Last of the red-hot lovers

de Neil Simon

Sinopsis al scenelor

Actiunea se intampla intr-un apartament din New York, la est de Fifth Avenue, numerele 30-39.

ACTUL I

Scena este un apartament de o camera si jumatate in sectiunea Turtle Bay a Manhattan-ului.

Este o cladire noua, construita in urma cu cinci sau sase ani. La o prima vedere putem observa
distonanta apartamentului, precum si a mobilierului. Camera dispunde de aer conditionat
incorporat in perete, parchet nou si lucios, finisaje specifice apartamentelor moderne.
Mobilierul, in orice caz, e cu totul alta poveste. Corpurile sunt toate vechi de aproximativ
treizeci de ani; lucruri de calitate, pastrate cu o grija exagerata, dar categoric apartinand altei
generatii. Fotografii de familie, copii si nepoti. Este evident ca locuinta apartine unei persoane
in varsta si, probabil, judecand dupa dimensiunile apartamentului, aceasta locuieste singura.
Nu e nimeni in camera. Soneria incepe sa se auda in momentul in care se trage cortina.
Urmeaza o pauza, apoi se aude cheia invartindu-se in broasca, iar usa se deschide. BARNEY
CASHMAN isi baga capul si striga.

BARNEY: Heei?...Mamă?...(Nu primeste niciun raspuns, asa ca intra repede in apartament si

inchide usa. BARNEY CASHMAN are patruzeci si sapte de ani, e imbracat ingrijit, intr-un
costum albastru, pardesiu albastru si palarie de fetru de culoare cenusie. Dupa ce scoate cheia
din broasca, o pune pe un raft, langa usa. Are cu el o servieta tip diplomat, pe care o lasa jos
imediat. Isi scoate pantofii, intinde un ziar pe care il are la el, il pune intr-un colt al camerei, si
isi aseaza pantofii pe ziar. Isi scoate palaria si haina si le aseaza ordonat in dulap, unde se vad o
haina de blana si alte articole de imbracaminte pentru femei. Traverseaza camera catre o
fereastra larga, incercand pe cat posibil sa nu se expuna vederii, si se intinde sa traga jaluzeaua
venetiana. Apoi se muta la celelalte doua ferestre si trage draperiile. Camera se cufunda in
intuneric cu toate ca afara este o dupa amiaza luminoasa de decembrie. Se indreapta apoi catre
intrerupatorul de langa usa principala si aprinde toate luminile/veiozele din camera. Ridica
servieta si se indreapta spre masa de bucatarie ca s-o deschida. Scoate o sticla de J&B si o pune
pe masa. Apoi scoate o sacosa Bloomingdale, scoate un pahar invelit in servetel, il
despacheteaza si-l pune pe masa. Apoi scoate o sticluta de lotiune aftershave, o deschide, si se

1
da cu ea pe fata, cu generozitate. Isi freaca vehement mainile cu lotiune si le miroase. Se duce
catre canapea, se uita la ceasul de mana, trage masuta intr-o parte, arunca pernele de pe
canapea si o deschide transformand-o in pat. Se uita la ceas din nou, baga patul inapoi, pune
pernele la loc, si aduce masuta inapoi la locul ei. Se intoarce la masa si isi toarna un pahar, pe
care il ia cu el si se indreapta spre telefon. Formeaza un numar, pune receptorul jos si bea o
inghititura, strambandu-se. Apoi insfaca repede receptorul, probabil in momentul in care
persoana de la celalalt capat raspunde. In telefon, aproape in soapta): Alo?...Harriet?.. Aici
Cashman...E totul in regula?...Pepito a venit?...Pepito, soferul de autobuz...In fine, Pietro- cum l-
o chema...N-a aparut, îm? ...Ai mai incercat sa suni la agentie?... In fine, asculta, in momentul
asta nu pot sa fac nimic – (Se uita la ceas) –Ajung pe la cinci...Sunt inca la Bloomingdale’s. E
pur si simplu moarte de om aici stii cum cumpara astia inainte de Craciun...Sotia mea a sunat? Si
i-ai spus Bloomingdale’s?...Bun. Bun...Asculta, tre’ sa fug. Vad ca s-a eliberat scara rulanta...Cel
tarziu la cinci jumate sunt acolo...Multumesc, Harriet. (Inchide; se gandeste pret de o clipa.) Ce
dracu’ fac eu aici? (Se indreapta rapid spre dulap. Se aude soneria. Ingheata, se uita in jur dupa
o iesire. Nu e niciuna, bineinteles. Se grabeste la usa si trage cu ochiul prin vizorul minuscul.
Satisfacut, deschide usa. Intra ELAINE NAVAZIO. Are treizeci si ceva de ani, e cumva
atragatoare, si imbracata modest. Ceva in atitudinea lui ELAINE tradeaza disperare. BARNEY o
priveste agitat.): Buna. (ELAINE zambeste si da din cap.): Eram in bucatarie. N-am auzit
soneria. (ELAINE trece pe langa el, intrand in apartament) Intra.
(Inchide usa.)

ELAINE (se intoarce, se uita la el): Sunt inauntru.

BARNEY: Ce faci?

ELAINE: Foarte dragut.

BARNEY: Ei, tu esti foarte draguta.

ELAINE: Pari surprins. N-ai crezut ca vin?

BARNEY: N-am fost sigur…dar speram.

ELAINE: Nici eu n-am fost sigura…dar am venit.

BARNEY: Ma bucur.

ELAINE (zambeste): Bun.

BARNEY: As fi fost dezamagit daca n-ai fi venit....Tu nu?

ELAINE: Ce anume, sa fiu dezamagita, daca n-as fi venit? Nu, as sti ca nu vin, asa ca n-ar fi
nicio dezamagire.

2
BARNEY: In orice caz, buna...Doamne, scuza-ma. Ti-am uitat numele.

ELAINE (cu sinceritate): Ti se iarta. Elaine Navazio.

BARNEY: Serios?

ELAINE: Nu-mi spune, nu-i ăsta?

BARNEY: Nu, doar ca mie nu mi se pare ca arati a Elaine Navazio.

ELAINE: Nu? Atunci a ce arat?

BARNEY: Nu stiu. N-as sti sa-ti spun de ce dar mi se pare ca arati a Irene.

ELAINE: Irene? Ti se pare ca am față de Irene? (Se intoarce si se uita intr-o oglinda de pe
perete.) Nu, arăt a Elaine Navazio.

(Ea continua sa cerceteze apartamentul.)

BARNEY: Ai radacini italiene? Navazio?

ELAINE: Nu, sunt poloneza. Dl Navazio e italian la origine. Tu de ce provenienta esti?

BARNEY: Eu sunt jumatate rus, jumatate lituanian. Numele meu adevarat nu e Cashman. E
Czernivekoski. Cand bunicul meu a venit in tara asta cineva i-a spus ca in caz ca are vreo
problema cu cel de la biroul de imigratie de la Ellis Island, sa-i dea omului niste cash. Si cand ăia
l-au pus sa spuna cum il cheama, n-au reusit sa-l inteleaga, si aunci el i-a dat omului niste cash.
Si ăia asa l-au botezat. Cashman.

ELAINE (se uita la el): Asta-i o poveste extrem de interesanta.

BARNEY: Imi pare rau. Eu doar faceam conversatie. (Ea se indreapta spre bucatarie.) Asta-i
bucataria.

