisti contabili in toate sectoarele din tara;
 extinderea si calitatea sistenului educational pentru pregatirea profesionistilor contabili;
 activitatile si programele specifice care for vi derulate de organismul profesional de contabilitate si
cele care vor fi asumate de organisme guvernamentale sau alte organizatii;
  resursele care vor fi disponibile pentru finantarea organismului profesional de contabilitate;
 numarul de contabili din tara care tin de un organism profesional de contabilitate din afara tarii.
Deciziile iniţiale cu privire la structură vor implica cel puţin următoarele aspecte:
 Categorii şi cerinţe pentru a fi membru (ex. cu drepturi depline, asociat, stagiar,etc.)
 Prevederea de menţinere a “drepturilor dobândite” pentru calitatea de membru;
 Componenţa, utoritatea şi responsabilitatea organismului suprem de conducere şi a altui comitet executiv
sau grup împuternicit să acţioneze în numele Consiliului;
 Autoritatea şi responsabilitatea directorului executiv;
 Autoritatea şi responsabilitatea Comitetelor Permanente;
 Desemnarea ca membru.
Dupa ce s-a ajuns la un consens cu privire la activitatile organizatiei propuse si asupra aspectelor structurale
mentionate mai sus, poate incepe activitatea de elaborare a documentelor oficiale de organizare(statutul, actul
constitutiv si regulamentele).
O colaborare eficientă cu administraţia şi alte părţi interesate poate duce la dezvoltarea unui organism
profesional care respectă necesităţile administraţiei, ale profesiei şi ale interesului public în general.
Organismele profesionale au responsabilitatea de a ramane implicate in zone care afecteaza
profesia.Organismul profesional trebuie sa adica o contributie la efortul altor parti in elaborarea standardelor si
legislatiei care vor avea impact asupra profesiei
Pentru ca profesia sa se dezvolte si sa obtina o recunoastere publica, trebuie sa existe un cadru legal si de
reglementare corespunzaror care sa guverneze profesia. Acest cadru trebuie sa respecte filozifiile guvernamentale de
baza. De asemenea, trebuie luate toate masurile pentru evitarea impunerii de obligatii de reglementare excesiva asupra
contabililor sau pentru evitarea limitarilor care nu sunt necesare sau care sunt inadecavte ale autoritatii organismului
profesional de contabilitate.
Pentru realizarea diverselor obiective ale membrilor profesiei, individual şi ca grup, organismul profesional de
contabilitate trebuie să poată acţiona în mod eficient în calitate de purtător de cuvânt al profesiei cu privire la aspectele
contabile, fiscale şi financiare în faţa administraţiei, publicului, precum şi în faţa altor grupuri interesate.
Un organism profesional de ocntabilitate castigarespectul publicului atunci cand isi demonstreaza
angajamentul de mentinere si imbunatatire a calitatii serviciilor furnizate de membri sai si cand declaratiile si pozitia
publica sunt percepute ca fiind de interes public.
Un organism profesional de contabilitate nu trebuie doar să facă ceea ce se cuvine, ci trebuie să aibă un plan
oficial care:
o Să promoveze cunoştinţele, abilităţile şi competenţa membrilor;
o Să facă declaraţii publice cu privire la politica publică, cu implicaţiile contabile, de audit sau fiscale;
o Să facă dovada unor procese transparente pentru acordarea calităţii de membru, calificări şi regulamente.
Organul principal de conducere este Consiliul (în anumite ţări este numit “Consiliu”) Consiliul este condus de
un Preşedinte ales de ceilalţi membri ai Consiliului sau de masa de membri.
Personalul angajat poate:
 să influenţeze şi să maximizeze contribuţia voluntarilor;
 Să asigure respectarea directivelor organului de conducere;
 Să execute funcţii importante administrative, de relaţiipublice şi de legătură;
 Să asigure o contiuitate şi o perspectivă istorică;
 Să îndeplinească activităţi operaţionale pentru realizarea obiectivelor Consiliului;
  Să îşi asume un rol consultant, inclusiv să ofere voluntarilor îndrumări cu privire la aspecte statutare; să
