Despre importanța gestului în actul teatral

„potrivește-ți gestul după cuvânt, cuvântul după gest”

Hamlet

În teatru, întreaga muncă de pregătire a rolurilor, de la studierea textului, la stabilirea

relaţiilor dintre personaje, la mișcare, implică o anumită grijă la plasticitatea corporală şi
mimica expresivă, la studiul pauzelor artistice, pentru a obține efectul scenic scontat.
.Ca actor, de regulă nu voi prezenta spectatorului adevărul civil, ci am să-l traduc în
adevăr scenic, asemeni unui performer care împărtăşeşte celorlalți din trăirile sale, din
experiența și energia sa folosind limbajul pe care a învățat să-l folosească și continuă să-l
rafineze, folosind gesturi, schimbând măşti și emoții.
. În fiecare rol pe care îl interpretez caut să îmi completez textul cu anumite trepte
gestuale, care au rolul de a semnaliza schimbări importante în atitudinea personajului, și care
înlesnesc transmiterea emoției și a sensului profund al textului. Spre exemplu, în spectacolul
„Asta-i ultima dată!” exploatez potențialul umoristic al contrastului dintre text și gest:
„ELAINE: Și atunci care-i problema? BARNEY: Nu-i nicio problemă!” moment în care
Barney ia o poziție defensivă, în totală opoziție cu discursul său.
Folosind semne nonverbale în contratimp faţă de text sau indiferent de el ca sursă de
umor, sau ca un mijloc deosebit de revelator al stărilor afective traumatizante. De asemenea
folosind clişeele comportamentale nonverbale în contratimp cu replicile, uneori chiar antitetic
faţă de ele poate scoate la iveală potențialul comic al unui text.
Artaud susţinea că „drama în teatru este separarea cuvintelor de lucruri” şi că ”în teatru
cuvântul trebuie reîncărcat cu energiile capabile să reclădească diferite planuri ale realităţii”.
Ca actor declam, fac gesturi, și caut să îmi depăşesc propria individualitate psihologică. Prin
semnele nonverbale pe care le fac în spaţiul de joc, îmi propun să arăt că forţa limbajului teatral
vine din capacitatea gestului de a deschide o multiplicitate de sensuri. Astfel, prin miscarile
trupului viu, ia nastere gestul care pare menit sa se stea la jumatatea drumului dintre
sensibilitate si ratiune.
Limbajul comportamentului nonverbal este transcultural, folosit de actorii celor șapte
continente. El este înţeles de oamenii din cele mai diverse straturi sociale şi entru a putea
reinscrie limbajul verbal in acest limbaj al semnelor, cuvantul trebuie sa- si regaseasca
valoarea de gest, sa refaca in intregime traseul ce duce la crearea cuvantului prin corp si prin
cuvant.
Arta teatrală poate fi văzută ca o formă de comunicare nonverbală și vine să explice
latura revelatoare a materiei ce pare să se împrăştie dintr-o dată într-o mulţime de semne menite
să ne dezvăluie identitatea metafizică a concretului şi abstractului.

Tudor Alexandru
An II master Arta Actorului