ELAINE (da din cap): Niciun dormitor?

BARNEY: Nu. Ma rog, canapeaua se face pat. Este extensibila.

ELAINE (fara prea mult entuziasm): Iuppii! (Se intoarce si se uita insistent la BARNEY. El nu
prea stie ce sa faca, asa ca se uita in jur, stangaci. Apoi, dupa cateva clipe): Iti place asa, in
liniste? Adica, fara vorbe?

BARNEY: Imi pare rau. Cred ca pur si simplu am ramas fara subiecte de conversatie pentru
moment.

3
ELAINE: Ai emotii?

BARNEY: Sincer?...Da. Tu?

ELAINE (zambeste): Sincer?...Nu.

(Se intoarce si analizeaza camera din nou.)
BARNEY: Bun. N-are niciun sens sa fim amandoi emotionati. L-ai pomenit pe D-l Navazio.
De unde inteleg ca esti casatorita.

ELAINE: D-l Navazio intelege ca sunt casatorita. Eu inteleg ce vreau.

BARNEY: N-am vazut nicio verigheta asa ca ma intre- (ELAINE il intrerupe intorcandu-si capul
in alta directie si tusind. O tuse scurta la inceput. Incearca sa si-o inabuse fara reusita. Dintr-o
data are o tuse spasmodica, tuseste violent si incontrolabil. Se prinde de un scaun ca sa se
sprijine pe masura ce atacul cedeaza intr-un final. Ea se aseaza pe scaun gafaind fara aer. Apoi,
lui BARNEY:

ELAINE: As putea sa fumez o tigara?

BARNEY: O tigara? N-ai vrea mai degraba niste apa?

ELAINE: Nu pot sa fumez apa.

(Ea gafaie greoi)

BARNEY: Esti bolnava, sau ce?

ELAINE: In ce sens?

BARNEY: In sensul, bolnava. Vreau sa zic, ce tuse teribila.

ELAINE: Daca te deranjeaza nu mai fac.

BARNEY: Nu ma deranjeaza. M-am gandit ca te deranja pe tine.

ELAINE: Daca m-ar deranja, n-as face-o, nu? …Imi dai si mie tigara aia?

(BARNEY se cauta fara rost in buzunare, ca si cum ar vrea sa demonstreze ca nu are nimic in
ele.)

BARNEY: Nu fumez.

ELAINE: Atunci de ce te cauti in buzunare?

4
BARNEY: Nu stiu. Era pur si simplu din reflex.

ELAINE: Adica te cauti in buzunare de fiecare data cand nu poti sa oferi cuiva o tigara?

BARNEY: Nu. Nu stiu de ce am facut-o.

ELAINE: Nu ai nicio tigara in casa?

BARNEY: Nu e casa mea.

ELAINE: Inteleg. Tu doar o imprumuti din cand in cand.

BARNEY: Nu, nimic de genul asta. De fapt, e apartamentul maica-mii.

ELAINE: Tu nu vorbesti serios.

BARNEY: Ba da. Vorbesc foarte serios. E apartamentul mamei mele. Aici locuieste doar mama
mea.

ELAINE: Si ea o sa ni se alature?

BARNEY: Ea doua zile pe saptamana lucreaza la Spitalul Muntele Sinai. Nu ajunge pana la 5.

ELAINE: Pai, asta o sa fie interesant.

BARNEY: Maica-mea mereu face voluntariat. Ii place sa ajute oamenii in nevoie.

ELAINE: Exact ca noi.

BARNEY (Ridica din umeri): N-am stiut unde in alta parte sa mergem.

ELAINE: Asculta, eu am o vorba, Sa ramana in familie.

BARNEY: Ăă...Vrei ceva de baut?

ELAINE: Te rog!

BARNEY (Se indreapta catre servieta lui): Scuza-ma. Trebuia sa te fi servit de mult. Am J&B. E
bine?

ELAINE (Isi desface nasturii de la haina): Ce altceva mai ai?

BARNEY: Asta-i tot. Doar J&B.

ELAINE: O sa beau un J&B.

5
BARNEY: Nu te-am vazut niciodata sa bei la restaurant, asa ca m-am gandit ca un Scotch
simplu... (Scoate un pahat din ambalajul de hartie)

ELAINE: Ai adus si pahare?

BARNEY: Le-am luat de la Bloomingdale’s. M-am gandit sa le iau pentru restaurant.

ELAINE: Ti-a fost teama ca daca murdaresti paharele lui mami o sa-si dea seama c-a fost cineva
aici?

BARNEY (Prins, zambeste): Pai, ea e o femeie foarte meticuloasa. Si daca ceva ar fi diferit cand
se intoarce ea acasa ar trebui sa-i explic si ar fi foarte complicat.

ELAINE: Eu cred c-ai facut un lucru inteligent. Cate cuburi de gheata ai adus?

BARNEY (zambeste): Ei, nu m-am dus pana acolo. De ce, vrei niste gheata? Iti aduc gheata.

ELAINE: Las-o balta. Ne-am petrece restul dupa-amiezii stergand amprentele de pe aici.
(BARNEY toarna scotch in paharul lui ELAINE. ELAINE il urmareste cu privirea.)

BARNEY (in timp ce toarna): Maica-mea e foarte tipicara, stii. Tine minte exact forma in care a
umflat pernele inainte sa plece.

ELAINE: De asta ti-ai pus pantofii pe ziar? Ca sa nu faci vreo baltuta care sa te dea de gol?

BARNEY: Incep sa ma simt cam stupid cu toate astea.

ELAINE: Las-o balta. Intalnirile clandestine isi au neajunsurile lor.

BARNEY (intinzandu-i bautura): Pai, poftim.

ELAINE (o ia): As vrea sa-ti pun o intrebare, totusi.

BARNEY: Da?

ELAINE: Ai de gand sa vorbesti asa languros toata dupa-amiaza?

BARNEY: Vorbeam languros?

ELAINE: Stiu ca asta nu e vocea ta fireasca pentru ca de multe ori te aud tipand pe la restaurant
– “Doamna a cerut halibut fiert nu halibut prajit!” Ti se pare ca esti mai sexi cand vorbesti
languros? Pentru ca mie nu mi se pare sexi. Mi se pare greu de urmarit.

6
BARNEY: Imi pare rau. Doar ca blocurile astea noi au peretii subtiri zici ca-s de hartie, stii, mi-
era teama – vreau sa zic, maica-mea are o voce din aia subtire si stridenta si e batrana asta de
langa care e acasa toata ziua, si daca ar auzi voci puternice ar incepe sa se intrebe –

ELAINE: Si care-i planu’? Tu soptesti iar eu fac curatenie prin casa vociferand subtire si strident.

BARNEY: Nu, nu. Nu e niciun plan. O sa vorbim amandoi normal.

ELAINE: Ai un creion si-o hartie? Am putea sa ne trimitem biletele.

BARNEY: N-am vrut sa te inhib. (Vorbeste mai tare): Uite. Uite. Vorbesc tare si clar pe vocea
mea fireasca. E mai bine? Te face sa te simti mai confortabil?
ELAINE (zambeste, da din cap) Mult mai.

BARNEY: Chiar ma simt ca un idiot. Vreau sa ma relaxez, sa spun si sa fac ce vreau. (zambeste)
OK?

ELAINE: Stii ca ai un zambet dragut?

BARNEY (usor stingherit): Eu? Nu!