acţioneze ca punct de contact pentru membri
Responsabilităţile Consiliului:
 Conducerea organismului pentru realizarea obiectivelor şi pentru asigurarea ca organismul să funcţioneze
efectiv şi eficient;
 Responsabil de strategia oranismului şi de politicile generale de monitorizare a activităţilor
 În primii ani de funcţionare va avea probabil un rol direct în abordarea problemelor operaţionale şi
tehnice.
Sarcinile şi funcţiile Consiliului includ:
 aprobarea planului strategic şi ainiţiativelor cheie ale organismului profesional de contabilitate;
 Aprobarea bugetului şi raportului anual ale organismului;
 Aprobarea eventualelor modificări ale statutului organismului;
 Aprobarea politicii în domeniile de importanţămajoră.
Presedintele
Presedintele – este liderul organismului profesional de contabilitate ales de Consiliu sau de membri, in genral
pe termenlimitat.
Rolul presedintelui implica reprezentarea, conducerea, comnuncarea si promovarea organismului profesional
de contabilitate
Presedintele pastreaza legatura cu menbrii organsimului, stagiarii, potentialii membri, publicul, guvernul si
organele dereglementare.
Presedintele colaboreaza strans cu directorul executiv si cu personalul organismului profesional de
contabilitate
Comitetele
Comitetele sunt structuri ale Consiliului care genereaza o judecata logica de grup, asigura continuitatea
gandirii si ajuta la consolidarea cunostiintelor si experientei membrilor.
Comitetele pot fi infintate pentru a asigura faptul ca viziunile voluntarilor care sunt membri sunt luate in
considerare in mod coresunzator. In cadrul unei organizatii mici comitetele pot executa sarcini care in cadrul unei
organizatii mai mari sunt delegate personalului executiv.
O buna structura a comitetului permite organizatiei sa fie la curent cu mediul in care profesionistii contabili isi
desfasoara activitatea.
Structura managementului
Consiliul trebuie să numească o persoană cu normă întreagăpentru responsabilitatea de management al
organizaţiei- director executiv.
Directorul executiv va trebui să fie:
 Un manager cu experienţă;
 Capabil de a gândi şi planifica în mod strategic;
 Creativ şi plin de energie, având dorinţa de a dezvolta organizaţia;
 persoană cu abilităţi excelente de comunicare;
 Sociabil şi capabil de a stabili şi crea contacte-cheie în afaceri, guvern şi învăţămant
Rolul directorului executiv:
• De a dezvolta o strategie comprehensivă detaliată şi un plan de lucru care să includă date-ţintă specifice;
• De a dezvolta şi conduce structura de personal pentru executarea activităţilor;
 • De a acorda asistenţă şi consiliere preşedintelui, memebrilor Consiliului şi altor voluntari;
• De a crea şi păstra relaţii eficiente cu guvernul, comunităţile de afaceri şi profesinale şi instituţiile de
învăţământ;
• De a asigura că procedurile de autorizare şi disciplinare sunt realizate imparţial şi eficient conform
statutului sau regulilor organismului profesional;
• De a asigura că Consiliul, membrii şi alte persoane relevante sunt ţinute la curent cu evoluţiile
internaţionale, religioase şi naţionale care afectează profesia de contabil;
• De a administra resursele şi personalul organizaţiei conform bugetelor şi politicilor aprobate de Consiliu;
• De a raporta Consiliului cu privire la progresul spre obiectivele organizaţiei.
Finantarea organismului se realizeaza din surse externe si/sau din surse interne.
Astfel finantrea interna se realizeaza prin fondurile colectate de la membri prin două modalităţi:
- Sub formă de cotizaţii, cu plată pentru drepturile şi privilegiile în calitate de membru;
- Recompensă pentru serviciile primite cum ar fi cursurile, examinările, activităţile de dezvoltare
profesională şi participarea la manifestările promoţionale.
Sursele externe de venit sunt:
 Subvenţii de la guvern (în mod limitativ şi numai în cazuri izolate);
 Sponsorizarea iniţiativelor specifice;
 Donaţii;
 Agenţii de ajutorare din străinătate;
 Surse caritabile;
 Spaţiu publicitar; firme