ELAINE: Ala nu e zambetul tau? Arata ca si cand ar fi zambetul tau.

BARNEY: Ei, multumesc.

ELAINE: Nu-mi multumi mie. E zambetul tau.

BARNEY: Nu stiu niciodata cand ma iei peste picior.

ELAINE (cu sinceritate): Te luam peste picior. Nu ma baga in seama.

BARNEY: Oricum, nu tu trebuie sa-mi spui mie lucruri dragute, eu sunt cel care ar trebui să-ți
spună lucruri dragute.

ELAINE: Bun. Spune-mi lucruri dragute.

BARNEY (se uita la ea): Esti o femeie atragatoare.

ELAINE: Asta-i tot? Tu ai iesit mai bine decat mine la faza asta. Noroc.

BARNEY: Noroc!

(Beau amandoi. Ea, o dusca sanatoasa; el doar o inghititura care il face sa se strambe.)

7
ELAINE: Tipa care vine din cand in cand la restaurant, e sotia ta? Femeia blonda, inalta cu blana
de nurca si pantofi medicinali?

BARNEY: Exact. De unde-ai stiut?

ELAINE: M-am gandit ca singura persoana care ar putea sa intre si sa ia bani din casa de marcat
si apoi sa plece fara sa scoata o vorba ar putea fi un ciorditor cu deficienta de vorbire sau
nevasta-ta.

BARNEY: Face asta o data pe saptamana. Vinerea e zi de mers la banca.

ELAINE (da din cap) De cat timp sunteti casatoriti, tu si deponenta?

BERNEY (ridica din umeri) De mult timp.

ELAINE: De cat? De cinci ani? Zece ani? Cat?

BARNEY: De douazeci si trei de ani.

ELAINE (din din cap) O. Profesionisti...Si iata ca e vineri, si sotioara ta e la banca in pantofiorii
ei medicinali, iar mamica rasuceste pansamente la Muntele Sinai...si tu esti singur singurel cu o
femeie atragatoare care nu mai are ce sa bea.

BARNEY (ia paharul): A, scuza-ma. (Se intoarce dupa sticla. Isi miroase mainile pe ascuns si
apoi incepe sa toarne scotch in paharul ei.) Sigur nu vrei gheata?

ELAINE: Absolut. Tocmai ai facut-o din nou.

BARNEY: Ce-am facut?

ELAINE: Ti-ai mirosit degetele. E a treia oara cand iti mirosi degetele de cand sunt aici.

BARNEY: Am facut asta? Nici macar nu eram constient de asta.

ELAINE: Asta e riscul meseriei? Ca proprietar de restaurant pescaresc, esti mereu preocupat de
cum iti miros degetele?

BARNEY: Ma rog, e din cauza ca deschid scoici si stridii. Imi place s-o fac. Desfac cam opt
duzini in fiecare dimineata. Asta de vreo douazeci de ani incoace. Folosesc sapun, parfum,
lotiune aftershave, terebentina...Toate sunt bune cateva ore, apoi, pe la patru dupa-amiaza –
mirosul revine si se revarsa ca o avalansa.

ELAINE: Eu nu mi-as face griji in locul tau.

8
BARNEY: Ma rog, nu e tocmai cel mai suav lucru din lume. Vreau sa zic, stau aici imbracat in
costumul meu albastru elegant, cu o femeie atragatoare, si-mi miros degetele.

ELAINE: Degetelele urat mirositoare nu ma deranjeaza nici in jumate cat ma deranjeaza

costumul albastru. Tu nu porti niciodata altceva, nu-i asa?

BARNEY: Nu la restaurant. Taica-miu intotdeauna spunea: „un om de afaceri trebuie sa poarte

intotdeauna un costum albastru, demn de respect”. Le port si vara, numai ca sunt dintr-un
material mai racoros.

ELAINE: Bun. Eram ingrijorata.

BARNEY: Cum se numeste o persoana ca mine? Ființă obisnuita, sau mediocră?

ELAINE: Da, cred ca asa se numeste o persoana ca tine. N-ai simtit niciodata o dorinta nebuna,
salbatica sa porti o jacheta sport maronie?

BARNEY: Am jachete sport in dulap, acasa. Am o jacheta maronie si una cenusie in carouri...

ELAINE: Acolo le porti? In dulap, acasa?

BARNEY: Le port tot timpul. Nu sunt asa sobru cum crezi.

ELAINE: Ba da, esti. Sobru e un cuvant foarte sobru. Ai masina?

BARNEY: Da.

ELAINE: Un Buick, corect?

BARNEY: Doamne, de unde-ai stiut?

ELAINE (Ridica din umeri): Merge bine cu costumele albastre.

BARNEY: Esti o femeie tare neobisnuita, Elaine. De exmplu cum ai venit tu la restaurantul meu.
Pana atunci nu te-am vazut niciodata pe acolo si brusc, ai revenit sa iei pranzul opt zile la rand.
Ce-i, ții o dietă bogată in proteine?

ELAINE: Am pofte.

BARNEY: Adica sa mananci?

ELAINE: Sa mananc, sa ating, sa miros, sa vad, sa fac...O placere fizica, senzuala, care poate fi
satisfacuta numai si exact in acel moment.

9
BARNEY: Adica asa cum e o cola rece dupa o ora de jucat handball?

ELAINE (se uita la el): O sa am ceva de furca cu tine, asa-i?...Am pofta de inca un scotch.

BARNEY: Acum vine.

(El ii ia paharul si se indreapta spre sticla, cand mana lui ajunge in dreptul fetei.)

ELAINE ( Mustrandu-l): Ei, ei. Iar te-am prins.

BARNEY: Nu-mi miroseam degetele. Ma uitam la ceas.

ELAINE: Aa. E ora sa-ti mirosi degetele din nou?

BARNEY: Doar ma gandeam la maica-mea. Avem suficient timp.

ELAINE: Cat e ceasul?

BARNEY: Trei si zece.

ELAINE: Si Muntele Sinai termina la cinci. Avem o ora si cincizeci de minute. OK, vrei sa faci
tu primul pas?

BARNEY: Mamă, esti foarte deschisa cu lucrurile astea, asa-i?

ELAINE: Cu alte cuvinte, n-ai de gand sa faci primul pas.

BARNEY: Ba bineinteles ca da. Categoric. Doar ca ma gandeam sa ne golim paharele mai intai.

ELAINE (ridica din umeri): Tu ai facut orarul. Asculta, crezi ca exista vreo sansa ca batranica de
langa sa fie fumatoare? Mor dupa o tigara.

BARNEY: N-as prea crede.

ELAINE: As putea sa sun la ea la usa. As putea sa spun ca strang fonduri pentru Crucea Rosie.

BARNEY: Imi pare rau ca n-am adus. Crezi c-ai putea sa astepti pana la 5?

ELAINE: As putea sa astept pana in august daca ai fi hipnotist. Las-o balta, am sa respir mai
putin.

BARNEY: Pot sa spun ceva?...Treaba asta nu merge foarte bine, asa e?

ELAINE: A avut suisurile si coborasurile ei.

10
BARNEY: Stiți, doamnă Navazio, chiar sunteți...

ELAINE: Daca o sa continui sa-mi spui D-na Navazio, ai face bine sa scoti un pachet de carti.

BARNEY: Imi pare rau...Irene.

ELAINE: Incearca Elaine. Ai sa primesti un raspuns mai bun.

BARNEY: Elaine. De ce cred eu ca esti Irene?

ELAINE: Pe sotia ta o cheama Irene?

BARNEY: Nu, sotia mea e Thelma.

ELAINE: In fine, s-o lasam pe ea sa-si faca griji pentru Irene.

BARNEY: Ideea e, Elaine –

ELAINE: Da, Barney?

BARNEY: Barney. Exact. Te rog spune-mi Barney.

ELAINE: Ce altceva imi ramane de facut?

BARNEY: Ideea e, Elaine –

ELAINE: Da, Barney?

BARNEY: Ideea e – ca te gasesc o femeie extrem de atragatoare.

ELAINE: Am auzit. Merci.

BARNEY: Stiu, am mai spus-o. Si ti-am spus-o si la restaurant, nu-i asa? N-a fost asta primul
lucru pe care ti l-am spus?

ELAINE: Nu. Primul lucru pe care mi l-ai spus a fost „Incercati scoicile”

BARNEY: Vreau sa zic dupa ce te-am cunoscut. Odata ce am ajuns sa vorbim lucruri personale.

ELAINE: Primul lucru personal pe care mi l-ai spus a fost : “N-am vazut niciodata niste degete
asa de frumoase in castronașele mele.”

BARNEY: Ei, asculta, nu sunt George Bernard Shaw. Pentru mine, mie mi s-a parut inteligent…
A fost cam obosita, asa-i?

11
ELAINE: Nu cumva ma aflu in apartamentul mamei lui George Bernard Shaw, nu?

BARNEY: Nu ca nu as cocheta putin cu ideea.

ELAINE: Aa? Cochetezi?

BARNEY: Nimic serios, dar ma amuz facand asta. O parte din opera mea ai citit-o.

ELAINE: Am citit-o. Unde?

BARNEY: In meniu. „Pește spada dulce si savuros innotand in suculenta salivara”. Asta-i a mea.

ELAINE: Foarte smecher. Are o cadenta placuta.

BARNEY: Asta-i si ideea. I se spune aliteratie.

ELAINE: Pe bune? Asta se invata la facultate?

BARNEY: N-am fost la facultate. Am sarit din armata direct in “Regina marii”. Taica-miu a
deschis restaurantul in 1931. Pe atunci eram in Golful Sheepshead. Eu acolo am crescut. Am
sperat intotdeauna sa ajung scenarist radio. Orson Welles si Mercury Theater, asta era visul meu.
Dar apoi a venit razboiul, si apoi taica-miu a murit si mi-a lasat mie restaurantul, si apoi
televiziunea a inghitit radioul. Iar eu m-am gandit ca stilul meu de a scrie n-are nicio treaba cu
televiziunea. Eu nu scriu vizual. Scriu pentru ureche. “ Peste spada dulce suculent si savuros”...In
orice caz, inca ma mai amuz compunand meniurile. L-ai vazut pe ala pe care l-am facut, cu
Platica Florentina In Flacari?

ELAINE: Nu m-am uitat prea atent...Cat e ceasul acum?

BARNEY (se uita la ceasul lui): Trei si douazeci.

ELAINE: Inca zece minute de tatonari. Ia sa vedem ce-o sa fie de data asta?

BARNEY: Doamne, chiar ca esti directa!

ELAINE: Asculta, m-ai chemat aici cu intentia de a avea o aventura sau nu?

BARNEY: Ma rog, intr-un anumit sens –

ELAINE: Da sau nu?

BARNEY (pauza): Da.

12
ELAINE: Si trebuie sa zburam de aici pana la cinci?

BARNEY: Nu cred c-am spus-o asa grosolan.

ELAINE: La ce ora trebuie sa plecam?

BARNEY (ridica din umeri): Cinci.

ELAINE (si-a spus punctul de vedere): Ei bine?

BARNEY: Asculta, eu nu neg ca intentiile mele ar fi de natura romantica –

ELAINE: Romantica? In apartamentul mă-tii aseptic, cu doua pahare de la Bloomingdale’s si cu

pantofii tai plouati asezati pe ziar?

BARNEY: Eu am avut convingerea ca romantismul e provocat de partile implicate si nu de

obiecte.

ELAINE: Ce frumos ai pus-o-n cuvinte. Ar trebui s-o folosesti pentru scoicile de râu
Cherrystone. Ce s-a intamplat, “a avea o idila” e o expresie vulgara?

BARNEY: Bineinteles ca nu. “A avea o idila”. Ce-i rau in asta?

ELAINE: Vreau sa zic, oamenii asa vorbesc in zilele astea, stii. Poate nu si cei care conduc
Buick, dar o groaza de oameni pe care-i cunosc.

BARNEY: Am recunoscut ca sunt un om al tabieturilor, nu sunt un puritan.

ELAINE: Nu esti pe dracu’. Pun pariu ca as putea sa zic trei cuvinte acum care o sa-ti sifoneze
costumul albastru.

BARNEY: Asculta, Elaine, e chiar stupid...

ELAINE: Am s-o spun. Am sa spun un cuvant acum. Vrei sa-ti acoperi urechile?

BARNEY: Hei, haide, Elaine, nu mi se pare amuzant...

ELAINE: O spun...Futai!

BARNEY (se uita la ea): Cur! Pot si eu sa fac asta. Nu inteleg care-i ideea.

ELAINE: Ideea e ca avem o problema cu timpul iar tu îmi reciți poezie pescărească.

13
BARNEY: Imi dau seama ca avem o problema cu timpul dar mai e si chestiunea cu comunicarea
umana. A vorbi cu cineva, a te familiariza cu cineva...Imi pare rau, poate ca toata abordarea mea
e putin cam prea demodata.

ELAINE (isi arunca mainile in sus): Bine. In regula. Sunt flexibila. Am sa incerc lucruri cum
zici tu...In ce scop ati dorit sa ne intalnim, d-le Cashman?

BARNEY: Ei, Elaine, nu fi asa.

ELAINE: Pai, poate pur si simplu nu te inteleg. Am un sot de o suta si ceva de kile care mi-ar
rupe mainile si picioarele daca m-ar prinde aici si tu-mi povestesti despre copilaria ta dulce si
suculenta in Golful Sheepshead.

BARNEY: Eu doar m-am gandit ca poate ai fi interesata sa stii putin mai mult despre mine.
Vreau sa spun, pana sa intri aici acu zece minute –

ELAINE: Douazeci de minute –

BARNEY: Acu douazeci de minute, eram doar proprietarul unui restaurant care ti-a admirat
degetele iar tu erai o femeie atragatoare cu pofta de pește.

ELAINE: Asculta, tu ai fost ala care a lasat o adresa si un numar de apartament pe spatele notei
in valoare de optzeci de dolari. Si apoi vin aici si aflu ca avem la dispozitie o ora si un sfert
inainte sa apara mama ta cea voluntara cu vocea ei de soricica pitigaiata si sa ia la examinat felul
in care sunt umflate pernele ei. Acum, daca aveam doua saptamani in Nassau, m-as uita cu drag
la radiografiile amigdalelor tale –

BARNEY: Am mai explicat asta. M-am gandit ca la un motel ar fi putin meschin…Si ti-as fi
platit cu drag nota dar casiera mea e foarte bagareata si daca m-ar fi vazut ca platesc pentru o
femeie –

ELAINE: Stai calm. Ai mult curaj. Am fost surprinsa ca ai riscat si mi-ai oferit un crevete in plus
in cockailul meu de creveti.