Marketingul şi promovarea profesiei.

Componentele-cheie ale mediului de marketing sunt

* macromediul – factori sociali, legali,economici, politici şi tehnologici;
* micromediul – studenţi şi membri, părţi interesate (lideri industriali, angajatori, organe de reglementare,
instituţii de învăţământ), furnizori (de pregătire) şi concurenţi (la nivel naţionalşi global);
* mediul intern –oameni, finanţe, resurse şi infrastructură.
Marca este un instrument puternic în comunicarea către studenţi, stagiari şi
comunitatea de afaceri a valorilor şi poziţiei pe piaţă a organizaţiei.
O imagine puternică de marcă ajută la identificarea organizaţiei şi percepţia de calitate şi profesionalism.
Componentele de marcă uşor de implementat includ:
- Un nume care transmite ceea ce face şi reprezintă organizaţia;
- Valorile de marcă aliniate la obiectiveleorganizaţiei;
- Un logo uşor de reţinut care va fi folosit în toate comunicările;
- Un design şi un stil consecvent care se folosesc la corespondenţă, documente şi referinţă şi website;
- Recrutarea şi formarea oamenilor care se încadrează în valorile de marcă ale organizaţiei.
Revistele şi buletinele informative sunt un mediu eficient de comunicare către membri a ultimelor noutăţi cu
privire la organizaţie şi problemele curente care afectează profesia.
Internetul este un mecanism foarte important de comunicare a informaţiilor şi de încurajare a interacţiunii cu
clienţii şi părţile interesate.
Proiectarea unui website trebuie să ţină cont atât de structură, cât şi de conţinut pentru a asigura faptul că
informaţiile relevante pot fi obţinute de către toţi potenţialii clienţi şi toate părţile interesate.
Promovarea către potenţialii membri şi studenţi trebuie să fie planificată şi coordonată pentru a furniza un
exerciţiu de recrutare de succes şi pentru formarea durabilă a studenţilor şi membrilor.
O campanie de promovare eficientă va include o combinaţie a următoarelor activităţi:
-saloane, congrese, seminarii şi mese rotunde;
- prezentări, întâlniri biunivoce;
- Publicitate;
- Crearea de relaţii cu angajatorii potenţialilor membri sau studenţi.
Introducerea de iniţiative, cum ar fi obiective cu privire la nivelul serviciilor, analiza gradului de satisfacţie,
proceduri conforme şi scheme de sugestii, poate asista satisfacerea aşteptărilor clienţilor,comunicarea obiectivelor de
servicii pentru clienţi şi facilitarea unei culturi bazate pe inovaţie şi îmbunătăţire.

Publicitatea şi oferta sunt permise exclusiv pentru profesioniştii contabili – membri activi ai CECCAR
Sunt interzise:
• Inserările personale făcute în presă, în publicaţiile profesionale sau altele, prin scrisori, afişe, circulare,
reclame, cinema, TV, radiodifuziune şi, în general, toate procedeele publicitare, atunci când acestea folosesc
comparaţii cu alţi membri sau, prin modul de prezentare şi conţinut, aduc prejudicii în vreun fel altor membri;
• Oferta atunci când prin ea se atribuie remize din onorariu, comisioane, tarife, reduse sau alte avantaje.
Anunţurile sunt permise:
Anunţurile în presă, cu condiţia să nu contravină regulilor de etică profesională, să aibă un caracter sobru şi
informativ, să respecte un format corespunzător pentru fiecare publicaţie;
Inserarea în presa locală a unor avize informând publicul despre o primă deschidere de cabinet sau schimbare de
adresă;
Inserările în anuare, cărţi de telefon, cataloage de firme etc. sunt autorizate cu condiţia de a fi limitate la indicarea
informaţiilor necesare utilizatorului pentru a contacta cabinetul.

Standardele Internaţionale de Educaţie.