(Ea isi termina bautura)

BARNEY: Niici nu stiu cum am inceput cu astea –

ELAINE: Sunt nervi din cauza tigarilor, nu ma lua in seama. (Indicand cu degetul spre sticla cu
scotch.) Ai de gand sa lasi sticla aia sa zaca acolo pur si simplu sau ai de gand s-o torni intr-o
lampa?

BARNEY: Deja l-ai terminat si pe ala?

14
ELAINE: Nu l-am terminat, s-a evaporat.

BARNEY: Elaine…Pot sa-ti pun o intrebare foarte sincera?

ELAINE: Da, nu e prima oara cand fac asta.

BARNEY (Se uita la ea): Nu asta voiam sa te intreb.

ELAINE: In regula, pe asta l-ai primit gratis. Ce voiai sa intrebi?

BARNEY: Inca n-am digerat raspunsul asta. Adica ai mai- cu alte ocazii –?

ELAINE: Am mai, cu alte ocazii- in alte locatii –cu alti barbati – facut treaba aia de neconceput.
Si daca iti gadila vanitatea, in caz ca ai asa ceva, tu esti primul proprietar de pescarie cu care-am
fost. In privinta asta, sunt inca virgina.

BARNEY: Sa inteleg ca nu esti foarte fericita cu d-l Navazio?

ELAINE: Ce cacat de intrebare mai e si asta, daca sunt fericita cu d-l Navazio?

BARNEY: Imi cer scuze. Nu e treaba mea.

ELAINE: N-am venit aici la spovedanie. Destul ca m-ai pus sa ma las de fumat; nu te baga in
viata mea sexuala.

BARNEY: Nu vrei mai bine să schimbăm subiectul?

ELAINE: Asta era intrebarea ta?

BARNEY: Ce intrebare? Aa, inainte...Ei, doar ma intrebam, ma rog, ti-am spus ca eu te gasesc
atragatoare...Stiu de ce te-am invitat eu aici. Tu ai venit pentru ca...aaa..Nu-i asa ca-i amuzant?
Mi se pare dificil sa ma deschid in fata ta si s-o spun.

ELAINE: Ai vrea sa ma duc sa astept in bucatarie?

BARNEY: Tie ti se pare ca sunt atragator?

ELAINE: Da.

BARNEY: Serios?

ELAINE: In momentul asta ma atragi.

BARNEY: Cum adica, in momentul asta? Vrei sa spui ca posibil nu si maine?

15
ELAINE: Vreau sa spun ca posibil nu si intr-un sfert de ora. Am un interval foarte scurt de
concentrare.

BARNEY: Vrei sa spui ca la tine se poate schimba de la o zi la alta?

ELAINE: Pana diseara as putea sa urasc filé-ul de calcan.

BARNEY: Eu nu vorbesc despre mancare. Vorbesc despre oameni.

ELAINE: Da, la mine se poate schimba de la o zi la alta.

BARNEY: A. Ma rog, mie asta mi se pare deranjant.

ELAINE (Cu o urma de sarcasm): Hai serios?

BARNEY: Da, mi se pare. Mi se pare deranjant, si putin trist, ca atitudinea ta fata de oameni e
asa de detasata.

ELAINE: Ai sa treci peste. Pot sa te intreb ceva?

BARNEY: Da?

ELAINE: Tu scrii vreun studiu ceva? Tu chiar pentru asta m-ai chemat aici? Mistere sexuale ale
dependentilor de fructe de mare? Ai un reportofon minuscul ascuns in cutia cu bomboane?
(Ea se apleaca si ridica capacul cutiei cu bomboane)

BARNEY: Imi pare rau, e foarte greu sa tin pasul cu tine. Acum avem o conversatie placuta, si in
minutul imediat urmator ma ataci.

ELAINE: Asculta, a fost chiar extraordinar, D-le Cashman. Nici nu-mi amintesc de cand nu m-
am mai simtit asa bine. E de-a dreptul minunat felul in care stii sa torni un pahar de scotch si
complimentele mele mamei tale pentru amenajarea locuintei.

BARNEY: Unde pleci?

ELAINE: Afara , dupa chistoace. Si apoi acasa. Nu te ingrijora, n-o sa observe nimeni c-am
parasit incinta. O sa ies pe usa din spate.

BARNEY: Da’ ce-am spus? De ce esti asa de suparata?

ELAINE: Eu te deranjez pe tine? Eu te intristez? Am fost facuta in multe feluri de catre o groaza
de oameni intr-o multime de locuri dar ca-i deprim nu mi s-a spus niciodata.
(Se indreapta spre usa)

16
BARNEY: N-am spus asta. Nici macar nu m-am gandit la asta.

ELAINE: Sa stii ca ai ceva tupeu sa ma aduci aici, in apartamentul asta mobilat ca-n 1939, sa stai
acolo in costumul tau albastru lucios si sa-mi dai cate o picatura de scotch si sa-ti mirosi degetele
si sa-mi spui ca eu iti creez tie o stare de indispozitie.

BARNEY: Cand am spus eu asta? Nu sunt deprimat. Nu sunt indispus. Sunt foarte fericit.

ELAINE: Hai nu ma innebuni? Ce zici, imi canti si mie repede refrenul de la “I'm feeling
good”?... Asculta, imi datorezi cincizeci de dolari. Sa fiu a naibii daca am sa platesc si pranzul si
taxi-ul.

BARNEY: Elaine...Elaine, te rog...te rog stai jos. Lasa-ma numai sa-ti spun ceva.

ELAINE: Sa-mi spui ceva? Deja ai irosit jumate in timpul alocat trancanind. Acum cealalta
jumatate o sa trebuiasca s-o folosesti lustruind urmele mele de ruj de pe pahar, sa infoi pernele, si
sa te cari dracu’ de aici.

BARNEY (incet): Elaine, daca ai putea sa vorbesti doar putin mai incet –

ELAINE (urla): SA VORBESC MAI INCET?

BARNEY: Shhht...

ELAINE (Se duce catre perete si urla la el): D-l Cashman aduce gagici in apartamentul lui ma-
sa!

BARNEY: Ce sens are asta?

ELAINE: Si nu-mi spune tu mie ca te deprim! „Platica Florentina In flacari” –Doamne fereste!

BARNEY: Elaine, te superi degeba.

ELAINE: Ma supar degeaba? Am mai multe sanse sa primesc un glont intre ochi decat sa obtin
un cacat de tigara...

(Asta o face sa tuseasca. Tusea i se inrautateste treptat si se transforma in aceeasi criza violenta
de mai inainte. Pe masura ce ea tuseste, el se grabeste spre baie sa-i aduca un pahar cu apa.
Criza inceteaza treptat si se transforma apoi doar in respiratie greoaie, adanca. El se intoarce
cu apa.)

BARNEY: Pieptul tau suna foarte congestionat. Ai incercat vreodata sa dormi cu un vaporizator?

ELAINE: Nu, dar nu te ingrijora, am să mă culc cu unul.

17
BARNEY: Nu vreau sa par prăpastios, dar aia-i o tuse foarte urata. Ai fost la doctor?

ELAINE: N-am nimic la plamani sau in piept. Tusesc pentru ca n-am altceva mai bun de facut
dupa-amiezile.

BARNEY (Nemiscat, cu paharul in mana): Nu vrei apă?