Standardul Internaţional de Educaţie pentru Contabilii Profesionişti 7 “Dezvoltarea profesională continuă: Un

program de învăţare de durată şi dezvoltare continuă a competenţei profesionale”, stabileşte referinţa internaţională de
dezvoltare profesională continuă pentru toţi contabilii profesionişti.
Standardul promovează activităţile dezvoltării profesionale continue care sunt relevante pentru munca
membrului individual, care pot fi estimate şi verificate.
Conţinutul programelor de educaţie
Programul de educaţie trebuie să dezvolte cunoştinţele şi abilităţile profesionale. Setul de cunoştinţe se va
schimba în mod constant şi condiţiile locale vor determina, de asemenea, modificări în ceea ce priveşte baza de
cunoştinţe necesare.
Programul trebuie să conţină următoaiirele domenii vaste:
a. Contabilitate, finanţe şi cunoştinţe aferente
b. Cunoştinţe de organizare şi afaceri
c. Cunoştinţe şi competenţe IT (tehnologia informaţiei)
Programul de educaţie trebuie să dezvolte o gamă de abilităţi profesionale necesare pentru contabilii
profesionişti, inclusiv:
 - Abilităţi intelectuale;
- Abilităţi tehnice şi funcţionale;
- Abilităţi personale
- Relaţii interpersonale şi comunicare;
- Abilităţi de management de organizare şi afaceri
Programul de educaţie trebuie să ducă la un angajament în ceea ce priveşte:
- Interesul public şi responsabilităţile sociale;
- Perfecţionarea continuă şi învăţarea de durată;
- Încrederea, responsabilitatea, oportunitatea, politeţea şi respectul,
Experienţa practică
Programele de preacreditare a profesioniştilor contabili includ o cerinţă, şi anume candidaţii să aibă experienţă
practică înainte de acordarea acreditării complete.
Stagiarii trebuie să îşi găsească de lucru într-un mediu adecvat şi în urma unor îndrumări corespunzătoare,
care să le ofere provocări şi oportunităţi de dezvoltare a abilităţilor profesionale.
Stagiarii şi angajatorii trebuie să păstreze o documentaţie a trainingului şi experienţei practice dobândite, şi
trebuie reexaminată periodic pentru asigurarea faptului că cerinţele stabilite de organismul profesional de contabilitate
sunt îndeplinite.
Organismul profesional de cotabilitate îi pot asista pe angajatori şi studenţi prin furnizarea de instrucţiuni
scrise detaliate cu privire la programul de experienţă practică şi rolurile şi responsabilităţile acestora.
Evaluarea competenţei profesionale
Standardele Internaţionale de Educaţie prevăd un proces corespunzător de evaluare a competenţei
profesionale.
O componentă a acestui proces pentru persoanele care doresc să se califice este un examen final administrat
de sau cu implicarea organismului profesional de contabilitate sau a autorităţii de reglementare.
Alternatie de reducere a costurilor privind stabilirea şi administrarea unui program de examinare profesională:
1. Afilierea cu un organism profesional de contabilitate existent pentru a folosi unii dintre examinatori;
2. Organismul profesional de contabilitate să îşi unească forţele cu unul sau mai multe organisme de
contabilitate din ţările învecinate pentru a dezvolta şi administra în comun examinările

Standardele Internaţionale de Calitate.

Controlul calitatii este abordat pe trei niveluri:

 La nivelul misiunii-control intern
 La nivelul cabinetului(firmei)
 La nivelul organismului profesional-control extern
Sistemul de control al calitatii la nivelul firmei trebuie sa include politici si procedure care se refera la fiecare
din elementele urmatoare:

• Responsabilitatile conducerii pentru calitatea din interiorul firmei constau in:

a. Stabilirea de politici si procedure al caroro scop este de a promova o cultura interna bazata pe recunoasterea
faptulyu ca in realizarea misiunilor calitatea este esentiala
b. Stabilirea structurilor sau persoanelor care isi asuma responsabilitatea finala pentru sistemul de control al
calitatii in cadrul firmei
 c. Persoanele care au atributii cu privire la sistemul de control al calitatii in cadrul firmei trebuie sa detina
experienta si capacitate suficiente si adecvate, precum si autoritatea necesara.