ELAINE: Patreaz-o ca amintire a acestei minunate dupa-amiezi.

BARNEY: Doamne, o doamne, eu chiar am festelit-o de tot, așa-i?

ELAINE: Sincer?

(Ea face semnul cu degetele “Amin”)

BARNEY: Imi pare rau. Chiar imi pare rau.

ELAINE: E-n regula, stai calm.

BARNEY: Nu, imi pare. Chiar imi pare rau. Imi pare rau ca ti-am irosit timpul. Sunt convins c-ai
fi putut gasi ceva mai interesant de facut decat sa stai aici si sa vorbesti cu mine.

ELAINE: Daca ma grabesc inca mai prind al doilea show de la Hauden Planetarium. Vrei sa nu
te posomorasti? Te rog. Nu pot sa sufar barbatii de patruzeci si cinci de ani posomorati.

BARNEY: Asa de batran iti par? Patruzeci si cinci?

ELAINE (se uita la el): Am dat fix in moalele capului, îm? Nu, de fapt, arati ca un pusti de
facultate, dous’unu, douas’doi...

BARNEY: Aa, totusi.

ELAINE: Sosetele negre cu ceasuri te-au dat de gol.

BARNEY: In orice caz, ma simt flatat, pentru ca am patruzeci si sapte. Te surprinde?

ELAINE: Bine ca stateam jos cand mi-ai spus-o.

BARNEY: Inca mai esti suparata, asa-i? Din cauza a ceea ce am spus adineaori.

ELAINE: Stai calm.

BARNEY: Nu, esti inca suparata, imi dau seama.

18
ELAINE: Nu sunt suparata, nu sunt nervoasa, nu sunt furioasa. Daca vrei sa auzi adevarul gol
golut si zdrobitor, sunt usor plictisita. Dar nimeni n-a facut niciun rau, nimeni n-a patit nimic.
Cel mai rau lucru care-o sa se intample de acu’ inainte e c-o sa primesc aceeasi portie de cinci
creveti la fel ca toata lumea. (se ridica.) Au fost treizeci de minute glorioase și memorabile. La
revedere, d-le Cashman.

BARNEY: Nu pleca.

ELAINE: Se intampla si la case mai mari.

(Ea se indreapta spre usa.)

BARNEY: Elaine...Stii ce-mi doresc?

ELAINE (Respingandu-l cu mana): Nu-mi spune, că n-o să se mai împlinească.

(Deschide usa.)

BARNEY: Imi doresc sa iesi, sa inchizi usa si apoi sa suni la usa si sa te intorci. Imi doresc sa
putem sa incepem toata povestea asta din nou, de la capat.

ELAINE (Se intoarce la usa, se uita la el): Mda...Ei...Asta-i viata...La revedere, Barney. (Ea iese
si inchide usa. BARNEY ridica din umeri, apoi se indreapta catre masa si ridica cele doua
pahare. Apoi trece inapoi catre servieta lui cu paharele si pune unul in servieta. Suna cineva la
usa. Priveste in sus, pulverizeaza si mai mult aftershave pe maini si se indreapta spre usa. O
deschide. ELAINE intra in camera, cerceteaza locul ca si cum l-ar vedea pentru prima oara,
apoi se intoarce catre BARNEY si-i zambeste. Dulce, aproape ca o fetita) S-a intamplat sa fiu
prin cartier si m-am gandit sa trec pe aici...(BARNEY se uita la ea, apoi se indreapta spre ea fara
sa scoata vreun cuvant. ELAINE il priveste asteptand, vazand un nou BARNEY, cel pe care a
sperat sa-l gaseasca de la inceput. El este langa ea. O trage ferm catre el si apoi o saruta- ferm
si pasional. Apoi, fara sa-si ia buzele de pe buzele ei, incearca sa o directioneze cu spatele spre
canapea. ELAINE se impiedica si cade cu spatele peste canapea. BARNEY cade peste ea.) O
doamne!

BARNEY: Esti bine?

ELAINE: Imi sangereaza buza futu-i!

BARNEY: Imi pare rau, Elaine.

ELAINE: Daca ma voiai pe canapea, de ce n-ai aratat cu degetul pur si simplu?

BARNEY: Nu te voiam pe canapea. Imi pare foarte rau. Lasa-ma sa ma uit la buza ta.

ELAINE: E o buza insangerata, ai mai vazut din astea.

19
BARNEY: Lasa-ma sa-ti pun niste apa rece pe ea.

ELAINE: E in regula, o sa treaca. Nu te mai tot agita! Da-mi un servetel.

(El ii intinde un servetel. Ea se sterge usor.)

BARNEY: Cretin, mare idiot. Nu stiu de ce te-am sarutat asa brutal.

ELAINE: A fost minunat. Poate putin cam taios, dar foarte dragut. Ajuta-ma sa ma ridic.
(O ajuta sa se ridice.)

BARNEY: Ma lasi sa-ti pun putina gheata?

ELAINE: Simpul fapt ca te ingrijorezi pentru mine, mi-e suficient. S-a oprit. ( Ii intinde
servetelul) Uite. Ai face bine sa-i dai foc.
(El ia servetelul)

BARNEY: Ce-ar fi sa mai bem niste scotch?

ELAINE: Ce-ar fi sa mai bem un pic? (El incuviinteaza, se duce la servieta si scoate paharul.
Ea il priveste.) Deja ai impachetat paharele? Sa nu-mi spui c-ai ceruit si pardoseala, ha?

BARNEY(: Un prostovan, eh? Asta-s eu. Prostovanul Campion Olimpic Mondial.

ELAINE: Asculta, au fost cele mai bune doua minute pe care le-am avut. Cine sunt eu sa critic
un mic contact fizic.

BARNEY: Mda, dar vreau sa zic chiar a fost la nivel de liceu. Daca ratam canapeaua, as fi putut
sa cad peste tine si sa-ti rup spatele.
(Ii inmaneaza paharul)

ELAINE (Zambeste): Asta-i o imagine interesanta. Vrei sa mai incercam o data?

BARNEY (Zambeste in replica): Adica sunt iertat? Da’ stii ca esti o figura, Elaine. N-am vazut
niciodata pe nimeni sa poata sa-si schimbe starea asa rapid cum faci tu.

ELAINE: E un talent. Nu e la fel de tare ca step-ul, dar ce dracu.

BARNEY: Nu cred ca esti asa de dura cum vrei sa pari.

ELAINE: Pun pariu ca urmeaza sa ma prinzi de mana.

BARNEY: Da. Ce zici de asta? (O prinde de mana) Nu-ti place sa ai langa tine un barbat care sa
te tina de mana?

20
ELAINE: Ma rog, depinde ce face cu cealalta mana.

BARNEY: Dar eu mi-aș dori sa te pot citi. Mi-as dori sa stiu ce se intampla in creierul tau chiar
in momentul asta.

ELAINE: Sper ca nu incepi iar cu trancaneala, nu? Fara tigari?

BARNEY: Elaine, cum erai cand erai pustoaica?

ELAINE: Grasa si plina de cosuri. Tu nu fumezi nici macar pipa? Nu-mi trebuie decat vreo doua
trei fumuri.

BANREY: Doamne, tu chiar numai la asta poti sa te gandesti? Asta e cel mai important lucru din
viata ta in momentul asta? Chiar nu te poti gandi la altceva decat la o afurisita de tigara
mentolata cu filtru total insignifianta?