• Cerintele etice constau in stabilirea de politici si procedure care sa-I ofere firmei asigurarea rezonabila ca
firma si personalul acesteia respecta cerintele etice relevante;integritatea,obiectivitatea,competent
profesionala,confidentialitatea,profesionalismul si independent.

• Acceptarea si continuarea relatiei cu clientii si misiuni specific presupun:

 Stabilirea de politici si procedure pentru acceptarea clientilor

 Stabilirea de politici si procedure pentru continuarea relatiilor cu clientii si pentru retragerea din misiunea sau
din relatiile cu client

• Resursele umane se refera la :

 Stabilirea de politici si procedure pentru a oferi asigurarea rezonabila ca firma detine sufficient personal cu
capacitatile si competentele necesare, care se refera la: recrutarea personalului,evaluarea
performantei,capacitatile, competent, dezvoltarea carierei,promovarea

• Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici si procedure pentru:

 Asigurarea realizarii misiunilor in conformitate cu standardelel profesionale si cu cerintele legale

 Modul de acordare a consultatiilor
 Modul de solutionare a divertelor de opinii in cadrul echipei miiunii sau dintre echipa si celalalte structure ale
firmei
 Examinarea independent a controlului de calitate
 Documentarea misiunilor

• Monitorizarea presupune stabilirea de politici si proceduri pentru:

- Asigurarea rezonabila ca politicile si procedurile cu privire la sistemul de control al

calitatii sunt:relevante,adecvate,functioneaza efficient si sunt respectate in practica
- Analiza si evaluarea continua a sistemului de control al calitatii
- Inspectia periodica a unor misiuni deja incheiate

Standardele Internaţionale de Etică.

Consiliul pentru Standarde de Etica pentru Contabili (IESBA) din cadrul IFAC a emis Codul etic al
profesionistilor contabili care cuprinde standard etice de inalta calitate, precum si alte prevederi pentru profesionistii
contabili din intreaga lume.
Codul etic IFAC stabileste principiile fundamnetale ale eticii profesionale pentru profesionistii contabili si
furnizeaza un cadru conceptual si indrumari pentru aplicarea acestor principia.
Obligatiile organismelor profesionale member IFAC se refera la urmatoarele:
a. Organismele membre nu trebuie sa aplice standard mai putin stingente decat cele stipulate in Codul etic IFAC
b. Acolo unde responsabilitatile elaborarii codurilor nationale de etica refin tertilor, organismele membre trebuie
s aurmareasca convergenta codului national cu codul IFAC, depunand cele mai sustinute eforturi pentru a-I
convinge pe cei resonsabili cu elaborarea codurilor nationale sa incorporeze codul IFAC
 In Romania codul etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici modificari, drept Cod etic national al
profesionistilor contabili, inca din anul 2002.

Standardele Internaţionale de Contabilitate.

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde international de Contabilitate pentru Sectorul Public(IPSASB),emite
Standarde international de Contabilitate pentru secorul Public(IPAS), iar consiliul pentru Standarde Internationale de
Contabilitate(IASB) emite Standarde international de raportare financiara(IFRS).
Obligatiile organismelor membre IFAC in legatura cu standardele international de contabilitate se refera in
principal la depunerea celer mai sustinute eforturi pentru:
a. Incorporarea cerintelor IPSAS-urilor in cerintele nationale de contabilitate pentru sectorul publicsau, acolo
unde responsabilitatea elaborarii cerintelor nationale de contabilitate pentru sectorul public revine guvernelor
sau altor terti, convingerea acestor responsabili sa se conformeze IPSA-urilor
b. Asistenta la implementarea IPSAS-urilor sau a standardelor nationale de contabilitate pentru sectorul public
care incorporeaza IPSAS-urile
c. Incorporarea cerintelor IFRS-urilor in standardele nationale de contabilitatesau, acolo unde
responsabilitateapentru elaborareastandardelor nationale de contabilitate revine Guvernului sau tertilor sa se
conformeze IFRS-urilor sau sa fie convergente IFRS-urilor\
d. Asistenta la implementarea IFRS-urilor sau a standardelor nationale care incorporeaza IFRS-urile