ELAINE: Pai, ce-mi oferi tu e mai placut de atat?

BARNEY: Incerc sa vorbesc cu tine, sa descopar cum esti tu ca om. E ceva gresit in asta?

ELAINE: Nu, daca n-am fi nevoiti sa zburam de aici pana la cinci. Daca voiai informatii puteai
sa-mi dai sa completez un formular la restaurant.

BARNEY: Spune-mi adevarul- sincer. Ai fi mult mai fericita daca m-as apuca sa-ti sfasii hainele
si m-as urca pe tine? Nu tu buna ziua, nu tu nimic. Un simplu contact pur, fizic, carnal. Ai
prefera asta?

ELAINE: Pai, ar fi un mod de a sparge gheata.

BARNEY: Pentru ca daca asta vrei eu pot sa te ajut. Vreau sa zic nu e nicio problema in zona
asta, nu?

ELAINE: Daca zici tu.

BARNEY: Da zic. Nu e nicio problema in zona aia.

ELAINE: Atunci care e problema?

BARNEY: Nu e nicio problema...ba da, este una. Imi pare rau, doar ca se intampla ca eu sa cred
ca e meschin. Asculta, recunosc ca nu te cunosc foarte bine, dar speram sa incepem relatia asta
cel putin cu respect reciproc unul fata de celalalt...

ELAINE: Daca nu ma cunosti cum poti sa ma respecti?

21
BARNEY: Pentru ca esti o fiinta umana, o femeie. Si eu respect asta.

ELAINE: Hei, asculta, fara suparare, dar ma ia o migrena urata. Ce tre’ sa fac pentru o aspirină?

BARNEY: Inteleg ca eu am provocat-o. Asa cum ai spus, te fac sa mori de plictiseala, corect?

ELAINE: Barney, esti pur si simplu prea increzator in fortele proprii pentru mine. Eu nu sunt
decat plastilina in mainile tale. Pot sa-mi torn singura? Promit ca nu ies din semne.

BARNEY(O urmareste cu privirea): Elaine...E posibil sa fii chiar asa de rece cum pari?

ELAINE: Am nevoie de manusi ca sa-mi scot lenjeria intima.

BARNEY: Frivola, desteapta, rece...N-o sa-ti permiti sa fii sincera si onesta niciun minut, asa-i?

ELAINE (Bea): Barney, am sa-ti vand un pont - gratis - ca sa nu fie dupa-amiaza asta un esec
total. Daca vrei iubire si romantism nemuritor, ia-ti o chitara si du-te in Spania. (Lasa paharul
jos). Acum chiar am plecat. Mi s-a luat.

BARNEY: Rece, cruda si insensibila.

ELAINE: Aceia sunt avocatii mei. Stii unde poti lua legatura cu mine.

BARNEY: Iarta-ma ca-ti spun asta, dar e un mod destul de infiorator de a trece prin viata.

ELAINE (La usa): Esti iertat.

BARNEY:...Infiorator, trist si lamentabil.

ELAINE: Ipocritule! Cacat ipocrit care-si miroase degetele in cautarea sufletului! Cine esti tu sa
spui oamenilor cum sa treaca prin viata? Ce-ai fi facut daca veneam aici toata surescitata si rosie
in obrajori si “ Oo, domnule Cashman, nu puneti mana acolo, sunt o femeie maritata”? Mi-ai mai
fi spus cat de mult ma respecti, cat ma admiri si, la apro-pont, chiar ca ma iubesti? Stii foarte
bine ca maine ai sa fii din nou acolo, dupa barul ala deschizand scoici si rugandu-te lui Hristos sa
nu mai dau pe la restaurantul tau. Si stii ceva? Asa si trebuie sa fie. Iarta-ma pentru lucrul oribil,
pacatos pe care urmeaza sa-l spun dar se intampla ca-mi place actul pur fizic de a face dragoste.
Ma infierbanta, ma stimuleaza si ma face sa ma simt femeie- dar asta-i alta poveste urata. De asta
am venit aici si tu asta asteptai. Si nu-mi veni mie cu, “Cand aveam noua ani mama mea a fugit
cu macelarul si inca de atunci caut pe cineva care sa ma iubeasca.” Nu stiu care sunt problemele
tale si nu-mi pasa. Pastreaza-ti povestile cu mancare de fasole si pește spada savuros pentru tine.
Nimanui nu-i pasa de nimic si de nimeni inafara de propria persoana in lumea asta, si exista o
singura cale sa treci prin astea pastrandu-te cu mintea la tine. Daca nu poti sa gusti asta, sa atingi
sau sa miroasi, las-o balta! Daca vrei o copie a acestui discurs, trimite cincizeci de centi si un plic
auto-adresat –

22
BARNEY: Te rog nu pleca inca.

ELAINE: Se face tarziu...si la sase trebuie sa-mi hranesc leul.

BARNEY: Dar nu vreau sa pleci asa. Vreau sa ma asculti. Mai stai inca cinci minute. Poti sa faci
asta, nu-i asa?

ELAINE: Nu-ti irosi timpul. Suntem incompatibili. Tu ai nevoie de Jean Fontaine iar eu de un
flacon de pastile.
(Ea deschide usa.)

BARNEY (Se duce la usa si o inchide): Bun, daca trebuie sa te incui inautru, o sa te incui
inauntru. (El incuie usa.) M-ai vazut cand deschideam scoici, stii ca sunt mai puternic decat tine.

ELAINE (Se uita ea el; zambeste): Puteam sa jur! Mai avem numai patruzeci de minute si in
sfarsit imi arati si mie niste forta bruta.

BARNEY: Vrei te rog sa te asezi? Ti-o spun cu frumosul.

ELAINE: Vrei sa ma innebunesti rau de tot? Impinge-ma!

(El o prinde brusc de brat, o trage si o lasa sa cada pe un scaun. Ea cade in scaun, uluita, si
priveste in sus, spre el, foarte surprinsa. El tremura nervos, si indreapta catre ea un deget
amenintator.)

BARNEY: Stai acolo si gata! Nu vorbi, nu tusi, nici macar nu respira. Stai acolo si taci din gura
pana iti spun eu ca poti sa pleci. Chit ca n-o sa mai primesc nimic de la tine in dupa amiaza asta,
atentia ta totala tot o primesc! Iarta-ma! ( Se duce catre sticla, isi toarna un pahar, si-l bea dintr-
o rasuflare. Ea se uita la el neincrezatoare dar nu scoate niciun cuvant. El nu se uita la ea.) Sunt
sigur ca n-o sa fie un soc pentru tine, dar pentru mine esti prima “incercare” de a avea o idila
extraconjugala in douazeci si trei de ani de casnicie. Nici macar n-am sarutat vreodata o alta
femeie. In douazeci si trei de ani. M-am casatorit cu iubita mea din liceu- si zi-mi tu mie cand ai
auzit ultima dată asta- la varsta de douazeci si patru de ani, si-i eram fidel inca de la varsta de
saisprezece ani. Si cate experiente cu alte femei crezi tu c-am avut inainte de a ma
casatori?...Una! am avut parte de o singura experienta. Cand aveam optsprezece ani frate-miu m-
a luat cu el intr-un apartament din Newark, New Jersey, unde m-am pomenit cu o femeie de
patruzeci si patru de ani care m-a intampinat facandu-mi cu mana dintr-un pat din alama, in care
zacea goala si citea un ziar. M-a costat sapte dolari si am vomitat toata noaptea. Nu fumez, nu
pariez, iar tu ai baut in dupa-amiaza asta mai mult decat am baut eu in toata viata mea. N-am
avut nicioata un accident de masina, nu m-am luat niciodata la bataie cu pumnii, n-am avut
niciodata niciun os rupt, n-am avut niciodata temperatura mai ridicata de 38...Viata nu numai ca
a fost foarte buna cu mine, dar face tot posibilul sa ma ignore...Am trei copii de care sunt foarte
mandru, o casa la care am muncit foarte mult si o sotie care nu e extraordinara, nu ai putea spune
ca e o tipa fascinanta, sau plina de viata, dar una care e buna, atenta, devotata si pe care se

23
intampla s-o iubesc. Asa ca de ce dupa douazeci si trei de ani scriu adresa mamei mele pe spatele
unei note de plata, cumpar o sticla de scotch si doua pahare si ma rog la Dumenzeu sa nu fiu
niciodata prins? De ce? Iti spun eu de ce...Nu stiu. N-am mai simtit nevoia asta pana acum...Nu e
adevarat. Am inceput sa simt nevoia acu vreo cinci ani. Acu doi ani serios. Acu un an m-am
hotarat sa cedez, iar in ultimele sase luni in mod constient. Am patruzeci si sapte de ani si pentru
prima data in viata mea ma gandesc la moarte. Gandul mortii a devenit acum parte din viata mea.
Citesc anunturile mortuare in fiecare zi doar ca sa am satisfactia ca nu vad si numele meu acolo.
Ma gandesc in mod constant la cum are sa vina si cum am sa-i fac fata. Stii ca am si practicat
moartea? Stau intins in pat noaptea si incerc sa simt cum alunec...si apoi imi las capul sa cada
intr-o parte...si apoi respir ultima mea gura de aer...apoi ma ridic si iau doua somnifere pentru ca
nu mai pot dormi toata noaptea, mort de frica. Dar e inevitabil, are sa se intampla intr-o zi, poate
mai devreme decat cred eu. Si ma intreb, “ Te-ai bucurat de viata, Barney? Chiar au fost
patruzeci si sapte de ani minunati?” Si stii care e raspunsul meu? “ Ei, n-as spune minunati. A
fost dragut.”...Suma totala a existentei mele e dragut. Am sa intru in mormant cu bagajul unei
vieti dragute. Si am sa am o ceremonie draguta si au sa ma ingroape in costumul meu albastru
dragut. Iar sotia mea va scanci dupa mine si ma va plange si in sase luni de zile se va casatori cu
un alt tip dragut....poate ca ii va da chiar si geaca mea maro sport. Si n-as condamna-o pentru
asta. E ordinea fireasca a lucrurilor. Viata trebuie sa mearga inainte...Dar in timp ce merge
inainte, de ce n-as incerca eu sa devin mai bun decat “dragut”? N-ar trebui sa mai fie si altceva
pe langa ca deschid restaurantul la ora unsprezece in fiecare dimineata? N-ar trebui sa existe si
ceva mai bun decat cele trei saptamani, din fiecare august, petrecute la Saratoga Springs, in care
ma balacesc intr-o piscina cu cincizeci de grasi la varsta a treia, dorindu-mi sa fiu acasa si sa
deschid restaurantul la ora unsprezece dimineata? N-as putea sa cedez si eu o data fanteziilor
mele, visurilor mele secrete, sa experimentez lucruri, emotii, senzatii pe care nu le-am mai
incercat pana acum...Voiam sa stiu si eu cum e cu alta femeie. As avea succes, ea m-ar placea,
mie mi-ar placea s-o ating? O mie de intrebari carora n-am sa le stiu niciodata raspunsul daca
dintr-o data numele meu ar aparea la rubrica cu morti, maine dimineata. Asa ca am hotarat sa ma
infrupt, numai o data. Nu pretind ca sunt corect fata de sotia mea. Daca ea ar face la fel eu n-as
ierta-o niciodata. Asa ca am inceput sa ma uit in jur...si, iti dau cuvantul meu, cu intentiile de a
avea o idila, o zi de placere si nimic mai mult. Dar daca tot avea sa fie o singura zi voiam sa fie
memorabila- o experienta atat de reconfortanta si de satisfacatoare incat sa-mi ramana toata
viata...nu ieftina, nu sordida. Si apoi m-as intoarce la deschisul restaurantului la ora unsprezece
dimineata- dar stiind ca pentru scurta dupa-amiaza am iesit din tiparul vietii mele, si pret de o
clipa n-am existat pur si simplu- ci am trait!
(O pauza lunga.)

ELAINE: Si de asta voiai sa ti-o tragi?

BARNEY: Am spus ca iti spun eu cand poti sa pleci. Acum e un moment bun.

ELAINE: Mi-a venit sa plang pe la mijloc, dar n-am vrut sa ud covorul maica-tii.

BARNEY: Sperasem sa intelegi, dar nu m-am asteptat.

24
ELAINE: Nu, asculta, a fost incredibil de distractiv. Chiar mi-a placut. E unu sau doua motive,
totusi, pentru care n-am putut sa empatizez cu eroul...In primul rand, exista o posibilitate foarte
mare ca femeie aceea de patruzeci si patru de ani din Newark, New Jersey sa fie maica-mea. Asta
ar putea sa-ti dea o idee doua despre background-ul meu. In al doilea rand, un barbat care se
asteapta sa aiba o zi frumoasa, memorabila si incantatoare de iubire sincera cu o femeie pe care-a
agatat-o intr-o pescarie ori e retardat sexual ori un cretin latent! Si in al treilea rand, nimeni nu da
nici doi bani pe moartea ta pentru ca o gramada de oameni au descoperit asta inaintea ta. Toti
murim, d-l Cashman. De fapt, eu una am raposat acu vreo sase luni. Mai zabovesc pe aici numai
cat sa pun la punct niste socoteli...Impreuna, Barney, am ratat una dintre foarte putinele dupa-
amieze libere care ne-au fost acordate in viata asta. Dar nu dau vina pe tine. Asa-mi trebuie. Daca
aveam pofta de fritptura de vita si varza acuma eram in stiu eu ce ditamai apartamentul unui
irlandez distrandu-ma de minune....C’est la vie! (La usa) Noroc, Barney, in misiunea ta de
cautare a Visului Imposibil. (Deschide usa) O, da doamne sa fie un automat in hol...

(Si pleaca. BARNEY ramane asa un moment, inca miscat de experienta. Apoi merge usor si
trage draperiile. Se uita la ceas, apoi se duce la telefon, ridica receptorul, formeaza. Apoi, in
telefon)

BARNEY: ...Alo, Harriet?...D-l Cashman...A venit soferul de autobuz?...Pai, suna la agentie din
nou...Ajung si eu in vreo douazeci de minute. Acum plec de la Bloomingdale’s...Nu, n-am luat
nimic...M-am uitat, am cautat pe aici, dar n-am luat nimic...Pai, asta e...Hai ca ne vedem,
Harriet...(Inchide. Priveste prin camera, apoi se aseaza. Isi lasa capul in maini si e tacut pentru
cateva clipe) N-am sa mai fac asta niciodata!...Niciodata nicio nicio nicio
nicio...niciodata...niciodat...

Cortina

25